DREPT PENAL. Partea generala. Cauza care inlatura caracterul penal al faptei. Betia. Conditii. Decizie nr. 6/P/6 ianuarie 2004 din data de 06.01.2004
pronunțată de Curtea de Apel Constanta

Starea de betie nu poate constitui o circumstanta atenuanta, de vreme ce aceasta nu a intervenit independent de vointa inculpatului.
Prin sentinta penala nr.1147/25.04.2003 pronuntata de Judecatoria Tulcea, in dosarul penal nr.926/2003, in temeiul art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.e,g,i cod penal cu aplic.art. 37 lit.a cod penal, art. 74 lit.c cod penal, cu ref.la art. 76 lit.c cod penal, a fost condamnat inculpatul BPA, la pedeapsa de 1 an si 6 luni inchisoare.
In temeiul art.61 cod penal s-a mentinut liberarea conditionata prin executarea pedepsei de 3 ani si 6 luni inchisoare, dispusa prin sentinta penala nr.2709/20.12.2002 a Judecatoriei Tulcea.
S-au interzis inculpatului drepturile prev.de art. 64 cod penal pe durata prev.de art. 71 cod penal.
Apelul declarat de inculpat impotriva sentintei penale, a fost respins ca nefondat, prin decizia penala nr.289 din 7 oct.2003, pronuntata de Tribunalul Tulcea in dosarul penal nr.2653/2003.
Impotriva ambelor hotarari, declara recurs inculpatul, motivat pe situatia ca instantele nu au avut in vedere la individualizarea pedepsei, criteriile prev.dee art. 72 cod penal, respectiv imprejurarea ca era sub influenta bauturilor alcoolice si aceasta stare i-a afectat discernamantul.
Verificand din oficiu motivele de recurs, constata a fi nefondat.
Din probele administrate rezulta ca inculpatul B.P.A., in seara de 18.01.2003, prin folosirea de chei potrivite, a deschis autoturismul partii vatamate BM, stationat intr-un loc public, de unde a sustras bunuri in valoare de 1.000.000 lei.
Inculpatul a fost surprins imediat dupa savarsirea faptei, fiind urmarit pana la locuinta acestuia.
Starea de betie - despre care inculpatul pretinde ca se afla, nu poate constitui o circumstanta atenuanta, de vreme ce, starea de betie nu a intervenit independent de vointa acestuia.
Starea de recidiva, atrasa de condamnarea anterioara pentru fapte de aceeasi natura, releva faptul ca inculpatul nu beneficieaza de circumstante atenuante, dar si faptul ca instanta de fond a facut o corecta aplicare a prevederilor art. 72 si art.52 cod penal.
Cum instanta de fond a stabilit o corecta stare de fapt, incadrare in drept si vinovatia inculpatului, aspecte care nu au fost invocate in recursul declarat si cum nu se constata alte motive de recurs care sa conduca la admiterea acestuia, urmeaza a fi respins, ca nefondat.