Legea nr.18/1968 - care a sanctionat dobandirea pe cai nelegale a proprietatii - ca si Decretul nr.221/1960 - care reglementa procedura executarii silite impotriva persoanelor fizice a platii impozitelor, a taxelor neachitate in termen si a creantelor banesti ale organizatiilor socialiste, precum si procedura executarii confiscarii - au fost in concordanta cu normele Constitutiei din 1965, care ocrotea numai proprietatea personala dobandita pe cai legale, dar si cu prevederile Constitutiei din 1991 - sub puterea careia au fost mentinute pana la reglementarea domeniului prin Legea nr. 115/1996, respectiv O.G. nr. 11/1996.
In consecinta, imobilele preluate in temeiul Legii nr. 18/1968 sau in contul creantei constatata conform acestui act normativ, prin hotarare judecatoreasca definitiva, in cazul carora masura a fost luata cu respectarea prevederilor Decretului nr. 221/1960, nu intra in domeniul de aplicare al Legii nr. 10/2001.
Prin actiunea inregistrata la 10.10.2006, reclamantul B.V. a chemat in judecata pe paratii Primarul municipiului Constanta si Municipiul Constanta prin Primar pentru ca prin hotarare judecatoreasca sa fie obligati sa-i restituie in natura imobilul situat in Constanta, Bdul M. nr.96, compus din constructii si teren in suprafata de 319,60 mp, si la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea actiunii s-a aratat ca prin contractul de vanzare-cumparare transcris sub nr.538/08.12.1971 reclamantul a dobandit dreptul de proprietate asupra unui apartament format din doua camere si dependinte si asupra terenului aferent, in suprafata de 527,10 mp, situate in Constanta, Bd. L. nr.96. Prin decizia civila nr.1011/15.08.1973 a Tribunalului Judetean Constanta s-a constatat ca vanzatorii au predat doar suprafata de 319,60 mp, nu pe cea inscrisa in cuprinsul contractului de vanzare-cumparare; totodata, reclamantul a construit, ulterior, inca un corp de cladire format din doua camere si dependinte, cu o suprafata utila de 91 mp.
Intreg imobilul a fost preluat de stat in temeiul sentintei civile nr.3953/30.06.1976 a Judecatoriei Constanta, definitiva si irevocabila - prin care a fost admisa sesizarea Comisiei constituita in temeiul Legii nr.18/1968, iar bunul a fost trecut in proprietatea statului - si a deciziei nr. 481/22.09.1978 a Comitetului Executiv al fostului Consiliu Popular al judetului Constanta - prin care bunul a fost transmis in administrarea fostei Intreprinderi de Constructii, Reparatii si Administrare a Fondului Locativ Constanta.
A mai sustinut reclamantul ca locuieste si in prezent in imobilul ce i-a apartinut in proprietate, in calitate de chirias, si ca a solicitat restituirea lui in natura in temeiul Legii nr.10/2001, dar paratii au refuzat sa dea curs solicitarii sale, desi au fost obligati la solutionarea notificarii prin hotarare judecatoreasca.
Prin sentinta civila nr.1796/19.10.2007 Tribunalul Constanta a admis actiunea si a obligat paratii sa restituie in natura, catre reclamant, imobilul situat in Constanta, Bdul M. nr.96, compus din constructie si teren in suprafata de 319,60 mp, identificat prin raportul de expertiza efectuat de expertul B.D., si la plata cheltuielilor de judecata in suma de 1.600 lei.
Pentru a hotari in acest sens prima instanta a retinut ca reclamantul a facut dovada dreptului sau de proprietate asupra imobilului aflat in litigiu si ca acesta se afla in prezent in domeniul privat al municipiului Constanta, unde a intrat ca efect al unei sentinte civile pronuntate in temeiul Legii nr.18/1968.
Referitor la aceasta hotarare judecatoreasca s-a retinut ca nu identifica imobilul preluat - dupa vecinatati, componenta constructiei sau intinderea suprafetei de teren aferenta - si ca in aceste imprejurari nu se poate retine identitatea intre imobilul la care se face referire in sentinta mentionata si cel solicitat de reclamant in prezenta cauza; pe cale de consecinta, instanta a constatat ca titularul actiunii este indreptatit sa solicite direct in instanta restituirea in natura a imobilului, dat fiind refuzul evident al autoritatii administrative de a da raspuns la notificare.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel paratii Primarul municipiului Constanta si Municipiul Constanta prin Primar, dar nu au aratat motivele de fapt si de drept pe care se intemeiaza calea de atac.
Prin concluzii scrise, apelantii parati au aratat ca tribunalul a facut o gresita aplicare a prevederilor Legii nr.10/2001, in sensul ca restituirea constructiei nu era posibila cata vreme nu a fost ceruta prin notificarea formulata in temeiul actului normativ mentionat, iar in ceea ce priveste terenul, s-a aratat ca suprafata ce putea fi restituita nu o putea depasi pe cea preluata efectiv, astfel cum este ea mentionata in decizia nr.481/1978 a fostului Consiliu Popular al judetului Constanta.
Intimatul reclamant a solicitat prin concluzii scrise respingerea apelului ca nefondat, iar in motivare a reiterat considerentele expuse in cuprinsul cererii de chemare in judecata.
Desi apelantii nu au aratat care sunt criticile fata de modul in care s-a desfasurat judecata de fond si fata de hotararea atacata, curtea va face aplicarea art.292 alin.2 din Codul de procedura civila care prevede, intr-o asemenea situatie, ca instanta de apel se va pronunta, in fond, numai pe baza celor invocate la prima instanta.
Procedand, pe cale de consecinta, la rejudecarea in fond a litigiului in limita motivelor invocate in fata tribunalului, curtea a retinut urmatoarele:
Legea nr.10/2001 reglementeaza o procedura speciala de restituire in natura sau prin echivalent a imobilelor preluate in mod abuziv de catre stat, de organizatii cooperatiste sau de orice alte persoane juridice in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Art.2 din lege defineste notiunea de preluare abuziva si enumera nelimitativ si in raport de modalitatea, motivul sau conditiile preluarii, toate situatiile in care masura a fost nelegala deoarece s-a intemeiat pe acte normative, administrative de putere sau jurisdictionale, contrare regimului juridic constitutional de la data producerii lor si, totodata, contrare drepturilor si libertatilor fundamentale consacrate in legislatia internationala opozabila in domeniu.
Legea nr.18/1968 - care a sanctionat dobandirea pe cai nelegale a proprietatii - ca si Decretul nr.221/1960 - care reglementa procedura executarii silite impotriva persoanelor fizice a platii impozitelor, a taxelor neachitate in termen si a creantelor banesti ale organizatiilor socialiste, precum si procedura executarii confiscarii - au fost in concordanta cu normele Constitutiei din 1965, care ocrotea numai proprietatea personala dobandita pe cai legale, dar si cu prevederile Constitutiei din 1991 - sub puterea careia au fost mentinute pana la reglementarea domeniului prin Legea nr. 115/1996, respectiv O.G. nr. 11/1996.
In consecinta, imobilele preluate in temeiul Legii nr. 18/1968 sau in contul creantei constatata conform acestui act normativ, prin hotarare judecatoreasca definitiva, in cazul carora masura a fost luata cu respectarea prevederilor Decretului nr. 221/1960, nu intra in domeniul de aplicare al Legii nr. 10/2001.
In speta, actele dosarului confirma faptul ca imobilul situat in Constanta, B-dul M. nr.96, care a apartinut in proprietate reclamantului, a fost preluat de stat cu respectarea dispozitiilor legale in vigoare la acea data si ca nu poate fi retinuta incidenta nici uneia din ipotezele reglementate de art.2 din Legea nr. 10/2001.
Astfel, prin sentinta civila nr. 3953/30.06.1976 a Judecatoriei Constanta s-a stabilit, in baza Legii nr. 18/1968, ca reclamantul nu a justificat provenienta licita a unor bunuri in valoare de 67.671 lei si s-a dispus trecerea in patrimoniul statului a imobilului situat in Constanta, str. L. nr.96, in valoare de 60.000 lei si obligarea reclamantului, parat in acel litigiu, la plata catre stat, in numerar, a sumei de 7.671 lei.
In temeiul acestei hotarari judecatoresti, Comitetul Executiv al fostului Consiliu Popular Judetean Constanta a emis decizia nr. 481/22.09.1978, prin care imobilul situat in Constanta, B-dul L. nr.96, compus din constructii in suprafata totala de 116,70 mp si suprafata totala de 307 mp, fost proprietatea numitului B.V., a fost transmis in administrarea Intreprinderii de constructii, reparatii si administrare a fondului locativ Constanta.
Rezulta, din cele ce preced, ca imobilul dobandit de reclamant prin actul de vanzare-cumparare incheiat in 1971 a trecut in proprietatea statului ca bun dobandit ilicit, in temeiul unei hotarari judecatoresti definitive, pronuntata in temeiul Legii nr.18/1968, care constituia titlu legal de preluare, si ca titularul actiunii nu poate sustine cu temei caracterul abuziv al preluarii, pentru ca masura nu se incadreaza in nici una din situatiile reglementate de art.2 alin.1 lit.a-h din Legea nr.10/2001 si nici in cazurile prevazute de lit.i a aceluiasi text de lege.
Aceasta concluzie nu poate fi infirmata de pretinsa lipsa de identitate dintre imobilul dobandit de reclamant prin actul de vanzare cumparare incheiat cu numitii A.I. si E. in 1971 si cel a carui preluare in patrimoniul statului a intervenit prin sentinta civila nr.3953/1976 a Judecatoriei Constanta, retinuta in mod nejustificat de instanta de fond. Ca preluarea dispusa in temeiul Legii nr.18/1968 a privit imobilul cumparat de reclamant in 1971 rezulta din chiar considerentele cererii de chemare in judecata - unde acesta arata expres ca a dobandit imobilul a carui restituire o solicita prin actul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 538/1971 si ca ulterior s-a constatat ca "vanzatorii A.I. si A.E." au predat o suprafata de teren mai mica decat cea inscrisa in acte - dar si din considerentele deciziei nr.481/1978 a fostului Comitet Executiv al Consiliului Popular Judetean Constanta - unde imobilul preluat este identificat prin adresa, suprafata construita si suprafata totala a terenului aferent constructiei - si din analiza coroborata a concluziilor expertizei cu mentiunile actului de vanzare-cumparare din 1971, din care rezulta ca imobilul cumparat de la sotii A. si cel expertizat au aceleasi vecinatati, respectiv Spitalul Militar la est si sud si B-dul M. (fost L.) la vest.
Rezulta, deci, ca tribunalul a facut o gresita aplicare a prevederilor Legii nr.10/2001 - pentru ca imobilul a carui restituire se solicita este exceptat din sfera imobilelor prevazute de acest act normativ - si ca, pe cale de consecinta si in temeiul art.296 din Codul de procedura civila, se impune admiterea apelului si schimbarea in tot a hotararii atacate, in sensul respingerii actiunii reclamantului ca nefondata.
In temeiul art.274 alin.1 din acelasi cod, intimatul reclamant va fi obligat la 300 lei cheltuieli de judecata catre apelanti.