Cerere de inlocuire a administratorului judiciar formulata de catre creditorul ce detine cel putin 50% din valoarea creantelor.
In drept se invoca art.19 al.2 si 3 din Legea nr.85/206, modificata prin O.U.G. nr. 173/2008 si Legea nr. 277/2009.
Sectia comerciala - Decizia comerciala nr. 820/28 octombrie 2009
Prin Incheierea pronuntata in sedinta publica din 12.08.2009 de catre judecatorul sindic al Tribunalului Hunedoara in Dosar nr. 8762/97/2008, a fost respinsa cererea de inlocuire a administratorului judiciar Cabinet Individual de Insolventa M.C.M. formulata de creditorul DGFP Hunedoara.
Pentru a se pronunta aceasta incheiere s-a retinut, ca potrivit art. 19 alin. 21 din Legea nr. 85/2006, creditorul care detine 50 % din valoarea totala a creantelor poate sa decida fara consultarea adunarii creditorilor desemnarea unui administrator judiciar, in locul administratorului judiciar provizoriu si sa ii stabileasca remuneratia, iar alin. 3 arata ca pentru motive de nelegalitate, creditorii pot contesta la judecatorul sindic, decizia prevazuta la alin. 2 si 21 in termen de 3 zile de la data publicarii acesteia in Buletinul procedurilor de insolventa.
Daca in termenul stabilit la alin. 3 decizia nu este contestata, judecatorul sindic, prin incheiere, va numi administratorul judiciar propus de creditorul ce detine cel putin 50 din valoarea creantelor.
In speta, chiar daca DGFP este creditor majoritar, nu a inteles sa indeplineasca procedura obligatorie, prevazuta de art. 19 alin. 21 in sensul emiterii deciziei si publicarii acesteia in PBL, pentru a da posibilitatea creditorilor sa conteste decizia prevazuta la alin. 21.
Desi i s-a solicitat creditorului majoritar, sa depuna la dosar decizia prevazuta la alin. 21 si sa faca dovada publicarii acesteia in BPL, acesta nu a inteles sa dea curs dispozitiei instantei si, implicit, sa respecte procedura prevazuta si impusa de textele de lege sus enuntate.
Impotriva acestei incheieri a formulat recurs Directia Generala a Finantelor Publice Hunedoara solicitand admiterea recursului, modificarea incheierii atacate in sensul numirii ca administrator judiciar pe practicianul in reorganizare selectat de recurenta, respectiv SCP I.T. M.A. SPRL.
In dezvoltarea motivelor de recurs arata ca, la prima adunare a creditorilor, D.G.F.P. Hunedoara, care detine un procent de peste 80 % din totalul creantelor, a solicitat administratorului judiciar sa consemneze in procesul verbal de sedinta faptul ca a fost selectat un alt administrator judiciar si ca se solicita judecatorului sindic sa ia act de acest aspect.
Solicitarea sa, in calitate de creditor majoritar este conforma prevederilor art. 19 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 asa cum aceasta a fost modificata prin O.U.G. nr. 173/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 85/2006 privind procedura insolventei, care statueaza ca, creditorul care detine cel putin 50 % din valoarea totala a creantelor poate sa decida, fara consultarea adunarii creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator in locul administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar provizoriu ori sa conforme administratorul judiciar provizoriu sau, dupa caz, lichidatorul provizoriu si sa ii stabileasca remuneratia.
In continuare, la art. 19 alin.4 asa cum acesta a fost modificat prin O.U.G. nr. 173/2008, se prevede ca, daca in termenul stabilit la alin. 3 decizia adunarii creditorilor sau a creditorului care detine cel putin 50 % din valoarea creantelor nu este contestata, judecatorul sindic, prin incheiere, va numi administratorul judiciar propus de creditori sau de creditorul care detine 50 % din valoarea creantelor, dispunand totodata incetarea atributiilor administratorului judiciar provizoriu pe care l-a desemnat prin sentinta de deschidere a procedurii.
Analizand starea de fapt prezentata mai sus si raportat la textele de lege citate, se arata ca in cauza erau intrunite toate cerintele legale pentru ca judecatorul sindic sa numeasca administratorul judiciar selectat de D.G.F.P. Hunedoara si propus sa indeplineasca atributiile prevazute de Legea nr. 85/2006 in prezentul dosar.
Analizand recursul declarat sub aspectul motivelor invocate se considera ca acesta este nefondat pentru urmatoarele considerente.
In conformitate cu prevederile art. 19 alin. 2 si alin. 21 din Legea nr. 85/2006, "(2) La recomandarea comitetului creditorilor, in cadrul primei sedinte a adunarii creditorilor sau ulterior, creditorii care detin cel putin 50 % din valoarea totala a creantelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i si remuneratia. Creditorii pot decide sa confirme administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat provizoriu de catre judecatorul-sindic. (21) Creditorul detine cel putin 50 % din valoarea totala a creantelor poate sa decida, fara consultarea adunarii creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator in locul administratorului judiciar sau lichidatorului provizoriu ori sa confirme administratorul judiciar provizoriu sau, dupa caz, lichidatorul provizoriu si sa ii stabileasca remuneratia."
In egala masura insa, in continuarea aceluiasi articol alin. 3 arata ca "(3) Creditorii pot contesta la judecatoru-sindic, pentru motive de nelegalitate, decizia prevazuta la alin. (2) si (21), in termen de 3 zile de la data publicarii acesteia in Buletinul procedurilor de insolventa"_"(4)Daca in termenul stabilit la alin. (3) decizia adunarii creditorilor sau a creditorului ce detine cel putin 50 % din valoarea creantelor nu este contestata, judecatorul-sindic, prin incheiere, va numi administratorul judiciar propus de creditori sau de creditorul ce detine cel putin 50 % din valoarea creantelor, dispunand totodata incetarea atributiilor administratorului judiciar provizoriu pe care l-a desemnat prin sentinta de deschidere a procedurii."
Se poate observa asadar ca, potrivit dispozitiilor legale, creditorul care detine cel putin 50 % din valoarea creantelor poate decide singur, desemnarea unui alt administrator judiciar in locul celui desemnat provizoriu. Insa, o atare decizie nu produce in mod automat efecte juridice, ci, in temeiul prevederilor art. 11 lit. e din Legea nr. 85/2006, judecatorul-sindic trebuie sa se pronunte prin incheiere asupra acestui aspect si nu oricum si oricand, ci numai dupa respingerea eventualelor contestatii formulate fata de decizia creditorului publicata in Buletinul Procedurilor de Insolventa sau prin trecerea termenului de 3 zile de la publicare fara ca o asemenea contestatie sa fie inregistrata.
La doua termene succesive de judecata s-a pus in vedere creditoarei D.G.F.P. sa faca dovada respectarii procedurii stabilite de art. 19 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, respectiv a publicarii deciziei in BPI. Fara insa ca o asemenea dovada sa fie facuta, recurenta aratand chiar ca nu a inteles sa indeplineasca procedura obligatorie mentionata.
Indeplinirea procedurii de publicare in BPI a deciziei DGFP nu a fost sustinuta si nici dovedita nici macar in motivele de recurs formulate in dosarul de fata.
Fata de motivele de mai sus, recursul fiind nefondat a fost respins in baza art. 312 alin. 1 Cod procedura civila. 1