Procedura insolventei. Calitate procesuala in recurs. Garantarea drepturilor creditorilor in promovarea unei actiuni intemeiate pe dispozitiile art.138.
- Legea nr. 85/2006, art. 7 alin. 2
In calea de atac a recursului, au calitate procesuala si pot sta in judecata in fata instantei aceleasi parti ca la judecata in fond.
In speta insa recurenta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - A.V.A.S. nu figureaza in Tabloul definitiv consolidat rectificat nr. 1 al creditorilor debitoarei, imprejurare in raport de care instanta constata ca aceasta nu are calitate de creditor in cauza, astfel incat nu justifica nici calitatea procesuala activa pentru promovarea recursului impotriva solutiei instantei de fond cu privire la inchiderea procedurii.
- Legea nr.85/2006, art. 138 alin. 3
Daca lichidatorul judiciar nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolventa a debitorului si/sau a hotarat ca nu este cazul sa introduca actiunea pentru angajarea raspunderii persoanelor culpabile de starea de insolventa, aceasta poate fi introdusa de presedintele comitetului creditorilor in urma hotararii adunarii creditorilor ori, daca nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor. De asemenea, poate introduce aceasta actiune, in aceleasi conditii, creditorul care detine mai mult de 50% din valoarea creantelor inscrise la masa credala.
In conditiile in care in raportul de activitate depus la dosar lichidatorul judiciar a propus si a si sustinut in fata instantei o cerere de continuare a procedurii in vederea convocarii creditorilor pentru ca acestia sa stabileasca pe creditorul care va formula cererea de atragere a raspunderii intemeiata pe dispozitiile art. 138 din Legea nr.85/2006, in cauza nu se putea trece direct la masura inchiderii procedurii insolventei fata de debitoare, caci astfel se ajunge la situatia in care creditorii debitoarei sunt lipsiti practic de posibilitatea de a-si exercita efectiv drepturile recunoscute de lege.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A VI-A CIVILA,
DECIZIA CIVILA NR.1941 din 07.12.2011)
Prin sentinta comerciala nr. 3124/02.06.2009 Tribunalul Bucuresti Sectia a VII-a Comerciala a admis cererea formulata de SC NBG L IFN SA in baza art.33 alin. 6 din Legea 85/2006 privind procedura insolventei, a deschis procedura generala impotriva debitoarei SC M 92 U SRL si a propus trecerea la procedura falimentului intrucat debitoarea nu si-a manifestat intentia de reorganizare iar creditorii nu au propus vreun plan in acest sens.
In temeiul art. 107 alin. 1 lit. A. b) si c) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, instanta, prin sentinta comerciala nr. 922/02.02.2010 a dispus intrarea in faliment prin procedura generala a debitorului SC M 92 U SRL desemnand lichidator judiciar.
Prin rapoartele de activitate depuse la dosar lichidatorul judiciar a aratat ca debitoarea nu detine bunuri in patrimoniu prin a caror valorificare sa acopere creantele creditorilor.
Prin sentinta comerciala nr. 2607 din 05.04.2011 instanta, in baza art. 131 din Legea 85/2006, a inchis procedura insolventei impotriva debitorului SC M 92 U SRL in contradictoriu cu comitetul creditorilor: SC M L IFN R SA, SPFL Ploiesti si SC C R M SRL, dispunand totodata radierea societatii debitoare din Registrul Comertului Bucuresti.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut ca raportul final si bilantul general trebuie intocmite de lichidatorul judiciar, comunicate si afisate, conform art. 129 alin 1 din lege, doar in situatia in care bunurile din averea debitorului au fost lichidate, in acest caz procedura fiind inchisa potrivit art. 132 alin 2 din lege.
In cauza, lichidatorul judiciar a aratat ca nu a identificat faptic in patrimoniul debitorului bunuri mobile sau imobile care sa fie valorificabile, astfel ca nu a trebuit sa intocmeasca raport final.
S-a retinut ca potrivit art.131 din lege, in orice stadiu al procedurii, judecatorul sindic va putea da o sentinta de inchidere a procedurii, daca se constata ca nu exista bunuri in averea debitorului ori ca acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative si nici un creditor nu se ofera sa avanseze sumele corespunzatoare.
Prin urmare, judecatorul-sindic a constatat ca debitorul nu detine bunuri prin a caror valorificare sa poata fi acoperite creantele sau cheltuielile administrative, astfel incat o continuare a procedurii nu s-ar justifica, atat timp cat finalitatea urmarita de lege nu ar putea fi atinsa.
Impotriva acestei solutii, au declarat recurs AVAS si DGFPMB - AFPCM.
Prin recursul sau, A.V.A.S. a solicitat admiterea recursului, casarea sentintei recurate, fiind pronuntata cu incalcarea prevederilor legii, si sa se dispuna redeschiderea procedurii societatii debitoare, in vederea continuarii procedurii si rejudecarii actiunii privind angajarea raspunderii in temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006 in baza unui raport amanuntit privind cauzele si persoanele care au determinat insolventa societatii falite.
In motivare se arata ca motivul de recurs rezida din art. 3041 C. proc. civ. care prevede ca recursul declarat impotriva unei hotarari care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevazute in art. 304, instanta putand sa examineze cauza sub toate aspectele si din art. 304 pct. 6. 8 si 9.
Apreciaza recurenta ca principalul motiv consta in faptul ca nu a fost depus in cadrul procedurii insolventei un raport amanuntit privind cauzele si imprejurarile care au condus la starea de insolventa incalcandu-se astfel dispozitiile art.25 alin. 1 lit. a), art. 55 si ale dispozitiilor Legii nr. 85/2006.
In plus, chiar lichidatorul fiind investit prin lege (art. 138 din Legea nr. 85/2006) ar fi trebuit sa solicite angajarea raspunderii fostei conduceri administrative dar acesta nici macar nu a comunicat raportul judiciar privind cauzele care au condus societatea la insolventa. Desi lichidatorul judiciar a aratat ca lipsesc actele contabile ale societatii nu a formulat o actiune intemeiata pe dispozitiile art. 138 din Legea nr. 85/2008.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 304 pct. 6, 8 si 9, art. 3041 Cod, proc. civ, art.8, art.25 alin. 1 lit. a), art. 55 si dispozitiilor Legii nr. 85/2006.
Prin recursul sau, creditoarea DGFPMB - AFPCM a solicitat admiterea recursului, sa se dispuna casarea sentintei recurate si trimiterea cauzei la instanta de fond in vederea continuarii procedurii prevazute de Legea nr. 85/2006 si pentru a da posibilitatea creditorilor sa formuleze actiunea prevazuta la art. 138 din legea insolventei.
In motivare se arata ca deoarece administratorul debitoarei nu a predat actele contabile ale societatii debitoare, informatiile si documentele prevazute de art. 28 din legea insolventei, lichidatorul judiciar desemnat in cauza a formulat in temeiul art. 147 din Legea nr. 85/2006 o plangere penala impotriva fostului administratorul al debitoarei, SS.
Totodata, in raportul de activitate depus la termenul din 05.04.2011, lichidatorul judiciar a aratat ca urmeaza sa convoace pentru data de 12.04.2011 o sedinta a Adunarii creditorilor pentru a analiza oportunitatea formularii unei cereri de atragere a raspunderii personale patrimoniale impotriva organelor de conducere ale debitoarei si a solicitat instantei de judecata continuarea procedurii si acordarea unui termen scurt pentru convocarea Adunarii creditorilor care va stabili creditorul ce urmeaza sa promoveze cererea de atragere a raspunderii si pentru a urmari, eventual sustine o serie de demersuri ce s-ar putea desfasura in legatura cu promovarea de catre lichidatorul judiciar a plangerii penale impotriva numitului SS, in calitate de asociat unic si administrator al debitoarei.
Apreciaza aceasta recurenta ca hotararea instantei de fond este lipsita de temei legal, fiind data cu aplicarea si interpretarea gresita a legii, avand in vedere ca lichidatorul judiciar a precizat ca nu intelege sa formuleze cererea de atragere a raspunderii personale patrimoniale impotriva organelor de conducere ale debitoarei dar a solicitat instantei la termenul de judecata din 05.04.2011 acordarea unui termen scurt pentru a convoca pentru data de 12.04.2011 adunarea creditorilor SC M 92 U SRL pentru a analiza oportunitatea formularii cererii de atragere a raspunderii patrimoniale.
Instanta de fond a respins in mod gresit cererea lichidatorului judiciar si a creditorilor prezenti de acordare a unui termen pe considerentul ca lichidatorul judiciar a aratat ca nu formuleaza cerere de angajare a raspunderii, iar Comitetul creditorilor desemnat in cauza nu a formulat o asemenea actiune.
Se mai sustine ca scopul procedurii insolventei este stingerea pasivului debitoarei, iar atingerea lui se poate face prin maximizarea averii debitorului. Unul dintre mijloacele de maximizare este antrenarea raspunderii fostei conduceri a debitoarei care se face vinovata de ajungerea in insolventa, iar finalitatea nu poate fi atinsa decat prin aducerea sumelor, in limita carora a fost atrasa raspunderea, in averea debitoarei, in scopul distribuirii acestor sume creditorilor inscrisi la masa credala. Or, in situatia radierii debitoarei, eventualele sume care s-ar distribui ca urmare a atragerii raspunderii nu ar putea fi distribuite in contul corespunzator fiecarui creditor.
Apreciaza recurenta ca atata timp cat exista posibilitatea pronuntarii unei solutii favorabile a instantei cu privire la o cerere de atragere a raspunderii personale patrimoniale, era imperios necesar ca lichidatorul judiciar sa nu fie descarcat de sarcini, el fiind cel care urma sa predea executorului desemnat tabelul creantelor in vederea distribuirii sumelor rezultate din executare, in eventualitatea admiterii unei astfel de cereri. Ori, in speta, dupa inchiderea procedurii, acest lucru nu mai este posibil.
In drept au fost invocate dispozitiile Codului de procedura civila si ale Legii nr. 85/2006 privind procedura insolventei, cu modificarile si completarile ulterioare.
La termenul din 07.12.2011 instanta a invocat din oficiu exceptia lipsei calitatii procesuale active a recurentei A.V.A.S. in formularea recursului.
Examinand cu prioritate, conform dispozitiilor art.137 alin.1 Cod Procedura Civila, exceptia lipsei calitatii procesuale active in formularea cererii de recurs - exceptie de procedura, dirimanta si absoluta - Curtea a considerat-o intemeiata, pentru urmatoarele considerente:
Potrivit dispozitiilor art. 7 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, in procedurile contencioase reglementate de aceasta lege, vor fi citate in calitate de parti numai persoanele ale caror drepturi sau interese sunt supuse spre solutionare judecatorului-sindic, in conditii de contradictorialitate.
Pe calea recursului formulat de recurenta A.V.A.S. se contesta exclusiv solutia instantei de fond cu privire la masura inchiderii procedurii anterior recuperarii tuturor creantelor, avand drept parti, conform articolului mentionat anterior, pe debitoare si pe creditorii acesteia.
Prin urmare, in calea de atac a recursului, au calitate procesuala si pot sta in judecata in fata instantei aceleasi parti ca la judecata in fond.
In speta insa recurenta A.V.A.S. nu figureaza in Tabloul definitiv consolidat rectificat nr. 1 al creditorilor debitoarei M 92 U SRL, depus la filele 153-154 dosar de fond, imprejurare in raport de care instanta constata ca aceasta nu are calitate de creditor in cauza, astfel incat nu justifica nici calitatea procesuala activa pentru promovarea recursului impotriva solutiei instantei de fond cu privire la inchiderea procedurii.
Fata de cele retinute, urmeaza a fi admisa exceptia invocata, cu consecinta respingerii ca atare a recursului formulat de A.V.A.S.
Analizand recursul formulat de creditoarea DGFPMB - AFPCM prin prisma motivelor invocate dar si in considerarea dispozitiilor art.3041 Cod Procedura Civila, Curtea apreciaza ca recursul este fondat, pentru urmatoarele considerente:
Potrivit dispozitiilor art. 138 alin. 3 din Legea nr.85/2006, daca lichidatorul judiciar nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolventa a debitorului si/sau a hotarat ca nu este cazul sa introduca actiunea prevazuta la alin. 1 din acelasi articol, aceasta poate fi introdusa de presedintele comitetului creditorilor in urma hotararii adunarii creditorilor ori, daca nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor. De asemenea, poate introduce aceasta actiune, in aceleasi conditii, creditorul care detine mai mult de 50% din valoarea creantelor inscrise la masa credala.
In raportul de activitate depus la ultimul termen de judecata in fata instantei, lichidatorul judiciar a propus si a si sustinut in fata instantei o cerere de continuare a procedurii in vederea convocarii creditorilor pentru ca acestia sa stabileasca pe creditorul ce va formula cererea de atragere a raspunderii intemeiata pe dispozitiile art. 138 din Legea nr.85/2006, in conditiile in care lichidatorul a aratat ca nu intelege sa formuleze o astfel de cerere. Mai mult, acesta a facut dovada ca a si convocat in acest scop pe membrii Comitetului creditorilor, pentru data de 12.04.2010.
In aceste conditii, Curtea apreciaza ca in mod gresit prima instanta a respins cererea lichidatorului, sustinuta si de creditorul prezent la termenul de judecata din 05.04.2011, si a dispus inchiderea procedurii insolventei fata de debitoarea S.C. M 92 U S.R.L., lipsind pe creditorii debitoarei de posibilitatea de a-si exercita efectiv drepturile recunoscute de lege.
Fata de aceste considerente, in temeiul art. 312 Cod Procedura Civila, Curtea a admis recursul si a casat in tot sentinta recurata, cu consecinta trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiasi instante.