Materie : RECURS COMERCIAL. REORGANIZARE JUDICIARA SI FALIMENT. RENUNTAREA CREDITORULUI LA CEREREA INTRODUCTIVA A PROCEDURII INSOLVENTEI FATA DE DEBITOARE. ONORARIUL ADMINISTRATORULUI JUDICIAR.
- art.11 lit.c din Legea 85/2006.
Faptul ca in perioada cuprinsa intre numirea sa ca administrator judiciar si casarea sentintei de deschidere a procedurii, acesta si-a indeplinit atributiile prevazute de lege si stabilite prin sentinta casata este necontestat.
In aceasta situatie, nu se poate retine ca in rejudecarea cererii introductive, dupa casarea cu trimitere, administratorul judiciar nu are calitate procesuala sa solicite incuviintarea platii onorariului de lichidare in lipsa unei cereri de interventie, cu motivarea ca in noua etapa procesuala nu este parte, nefiind desemnat in conditiile art. 11 lit.c) din Legea nr. 85/2006.
Curtea apreciaza ca dreptul administratorului de a solicita onorariul de lichidare si implicit calitatea sa procesuala nu au fost inlaturate prin decizia de casare, cu atat mai mult cu cat in rejudecare se au in vede-re toate cheltuielile de procedura.
Nu poate fi acceptata nici exceptia inadmisibilitatii cererii administratorului judiciar de incuviintare a platii onorariului de lichidare din fondul special de lichidare, retinuta doar in considerentele incheierii, cu motivarea ca aceste cheltuieli se acorda din acest fond doar in conditiile in care debitoarea nu detine bunuri in averea sa, fapt nedovedit in speta.
In primul rand prin acest considerent retinut in motivarea hotararii, judecatorul sindic recunoaste indirect ca administratorul judiciar are calitate procesuala sa solicite cheltuielile aferente procedurii.
In al doilea rand a retinut corect ca aceste cheltuieli se suporta in principal din averea debitoarei, conform art.4 al.1 din lege si numai in subsidiar din fondul de lichidare, in lipsa disponibilitatilor in contul debitoarei, conform alin.4 al aceluiasi articol.
In aceasta situatie, judecatorul sindic avea obligatia sa administreze probe pentru a putea stabili modalitatea de plata a cheltuielilor aferente procedurii, indiferent de varianta in care a fost formulata cererea.
Prin incheierea nr.1786/F/2010 pronuntata la 22 iunie 2010, Tribunalul Bihor a luat act de renuntarea creditoarei SC V. SRL la cererea introductiva a procedurii insolventei fata de debitoarea SC A. SRL.
A admis exceptia lipsei calitatii procesuale a administratorului judiciar Cabinet de Insolventa Individual D.F. si pe cale de consecinta a respins cererea administratorului judiciar privind acordarea onorariului de lichidare ca fiind solicitat de catre o persoana fara calitate procesuala.
Pentru a pronunta astfel, fata de exceptia lipsei calitatii procesuale a administratorului judiciar invocata din oficiu de catre judecatorul sindic, s-a retinut ca administratorul judiciar este persoana juridica sau fizica practician in insolventa, autorizat in conditiile legii, ce exercita atributiile din art.20 din legea insolventei, in perioada de observatie si pe perioada procedurii de reorganizare, iar in conformitate cu art.11 lit.c, judecatorul sindic il desemneaza provizoriu prin sentinta de deschidere a procedurii, dintre practicieni in insolventa care au depus oferta la dosarul cauzei, tinandu-se cont de cererile creditorilor sau dupa caz a debitorului.
Prin Sentinta nr.1841/F/2009, instanta a admis cererea creditoarei, s-a deschis procedura generala impotriva debitoarei si a fost numit administrator.
Asa cum rezulta din Decizia nr.228/C/2010-R a Curtii de Apel Oradea a fost admis recursul debitoarei, s-a casat in intregime sentinta recurata si a fost trimisa cauza spre rejudecare la instanta de fond cu mentiunea potrivit careia cheltuielile de judecata sa fie avute in vedere la rejudecarea cauzei.
Prin casarea cu trimitere spre rejudecare la instanta de fond, hotararea initiala a fost desfiintata, in cauza nemaiexistand administrator judiciar, in lipsa investirii acestuia de catre instanta, in conditiile art.11 lit.c din legea insolventei.
Prin urmare administratorul judiciar nu mai are capacitate procesuala de a solicita, dupa casare cheltuielile aferente onorariului de lichidare, in lipsa unei cereri de interventie in acest sens, aspecte fata de care instanta, vazand prevederile art.149 din Legea 85/2006 raportat la art.137 cod procedura civila, avand in vedere ca administratorul judiciar nu a fost desemnat in conditiile art.11 lit.c din legea insolventei si ca acesta nu a formulat cerere de interventie, a admis din oficiu exceptia lipsei calitatii procesuale a administratorului judiciar pentru a solicita cheltuielile aferente onorariului de lichidare.
Si pe fondul cererii formulata de administratorul judiciar, instanta a respins cererea ca inadmisibila a onorariului de lichidare din fondul special de lichidare, intrucat aceste cheltuieli se acorda in conditiile art.4 alin.4, doar in conditiile in care debitoarea nu detine bunuri in averea sa, iar administratorul judiciar nu a justificat acest fapt, ci din contra, avand in vedere tranzactia incheiata intre creditoare si debitoare, exista premize si circumstante ca debitoarea detine bunuri sau active pentru satisfacerea creantelor inclusiv cele legate de onorariul de lichidare.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs administratorul judiciar, solicitand modificarea in parte a incheierii recurate in sensul respingerii exceptiei lipsei calitatii procesuale a Cabinetului de Insolventa si incuviintarea platii onorariului de lichidare din fondul de lichidare ca urmare a admiterii decontului de cheltuieli.
In motivarea recursului sau, administratorul judiciar a aratat ca prin incheierea recurata, instanta de fond il priveaza practic atat de dreptul la onorariu, cat si de dreptul de a recupera inclusiv sumele de bani pe care insusi cabinetul de insolventa le-a avansat in vederea continuarii procedurii, cuantumul onorariului sau fiind incuviintat in cadrul Adunarii creditorilor, lui neputandu-i-se imputa casarea Sentintei nr.1841/F/2009 prin care a fost desemnat de judecatorul sindic ca administrator judiciar, iar art.4 din Legea nr.85/2006 prevede dreptul sau la cheltuielile aferente procedurii.
Verificand incheierea recurata prin prisma motivelor de recurs invocate si din oficiu, conform art.304 raportat la art.306 si art.304 ind.1 Cod Procedura Civila, pe baza actelor si lucrarilor dosarului, s-a constatat ca aceasta este netemeinica si nelegala.
Recurentul a fost numit administrator judiciar prin Sentinta nr.1841/F/13.10.2009, in baza careia si-a exercitat atributiile prevazute de lege, pana la casarea cu trimitere spre rejudecare prin Decizia nr.228/C/01.03.2010.
Faptul ca in perioada cuprinsa intre numirea sa ca administrator judiciar si casarea sentintei de deschidere a procedurii, acesta si-a indeplinit atributiile prevazute de lege si stabilite prin sentinta casata este necontestat.
Or, in aceasta situatie, nu se poate retine ca in rejudecarea cererii introductive, dupa casarea cu trimitere, administratorul judiciar nu are calitate procesuala sa solicite incuviintarea platii onorariului de lichidare in lipsa unei cereri de interventie, cu motivarea ca in noua etapa procesuala nu este parte, nefiind desemnat in conditiile art. 11 lit.c) din Legea nr.85/2006.
Curtea apreciaza ca dreptul administratorului de a solicita onorariul de lichidare si implicit calitatea sa procesuala nu au fost inlaturate prin decizia de casare, cu atat mai mult cu cat in rejudecare se au in vede-re toate cheltuielile de procedura.
Nu poate fi acceptata nici exceptia inadmisibilitatii cererii administratorului judiciar de incuviintare a platii onorariului de lichidare din fondul special de lichidare, retinuta doar in considerentele incheierii, cu motivarea ca aceste cheltuieli se acorda din acest fond doar in conditiile in care debitoarea nu detine bunuri in averea sa, fapt nedovedit in speta.
In primul rand prin acest considerent retinut in motivarea hotararii, judecatorul sindic a recunoscut indirect ca administratorul judiciar are calitate procesuala sa solicite cheltuielile aferente procedurii.
In al doilea rand a retinut corect ca aceste cheltuieli se suporta in principal din averea debitoarei, conform art.4 al.1 din lege si numai in subsidiar din fondul de lichidare, in lipsa disponibilitatilor in contul debitoarei, conform alin.4 al aceluiasi articol.
In aceasta situatie, judecatorul sindic avea obligatia sa administreze probe pentru a putea stabili modalitatea de plata a cheltuielilor aferente procedurii, indiferent de varianta in care a fost formulata cererea.
Fata de toate aceste considerente, in baza art.312 Cod Procedura Civila, curtea a admis ca fondat recursul, a casat incheierea in parte, cu trimitere spre rejudecare aceleasi instantei, cu privire la solutionarea cererii administratorului judiciar, mentinand restul dispozitiilor incheierii.
(Decizia nr.646/C/25.10.2010 a Curtii de Apel Oradea - Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal).