Rezolutiune contract de vanzare cumparare autentificat sub nr. 1381 de BNP M.V. Obligatia vanzatorului de a garanta contra evictiunii. Evictiune totala. Sentinta civila nr. 18263 din data de 24.10.2014
pronunțată de Judecatoria Sectorului 1

Analizand materialul probator administrat in cauza, instanta constata urmatoarele:
Din inscrisul depus la filele 6 – 7 in dosar, reiese ca la data de 23.05.1997 s-a incheiat intre reclamanta, in calitate de cumparator, si parati in calitate de vanzatori, contractul de vanzare – cumparare autentificat sub nr. 1381 de BNP M.V. avand ca obiect dreptul de proprietate asupra garajului in suprafata de 16,66 m.p. situat in Bucuresti, str. S.H., nr. 2, sector 1, reprezentand o cota indiviza de 3,74% din imobil. Prin acest contract reclamanta si-a asumat obligatia de a achita pretul vanzarii – respectiv suma de 3600 RON (36.000.000 lei vechi – ROL), obligatie stinsa prin plata chiar la data incheierii contractului de vanzare cumparare, astfel cum reiese din continutul acestui inscris, aspect confirmat de catre paratii chemati in judecata, astfel cum a rezultat din pozitia procesuala adoptata.
Conform prevederilor contractuale, vanzatorii au garantat cumparatorul impotriva oricarei evictiuni totale sau partiale, conform art. 1337 C.civil 1864.
Prin sentinta civila nr. 1902/19.12.2008 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – sectia a V-a civila reclamanta din prezenta cauza a fost obligata sa lase, in deplina proprietate si posesie, numitului B.V., garajul in suprafata de 16,66 m.p. si terenul de sub constructie situat in Bucuresti, sector 1, str. S.H., nr. 2. Aceasta sentinta a devenit definitiva la data de 2.03.2010 prin respingerea apelului si irevocabila la data de 23.01.2012, prin respingerea recursului.
Conform art. 1337 din vechiul cod civil – aplicabil in cauza avand in vedere data nasterii raportului juridic dudus judecatii conform principiului tempus regit actum – vanzatorul este de drept obligat, dupa natura contractului de vanzare, a raspunde catre cumparator de evictiunea totala sau partiala a lucrului vandut, sau de sarcinile la care s-ar pretinde supus acel obiect si care n-ar fi declarate la facerea contractului.
In doctrina juridica, termenul de evictiune este definit ca pierderea proprietatii lucrului (in total sau in parte) sau tulburarea cumparatorului in exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate.
Instanta retine ca, in cazul de fata, s-a produs evictiunea totala a cumparatorului, acesta fiind obligat printr-o hotarare irevocabila sa lase in deplina proprietate si posesie unui tert lucrul cumparat, pierzandu-se astfel dreptul sau de proprietate ce a facut obiectul contractului de vanzare – cumparare.
Se retine ca rezolutiunea este sanctiunea ce intervine in cazul constatarii evictiunii totale prin fapta unui tert. Rezolutiunea este sanctiunea specifica in cazul neexecutarii culpabile a obligatiilor contractuale de catre una dintre partile unui contract sinalagmatic cu executare uno ictu, conform art. 1020 si art. 1021 Cod Civil. Institutia juridica a rezolutiunii are caracterul unei sanctiuni ce intervine in ipoteza in care una din partile contractului sinalagmatic nu isi executa in mod culpabil obligatiile asumate fata de cocontractant, consecinta acestei sanctiuni constand in incetarea in mod retroactiv a efectelor contractului.
In cazul de fata s-a probat ca obligatia vanzatorilor de a garanta contra evictiunii – atat din fapta lor personala cat si din fapta unui tert – nu a fost respectata, astfel incat instanta va admite primul capat al cererii principale si va dispune rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1381/23.05.1997 autentificat de BNP M.V.
Dat fiind caracterul sanctiunii civile a rezolutiunii care isi produce efectele retroactiv instanta va admite si capatul subsidiar de cerere principala si va dispune repunerea partilor in situatia anterioara in sensul obligarii paratilor la restituirea catre reclamanta a pretului actualizat cu indicele de inflatie in suma totala de 19.354,32 lei. Sub acest aspect, instanta retine ca nu a fost contestat de catre parati, pe parcursul judecatii, calculul actualizarii pretului de 3600 lei pentru perioada 1997 – 2012 redat de reclamanta chiar in cuprinsul cererii de chemare in judecata.
In ceea ce priveste cererea de chemare in garantie formulata de paratii S. G.F.D. in contradictoriu cu chematul in garantie M.B. PRIN PRIMARUL GENERAL, dat fiind solutia pronuntata de instanta la termenul de judecata de la 5.09.2014 asupra exceptiei invocata de acest chemat in garantie prin intampinare, aceasta va fi respinsa ca fiind introdusa impotriva unei persoane fara calitate procesual pasiva.
In temeiul art. 453 alin. 1 NCPC, constatand culpa procesuala a paratilor care au cazut in pretentii, va admite cererea reclamantei de obligare a acestora la cheltuieli de judecata si va dispune obligarea paratilor la plata catre reclamanta a cheltuielilor de judecata in suma de 2572,72 lei, reprezentand taxa judiciara de timbru de 1072,72 lei si onorariul avocatial de 1500 lei. Sub acest aspect, instanta va limita suma solicitata cu titlu de onorariu avocatial de catre reprezentantul reclamantei de la suma de 8485,07 lei la cuantumul de 1500 lei, tinand cont de complexitatea cauzei deduse judecatii, de activitatea efectiv prestata de avocat, de numarul termenelor de judecata acordate in cauza, de probatoriul efectiv administrat in cauza, precum si de valoare debitului pretins.