Insolventa. Complicitatea tertilor la fraudarea intereselor sau drepturilor creditorilor unei societati comerciale aflate in stare de insolventa. Proba complicitatii. Incadrarea administratorului de fapt al societatii in dispozitiile art. 80 alin. 2 lit. e din Legea nr. 85/2006, rep.
Complicitatea tertilor dovedita prin imprejurari de fapt, directe si indirecte, care, coroborate, sustin concluzia complicitatii, respectiv: relatiile de rudenie intre administratorul de fapt si administratoarea de drept (sot si sotie), ultima avand si statutul de asociata; relatiile de afinitate intre administratorul de fapt si beneficiara despagubirilor acordate de debitoarea ajunsa in stare de insolventa (ginere si soacra); operatiunile de restituire a imprumutului catre administratorul de fapt si de acordare a despagubirilor catre parata au avut loc in perioada imediat anterioara deschiderii procedurii; natura creantelor detinute de terti impotriva societatii, acestia fiind doar creditori chirografari - si, de aici, operatiunile in frauda intereselor creditorilor societatii, pentru ca tertii mentionati sa isi asigure valorificarea efectiva a propriilor creante fiindca in eventualitatea deschiderii procedurii (masura dispusa, ulterior, de judecatorul sindic) nu ar fi fost indestulati.
Pozitia dominanta a unei persoane trebuie analizata prin prisma pozitiei efective pe care aceasta a avut-o in societatea comerciala. Chiar daca nu a fost desemnat administrator statutar, dar a incheiat, in numele si pe seama societatii, acte juridice cu implicatii financiare importante, fiind el insusi beneficiar al unui astfel de contract, administratorul de fapt al societatii este o persoana ale carei demersuri se inscriu notiunii de persoana fizica avand o pozitie dominanta - art. 80 alin. 2 lit. e din Legea nr. 85/2006, rep.
Prin Sentinta nr. 1194/05.06.2009 a Tribunalului Comercial Mures, pronuntata de judecatorul sindic in dosarul nr. 1232/1371/2007, s-a admis actiunea lichidatorului judiciar C. C., formulata in contradictoriu cu paratii T. A. I. si P. E., si s-a dispus anularea operatiunii de restituire a imprumutului acordat falitei de catre paratul T. I. A., prin dispozitia de plata nr. 106/31.07.2008 in suma de 69.736 lei, acesta fiind obligat sa restituie falitei S.C. TC O. C. S.R.L. aceasta suma.
S-a dispus de asemenea anularea despagubirilor acordate in beneficiul paratei P. E. de catre falita, prin procesul-verbal nr. 1/02.07.2007 si stinse la 10.08.2007, in valoare de 112.800 lei, aceasta fiind obligata sa restituie averii falitei aceasta suma.
In considerentele hotararii atacate s-a retinut ca in ceea ce-l priveste pe paratul T. A., acesta este asociat al falitei cu o participatie de 49%, si ca a exercitat calitatea de administrator faptic de administrator al acesteia, desi administratorul statutar era numita T. C. E., sotia acestuia, care detinea si calitatea de asociat, cu o participatie de 51%, ceea ce denota pozitia dominanta exercitata de parat, in raport de dispozitiile art. 80 alin.2 lit. e din Legea nr. 85/2006. Fara a fi contestata creanta detinuta de parat in contra societatii, judecatorul sindic a apreciat ca sunt indeplinite conditiile cerute de textul de lege precitat, intrucat calitatea acesteia, i-ar fi conferit un grad inferior tuturor creantelor acceptate la masa credala; astfel ca satisfacerea acestei creante, in detrimentul celorlalte, denota prejudicierea celorlalte.
In ceea ce priveste operatiunea juridica relativa la parata P. E., s-a retinut incidenta in cauza a dispozitiilor art. 79 din Legea nr. 85/2006, raportat la art. 80 alin.1 lit. c) din acelasi act normativ.
Aceasta intrucat, parata a constituit o ipoteca asupra propriei locuinte, pentru a garanta un contract de credit accesat de falita, dar ca urmare a neexecutarii obligatiilor contractuale de catre falita, banca creditoare a executat silit imobilul acesteia, pana la concurenta sumei de 112.383 lei, astfel ca parata a devenit creditor chirografar al societatii. Urmare adjudecarii, parata, in calitate de fidejusor al falitei, a devenit creditor chirografar pentru aceasta valoare, si ulterior, ca urmare a raporturilor de afinitate dintre T. A. si P. E. ( aceasta fiind mama sotiei paratului T. ) a fost stinsa creanta acestei fidejusoare, care ulterior si-a rascumparat imobilul de la adjudecatar pentru acelasi pret.
S-a mai aratat ca aceste operatiuni au fost savarsite succesiv, in iminenta insolventei, iar calitatea creantelor indestulate era inferioara celor detinute de alti creditori ai falitei.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs in termen legal cei doi parati, criticand hotararea atacata ca nelegala, prin prisma motivului de nelegalitate prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, sustinand in esenta urmatoarele:
In ceea ce priveste dispozitiile art. 80 alin.1 lit. c din Legea nr. 85/2006 s-a aratat ca lichidatorul judiciar nu a facut dovada complicitatii atat a debitorului cat si a tertului contractant la frauda; aceasta intrucat ambii parati aveau calitatea de creditori ai falitei, drepturilor acestora de creanta fiind certe, lichide si exigibile, iar rambursarea acestor creante neavand asadar un caracter fraudulos.
Referitor la dispozitiile art. 80 alin.1 lit. d din Legea nr. 85/2006, s-a sustinut ca aceste dispozitii nu sunt aplicabile, intrucat in cauza plata datoriei scadente nu s-a realizat printr-o dare in plata, nefiind efectuat vreun transfer patrimonial asupra unui bun al debitoarei, plata fiind facuta in bani.
In ceea ce priveste dispozitiile art.80 alin.1 lit. d din Legea nr. 85/2006, s-a apreciat ca paratii, in calitate de terti fata de actul pretins a fi fraudulos, nu au avut calitatea ceruta de textul legal precitat, respectiv aceea de membru al organelor de conducere sau control a debitoarei falite.
In aceeasi ordine de idei, referitor la dispozitiile art. 80 alin. 2 lit. e din Legea nr. 85/2006, s-a aratat ca, paratul T. A. a avut calitatea de asociat al falitei, iar parata P. E., a avut doar calitatea de creditor al falitei, astfel ca nici una dintre aceste calitati nu pot conferi o pozitie dominanta asupra debitoarei, in intelesul textului legal.
Examinand hotararea atacata, prin prisma acestor considerente, precum si din oficiu, potrivit art. 3041 Cod procedura civila, Curtea constata urmatoarele:
In ceea ce priveste aplicarea gresita a legii, motiv de nelegalitate prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, cu privire la dispozitiile art. 80 alin.1 lit. c din Legea nr. 85/2006, Curtea retine ca judecatorul sindic a facut o justa aplicare a dispozitiilor precitate, data fiind ipoteza legala, asa cum aceasta a fost instituita de legiuitor. Astfel, desi se retine ca in cauza nu ar fi fost facuta dovada complicitatii tertilor si a debitoarei, la fraudarea creditorilor, acest lucru este dovedit deplin, in primul rand datorita relatiilor de afinitate dintre parti. Mai exact, administratorul de fapt - T. A., a carui activitate de administrare si conducere a societatii falite nu poate fi pusa la indoiala, potrivit probatoriului cauzei - este sotul administratorului de drept si coasociatului T. C. E., si respectiv ginerele paratei P. E. In al doilea rand, referitor la aceeasi chestiune, aceea a complicitatii comune a tertilor, este de remarcat ca operatiunile de restituire a imprumutului si acordare de despagubiri au fost efectuate intr-o perioada imediat anterioara deschiderii procedurii - 23.11.2007, adica la 31.07.2008 si 02.07.2008. Or, in acest caz, nu se poate sustine cu suficient temei ca tocmai aceste transferuri patrimoniale, de o valoare relativ ridicata, 182.536 lei, nu au determinat un dezechilibru major in situatia financiara a falitei.
Si nu in ultimul rand, tot referitor la complicitatea acestor terti, dupa cum a remarcat si judecatorul sindic, nu poate fi omisa natura creantelor detinute de parati in contra societatii, acestia fiind simpli creditori chirografari care, in eventualitatea deschiderii procedurii anterior valorificarii propriilor creante ar fi fost in imposibilitate sa fie indestulati.
In aceste conditii, in opinia Curtii, aspectele prezentate anterior sunt suficiente pentru a proba complicitatea tertilor, cu falita pentru fraudarea intereselor sau drepturilor creditorilor acesteia din urma.
Asadar, complicitatea paratilor, in fraudarea creditorilor falitei, nu poate fi pusa la indoiala, de altfel, ambele operatiuni a caror anulare s-a solicitat in prezenta cauza impunandu-se a fi analizate din acest punct de vedere impreuna, pentru ca acestea au reprezentat valorificarea demersurilor paratilor de realizare a propriilor creante. Mai exact, paratul Ti. A., a inlesnit tocmai aceasta plata a despagubirilor catre cealalta parata, a carei pozitie, prin prisma reprezentarii actului juridic si a consecintelor patrimoniale, nu poate sa se situeze decat alaturi de paratul T. A., cel ce a saracit activul patrimonial al falitei cu contravaloarea despagubirilor achitate.
In ceea ce priveste aplicarea gresita a dispozitiilor art. 80 alin. 1 lit. d si ale art. 80 alin. 2 lit. d din lege, asa cum au sustinut recurentii, Curtea constata ca aceste texte de lege au fost indicate de lichidator drept motiv de drept in sustinerea cererii introductive, fara insa ca solutia impartasita de judecatorul sindic sa fie fundamentata pe acest temei, astfel ca aceste motive de nelegalitate nu vor face obiectul controlului judiciar exercitat pe calea acestui recurs.
Referitor la celalalt text de lege, despre care recurentii sustin ca ar fi fost aplicat eronat de catre judecatorul sindic, respectiv art. 80 alin. 2 lit. d din lege, Curtea constata ca si in acest caz aplicarea ipotezei legale cuprinsa in acest articol asupra starii de fapt este corecta.
Aceasta intrucat pozitia dominanta a paratului T. A. se impune a fi analizata prin prisma pozitiei detinute de acesta in societate. Astfel, fara a fi desemnat administrator statutar al falitei, acesta a incheiat in numele si pe seama societatii contractul de credit cu BRD-GSG, si mai mult, in calitate de creditor al societatii, fiind imprumutatorul acesteia. Rezultand asadar calitatea de administrator de fapt al societatii, prin participarea efectiva a acestuia la conducerea societatii, este cert ca demersurile acestuia sunt circumscrise notiunii de persoana fizica, cu pozitie dominanta in intelesul legii, potrivit art. 80 alin. 2 lit. e din lege.
Mai mult, vorbind despre aceasta pozitie, este de remarcat ca prin natura demersurilor intreprinse de acesta in numele si pe seama societatii, actionand asadar ca un veritabil reprezentant al acesteia, si prin natura raporturilor de afinitate cu celalalt coasociat si administrator de drept, respectiv cu parata P. E., paratul T. A. s-a situat pe o pozitie dominanta in raport cu debitoarea, care de altfel era condusa integral, sau mai exact era sub controlul paratului T. A., atat din punct de vedere decizional cat si executional.
In aceste conditii,intrucat nu au fost identificate alte motive care sa atraga reformarea hotararii atacate, ca urmare a examinarii acesteia si din oficiu, potrivit art. 304 indice 1 Cod procedura civila, Curtea urmeaza a respinge ca nefondat recursul promovat in cauza, potrivit art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, iar hotararea atacata pastrata ca legala si temeinica, fiind la adapost de critici.