Cerere de angajare a raspunderii patrimoniale in baza art.138 alin.1 lit.d) din Legea nr.85/2006. Savarsirea faptei prevazuta de lege.
Raspunderea reglementata de Legea nr.85/2006 este de natura delictuala; pentru a putea fi antrenata, trebuie indeplinite si conditiile generale ale raspunderii civile delictuale, conform dispozitiilor articolelor 998 – 999 Cod civil, respectiv fapta ilicita, prejudiciul, legatura de cauzalitate si culpa.
-Articolul 138 alin.1 lit.d) din Legea nr.85/2006.
Simplul fapt ca paratul nu ar fi tinut contabilitatea potrivit legii romane nu conduce in mod automat la angajarea raspunderii sale patrimoniale, in lipsa dovedirii raportului de cauzalitate intre aceasta fapta si ajungerea societatii in stare de insolventa.
Dezinteresul in administrarea firmei si neplata datoriilor catre creditori, un management defectuos, nedepunerea rapoartelor de administrare financiara, neinregistrarea in contabilitate a datoriilor fata de buget, nu sunt de natura a conduce la incidenta dispozitiilor articolului 138 din lege.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A V-A CIVILA,
DECIZIA CIVILA NR. 305 din 06.02.2014)
Asupra recursului de fata;
Prin sentinta civila nr.404/11.06.2013 pronuntata de Tribunalul Giurgiu in dosarul nr.1825/122/2012 a fost admisa cererea formulata de reclamantul CII C. L., in contradictoriu cu paratul Z. R., si a fost obligat paratul sa plateasca cu titlu de pasiv nejustificat al debitorului falit SC R. SRL urmatoarele sume:
-286.372 lei catre creditoarea A.F.P. si 2.418 lei catre creditoarea SC A.Z. L. G. SA.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut ca :
In conformitate cu prevederile art.138 alin.1 lit.d) :”In cazul in care in raportul intocmit in conformitate cu dispozitiile art.59 alin.1 sunt identificate persoane carora le este imputabila aparitia starii de insolventa a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau lichidatorului, judecatorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoana juridica, ajuns in stare de insolventa, sa fie suportata de membrii organelor de conducere si/sau supraveghere din cadrul societatii, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului prin una din urmatoarele fapte:
- lit.d) au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea.
Raportat la probatoriul cauzei tribunalul constata ca paratul se face vinovat de comiterea faptelor retinute in sarcina sa de catre lichidatorul judiciar, asa cum se va argumenta.
SC R. SRL a fost infiintata in anul 2000 de catre paratul Z. R. in calitate de asociat (50% din capitalul social) si administrator, firma avand ca obiect comertul cu ridicata nespecializat.
Desi a fost notificata in mod legal de catre practicianul in insolventa desemnat parata, fara motive temeinice, nu si-a indeplinit obligatia legala de a preda documentele de evidenta contabila mentionate expres de lege (art.28 din Legea nr.85/2006).
De asemenea dupa formularea cererii de atragere a raspunderii patrimoniale personale impotriva acesteia instanta a citat-o cu mentiunea de a depune inscrisuri in probatiune, respectiv toate documente de evidenta mentionate in alineatul precedent pentru a dovedi tinerea regulata a contabilitatii debitorului.
Fiind citata cu mentiunea personal la interogatoriu parata nu s-a prezentat pentru a raspunde, fara motive temeinice, imprejurare in care se va face aplicatia prevederilor art.225 C.pr.civ., insa ca un inceput de dovada si prin coroborare cu celelalte probe administrate.
In aceste imprejurari tribunalul constata ca parata in mod intentionat s-a sustras de la indeplinirea obligatiilor, intrucat nu a tinut contabilitatea firmei in conformitate cu legea prin neintocmirea actelor de evidenta contabila care sa ateste efectuarea diverselor operatiuni comerciale.
Netinerea contabilitatii in conformitate cu legea prin neintocmirea actelor de evidenta a produs dezorganizarea activitatii acesteia si implicit, la incetarea de plati, intreaga responsabilitate pentru pasivul nejustificat al debitorului revenind paratei in calitate de organ de conducere – administrator.
Pentru aceste considerente, tribunalul a admis cererea formulata de lichidatorul judiciar impotriva paratului Z. R..
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs in termenul legal, motivat, recurentul parat Z. R. care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie, invocand in esenta in motivele de recurs ca in cauza nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru angajarea raspunderii patrimoniale a paratului, conform articolului 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, nefiind indeplinite elementele raspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicita, vinovatia, prejudiciul si legatura de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu.
In drept, recursul a fost intemeiat pe dispozitiile articolului 3041 Cod procedura civila, articolului 304 pct. 9 Cod procedura civila si ale Legii nr. 85/2006 privind procedura insolventei.
In recurs nu s-a depus intampinare.
Examinand recursul declarat de catre recurentul parat Z. R. in raport cu actele si lucrarile dosarului, cu motivele de recurs invocate, cu dispozitiile articolului 304 si articolului 3041 Cod procedura civila ale Legii nr.85/2006 privind procedura insolventei si celelalte prevederi legale incidente in speta, Curtea a apreciat ca acesta este fondat, avand in vedere urmatoarele considerente:
Pentru angajarea raspunderii, potrivit articolului 138 alin. 1 din Legea nr.85/2006, in sarcina membrilor organelor de conducere trebuie indeplinite cumulativ conditiile generale, respectiv existenta unui prejudiciu, fapta ilicita a unei persoane, existenta raportului de cauzalitate intre fapta ilicita a persoanei si prejudiciu; fapta ilicita sa fi fost comisa cu una din formele de vinovatie, asa cum corect a retinut si instanta de fond.
Faptele ilicite savarsite de organele de conducere sunt expres si limitativ prevazute la lit. a – g ale articolului 138 din lege.
Raspunderea persoanelor prevazute de articolul 138 alin. 1 din Legea nr.85/2006, poate fi atrasa numai in situatia in care persoanele interesate fac dovada existentei raportului de cauzalitate intre fapta si prejudiciu; astfel natura juridica a raspunderii persoanelor prevazute de articolul 138 alin. 1 din Legea nr.85/2006 este aceea a unei raspunderi speciale ce a imprumutat caracteristicile raspunderii delictuale.
Fata de cele aratate rezulta ca existenta raportului de cauzalitate intre faptele persoanelor prevazute de lege pentru atragerea raspunderii si starea de incetare de plati trebuie dovedita in fata instantei, nefiind prezumata.
In speta, raspunderea nu este de natura contractuala, ci raspunderea reglementata de Legea nr. 85/2006 este de natura delictuala, si pentru a putea fi antrenata, trebuie indeplinite conditiile generale ale raspunderii civile delictuale, conform dispozitiilor articolelor 998 – 999 Cod civil, respectiv fapta ilicita, prejudiciul, legatura de cauzalitate si culpa.
Legea nu prezuma niciunul din elementele raspunderii persoanelor care pot sta in judecata in baza articolului 138 din lege, iar partile trebuie sa faca dovada celor afirmate conform articolului 1169 Cod civil.
Sub aspectul dispozitiilor articolului 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, imprejurarea ca debitorul nu a depus la dosar actele prevazute de articolul 28 din Legea nr.85/2006 in termenul prevazut de articolul 35 din lege, ori nu a depus raportarile contabile la organele fiscale, nu poate fi asimilata cu neindeplinirea obligatiei de a tine contabilitatea in conformitatea cu legea, in lipsa unor dovezi certe.
Simplul fapt ca paratul nu ar fi tinut contabilitatea potrivit legii romane nu conduce in mod automat la angajarea raspunderii sale patrimoniale, in lipsa dovedirii raportului de cauzalitate intre aceasta fapta si ajungerea societatii in stare de insolventa, in speta nefacandu-se dovada acestui raport, existenta lui nefiind prezumata.
Acuzele privind dezinteresul in administrarea firmei si neplata datoriilor catre creditori, un management defectuos, nedepunerea rapoartelor de administrare financiara, neinregistrarea in contabilitate a datoriilor fata de buget, nu sunt de natura a conduce la incidenta dispozitiilor articolului 138 din lege.
Evidenta contabila, asa cum este reglementata de Legea nr.82/1991 modificata ulterior, se refera la registrele contabile si situatiile financiare anuale, care trebuie sa reflecte intreaga activitate a societatii si nu vizeaza nedepunerea diverselor declaratii cu privire la obligatiile de plata catre bugetul de stat, care au doar rolul de a stabili cuantumul obligatiilor de plata si care sunt supuse unor sanctiuni distincte, si care in nici un caz nu pot cauza ajungerea societatii in stare de insolventa.
Este adevarat ca prin nedepunerea actelor prevazute de articolul 28 din Legea nr. 85/2006, in special a celor contabile, se poate deduce ca paratul nu a tinut contabilitatea debitoarei conform Legii nr.82/1991 republicata, insa potrivit articolului 149 din Legea nr.85/2006 dispozitiile acesteia se completeaza cu cele ale Codului de procedura civila, in masura compatibilitatii lor.
Pentru considerentele expuse, in temeiul dispozitiilor articolului 312 alin. 1-3 Cod procedura civila raportat la articolul 304 pct.9 Cod procedura civila, Curtea a admis recursul declarat de catre recurentul parat Z. R. si a modificat in tot sentinta recurata, in sensul ca a respins ca neintemeiata cererea de atragere a raspunderii patrimoniale a paratului.