Conflict de drepturi. Consecinta nesemnarii de catre angajat a statelor de plata a drepturilor salariale. Nerespectarea de catre angajator a obligatiilor ce-i revin cat priveste sarcina probei. Recurs admis.
- Codul Muncii, art. 163 alin. 1
Potrivit art. 163 alineatul 1 din Codul Muncii, "plata salariului se dovedeste prin semnarea statelor de plata, precum si prin orice alte documente justificative care demonstreaza efectuarea platii catre salariatul indreptatit."
Contrar celor retinute de Tribunal, Curtea constata ca intimata-parata a depus la dosar o serie de state de plata in cadrul documentelor inaintate la termenul din 08.12.2010 (a se vedea filele 24-97 dosar fond), insa niciunul dintre acestea nu cuprinde semnatura recurentului-reclamant, prin care sa se ateste plata salariului astfel cum impune textul legal precitat.
Asa fiind si intrucat in cazul procesului de tipul celui de fata (conflict de munca in sensul art. 248 din Legea nr. 53/2003), sarcina probei revine angajatorului in conformitate cu art. 287 din Codul Muncii, acesta fiind obligat sa depuna dovezile in apararea sa pana la prima zi de infatisare, concluzia care se impune este aceea ca recurentului-reclamant nu i s-au platit drepturile salariale cuvenite pentru perioada mentionata in motivarea actiunii.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A VII-A CIVILA SI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALA, DECIZIA NR. 7687 din 23.11.2011)
Prin sentinta civila nr. 813 din data de 18.02.2011, Tribunalul Teleorman a respins exceptia tardivitatii contestatiei si a admis in parte actiunea formulata de reclamantul C.G., dispunand:
- anularea deciziei nr. 6/03.05.2010 emisa de parata SC A.C.S. SA Alexandria;
- reintegrarea reclamantului pe functia avuta anterior;
- obligarea paratei la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate, precum si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii si pana la efectiva reintegrare.
Au fost respinse celelalte pretentii deduse judecatii.
In final, parata a fost obligata la 500 lei cheltuieli de judecata.
Reclamantul a declarat recurs, criticand sentinta precitata sub urmatoarele aspecte, in esenta:
In fapt, prin actiune s-a solicitat anularea Deciziei de concediere nr. 6/3.05.2010, reintegrarea in postul de inginer detinut in cadrul societatii, plata drepturilor salariale de care a fost lipsit de la data concedierii pana la data reintegrarii efective, drepturi salariale ce urmeaza a fi reactualizate pe baza indicilor de inflatie, plata drepturilor salariale cuvenite si neachitate aferente perioadei 1.09.2010-3.05.2011 si plata de catre parata a obligatiilor ce-i incumba in calitate de angajator catre bugetul consolidat al Statului (asigurari social, fond somaj, CAS).
Prin sentinta civila nr. 813/18.02.2011, Tribunalul Teleorman i-a admis in parte actiunea, dispunand anularea Deciziei nr. 6/03.05.2010, reintegrarea in postul detinut si plata drepturilor salariale de la data concedierii pana la data reintegrarii efective, drepturi ce urmeaza a fi reactualizate.
I-a fost respinsa cererea privind plata salariului pe perioada 1.09.2010-3.05.2011 si plata contributiilor datorate de catre angajator, cu o motivatie straina de natura cauzei, cat si ca urmare a interpretarii gresite a actului juridic dedus judecatii.
In motivarea respingerii celor doua capete de cerere, Tribunalul a retinut ca statele de plata depuse de catre parata, fac dovada platii de catre angajator a salariului pe perioada 1.09.2010-3.05.2011 si a virarii contributiilor la bugetul de stat.
Solutia este nelegala, deoarece statele de plata nu contin semnatura sa de primire a salariului, deci parata nu a facut dovada platii salariului pentru perioada 1.09.2010-3.05.2011 si nici ca salariul i-a fost virat pe card.
In ceea ce priveste motivatia ca parata si-a achitat obligatiile ce-i reveneau in calitate de angajator-obligatii aferente salariilor ce i se cuveneau, nu este sustinuta de niciun act doveditor.
Singura dovada sub acest aspect ar fi fost ordinele de plata prin care parata ar fi virat contributiile Ia fondul asigurarilor sociale, CAS si fondul de somaj, acte ce nu au fost depuse. S-a adresat cu cerere la DGFP Teleorman pentru a i se comunica daca parata a virat aceste contributii, a solicitat o adeverinta in acest sens, dar i s-a comunicat verbal ca o astfel de adeverinta se elibereaza doar la solicitarea instantei.
Tot verbal i s-a comunicat ca parata nu a achitat contributiile datorate bugetului de stat in calitate de angajator aferente salariilor ce i se cuvin pentru perioada 1.09.2010- 3.05.2011, salarii ce nu i-au fost achitate.
Desi legal citata, intimata-parata nu a depus intampinare si nici nu s-a infatisat in instanta, prin reprezentantii sai.
In dovedirea motivelor de recurs, s-a administrat proba cu acte, incuviintata de Curte in conformitate cu prevederile art. 305 Cod procedura civila.
In baza art. 312 alineatul 1 teza I, art. 304 pct. 9 si art. 304/1 Cod procedura civila, Curtea va admite recursul si va modifica in parte sentinta atacata in sensul mentionat prin dispozitivul deciziei, pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.
Recurentul-reclamant critica hotararea Tribunalului in privinta modului de rezolvare a pretentiilor sale avand ca obiect obligarea paratei la plata salariului lunar stabilit prin contractul individual de munca, aferent perioadei 01.10.2009-03.05.2010, precum si obligarea paratei sa vireze catre bugetul de stat contributiile aferente drepturilor salariale cuvenite si neachitate.
Aceste pretentii au fost respinse de catre prima instanta, hotararea recurata fiind nelegala si netemeinica din acest punct de vedere, mai precis bazandu-se pe o eronata interpretare si aplicare a dispozitiilor legale relevante, dar si pe o gresita apreciere a probelor administrate in cauza.
Instanta de fond a retinut ca parata-intimata a facut dovada platii drepturilor salariale solicitate de catre autorul actiunii, prin statele de plata de la dosar. Totodata, a evidentiat ca obligatia de a vira contributiile (pentru asigurarile sociale de stat, pentru asigurarile de sanatate, pentru fondul de somaj) ar fi fost indeplinita odata cu plata drepturilor salariale.
Potrivit art. 163 alineatul 1 din Codul Muncii, "plata salariului se dovedeste prin semnarea statelor de plata, precum si prin orice alte documente justificative care demonstreaza efectuarea platii catre salariatul indreptatit."
Contrar celor retinute de Tribunal, Curtea constata ca intimata-parata a depus la dosar o serie de state de plata in cadrul documentelor inaintate la termenul din 08.12.2010 (a se vedea filele 24-97 dosar fond), insa niciunul dintre acestea nu cuprinde semnatura recurentului-reclamant, prin care sa se ateste plata salariului astfel cum impune textul legal precitat.
Asa fiind si intrucat in cazul procesului de tipul celui de fata (conflict de munca in sensul art. 248 din Legea nr. 53/2003), sarcina probei revine angajatorului in conformitate cu art. 287 din Codul Muncii, acesta fiind obligat sa depuna dovezile in apararea sa pana la prima zi de infatisare, concluzia care se impune este aceea ca recurentului-reclamant nu i s-au platit drepturile salariale cuvenite pentru perioada mentionata in motivarea actiunii.
Cat priveste chestiunea indatoririi paratei sa vireze catre bugetul de stat contributiile aferente drepturilor salariale cuvenite si neachitate, trebuie aratat ca intimata-parata nu a prezentat documente relevante din care sa reiasa executarea corespunzatoare a acestei obligatii legale. Nici unul dintre inscrisurile depuse la dosarul de fond nu atesta indeplinirea respectivei obligatii, iar din continutul adresei nr. 24574/20.10.2011 emisa de Directia Generala a Finantelor Publice Teleorman (act nou depus in recurs) rezulta in mod indubitabil ca intimata-parata inregistreaza datorii catre bugetul asigurarilor sociale de stat.
Toate cele ce preced justifica admiterea recursului si modificarea sentintei atacate in sensul mentionat prin dispozitivul deciziei, cu precizarea ca perioada avuta in vedere a fost cea indicata in cuprinsul cererii introductive de instanta (01.10.2009-03.05.2010), iar nu cea din motivarea recursului (01.09.2009-03.05.2010). Curtea nu putea lua in considerare si luna septembrie 2009, intrucat prima instanta nu a fost sesizata sub acest aspect, iar in recurs este interzisa formularea de noi pretentii (cereri), sens in care sunt prevederile art. 294 Cod Procedura Civila, ce se aplica in mod corespunzator si in recurs in conformitate cu dispozitiile art. 316 din acelasi cod.
1