Reorganizare judiciara si faliment. Posibilitatea creata de lege lichidatorului de a incheia acte juridice
Desi legea nu prevede in mod expres posibilitatea preluarii unor bunuri in contul datoriilor debitoarei, o asemenea masura poate fi luata daca se dovedeste a fi necesara si oportuna, fiind intrunite conditiile prevazute de art.1704 Cod comercial si urmatoarele precum si ale art.26 lit.j din Legea nr.64/1995 republicata.
Prin sentinta civila nr.848/COM/10.03.2005 pronuntata de judecatorul sindic in dosar nr.2565/COM/2001 al Tribunalului Constanta a fost respinsa cererea formulata de lichidatorul debitoarei S.C.F. S. H.SRL, d-na C.C. de confirmare a tranzactiei incheiate cu creditoarea S.C.R. SA Constanta.
Pentru a pronunta aceasta solutie, judecatorul sindic a retinut ca lichidatorul a incheiat la data de 18.07.2004 cu S.C.R.SA Constanta tranzactia in care se consemneaza ca bunurile apartinand debitoarei, depozitate in spatiul creditoarei situat in zona Libera Agigea, bunuri evaluate la suma de 235.400.000 lei sa fie preluate de creditoare in contul taxelor de depozitare in valoare de 87.000 USD calculate de la data deschiderii procedurii falimentului, 18.02.2002.
A motivat judecatorul sindic ca, desi lichidatorul a sustinut ca tranzactia a fost confirmata de creditori, o parte din acestia nu au fost convocati in sedinta in care a fost analizata oferta S.C.R.SA.
De asemenea, s-a retinut ca lichidatorul nu a prezentat documente din care sa rezulte modul de calcul al sumei de 87.000 USD,, reprezentand taxe depozitare datorate pentru perioada 18.02.2002-18.07.2004 si nici nu a facut dovada ca a efectuat toate demersurile pentru vanzarea bunurilor depozitate in spatiile creditoarei.
A mai retinut instanta ca tranzactia a carei confirmare se solicita nu cuprinde nici o referire cu privire la suportarea din suma de 235.400.000 lei (7.342,26 USD) a retributiilor lichidatorului, evaluatorului, cheltuieli care ar fi avute in vedere in cazul vanzarii bunurilor debitoarei si distribuirii sumelor obtinute conform art.106 si 108 din Legea nr.64/1995.
Cheltuielile ocazionate de derularea procedurii trebuie mentionate in rapoartele prezentate de lichidator, dovedite cu documente justificative si incluse in planurile de distribuire a sumelor rezultate din lichidare. Numai in aceste conditii, creditorii isi pot exercita dreptul de a formula obiectiuni la raport si planul de distribuire, in cazul in care cheltuielile nu sunt dovedite. Ori, suma de 87.000 USD nu este evidentiata in nici unul din rapoartele prezentate de lichidator, acesta neprezentand documente care sa ateste modul de calcul al sumei si perioada pentru care a fost calculata.
Impotriva sentintei mentionate au declarat recurs creditoarea S.C.R.SA Constanta si lichidatorul debitoarei S.C.F. S. H.SRL, d.na C.C.
Recurenta S.C.Romned SA Constanta a criticat solutia judecatorului sindic ca fiind nelegala, invocand dispozitiile art.3041 Cod pr.civila.
A sustinut recurenta ca tranzactia este explicita in privinta calculului sumei de 87.000 USD, iar lichidatorul a depus la dosar numeroasele anunturi publicitare pentru valorificarea bunurilor, inclusiv corespondenta cu D.V. care i-a comunicat ca pentru a scoate bunurile din Zona Libera trebuie platite taxele vamale.
A mai aratat recurenta ca este vorba de o tranzactie incheiata in conditiile art.23 lit.j din Legea nr.64/1995, iar nu a unei distribuiri de pret in baza art.108 din lege. Bunurile debitoarei au o valoare foarte mica in raport cu creanta sa in valoare de 108.000 USD (art.106 al.1 pct.2 din Legea nr.64/1995 R) si cheltuieli legate de conservarea bunurilor acumulate dupa dupa data deschiderii procedurii de 87.000 USD pentru perioada 18.02.2002-18.07.2004 (art.108 pct.1 din Legea nr.64/1995).
A sustinut recurenta, de asemenea, ca solutia preluarii bunurilor in contul cheltuielilor de depozitare este oportuna avand in vedere stingerea unor cheltuieli lunare de 3.000 USD si evitarea suportarii unor taxe vamale pe care nici lichidatorul si nici creditorii nu le-au achitat.
Recurenta C.C., in calitate de lichidator al debitoarei, a criticat solutia judecatorului sindic ca nelegala si netemeinica.
A sustinut recurenta ca a precizat temeiul juridic pe care s-a intemeiat tranzactia, respectiv art.23 lit.j din Legea nr.64/1995, suma de 87.000 USD a fost stabilita de judecatorul sindic prin sentinta civila nr.9693/22.12.2003, in baza contractului de inchiriere incheiat de debitoare cu depozitarul S.C.Romned S.A., iar creanta va fi platita in ordinea prev. de art.106 al.1 pct.2, diferenta urmand a fi achitata conform art.108 pct.9 din lege.
In ceea ce priveste demersurile facute pentru vanzarea bunurilor depozitate, lichidatorul a aratat ca s-au intocmit numeroase anunturi de vanzare la licitatie publica, saptamanala, insa datorita perioadei mari de depozitare (1995) ce a dus la uzura fizica si morala a acestora si neachitarii taxelor vamale si de import, demersurile facute au ramas fara rezultat.
A mai aratat recurenta ca cererea creditoarei de preluare a bunurilor a fost supusa aprobarii Consiliului Creditorilor, fiind acceptata de creditorii prezenti la sedinta din 01.04.2004.
Referitor la suportarea din suma de 235.400.000 lei a retributiilor lichidatorului, evaluatorului, sume ce ar fi fost avute in vedere in cazul distributiei sumelor obtinute din vanzarea bunurilor, a sustinut recurenta ca prevederile legale in materie nu fac nici o mentiune referitoare la inscrierea in cuprinsul tranzactiei a acestor retributii intrucat ele sunt acordate dupa vanzarea tuturor bunurilor din averea debitoarei, conform ordinii de prioritate prev. de Legea nr.64/1995, din sumele aflate in contul deschis pe numele debitoarei.
Analizand cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea a constatat ca recursurile sunt fondate.
Astfel, intre lichidatorul debitoarei S.C.Freedom Star Holding SRL Constanta si creditoarea S.C.R. SA Constanta s-a incheiat la data de 18.07.2004 tranzactia prin care creditoarea a preluat bunurile debitoarei evaluate la suma de 235.400.000 (7.342,26 USD) in contul cheltuielilor (taxelor) de depozitare calculate de la 18.02.2002 la 18.07.2004 la suma de 87.000 USD.
In ceea ce priveste cuantumul cheltuielilor de depozitare lichidatorul a prezentat modul de calcul al acestor cheltuieli datorate de debitoare in baza contractului de inchiriere incheiat cu creditoarea S.C.R. S.A.
Cu privire la posibilitatea lichidatorului de a incheia o astfel de tranzactie, Curtea apreciaza ca, desi legea nu prevede in mod expres preluarea unor bunuri in contul datoriilor debitoarei, o asemenea masura poate fi luata daca se dovedeste a fi necesara si oportuna.
In cauza, bunurile se afla in depozitul creditoarei inca din anul 1995, fiind supuse uzurii fizice si morale, iar demersurile facute de lichidator in scopul valorificarii lor au ramas fara rezultat.
De asemenea, avand in vedere ca bunurile sunt grevate de taxe vamale si alte taxe de import pe care nici unul dintre creditori nu a fost de acord sa le avanseze pentru a le putea scoate din Zona Libera, iar depozitarea in continuare genereaza cheltuieli suplimentare de 3000 USD pe luna ce greveaza patrimoniul debitoarei, masura luata de lichidator apare ca fiind intemeiata.
Referitor la acordul creditorilor, Curtea constata ca in afara de AVAS, nici unul dintre acestia nu a contestat masura lichidatorului.
In orice caz, tinand seama de faptul ca bunurile in litigiu, pe langa faptul ca nu au putut fi valorificate, determina cheltuieli de depozitare ce afecteaza patrimoniul debitoarei si, implicit, posibilitatea de recuperare a creantelor celorlalti creditori, o eventuala opozitie a acestora ar fi lipsita de interes.
Pentru considerentele expuse, apreciind ca in cauza sunt intrunite conditiile prev. de art.1704 Cod comercial si urm.precum si art.26 lit.j din Legea nr.64/1995, urmeaza a admite recursurile in baza art.312 al.1 si art.3041 Cod pr.civila, a modifica in tot incheierea atacata in sensul admiterii cererii si a confirmarii tranzactiei, conbcluzioneaza Curtea.
Decizia civila nr.589/12 iulie 2005