Sechestru asigurator instituit asupra bunurilor partii responsabile civilmente. Mentinerea acestuia.
Masurile asiguratorii sunt masuri de constrangere reala si constau in indisponibilizarea pana la solutionarea definitiva a cauzei a bunurilor si veniturilor inculpatului, in vederea asigurarii repararii pagubei cauzate prin infractiune. Atat timp cat o masura asiguratorie, indiferent de faza procesuala in care a fost luata, nu a fost revocata expres, ea ramane castigata pana la solutionarea definitiva a cauzei.
Sectia penala - Decizia penala nr.604/13 octombrie 2009
Prin sentinta penala nr. 604 din 30 octombrie 2008 a Judecatoriei Sibiu, in baza art. 11 pct. 2 lit. b C.pr.pen. rap. la art. 10 lit. g C.pr.pen. s-a incetat procesul penal pornit impotriva inculpatilor S.V. si V.N. pentru savarsirea infractiunii de neglijenta in serviciu prevazuta de art. 249 alin. 2 C.pen. cu aplic. art. 13 C.pen. ca urmare a prescriptiei raspunderii penale.
In baza art. 357 alin. 2 lit. c C.pr.pen. a fost mentinuta masura sechestrului asigurator instituita prin incheierea din 10.06.2003 pronuntata de Tribunalul Militar Cluj in dosarul nr. 173/2001 asupra bunurilor partii responsabile civilmente SC I. SA pana la concurenta sumei de 22.396.882,75 lei.
In baza art. 347 C.pr.pen. a fost disjunsa actiunea civila exercitata de partea civila M.A. fata de inculpati si partea responsabila civilmente S.C. I. S.A. si s-a indrumat dosarul la Registratura Judecatoriei Sibiu in vederea formarii unui nou dosar.
Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a retinut in esenta ca termenul de prescriptie speciala in cauza este de 12 ani, termen ce a inceput sa curga de la data infractiunii pentru care cei doi inculpati au fost trimisi in judecata (9.05.1996), si, desi a fost intrerupt prin inceperea urmaririi penale si audierea acestora (conform art. 123 alin. 1 C.pen.), s-a implinit la data de 8.05.2008 (potrivit art. 154 C.pen.).
In privinta masurii sechestrului asigurator instituita prin incheierea din 10.06.2003 pronuntata de Tribunalul Militar Cluj in dosarul nr. 173/2001 asupra bunurilor partii responsabile civilmente S.C. I. S.A. instanta, vazand prevederile art. 42 alin. 2 C.pr.pen. (si mentinand acest act al Tribunalului Militar Cluj) si tinand seama ca acest sechestru nu a fost niciodata ridicat (Tribunalul Sibiu, prin decizia penala nr. 11/2008, mentionata mai sus, nu a ridicat sechestrul, ci a stabilit doar ca nu putea fi mentinut pe calea procedurii speciale reglementate de art. 196 C.pr.pen. privind inlaturarea unor omisiuni vadite), in baza art. 357 alin. 2 lit. c C.pr.pen. a mentinut aceasta masura pana la concurenta sumei de 22.396.882,75 lei reprezentand cuantumul pretentiilor civile formulate in cauza.
Avand in vedere faptul ca solutionarea actiunii civile formulate de partea civila M.A. ar tergiversa solutionarea actiunii penale, instanta, in baza art. 347 C.pr.pen. a disjuns actiunea civila exercitata fata de inculpati si partea responsabila civilmente SC I. S.A.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel partea responsabila civilmente S.C. I. S.A. Brasov criticand-o pentru netemeinicie si nelegalitate, apelanta sustinand in esenta ca in mod nelegal prima instanta a mentinut sechestrul asigurator deoarece hotararea prin care a fost instituit a fost desfiintata.
Tribunalul Sibiu - sectia penala - prin decizia penala nr. 41/18 februarie 2009 a admis apelul declarat de partea responsabila civilmente S.C. I. S.A Brasov, a desfiintat in parte sentinta atacata sub aspectul laturii penale si rejudecand, a inlaturat dispozitia privind masura mentinerii sechestrului asigurator.
In considerentele deciziei instanta de apel a retinut urmatoarele :
Prin incheierea din 10 iunie 2003 a Tribunalului Militar Cluj, pronuntata in dosarul nr. 173/2001 al acelei instante a fost instituit sechestrul asigurator asupra bunurilor celor doi inculpati si al partii responsabile civilmente. Masura asiguratorie a fost mentinuta fata de partea responsabila civilmente prin sentinta penala nr. 60 din 8 noiembrie 2005 pronuntata in acest dosar.
Sentinta mai sus mentionata a fost desfiintata prin decizia nr. 50 din 30.11.2006 pronuntata de Militar Teritorial Bucuresti in dosarul nr. 66/Ap/2005.
Potrivit art. 361 alin. 3 C.pr.pen. apelul declarat impotriva sentintei s-a socotit a fi facut si impotriva incheierilor. In principiu, desfiintandu-se sentinta au fost desfiintate si incheierile din cursul judecatii.
Pe de alta parte, este adevarat ca in cauza asa cum se si motiveaza in sentinta atacata, erau incidente prevederile art. 42 alin. 2 C.pr.pen. fiind vorba de o declinare de competenta.
Instanta de fond avea insa obligatia conform art. 332 alin. 3 C.pr.pen. atunci cand a restituit cauza pentru refacerea urmaririi penale sa se pronunte si asupra masurilor asiguratorii, ceea ce nu a facut, asa cum reiese din dispozitivul sentintei penale nr. 517 din 12.09.2007 a Judecatoriei Sibiu.
Faptul ca ulterior s-a pronuntat printr-o incheiere in sensul "inlaturarii omisiunii vadite" a mentiunii sechestrului a fost sanctionat de Tribunalul Sibiu prin decizia penala nr. 11 din 14 ianuarie 2008 care a casat in recursul partii responsabile civilmente incheierea in discutie.
Cert este ca, in aceste imprejurari, trimitand cauza la parchetul civil competent cu instrumentarea, masura asiguratorie a sechestrului nu mai era in vigoare.
Sesizand acest lucru, partea civila Ministerul Apararii Nationale a formulat intr-o cerere adresata Parchetului de pe langa Judecatoria Sibiu instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpatilor si partii responsabile civilmente (dosar nr. 760/P/2008). Asupra acestei cereri parchetul nu s-a pronuntat. Cererea nu a mai fost reiterata in fata instantei de fond, motiv pentru care probabil partea civila nici nu a atacat sentinta.
Asa fiind, Tribunalul a constatat ca in mod gresit prima instanta a mentinut sechestrul asigurator asupra bunurilor partii responsabile civilmente intrucat o asemenea masura nu mai subzista ca urmare a desfiintarii sentintei nr. 60/2005 a Tribunalului Militar Cluj si implicit a neconfirmarii ei prin procedura aratata mai sus.
Impotriva acestei hotarari au declarat recurs Parchetul de pe langa Tribunalul Sibiu si partea civila M.A.N., criticand-o pentru netemeinicie si nelegalitate, solicitand mentinerea sentintei instantei de fond ca temeinica si legala.
Recursurile sunt fondate.
Masurile asiguratorii sunt masuri de constrangere reala si constau in indisponibilizarea pana la solutionarea definitiva a cauzei a bunurilor si veniturilor inculpatului, in vederea asigurarii repararii pagubei cauzate prin infractiune.
Ele pot fi revocate si mai inainte de aceasta data, daca au disparut temeiurile pentru care au fost luate, de catre acelasi organ care le-a dispus sau de instanta in fata careia se afla cauza.
Insa, atata timp cat o masura asiguratorie, indiferent de faza procesuala in care a fost luata, nu a fost revocata expres, ea ramane castigata pana la solutionarea ei definitiva.
Imprejurarea ca prin sentinta penala nr. 517/12.09.2007 a Judecatoriei Sibiu prin care s-a restituit cauza in vederea refacerii urmaririi penale si a actului de sesizare, instanta a omis sa mentina masura sechestrului, iar incheierile ulterioare date in acest sens de inlaturare a omisiunii vadite si de indreptare a erorii materiale au fost casate in recurs, trebuia avut in vedere, pe de o parte ca omisiunea instantei de a se pronunta si asupra mentinerii masurii asiguratorii nu produce efectul invers, neputand fi interpretate in sensul ca sechestrul a incetat de drept sa existe.
Pe de alta parte, prin decizia data in recurs, instanta de control a constatat doar ca instanta de fond nu putea sa inlature aceasta omisiune din cuprinsul sentintei, cu motivarea ca acest text de lege vizeaza doar ipoteza in care instanta a omis sa se pronunte asupra ridicarii masurilor asiguratorii si nu cu privire la mentinerea acestora, constatare care, de asemenea nu poate fi asimilata cu o incetare de drept ori o revocare implicita a sechestrului.
In aceste conditii, instanta de fond constatand ca aceasta masura nu a fost niciodata ridicata a pronuntat o sentinta temeinica si legala.
Pe cale de consecinta, in cauza fiind prezent motivul de casare prevazut de art. 385/9 pct. 17/1 Cod procedura penala, Curtea in baza art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedura penala a admis recursurile, a casat decizia penala atacata si a mentinut ca temeinica si legala sentinta penala nr. 604/30.10.2008 a Judecatoriei Sibiu.