DREPT CIVIL. CONSECINTELE CONSTATARII NULITATII CONTRACTULUI DE VANZARE CUMPARARE INCHEIAT IN CONDITIILE LEGII NR. 112/1995. INDRITUIREA CUMPARATORILOR IN SARCINA CARORA S-A RETINUT REAUA-CREDINTA LA DESPAGUBIRI REPREZENTAND VALOAREA DE PIATA A IMOBILULUI. CARACTERUL NEFONDAT AL CERERII ACESTORA DE A LE FI TRANSMIS IN PROPRIETATE IMOBILUL IN CARE LOCUIESC ACTUALMENTE CU TITLU DE CHIRIE.
In cadrul hotararilor pronuntare anterior se retinuse ca motiv de constatare a nulitatii contractului de vanzare cumparare reaua-credinta a cumparatorilor decurgand din cunoasterea de catre ei a demersurilor repetate ale fostilor proprietari pentru retrocedarea imobilului, nefiind retinut ca motiv de desfiintare a respectivului contract, incheierea acestuia cu nerespectarea prevederilor Legii nr. 112/1995; mai mult, la data achizitionarii imobilului, 12.12.1996, exista o hotarare irevocabila prin care se verificase valabilitatea contractului de inchiriere a fostilor chiriasi.
Data fiind situatia expusa, in speta isi gaseste incidenta textul art. 50 indice 1 din Legea nr. 10/2001, cumparatorii evinsi fiind indrituiti la restituirea pretului de piata al imobilului, iar despagubirile acordate reprezinta o reparare integrala a prejudiciului suferit, astfel ca apare ca nefondata cererea lor de a le fi transmis in proprietate imobilul in care locuiesc in prezent cu titlu de chiriasi, imobil aflat in proprietatea Municipiului si achizitionat cu destinatie speciala in contextul asigurarii unei locuinte persoanelor evacuate.
Legea nr. 5/1973
Art. 9 din Legea nr. 112/1995
Art. 45 si art. 501 din Legea nr. 10/2001
Art. 1 din Protocolul I al Conventiei Europene a Drepturilor Omului.
DECIZIA CIVILA NR.4864/2012-R
din 08.11.2012 (dosar nr.2034/271/2008*)
Prin sentinta civila nr. 10757 pronuntata la data de 20.10.2011 de catre Judecatoria O a fost admisa in parte actiunea civila precizata formulata de reclaman?ii R O ?i R G, impotriva paratului S R prin M F P, cu sediul in B, reprezentat prin D G F P B, cu sediul in localitatea O, S R prin C L O, si A I O.
A fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratului S R prin C L O.
A fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratei A I O.
A fost obligat paratul S R prin M F P sa restituie reclamantilor pretul actualizat platit de acestia in temeiul contractului de vanzare-cumparare nr.1156 din 12.11.1996 incheiat cu eludarea prevederilor Legii nr.112/1995, desfiintat prin hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila, mai putin comisionul de 1% perceput de unitatea specializata in vanzarea apartamentelor
S-a respins ca neintemeiate restul cererilor formulate.
S-a respins cererea reclamantilor privind obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea hotararii instanta de fond a aratat ca prin contractul de vanzare-cumparare 1156/12.11.1996 incheiat cu SCCTI B reclamantii au devenit proprietari prin cumparare - in baza Lg.112/1995, asupra imobilului situat in Oradea, str. C nr. 10, Bl.C3, ap.43 - in natura reprezentand apartament cu 2 camere cu o suprafata de 77,98 mp. pentru pretul de 11.357.004 lei.
Ulterior prin sentinta civila 2908/2004 a judecatoriei O - ramasa definitiva prin respingerea cailor de atac formulate impotriva ei - s-a constatat nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare susmentionat - retinandu-se reaua credinta a reclamantilor in momentul incheierii contractului.
Instanta a apreciat ca sunt neintemeiate exceptiile lipsei calitatii procesuale pasive a paratului C L O si A I O - deoarece s-a solicitat obligarea acestor parate la plata sumei de 55.000 euro sau transmiterea in proprietate a unui apartament, la achitarea tuturor cheltuielilor necesare pentru incheierea contractului de vanzare-cumparare si intabularea dreptului de proprietate in CF sub sanctiunea unor daune cominatorii de 500 lei/zi de intarziere-respectiv obligarea la plata cu titlu de despagubiri si a sumelor de bani achitate cu titlu de chirie - ca urmare a intervenirii garantiei pentru evictiune - urmare a constatarii nulitatii contractului de vanzare-cumparare. 1156/12.11.1996, ori acesti parati au calitatea de vanzatori ai bunului evins - vanzare facuta prin intermediul SCCTI.
Pe fondul cauzei instanta a aratat ca nu poate fi retinuta raspunderea vanzatorului pentru evictiune deoarece una din conditiile sart. 1337 C.civil nu este indeplinita si anume aceea ca - tulburarea provenita de la un tert, sa nu fi fost cunoscuta de cumparator la data incheierii contractului, asa cum s-a retinut si in hotararile judecatoriei in care s-a judecat constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare cumparatorii reclamanti fiind de rea credinta deoarece stiau ca - un tert, antecesorul reclamantilor risca un drept propriu asupra apartamentului cumparat.
Analizand cererea prin prisma dispozitiilor Legii 10/2001 instanta a retinut - fata de disp. art. 50 din acest act normativ - reclamantii nu sunt indreptatiti la restituirea pretului de piata al imobilului - ci, fiind de rea credinta doar la restituirea pretului actualizat platit.
In ceea ce priveste cererea reclamantilor de a li se transmite dreptul de proprietate asupra unui apartament asemanator celui cumparat - instanta a constatat ca reclamantii nu au temei juridic pentru a formula o asemenea cerere - o interpretare contrara echivaland cu o ingerinta a instantei in exercitarea prorogativei dreptului de dispozitie - ca atribut esential al dreptului de proprietate ceea ce e inadmisibil.
Fata de solutia pronuntata in baza art. 274 si 276 s-a respins cererea privind obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.
Impotriva acestei hotarari a declarat apel apelantul S R - reprezentat prin D G a F P B - M F P solicitand respingerea actiunii fata de Minister.
Impotriva aceleiasi hotarari au declarat apel apelantii R O si R G R solicitand modificarea in parte a SC 10757/2011 in sensul admiterii in intregime a actiunii - respectiv obligarea paratelor de a le transmite in proprietate un apartament asemanator celui evins - respectiv cel in care locuiesc in prezent in chirie, situat in O, str. J V nr. 9, Bl. PB 57, ap. 16, jud. B, sa fie obligate paratele la plata contravalorii chiriei pentru apartamentul susmentionat de la data inchirierii si pana la data transmiterii in proprietate a acestui imobil, in subsidiar sa fie obligata parata sa le achite echivalentul in lei la data platii, a sumei de 55.000 euro in temeiul obligatiei vanzatorului de garantie pentru evictiune prev. de art. 1341-1344 c.civil reprezentand contravaloarea apartamentului pe care l-au detinut in calitate de chiriasi la valoarea de circulatie de la data producerii evictiunii, sa fie obligate paratele la plata contravalorii chiriei pentru apartamentul situat in O str. J V nr.9, Bl. PB 57, ap.16, jud. B - de la data inchirierii contractului de inchiriere si pana la data platii efective a contravalorii imobilului evins cu cheltuieli de judecata.
Prin decizia civila nr.61/A din 21 februarie 2012, Tribunalul B a respins ca nefondate apelurile civile introduse de apelantii R O, R G, D G a F P B in reprezentarea M F P cu sediul in B, in contradictoriu cu intimat S R prin C L O, si A I O , impotriva sentintei civile nr. 10757 din 20.10.2011 pronuntata de Judecatoria O pe care a pastrat-o in totalitate.
Fara cheltuieli de judecata in apel.
Pentru a pronunta aceasta decizie, instanta de apel a retinut ca reclamantii au cumparat prin contractul de vanzare-cumparare nr. 1156/12.11.1996 - de la SCCTI B - in baza Lg.112/1995 - imobilul - apartament - situat in O, str. C nr.10, Bl. C3, ap.43 - ce in natura reprezinta apartament cu doua camere de locuit - avand o suprafata de 47,98 mp. - anterior acestia detinand acest apartament in calitate de chiriasi - conform contractului de inchiriere 111104/15.02.1996. Pretul vanzarii a fost de 11.357.004 lei (rol) achitat de cumparatori in intregime.
Ulterior prin sentinta civila 2908/06.05.2004 s-a constatat nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare incheiat intre SCCTI B SA si paratii R O si R G - avand ca obiect instrainarea acestui imobil si s-a dispus evacuarea paratilor din imobil.
Apelul declarat impotriva societatii susmentionate a fost respins ca nefondat - prin decizia civila 2011/A/2007 - iar prin dec.civila 1204/2007 a Curtii de Apel O a fost respins recursul impotriva deciziei pronuntate in apel.
Instanta de apel a retinut ca in considerentele hotararilor aratate s-a sustinut faptul ca paratii-cumparatori nu pot fi considerati de buna credinta - deoarece ei au fost actionati in judecata de antecesorul reclamantului prin actiunea inregistrata la instanta la 15.12.1995 - in dosar nr. 12883/1995 - in care s-a solicitat anularea ordinului de repartitie, constatarea nulitatii absolute a contractului de inchiriere - in baza caruia ocupau locuinta si evacuarea acestora din locuinta - iar pe de alta parte dintr-o simpla lecturare a CF-ului imobilului putem sa constatam ca dreptul de proprietate al statului asupra acestuia a fost radiat.
Pentru a fi admisibila actiunea in evictiune - conform art. 1337 si urmatoarele cod civil se cere ca sa existe o tulburare de drept provenita de la un tert, acesta sa aiba o cauza anterioara vanzarii respectiv tulburarea sa nu fi fost cunoscuta de cumparator la data incheierii contractului.
S-a opinat de tribunal ca, corect a retinut prima instanta ca desi sunt indeplinite primele doua conditii - reclamantii fiind tulburati in dreptul lor ca urmare a activarii in judecata de cel ce se pretindea adevaratul proprietar al imobilului - nu este indeplinita cea dea treia conditie - respectiv ca tulburarea sa nu fi fost cunoscuta de cumparatori la data incheierii contractului, deoarece asa cum reiese din considerentele hotararilor mai sus aratate - la data incheierii contractului - 12.11.1996 acestia cunosteau de faptul ca au fost chemati in judecata in dosarul 12883/1995 al judecatoriei O.
Reclamantii au cunoscut asadar faptul ca cel de la care cumpara nu este proprietar si, in consecinta si-au asumat riscul pierderii bunului, ca urmare vanzatorul este exonerat de obligatia de a garanta pentru evictiune.
Conform art.50 din Lg.10/2001- cererile sau actiunile in justitie privind restituirea pretului actualizat platit de chiriasii ale caror contracte de vanzare-cumparare - incheiate cu eludarea prevederilor Lg.112/1995 - au fost desfiintate prin hotarari definitive si irevocabile sunt scutite de taxa de timbru.
Conform art. 2 ind.1 cererile sau actiunile in pretentie avand ca obiect restituirea pretului de piata al imobilelor - privind contractele de vanzare-cumparare - incheiate cu respectarea prevederilor Lg.122/1995 cu modificarile ulterioare care au fost desfiintate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile sunt scutite de taxa de timbru.
Restituirea pretului platit la alin.2 si 2 ind.1 se face de catre M E si F din fondul extrabugetar constituit in baza art. 13 alin.6 din Lg.112/1995 cu modificarile ulterioare.
Conform art. 50 ind.1 - din aceeasi lege proprietarii ale caror contracte de vanzare-cumparare incheiate cu respectarea prevederilor Lg.112/1995 - cu modificarile ulterioare au fost desfiintate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile - au dreptul la restituirea pretului de piata al imobilelor - stabilit conform standardelor internationale de evaluare. Valoarea despagubirilor se stabileste prin expertiza.
Instanta de fond a apreciat ca in mod corect a retinut prima instanta ca aceste dispozitii legale nu-si au aplicabilitate - pentru ca ele sa fie incidente ar fi trebuit ca la incheierea contractului de vanzare-cumparare sa fie respectate prin Legea nr.112/1995.
Conform art. 50 alin.2 din Lg.10/2001 proprietarii ale caror contracte de vanzare-cumparare - incheiate cu eludarea prevederilor Legii nr.112/1995 au fost desfiintate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile au dreptul doar la restituirea pretului actualizat platit.
Asadar, s-a retinut de tribunal ca, corect a fost admisa actiunea fiind obligat statul sa plateasca reclamantilor valoarea reactualizata a pretului platit - conform expertizei efectuata in cauza.
De asemenea, exceptiile lipsei calitatii procesuale pasive ale paratelor A I si C L O, s-a retinut ca, corect au fost respinse fata de considerentele susmentionate si impotriva considerentelor acestei hotarari nu s-a formulat apel.
Retinandu-se asadar , in esenta ca, fata de continutul considerentelor hotararilor aratate - prin care s-a retinut reaua credinta a cumparatorilor si care au autoritate de lucru judecat, nu poate fi admisa cererea prin care se solicita ca statul sa raspunda pentru evictiune, ca fata de dispozitiile Legii nr.10/2001 reclamantii nu sunt indreptatiti decat la restituirea pretului reactualizat platit la data incheierii contractului de vanzare-cumparare, ca reclamantii nu au temei juridic pentru a li se admite cererea - privind transmiterea dreptului de proprietate asupra unui apartament asemanator celui cumparat - in baza art. 296 Cod procedura civila, considerand ca prima instanta a pronuntat o hotarare legala si temeinica, instanta de apel a respins apelul formulat de apelantii R O si R G - ca neintemeiat - cu mentiunea ca motivele de apel care se refera la prescriptia actiunii in prestatie tabulara si la falsul actului de vanzare-cumparare, nu mai pot fi analizate deoarece au facut obiectul cercetarilor judecatoresti.
Cat priveste apelul formulat de S R - reprezentat prin D G F P B - M F P, instanta de apel a constatat ca acesta este neintemeiat - apelantul s-a plans de o solutie care nu a fost pronuntata in cauza - deoarece nu s-a dispus acordarea unor despagubiri reprezentand contravaloarea apartamentului - ci doar restituirea pretului actualizat platit de chiriasii cumparatori la data incheierii contractului de vanzare cumparare.
Impotriva acestei decizii, in termen legal, scutite de taxa de timbru, au declarat recurs: - apelanti reclamanti R O si R G R, solicitand admiterea acestuia, modificarea in parte a deciziei, admiterea apelului, modificarea in parte a sentintei, in principal, a li se transmite in proprietate un apartament asemanator celui evins, a fi obligate paratele la plata chiriei pentru apartamentul din O, strada J V, nr.9, bl. PB 57, ap.16, de la incheierea contractului si pana la transmiterea in proprietate a acestuia, in subsidiar, solicita, a fi obligata parata a le achita echivalentul in lei la data platii a 55.000 EURO pentru apartamentul in litigiu, cu plata chiriei pentru apartamentul din O, strada J V, nr.9, bl.PB 57, ap.16, de la data incheierii contractului de inchiriere pana la plata contravalorii imobilului evins; - apelantul parat S R prin M F P reprezentat de D G F P B, solicitand admiterea acestuia, modificarea partiala a hotararii in sensul cuantificarii pretului ce urmeaza a fi restituit, a modalitatii exacte de actualizare si a datei de la care se va face actualizarea.
Prin motivele de recurs, recurentii R O si R G R, au invocat ca s-a facut o gresita aplicare a legii, lor le sunt aplicabile dispozitiile art.50/1 din Legea nr.10/2001, au respectat prevederile Legii nr.112/1995 pentru vanzarea imobilului in litigiu, nu au eludat art.9-14 la data cumpararii. Au incheiat contractul cu SCCTI nr.1156 din 12.11.1996, cand fostul proprietar nu formulase cerere de restituire, doar in 1998 au inceput litigiile si au aflat ca familia P, anterior plecarii in strainatate a vandut socrilor -familia C, imobilul prin act sub semnatura privata si au solicitat a se pronunta o hotarare ce sa tina loc de act autentic de vanzare-cumparare si a se constata nulitatea contractului de vanzare-cumparare, cu evacuare.
Asa zisul contract de vanzare-cumparare sub semnatura privata, a fost in realitate incheiat ulterior, pro-cauza pentru a incerca recuperarea apartamentului. Familia Popa a luat credit de la CEC pentru cumpararea acestui apartament, credit pe care nu l-a rambursat, paratii au fost cei ce au achitat ipoteca. La data la care familia P a parasit imobilul, avea datorii la Asociatia de locatari, iar asa zisii cumparatori nu doar ca nu au intrat in posesie dar nici nu au achitat datoriile comune.
Desi au formulat plangere penala pentru fals, uz de fals, asa zisul contract nu a fost expertizat grafologic intrucat nu s-a gasit originalul, exceptia de prescriptie a actiunii in prestatie tabulara, fiind respinsa. Dupa ce hotararea a fost casata de trei ori, actiunea familiei C s-a admis, iar ei au pierdut proprietatea asupra imobilului in litigiu si au fost evacuati, iar in prezent locuiesc intr-un apartament pentru care achita lunar chirie.
Au fost cumparatori de buna credinta si astfel nu se poate retine ca au dreptul doar la pretul actualizat si nu la valoarea de circulatie, fiind aplicabile dispozitiile art.1337 Cod civil, potrivit carora parata este obligata a-i despagubi integral pentru a le fi reparat in intregime prejudiciul suferit, cu suma de bani acordata nemaiputand cumpara un imobil. Daca nu s-ar fi pierdut evictiunea, ar fi detinut si in prezent imobilul.
In drept s-au invocat art.1337, art.1341-1344 Cod civil, art.304 pct.9 Cod procedura civila.
D G F P B in reprezentarea M F P, pentru S R, prin motivele de recurs a invocat ca hotararea nu poate fi pusa in executare cata vreme din pretul de 11357004 ROL, reclamantii au achitat suma de 3373030 ROL, iar diferenta de 7870404 ROL si 79499 ROL comision, urmand a fi achitata in rate lunare pe o perioada de 15 ani, cu dobanda de 19,80% pe an. In pretul actualizat este inclusa si dobanda legala ce a profitat SCCTI pe langa comisionul de 1%, nu Statul Roman.
Singura obligatia ce ii poate reveni S R este restituirea pretului actualizat achitat, impunandu-se cuantificarea si modalitatea de actualizare, a datei cu care sa se faca, mai putin dobanda si comisionul ce au profitat SCCTI.
In drept s-a invocat art.304 pct.4 si 9 Cod procedura civila.
Ceilalti intimati, desi legal citati, nu si-au comunicat pozitia in cauza.
Examinand sentinta recurata, prin prisma motivelor de recurs, cat si din oficiu, instanta de recurs a constatat urmatoarele:
Criticile aduse hotararii atacate de catre recurentii reclamanti sunt intemeiate, fiind juste sustinerile referitoare la indreptatirea acestora la acordarea pretului de circulatie a imobilului.
Astfel, in speta, prin Sentinta civila nr. 2908/6.05.2004 a Judecatoriei O, mentinuta prin decizia civila nr. 241/A/2007 din 22 3 2007 a Tribunalului B s-a constatat nulitatea absoluta a contractului de vanzare cumparare nr. 1156/12.11.1996 incheiat intre Statul Roman si paratii R O si R G R, privind imobilul situat in localitatea O strada C nr. 10, bloc C3, apartament 43.
In considerentele ambelor hotarari evocate s-a retinut ca motiv de nulitate a contractului de vanzare cumparare reaua-credinta a paratilor R decurgand din cunoasterea de catre acestia a numeroaselor demersuri facute de familia C care a cumparat prin act sub semnatura privata de la fostii proprietari imobilul in litigiu ,putand astfel afla ca dreptul S R a fost radiat. Este insa de precizat ca, la data vanzarii imobilului catre parati, acestia erau titularii unui contract de inchiriere incheiat valabil cu respectarea dispozitiilor in vigoare la data incheierii actului, respectiv Legea nr. 5/1953,litigiul promovat impotriva acestora si in care s-a solicitat a se anula contractul de inchiriere, fiind respins.
S R, prin institutiile abilitate, le reveneau competenta de a verifica daca imobilul era revendicat, daca era liber, daca persoanele ce au solicitat incheierea contractului de vanzare cumparare erau titularele vreunui contract de inchiriere, respectiv daca erau indeplinite conditiile stabilite de Legea nr. 112/1995 pentru vanzarea imobilului catre chiriasi, in speta fiind evidenta culpa majora a S R care, prin institutiile sale, abilitate a face verificarile mai sus enumerate, a instrainat imobilul catre reclamantii din prezenta cauza, desi cei care au cumparat de la fostul proprietar incepusera anterior a face demersuri pentru intabularea dreptului lor.
Reclamantii au cumparat imobilul in baza Legii nr. 112/1995, cu indeplinirea conditiilor prescrise de acest act normativ, iar faptul ca ulterior s-a retinut reaua lor credinta prin hotararile despre care s-a facut vorbire mai sus, nu atrage inaplicabilitatea dispozitiilor art. 50 indice 1 din Legea nr. 10/2001, textul de lege invocat statuand asupra dreptului la restituirea pretului de piata al imobilelor, stabilit conform standardelor internationale de evaluare, catre proprietarii ale caror contracte de vanzare cumparare, incheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificarile ulterioare, au fost desfiintate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile.
De altfel, cererea formulata de reclamanti este justificata si potrivii dispozitiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO, iar dispozitiile legale interne mai sus enuntate vin in confirmarea jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, fiind necesar ca despagubirea sa fie reala, corespunzatoare prejudiciului suferit, urmare a anularii unui act ce confera proprietatea asupra unui bun, in intelesul conventiei, cu atat mai mult cu cat in speta, chiar daca reclamantii au avut cunostinta despre demersurile initiate de fostul proprietar pentru retrocedarea imobilului, culpa acestora este apreciata ca nerelevanta in raport de culpa Statului Roman, in conditiile in care acesta a creat aparenta unei instrainari valabile.
S R a promulgat o lege, potrivit careia puteau fi instrainate chiriasilor imobile aflate in proprietatea statului ce fusesera preluate de la persoane fizice si avand destinatia de locuinta, instrainand el insusi prin societatile care aveau ca obiect de activitate administrarea fondului locativ de stat, imobilele respective, efectele unei astfel de vanzari imbracand forma evictiunii determinate de culpa vanzatorului insusi, caz in care valoarea despagubirilor este cea a pretului de piata al imobilului.
Mai mult, generand in calitate de vanzator el insusi, motivul de nulitate a actului juridic civil, prin scoaterea la vanzare a imobilului, S R nu se poate prevala de propria sa culpa pentru a reduce valoarea despagubirilor fata de chiriasii care au avut in patrimoniu, dupa cumparare, un bun in intelesul art. 1 din Protocolul 1 al Conventiei Europene ale Drepturilor Omului, bun pe care l-au pierdut.
Este important a se retine totodata ca, la data achizitionarii imobilului de catre recurentii reclamanti, 12.11.1996, exista o hotarare irevocabila prin care se verificase valabilitatea contractului de inchiriere al recurentilor reclamanti , motiv in considerarea caruia a fost respinsa cererea de anulare a acestui contract.
Prin urmare, astfel cum s-a mai reliefat, la data achizitionarii imobilului cu titlu de cumparare, recurentii reclamanti erau titularii unui contract de inchiriere, calitate in baza careia au incheiat contractul de vanzare cumparare, in conditiile dispozitiilor art. 9 din Legea nr. 112/1995.
In acest context, trebuie a se preciza ca, in cadrul hotararilor pronuntate ulterior, prin care in temeiul dispozitiilor art. 45 din Legea nr. 10/2001 a fost desfiintat contractul de vanzare cumparare aflat in discutie, nu s-a retinut ca motiv de constatare a nulitatii acestui contract incheierea actului cu nerespectarea prevederilor Legii nr. 112/1996, motivul desfiintarii acestuia rezidand in reaua-credinta a cumparatorilor decurgand din cunoasterea de catre ei a demersurilor repetate ale celor care au cumparat cu act sub semnatura privata imobilul de la fostii proprietari .
Este irelevant in cauza modul in care societatile care se ocupau de administrarea fondului locativ de stat, au impartit banii obtinuti din pret si cota care au varsat-o bugetului statului, vanzatorul avand actiune sa recupereze de la acestea cota din despagubiri, corespunzatoare cotei retinute cu titlu de comision si sa stabileasca gradul de culpa ce revine fiecareia dintre parti, fara ca aceste dispute sa afecteze in vreun fel dreptul recurentilor reclamanti de a fi despagubiti pentru faptul ca au fost evinsi.
Este de semnalat faptul ca, recurentii reclamanti au solicitat a le fi acordata suma de 55000 euro ce ar reprezenta contravaloarea imobilului in litigiu,ori,conform concluziilor raportului de expertiza intocmit de expert M M Clara-filele 114-118 dosar de fond, aceasta este doar de 27600 de euro,preturile imobilelor in prezent fiind mai scazute decat cele existente la data promovarii litigiului.
Cata vreme insa,cu ocazia solutionarii litigiului in cadrul caruia s-a anulat contractul de vanzare cumparare,s-a retinut o rea credinta a cumparatorilor, recurenti reclamanti in speta, acest aspect nu poate fi decat de natura a fi apreciat ca un motiv pentru neacordarea altor daune in compensare ,constand in plata chiriei achitate de acestia la imobilul ce le-a fost inchiriat ulterior evacuarii.
Referitor la cererea de le fi transmisa in proprietate imobilul in care locuiesc in prezent cu titlu de chiriasi, cata vreme acesta conform Hotararii Consiliului Local O nr. 110/2008-fila 59 dosar de fond-a fost achizitionat cu destinatie speciala,pentru asigurarea unei locuinte celor evacuati si se afla in proprietatea Municipiului ce nu se afla in culpa in acest litigiu,cererea apare ca nefondata. Mai mul, cu ocazia incheierii contractului de inchiriere partile au convenit ca acest imobil nu poate fi instrainat ,iar,despagubirile acordate reprezinta o reparare integrala a prejudiciului suferit in sensul Legii nr. 10/2001.
Cata vreme s-a retinut indreptatirea recurentilor reclamanti la plata unor despagubiri constand in contravaloarea imobilului referitor la care s-a anulat dreptul de proprietate al acestora, criticile aduse de recurentul Statul Roman nu se mai impun a fi analizate,nefiind aplicabile dispozitiile art. 304 Cod procedura civila, recursul acestuia urmand a fi respins ca nefondat,
Fata de toate considerentele expuse, fiind incidente dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, instanta de recurs in baza art. 312 alin.1-3 Cod procedura civila, a admis ca fondat recursul declarat de recurentii reclamanti R O, R G R, a modificat in parte decizia, a admis ca fondat apelul acestora, iar in baza art. 296 Cod procedura civila a schimbat in parte sentinta, a obligat Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice sa le plateasca reclamantilor 27.600 de euro reprezentand valoarea de piata a imobilului situat in loc Oradea strada Calugareni, nr. 10, Bloc C 3, Ap 43, inlaturand astfel dispozitia prin care s-a acordat cu titlu de despagubiri pretul actualizat achitat.
S-au pastrat celelalte dispozitii ale sentintei apelate si s-a mentinut dispozitia prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, prin decizia recurata, constatand ca recurentii reclamanti, nu au solicitat cheltuieli de judecata.