Stabilirea cuantumului pensiei de intretinere datorata copiilor se face prin raportare la dispozitiile legii, dar si la nevoile concrete ale tuturor
Domeniu - familie. Probleme in legatura cu familia
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE - DOSAR NR.4786/740/2010 - DECIZIA CIVILA NR.372/01.03.2012)
Prin actiunea inregistrata la data de 01 octombrie 2010, pe rolul Judecatoriei Alexandria, sub nr. 4786/740/2010, reclamanta L.M. a chemat in judecata pe paratul L.F., pentru ca prin hotararea ce se va pronunta, sa se dispuna desfacerea casatoriei incheiate la data de 26 martie 1999 si inregistrate in Registrul de stare civila din cadrul Primariei comunei Mavrodin, sa-i fie incredintata spre crestere si educare minora L.A.L., sa fie obligat paratul la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorei si sa-si reia numele avut anterior casatoriei si anume "M.".
In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca s-a casatorit cu paratul la data de 26 martie 1999, la inceput relatia de familie a decurs normal, si-au stabilit domiciliul comun in comuna Mavrodin, iar in anul 1999 s-a nascut minora L.A.L., ulterior au intervenit problemele, relatia de familie a inceput sa se deterioreze treptat ajungand pana la despartirea in fapt, despartire care a avut loc in luna februarie 2010, cand a fost alungata din domiciliul conjugal.
A mai aratat reclamanta ca de la data la care a nascut fetita si pana in prezent, s-a ocupat de cresterea si educare minorei, intre ele existand relatii afective.
In dovedirea actiunii, reclamanta a depus la dosar certificat de casatorie si certificat de nastere al minorei.
S-a dispus si s-a efectuat de catre Autoritatea tutelara a Primariei comunei Mavrodin, ancheta sociala la domiciliile partilor.
In cursul judecatii, s-a incuviintat si administrat proba testimoniala, pentru ambele parti, fiind ascultati martorii S.M. si S.F..
Prin sentinta civila nr. 107 din 19 ianuarie 2011, Judecatoria Alexandria a admis actiunea, a declarat desfacuta prin acordul partilor casatoria incheiata intre acestea, reclamanta urmand sa se numeasca "M." si i-a incredintat acesteia spre crestere si educare pe minora nascuta la 03 iunie 1999, cu obligarea paratului la 127 lei lunar pensie de intretinere.
S-a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta a retinut acordul partilor cu privire la divort, in temeiul dispozitiilor art. 38 Codul familiei, asa cum a fost modificat prin Legea nr. 202 din 25 octombrie 2010 si i-a incredintat-o mamei pe minora, avand in vedere invoiala partilor in acest sens si dispozitiile art. 42 Codul familiei.
L-a obligat pe parat in temeiul art. 42 alin. 4 si art. 94 Codul familiei, la 127 lei lunar, cu titlu de pensie de intretinere, incepand cu data cererii de chemare in judecata - 01 octombrie 2010, pana la majoratul minorei.
Impotriva acestei sentinte irevocabile cu privire la divort si supuse cailor de atac legale cu privire la cererile accesorii, a declarat apel paratul, criticand-o sub aspectul cuantumului pensiei de intretinere la care a fost obligat, considerand ca acest cuantum nu putea depasi 87 lei lunar, obligatie stabilita prin sentinta civila nr. 784/2010 de Judecatoria Alexandria.
A aratat apelantul ca veniturile sale sunt aceleasi, insa are in intretinere si un alt copil, L.M.F., care, desi este major, isi continua studiile la Grupul Scolar Rosiorii de Vede, iar instanta nu a tinut cont de acesta.
Prin intampinare, intimata L.M. a solicitat respingerea apelului si mentinerea sentintei atacate. A recunoscut intimata ca apelantul mai are un copil care frecventeaza cursurile Grupului Scolar Auto din Rosiorii de Vede, dar a sustinut ca aceste cursuri se vor finaliza peste aproximativ trei luni, cand copilul apelantului, in varsta de 21 ani, se poate angaja in munca.
A considerat intimata ca minora rezultata din casatoria partilor, se afla intr-o perioada a vietii in care are nevoi mai mari in raport cu fiul apelantului, iar suma de 127 lei lunar, stabilita de prima instanta cu respectarea prevederilor art. 94 Codul familiei, satisface intr-o masura mica aceste nevoi. In plus, legea nu obliga la stabilirea in cuantum egal, a pensiei de intretinere datorate mai multor copii, de catre parinte.
S-a mai aparat intimata, in sensul ca nu are un loc de munca stabil datorita conditiilor economice si locuieste intr-un fost grajd al CAP, in doua camere amenajate in acest scop, iar pensia acordata de prima instanta este vitala pentru minora (fila 18 dosar fond).
Prin decizia civila nr. 53 din 23 martie 2011, Tribunalul Teleorman - Sectia Civila a admis apelul declarat de apelantul L.F., impotriva sentintei civile nr. 107 din 19 ianuarie 2011 a Judecatoriei Alexandria, a schimbat in parte sentinta atacata in sensul ca a obligat pe parat la 85 lei lunar, pensie de intretinere in favoarea minorei L.A.L., de la 01 octombrie 2010 pana la majoratul minorei - 03 iunie 2017; a mentinut celelalte dispozitii ale sentintei atacate.
Pentru a pronunta aceasta decizie, instanta de apel a verificat legalitatea si temeinicia sentintei atacate, prin prisma criticilor aduse, constatand ca apelul declarat este intemeiat pentru urmatoarele considerente:
Prin sentinta civila nr. 784 din 25 martie 2010, Judecatoria Alexandria l-a obligat pe paratul L.F., tatal minorei L.A.L., sa ii plateasca acesteia, o pensie de intretinere de 87 lei lunar, incepand cu 15 noiembrie 2010 si pana la majoratul minorei, avand in vedere venitul lunar al paratului, de 522 lei lunar si imprejurarea ca in intretinerea acestuia se afla si un alt copil, elev in clasa a XII-a, acordand celor doi copii o suma egala de 87 lei.
Prin sentinta atacata, Judecatoria Alexandria l-a obligat pe apelantul - parat la 127 lei lunar pensie de intretinere in favoarea copilului sau din casatoria cu intimata - reclamanta, fara a motiva in vreun fel criteriile pe care le-a avut in vedere, in conditiile in care nu s-a facut dovada ca tatal minorei realizeaza un venit mai mare decat cel avut in vedere la stabilirea pensiei prin sentinta civila indicata.
Din considerentele sentintei atacate, nu a rezultat nici daca instanta de fond i-a acordat minorei o pensie intr-un cuantum mai mare, corespunzator eventual nevoilor mai mari ale acesteia.
Or, asa cum a rezultat din inscrisurile depuse de apelant in aceasta faza procesuala (filele 5 - 8 dosar apel), apelantul beneficiaza de o pensie in suma de 522 lei lunar si il mai are in intretinere pe L.M.F., nascut la 19 iulie 1990, elev in clasa a XIII-a la Grupul Scolar Auto Rosiori de Vede.
Potrivit dispozitiilor art. 94 alin. 1 Codul familiei, cuantumul pensiei de intretinere se stabileste potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui ce urmeaza a o plati, iar potrivit alin. 3 al aceluiasi articol, cand intretinerea este datorata de parinte, ea se stabileste pana la 1/3 pentru doi copii, precum in speta de fata. Simpla sustinere a intimatei, in sensul ca nevoile minorei din casatoria partilor ar fi mai mari si astfel i s-ar cuveni un cuantum mai mare decat cel egal cu cel pentru celalalt copil al apelantului, nu este de natura sa duca la acordarea disproportionata a pensiei, nefacandu-se dovezi sub acest aspect.
Ca atare, raportat la cei doi copii aflati in intretinerea apelantului - parat si la veniturile acestuia, tribunalul a stabilit pensia de intretinere - datorata minorei in cauza, prin aplicarea cotei prevazute de art. 94 alin. 3 Codul familiei, asupra acestor venituri, intimata - reclamanta avand posibilitatea sa solicite, in viitor, majorarea pensiei de intretinere, in raport de cresterea nevoilor minorei si a posibilitatilor de plata ale apelantului.
La data de 11 mai 2011, reclamanta M.M. a declarat recurs impotriva deciziei civile, aratand in motivare ca solicita ca hotararea de divort sa ramana valabila in partea referitoare la stabilirea pensiei de intretinere, deoarece ea nu are nici un venit, muncind cu ziua in sat, iar suma de 85 lei stabilita prin decizia recurata ii este insuficienta pentru intretinerea minorei.
Recurenta precizeaza ca paratul are in intretinere un baiat in varsta de 21 de ani, elev la seral, dar ca acesta poate sa se intretina singur, deoarece termina liceul in luna iunie 2011.
Recurenta arata ca fostul sot are o pensie de 520 de lei, dar are in gospodarie animale si pamant care ii aduc un venit suplimentar, de unde rezulta ca poate plati suma de 127 de lei stabilita prin hotararea de divort.
In sedinta publica din 08 decembrie 2011, recurenta si-a completat motivele de recurs, in termen legal, hotararea recurata nefiindu-i comunicata in mod legal, de catre tribunal, precizand ca solicita instantei ca prin decizia pe care o va pronunta, sa dispuna: admiterea recursului si modificarea deciziei recurate in sensul de a obliga intimatul la plata pensiei de intretinere in cuantum de 127 de lei in favoarea minorei L.A.L., de la data de 01 octombrie 2010 pana la majoratul minorei, respectiv 03 iunie 2017 si obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu in conformitate cu dispozitiile art. 274 Cod de procedura civila.
Astfel, dupa ce a realizat istoricul cauzei prezente, recurenta a aratat ca in temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila, hotararea judecatoreasca a unei instante este recurabila cand este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii.
Luand in considerare aceste dispozitii legale si raportandu-ne la situatia acesteia de fapt, recurenta a invederat instantei de control judiciar, faptul ca in mod gresit, instanta de apel a admis cererea promovata de L.F., eludand in mod nejustificat dispozitiile de altfel exprese, ale legii, cat priveste modul de stabilire a cuantumului pensiei de intretinere prevazute in Codul familiei.
Astfel, instanta de apel, interpretand in mod gresit inscrisurile, precum si sustinerile partilor, a schimbat in parte sentinta pronuntata de catre Judecatoria Alexandria, obligand intimatul din cauza la plata unei pensii de intretinere in cuantum de 85 lei, in conditiile in care cuantumul corect al acesteia era cel stabilit de instanta de fond, respectiv 127 lei.
Potrivit dispozitiilor art. 93 din Codul familie, "obligatia de intretinere se executa in natura sau prin plata unei pensii in bani. Instanta judecatoreasca va stabili felul si modalitatile executarii, tinand seama de imprejurari".
Totodata, a expus dispozitiile art. 94 din acelasi cod, precizand ca in temeiul acestora, instanta stabileste global cuantumul sumei care urmeaza a se plati cu titlu de obligatie de intretinere prin raportare la numarul de copii ce urmeaza a primi intretinerea, fara ca legea sa stabileasca mai departe suma pe care o va primi fiecare dintre acestia.
Determinarea cuantumului care se cuvine si urmeaza a se acorda fiecaruia dintre copii, ramane astfel la aprecierea instantei, insa recurenta considera ca nu exista nicio prevedere legala care sa oblige impartirea acestei sume in mod egal, intre cei doi copii, singurul criteriu care trebuie avut in vedere la acest punct, fiind cel prevazut de art. 94 din Codul familiei, respectiv in functie de nevoile celui ce urmeaza a beneficia de intretinere. De asemenea, potrivit dispozitiilor prevazute de art. 86 alin. 1 din Codul familiei, "descendentul, cat timp este minor, are drept la intretinere oricare ar fi pricina nevoii in care se afla".
Potrivit unei definitii recunoscute de majoritatea autorilor din literatura de specialitate, obligatia legala de intretinere este indatorirea impusa de lege unei persoane de a acorda altei persoane, mijloacele necesare traiului, inclusiv pe cele necesare satisfacerii nevoilor spirituale, iar in cazul copiilor minori, mijloacele pentru educarea, invatatura si pregatirea profesionala a acestora. Cuantumul obligatiei de intretinere se determina potrivit cu nevoia celui care o solicita si cu mijloacele celui care urmeaza a o plati. In stabilirea cuantumului intretinerii, se are in vedere castigul din munca al parintelui ce acorda intretinerea.
In speta, in mod gresit instanta de apel a micsorat cuantumul pensiei de intretinere stabilit prin sentinta civila nr. 107 din 19 ianuarie 2011 de catre Judecatoria Alexandria. Cat priveste cuantumul cumulat al obligatiei de intretinere datorate de intimat fata de ambii sai copii, acesta a fost stabilit in mod corect si cu respectarea dispozitiilor art. 94 din Codul familiei, respectiv o treime din venitul realizat, insa din motivarea solutiei pe care o critica recurenta, reiese faptul ca Tribunalul Teleorman a stabilit ca L.A.L. si L.M.F. sa primeasca sume de bani egale, in considerarea faptului ca nevoile celor doi copii ar fi foarte apropiate ca valoare. Or, astfel cum a precizat si prin intampinarea depusa in cadrul dosarului de apel, nevoile acestora nu sunt nici pe departe apropiate ca valoare estimativa, avand in vedere atat diferenta de varsta existenta intre acestia, cat si nevoile in sine, la randul lor aflate in stransa legatura cu varsta si conditiile de trai ale fiecaruia.
In acest sens, a aratat recurenta ca fiica minora a partilor se afla intr-o perioada a vietii in care are nevoi mai mari decat fiul intimatului, tinand cont de faptul ca se afla la studii in cadrul unei unitati scolare de invatamant, si totodata de nevoile pe care aceste studii le presupun in mod necesar, generate spre exemplu, de achizitionarea recuzitei scolare aferente fiecarui semestru al fiecarui an de studiu. Mai mult decat atat, instanta de apel nu a tinut cont de situatia materiala precara a recurentei, careia i-a fost incredintata minora spre crestere si educare, avand in vedere faptul ca aceasta nu are un loc de munca stabil datorita conditiilor economice defavorabile, fiind nevoita sa lucreze "cu ziua", dar si faptul ca din pricina acelorasi conditii, recurenta este nevoita sa locuiasca impreuna cu minora intr-un fost grajd al CAP. Rezulta prin urmare ca in conditiile date, suma la plata careia a fost obligat intimatul prin decizia recurata, in cuantum de 85 de lei, nu este nici pe departe in masura sa asigure un minim al conditiilor de trai menite sa asigure minorei, dezvoltarea fizica si morala corespunzatoare.
De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 44 alin. 1 din Codul familiei, "In cazul schimbarii imprejurarilor, la cererea oricaruia dintre parinti sau a copilului, daca acesta a implinit varsta de patrusprezece ani, a autoritatii tutelare sau a vreunei institutii de ocrotire, instanta judecatoreasca va putea modifica masurile privitoare la drepturile si obligatiile personale sau patrimoniale intre parintii divortati si copii".
Avand in vedere dispozitiile citate, recurenta apreciaza ca in speta se impune cu atat mai mult modificarea solutiei pronuntate cu privire la cuantumul pensiei de intretinere, luand in considerare faptul ca a intervenit o schimbare in privinta imprejurarilor care au stat la baza solutiei asupra careia s-a oprit instanta de apel. In acest sens, invedereaza instantei, faptul ca fiul major al intimatului, in varsta de 21 de ani, a absolvit la data de 18 iunie 2011 cursurile pe care le urma in cadrul unitatii de invatamant Grupul Scolar Auto Rosiorii de Vede, fiind apt pentru a se angaja in munca.
Cu privire la acest aspect, recurenta intelege sa faca unele precizari. Astfel, fiul major al intimatului a urmat cursurile unei scoli profesionale de arte si meserii timp de trei ani, respectiv pe durata claselor IX - XI, obtinand la absolvire o diploma de mecanic auto, care ii ofera astfel o calificare necesara exercitarii unei asemenea profesii. Ulterior, aceeasi institutie de invatamant a fost reorganizata sub forma unui grup scolar, respectiv Grupul Scolar Auto Rosiorii de Vede, oferind posibilitatea proaspetilor absolventi de a urma inca doi ani de studiu, la finele carora, acestia sa dobandeasca inca o calificare, pe aceea de tehnician transporturi. Astfel, la data de 18 iunie 2011, fiul major al intimatului, L.M.F., a absolvit cursurile Grupului Scolar Auto Rosiorii de Vede, avand la aceasta data diplome ce atesta calificarea sa atat ca mecanic auto, cat si ca tehnician transporturi, fiind prin urmare apt pentru a se angaja in munca conform pregatirii dobandite. De asemenea, recurenta mai precizeaza ca la acest moment, L.M.F. nu se afla in continuarea studiilor in cadrul unei institutii de invatamant superior.
Fata de cele invederate, recurenta apreciaza ca instanta va trebui sa ia act de situatia scolara a majorului si ca ar fi de nepermis ca intretinerea la care intimatul este obligat fata de fiica sa minora sa o echivaleze in cuantum valoric pe aceea datorata fata de majorul in varsta de 21 de ani, apt pentru incadrarea in munca. Pe de alta parte, pentru a se preveni prejudicierea intereselor minorei, instanta va trebui sa tina cont de varsta acesteia si de nevoile crescute impuse de necesitatea asigurarii unor conditii cel putin optime pentru o dezvoltare armonioasa si pentru o buna educatie. Prin urmare, comparand situatia celor doi copii ai intimatului, recurenta considera ca suma de 127 de lei stabilita in sarcina acestuia de catre instanta de fond, si care este oricum o suma modica, este necesara minorei L.A.L. intr-o masura cu mult peste cea reclamata de nevoile fiului major.
Potrivit prevederilor art. 92 "cand cel obligat nu poate presta, in acelasi timp, intretinerea tuturor celor care sunt in drept sa i-o ceara, instanta judecatoreasca, tinand seama de nevoile fiecareia dintre aceste persoane, poate hotari fie ca intretinerea sa se plateasca numai uneia dintre ele, fie ca intretinerea sa se imparta intre mai multe sau toate persoanele indreptatite sa o ceara. In acest caz instanta va hotari, totodata, modul in care se va imparti intretinerea intre persoanele care urmeaza a o primi". In raport de aceste dispozitii, opineaza in sensul in care in mod judicios, instanta de fond a stabilit cuantumul pensiei de intretinere datorate minorei L.A.L., la suma de 127 de lei.
Indiferent de situatia de caz la care se-ar raporta, parintii au dreptul, dar si indatorirea de a-si creste copilul, iar potrivit dispozitiilor Codului familiei, acestia sunt datori sa ingrijeasca de copil, asigurandu-i cresterea, sanatatea si dezvoltarea fizica si psihica armonioasa, educarea, invatatura si pregatirea profesionala. Tinand seama de realitatile vietii sociale si de familie, necesitatile unui copil minor sunt in mod evident, superioare din punct de vedere material, prezentand o structura si caracteristici care antreneaza costuri materiale considerabile.
Si-a intemeiat recursul pe dispozitiile art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila.
La data de 28 februarie 2012, a depus la dosarul cauzei intampinare intimatul prin care solicita respingerea recursului ca nefondat.
In recurs, s-a administrat proba cu inscrisuri noi, conform art.305 Cod procedura civila, respectiv copii dupa: decizia civila nr. 53 din 23 martie 2011, pronuntata de Tribunalul Teleorman - Sectia Civila, dosar nr. 4786/740/2010; adresa nr. 1236 din 19 octombrie 2011 a Grupului Scolar Auto Rosiorii de Vede, cupon pensie L.F., copii acte de identitate L.M.F. si L.I.-M., sentinta civila nr. 3969/1997 a Judecatoriei Alexandria, decizie asupra capacitatii de munca nr.610/2011 a intimatului, bilete de iesire din spital al acestuia, acte medicale ale intimatului.
Curtea de Apel Bucuresti s-a constatat legal sesizata si competenta material sa solutioneze prezentul recurs, date fiind prevederile art. 3 si art. 299 Cod de procedura civila.
Examinand in continuare, decizia recurata, prin prisma motivelor de recurs invocate, in limitele cererii de recurs, potrivit art. 316 Cod procedura civila in referire la art. 295 din acelasi act normativ, Curtea apreciaza recursul promovat, ca fiind nefondat, pentru urmatoarele considerente:
1. Sub un prim aspect, Curtea observa ca recursul este o cale de atac care se grefeaza ca regula, pe situatia de fapt stabilita de instantele devolutive ale fondului.
Daca in recurs, sunt administrate probe, in temeiul art. 305 Cod Procedura Civila, instanta de recurs va putea atunci, proceda la o reevaluare a situatiei de fapt.
2. i. Sub un secund aspect, Curtea constata ca obligatia legala de intretinere reprezinta indatorirea impusa de lege unei persoane, de a acorda altei persoane, mijloacele necesare traiului, inclusiv satisfacerea nevoilor spirituale, precum si - in cazul obligatiei de intretinere a parintilor fata de copiii lor minori - mijloacele pentru educarea, invatatura si pregatirea lor profesionala.
Potrivit alin. 1 si 3 art. 94 din Codul Familiei, "(1)Intretinerea este datorata potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui ce urmeaza a o plati.(...)(3)Cand intretinerea este datorata de parinte sau de cel care infiaza, ea se stabileste pana la o patrime din castigul sau din munca pentru un copil, o treime pentru doi copii si o jumatate pentru trei sau mai multi copii".
Dispozitia evocata in alineatul 3 instituie astfel, in raporturile dintre parinte si copii, prin prisma criteriului general al mijloacelor debitorului intretinerii, prevazut de primul alineat al art. 94 Codul Familiei, un plafon maxim din veniturile parintelui, variabil in functie de numarul copiilor (1/3 sau 1/2, dupa caz).
Raportat la metoda de interpretare teleologica a normei juridice enuntate, dar si la cea sistematica (prin coroborarea sa cu principiul fundamental al egalitatii intre copii, indiferent ca acestia sunt din casatorie sau din afara acesteia), Curtea constata ca in mod concomitent, textul de lege instituie ca regula, in raporturile dintre copii, un plafon aferent fiecarui copil - de 1/6 (in cazul a doi copii) sau de 1/ 2xn (in cazul a n copii). Aceasta semnifica faptul ca in situatia pluralitatii de copii, un copil va beneficia in principiu, de o pensie de intretinere pentru sine, intr-un cuantum corespunzator fractiei precizate.
Solutia evocata, impusa de reglementarile internationale in domeniul protectiei si promovarii drepturilor fiecarui copil, reglementari transpuse de altfel, si pe plan intern, prin Legea 272/2004, impune asadar - in temeiul superioritatii normelor internationale conform art.20 din Constitutia Romaniei, dar si in temeiul argumentului imposibilitatii derogarii ca regula, de la dispozitiile (configurate in veritabile principii) ale legii expuse constituite intr-un adevarat Cod al protectiei copilului - prevalenta solutiei secunde edictate de art.92 din Codul Familiei ("Cand cel obligat nu poate presta, in acelasi timp, intretinere tuturor celor care sunt in drept sa i-o ceara, instanta judecatoreasca, tinand seama de nevoile fiecareia dintre aceste persoane, poate hotari fie ca intretinerea sa se plateasca numai uneia dintre ele, fie ca intretinerea sa se imparta intre mai multe sau toate persoanele indreptatite sa o ceara. In acest caz instanta va hotari, totodata, modul in care se va imparti intretinerea intre persoanele care urmeaza a o primi"), insa amendate de principiile fundamentale ale egalitatii intre copii si neafectarii interesului superior al vreunui copil.
Asadar, in temeiul acestui algoritm juridic, variatia cuantumului in sens descrescator sau crescator, va fi determinata de aceasta data, in primul rand, de celalalt criteriu obligatoriu expus de art.94 al.1 Codul Familiei, respectiv cel al propriilor nevoi ale copilului. Totusi, data fiind pluralitatea de copii, bilantul acestei evaluari judiciare se va realiza in al doilea rand, dar in mod obligatoriu, si prin analiza concreta a acestei situatii.
Astfel, daca in privinta stabilirii pentru unul dintre copii, prin raportare la nevoile sale concrete, a unei sume inferioare fractiei legale, nu sunt consideratii speciale de realizat, in privinta alegerii unei sume superioare insa, judecatorul va trebui sa verifice in prealabil, in cadrul analizei sale juridice, ca decizia sa sa nu afecteze interesele celuilalt/celorlalti copil/copii, pentru ca in acest caz, s-ar aduce atingere principiilor onusiene evocate, ale egalitatii copiilor si interesului superior al fiecarui copilul. Astfel, chiar daca nevoile copilului sunt mai mari decat ar acoperi fractia legala, judecatorul va trebui sa se opreasca la aceasta suma corespunzatoare fractiei legale pentru un copil, daca si celalalt/ceilalti copil/copii necesita o pensie substantiala si cel mult, va putea sa acorde o pensie reprezentand diferenta dintre plafonul maxim stabilit pentru toti copiii si pensia/pensiile inferioare fractiei pentru un copil, atribuite celuilalt/celorlalti copil/copii, dar aceasta doar daca acesta/acestia din urma nu ar avea nevoie de o pensie de pana la fractia individuala legala. In acest mod, stabilirea unui cuantum superior fractiei, al pensiei de intretinere in privinta unui copil, nu se va realiza in detrimentul, in prejudiciul celuilalt/celorlalti copil/copii.
Exempli gratia, in cazul existentei a doi copii, daca raportat la suma corespunzatoare fractiei de 1/6, nevoile unuia dintre copii sunt inferioare valoric (ca urmare de exemplu, a varstei mici sau a producerii de venituri proprii), atunci i se poate acorda o pensie de intretinere al carei cuantum sa fie mai mic decat valoarea fractiei enuntate. Daca, insa, nevoile sale sunt superioare, atunci stabilirea unui cuantum superior celui corespunzator fractiei de 1/6 apreciat a fi insuficient, nu se va putea realiza decat daca nevoile celuilalt copil sunt atat de mici cat sa atraga o pensie inferioara valorii de referinta enuntate.
Argumentele expuse sunt valabile indiferent de aspectul procesual al solicitarii stabilirii pensiei de intretinere pentru mai multi copii, in mod concomitent sau succesiv (ca in situatia cand ulterior fixarii pentru un copil, se naste/nasc un alt/alti copil/copii), deoarece textul de lege nu distinge sub acest element. Dimpotriva, legiuitorul roman ofera mijloace procesuale pentru reechilibrarea situatiei din aceasta perspectiva, prevazute inclusiv in cadrul art.94 din Codul Familiei: cererea de majorare sau dupa caz, de diminuare a pensiei de intretinere pentru unul/unii dintre copii.
ii. Aplicand aceste considerente cu caracter teoretic, spetei prezente, Curtea constata ca intimatul este tatal a trei copii: minora L.A.L. - fiica recurentei, nascuta la data de 03.06.1999, L.I. - M., nascut la data de 29.07.1989 (major la data sesizarii instantei), dar si L.M. - F., nascut la data de 19.07.1990 (major aflat insa, la data sesizarii instantei, in continuarea studiilor), fii intimatului dintr-o casatorie anterioara.
De asemenea, Curtea observa ca potrivit adeverintei nr. 1236 din 19 octombrie 2011 a Grupului Scolar Auto Rosiorii de Vede (fila 22 dosar recurs), fiul L.M.-F. a absolvit liceul la data de 18.06.2011, intimatul precizand in cadrul memoriului de la fila 32 dosar recurs, faptul ca in prezent, acest copil nu urmeaza cursurile vreunei facultati.
Raportat la aceasta situatie si avand in vedere posibilitatea obtinerii pensiei de intretinere de catre un copil devenit major, daca se afla in continuarea studiilor, pana la varsta de cel mult 25 ani, potrivit deciziei de indrumare nr. 2/20.02.1971 a Plenului Tribunalului Suprem, Curtea apreciaza ca analiza prezenta trebuie realizata in referire la doua intervale: cel cuprins intre data introducerii actiunii (01.10.2010) si 18.06.2011 (data absolvirii liceului de catre copilul L.M.-F.), interval in cadrul caruia se impune aplicarea plafonului maxim de o treime din venitul lunar al intimatului, in referire la cuantumul total al pensiei de intretinere datorate pentru ambii copii si cel dintre data 18.06.2011 si pana la majoratul minorei, interval pentru care se impune raportarea la plafonul maxim de o patrime din venitul lunar al intimatului.
In privinta primului interval, se constata in temeiul situatiei de fapt retinute de tribunal, ca intimatul realizeaza un venit de 522 lei. Aplicand cota de 1/6 cuvenita unui copil, rezulta cuantumul de 87 lei. Avand in vedere nivelul mic al acestei sume, raportat la cerintele uzuale ale fiecaruia dintre cei doi copii in varste de circa 12 ani, respectiv 21 ani, ambii elevi, Curtea apreciaza in temeiul considerentelor expuse la punctul anterior, ca nu se poate proceda la o majorare a cuantumului pentru unul dintre ei (respectiv pentru minora, astfel cum solicita recurenta), in detrimentul celuilalt frate mai mare ce a urmat in aceasta perioada, cursurile liceale si a sustinut examenul de bacalaureat, fapte care potrivit cunostintelor generale despre lume si societate, presupun anumite cheltuieli care la randul lor, nu pot fi ignorate.
Din aceasta perspectiva, criticile recurentei (inclusiv cele referitoare la nevoile concrete majore ale minorei comparativ cu cele ale fratelui sau vitreg, la conditiile sale improprii de locuit, la posibilitatile reduse ale mamei sale recurente, la varsta mare a celuilalt copil) sunt neintemeiate, tribunalul realizand un bilant corect al elementelor pertinente silogismului juridic al cauzei.
In privinta secundului interval, de pana la majoratul minorei, Curtea observa ca potrivit cuponului original de pensie depus in recurs, din pensia intimatului de 522 lei, i se efectueaza retineri in suma de 191 lei.
In contrapunere, recurenta nu a facut in prezenta cale de atac, dovada titlului cu care sunt realizate aceste retineri (de exemplu, actul normativ privind reducerea pensiilor determinata de situatia nationala de criza sau executarea vreunui alt titlu executoriu - fie el si de intretinere), desi potrivit art. 1169 Cod Civil si art. 129 al.1 Cod Procedura Civila, avea aceasta obligatie.
Nu mai putin, aceeasi omisiune procesuala se observa in privinta sustinerii din cadrul motivelor initiale de recurs, potrivit careia intimatul ar obtine venituri complementare celor din pensie, din cresterea animalelor si cultivarea terenurilor proprietatea sa. Curtea observa ca acest aspect nu se confirma nici prin prisma situatiei de fapt retinute de catre instanta de apel.
Prin urmare, Curtea apreciaza ca in privinta acestui interval secund, situatia de fapt s-a modificat, in sensul ca venitul net obtinut de catre intimat, baza a aplicarii fractiei evocate, este reprezentat de suma de 331 lei (522 lei - 191 lei). Avand in vedere plafonul maxim enuntat de art. 94 al. 3 din Codul Familiei, pentru situatia existentei unui singur copil in intretinere, de 1/4, Curtea constata ca suma cuvenita minorei pentru perioada ulterioara datei de 18.06.2011, ar fi de 82,75 lei. Or, in apel i s-a acordat o pensie de intretinere intr-un cuantum superior, de 85 lei.
Din aceasta perspectiva si avand in vedere principiul non reformatio in pejus care presupune ca partii ce a exercitat o cale de atac, sa nu i se inrautateasca situatia fata de cea stabilita prin hotararea judecatoreasca supusa controlului judiciar, Curtea constata ca criticile din recurs sunt neintemeiate si in privinta acestei perioade secunde.
Pentru ansamblul acestor considerente, in temeiul art.312 Cod procedura civila, Curtea va respinge ca nefondat, recursul promovat, retinand ca instanta de apel a pronuntat o hotarare judecatoreasca legala, motivul de recurs invocat nefiind fondat.
Totodata, se va lua act potrivit art. 274 Cod Procedura Civila, ca nu se solicita cheltuieli de judecata, aferente fazei recursului, de catre recurenta-reclamanta.
2