Recurs. Obligatia instantei de apel de a motiva solutia pronuntata in cauza, in caz contrar, atragand incidenta cazului de casare prevazut de art. 3859 pct. 9 Cod procedura penala
Controlul judecatoresc trebuie sa fie unul efectiv, ?i nu formal - instanta este obligata ca, in afara de temeiurile invocate si cererile formulate de apelant, sa examineze cauza sub toate aspectele de fapt si de drept".
De asemenea, dispozitiile art. 378 alin. 3 Cod procedura penala obliga instanta de apel "sa se pronunte asupra tuturor motivelor de apel invocate".
(Curtea de Apel Bucuresti, Sectia I Penala -Decizia Penala nr. 1118/R/5 mai 2011)
Prin sentinta penala nr. 636/21.04.2010, pronuntata de Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti, in dosarul nr.13606/303/2010, s-a dispus, in baza art. 334 Cod procedura penala schimbarea incadrarii juridice din infractiunile prev. de art. 211 alin.1, alin. 2 lit. c Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal si art. 293 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, ambele cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal in infractiunile prev. de art. 211 alin.1, alin. 2 lit. c Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a, b Cod penal si art. 293 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a, b Cod penal, ambele cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.
In baza art. 211 alin.1, alin. 2 lit. c Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a, b Cod penal raportat la art. 74 alin. 1 lit. c si art. 76 lit. b Cod penal cu aplic. art. 39 alin. 4 si art. 80 alin. 2 Cod penal a condamnat pe inculpatul C. P., in prezent aflat in stare de detinere la Penitenciarul Rahova, la pedeapsa de 7 ani inchisoare.
In baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului, pe durata executarii pedepsei, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.a (teza a II a), b Cod penal.
In baza art. 61 alin. 1 teza I Cod penal a revocat liberarea conditionata din executarea pedepsei de 4 ani inchisoare aplicata prin sentinta penala nr. 704/27.12.2007 a Judecatoriei Buftea.
In baza art. 61 alin. 1 teza a II a Cod penal a contopit restul ramas neexecutat ca urmare a liberarii conditionate, de 1014 zile inchisoare (2 ani 9 luni si 14 zile inchisoare) cu pedeapsa aplicata prin prezenta, de 7 ani inchisoare, inculpatul urmand a executa pedeapsa cea mai grea, de 7 ani inchisoare.
In baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului, pe durata executarii pedepsei, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.a (teza a II a), b Cod penal.
In baza art. 293 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a, b Cod penal raportat la art. 74 alin. 1 lit. c si art. 76 lit. b Cod penal cu aplic. art. 39 alin. 4 si art. 80 alin. 2 Cod penal a condamnat pe acelasi inculpat la pedeapsa de 3 ani inchisoare.
In baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului, pe durata executarii pedepsei, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.a (teza a II a), b Cod penal.
In baza art. 61 alin. 1 teza I Cod penal a revocat liberarea conditionata din executarea pedepsei de 4 ani inchisoare aplicata prin sentinta penala nr. 704/27.12.2007 a Judecatoriei Buftea.
In baza art. 61 alin. 1 teza a II a Cod penal a contopit restul ramas neexecutat ca urmare a liberarii conditionate, de 1014 zile inchisoare (2 ani 9 luni si 14 zile inchisoare) cu pedeapsa aplicata prin prezenta, de 3 ani inchisoare, inculpatul urmand a executa pedeapsa cea mai grea, de 3 ani inchisoare.
In baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului, pe durata executarii pedepsei, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.a (teza a II a), b Cod penal.
In baza art. 33 lit. a si art. 34 lit. b Cod penal a contopit pedepsele stabilite prin prezenta si a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 7 ani inchisoare, pe care o sporeste la 8 ani inchisoare.
In baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului, pe durata executarii pedepsei, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.a (teza a II a), b Cod penal.
In baza art. 88 Cp a dedus din pedeapsa aplicata perioada retinerii si arestarii preventive de la 17.05.2010 la 14.06.2010.
A constatat ca inculpatul a fost cercetat in stare de arest preventiv, initial in prezenta cauza, ulterior, in alta cauza.
A constatat ca partea vatamata M. E. A. a renuntat la actiunea civila exercitata in procesul penal.
In baza art. 116 Cod penal a interzis inculpatului sa se afle pe teritoriul Municipiului Bucuresti pe o perioada de 3 ani dupa executarea pedepsei principale.
S-a retinut in motivarea sentintei ca prin rechizitoriul nr. 7135/P/2010 din data de 02.07.2010 al Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti, verificat sub aspectul legalitatii si temeiniciei, inregistrat la instanta sub nr. 13606/303/2010, a fost trimis in judecata, in stare de arest preventiv, inculpatul C. P. zis "C.", pentru savarsirea infractiunii de talharie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c Cod penal cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal si fals privind identitatea prev. de art. 293 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Fata de numitii M. V. C. si I. L. I., in temeiul art. 10 lit. a Cod procedura penala, s-a dispus neinceperea urmaririi penale sub aspectul savarsirii infractiunii de complicitate la talharie prevazuta de art. 20 raportat la art. 211 alin. 1 si alin. 2 lit. c Cod penal, intrucat declaratiile inculpatului in sensul ca sus-numitii ar fi participat la savarsirea faptei de talharie pentru care inculpatul a fost trimis in judecata nu sunt sustinute de materialul probator administrat in cauza. Totodata, prin actul de sesizare a instantei s-a dispus disjungerea cauzei si trimiterea dosarului la Sectia 20 Politie in vederea continuarii cercetarilor fata de numitii M. V. C. si I. L. I pentru infractiunea de favorizare a infractorului prevazuta de art. 264 Cod penal intrucat exisa indicii cu privire la faptul ca acestia cunosteau adevarata identitate a inculpatului C.P. si totusi au ales ca in declaratiile date in fata organelor de cercetare penala sa se refere la el sub numele de N. V.
In fapt, prin actul de sesizare a instantei s-a retinut ca, la data de 14.05.2010, in jurul orelor 16:15, aflandu-se pe strada C.G. nr. 2, sector , in dreptul blocului nr. , inculpatul C.P., a deposedat-o pe partea vatamata M.E.A., prin smulgere, de un lant de aur pe care aceasta il purta la gat, lant evaluat de catre partea vatamata la suma de 4000 lei. Ulterior, inculpatul a fugit si s-a urcat intr-un autoturism marca Dacia 1310 de culoare gri cu nr. de inmatriculare in care se aflau si martorii M. V. C. si I. L. I.
La data de 16.05.2010, pe baza semnalmentelor si datelor furnizate de catre partea vatamata, in zona strandului C., a fost depistat inculpatul C. P. impreuna cu martorii M. V. C. si I. L. I intr-un autoturism marca Dacia 1310 de culoare gri cu nr. de inmatriculare. Cu aceasta ocazie inculpatul a declarat in fata organelor de politie ca se numeste N. V., aspect sustinut si de catre numitii M. V. C. si I. L. I.
La data de 07.07.2010 instanta a procedat la verificarea legalitatii si temeiniciei masurii arestarii preventive luate fata de inculpat, iar in temeiul art. 3001 alin. 1 Codul de procedura penala s-a constatat legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive a inculpatului.
La acelasi termen, in baza art. 140 alin. 1 lit. a Codul de procedura penala instanta a constatat incetata masura arestarii preventive a inculpatului C. P., pentru considerentele aratate in cuprinsul incheierii de la acea data, iar in temeiul art. 140 alin. 3 Codul de procedura penala a dispus punerea de indata in libertate a acestuia de sub puterea mandatului de arestare preventiva nr. 90/17.05.2010 emis de Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti, daca acesta nu este arestat in alta cauza.
La termenul din 07.10.2010 reprezentantul Ministerului Public a solicitat schimbarea incadrarii juridice a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis in judecata, in sensul retinerii si a starii de recidiva mare postexecutorie raportat la condamnarile anterioare ale inculpatului conform mentiunilor din cazierul judiciar, cerere cu privire la care instanta a aratat ca se va pronunta odata cu solutionarea pe fond a cauzei.
In drept, fapta inculpatului C.P. constand in aceea ca in data de 14.05.2010, in jurul orelor 16:15-16:30, aflandu-se pe strada C. G. nr., sector , in dreptul blocului nr. , prin smulgere, a deposedat partea vatamata M. E. A. de un lant din metal galben pe care il purta la gat, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de talharie prevazuta de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a si b Cod penal.
Talharia este o infractiune complexa, cuprinzand in alcatuirea laturii obiective doua activitati: una principala de furt si una subsidiara de intrebuintare de violente, de amenintari etc.
Intrucat inculpatul a savarsit fapta de talharie pe strada C. G. nr., sector , in dreptul blocului nr., fapta s-a considerat savarsita "in public" in sensul art. 152 lit. a Cod penal respectiv intr-un loc care prin natura sau destinatia lui este totdeauna accesibil publicului, chiar daca nu este prezenta nicio persoana. In consecinta, s-a retinut forma agravata a talhariei potrivit prevederilor art. 211 alin. 2 lit. c Cod penal privitoare la savarsirea infractiunii de talharie "in public", ca urmare a faptului ca atat actiunea de deposedare a partii vatamate, cat si exercitarea violentelor au avut loc intr-un "loc public" in acceptiunea prevederilor art. 152 alin. 1 lit. a Codul penal.
Cu privire la fapta de talharie comisa de inculpat la data de 14.05.2010, instanta a facut aplicarea dispozitiilor art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal privind recidiva postcondamnatorie, intrucat inculpatul C. P. a savarsit infractiunea prevazuta de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c Cod penal in timpul liberarii conditionate din pedeapsa cu inchisoarea de 4 ani aplicata prin sentinta penala nr. 704 din data de 27.12.2007 a Judecatoriei Buftea, fiind eliberat conditionat la data de 01.09.2009 si avand rest ramas neexecutat de 1014 zile, iar fapta de talharie pentru care a fost cercetat in prezenta cauza a fost comisa la data de 14.05.2010.
Totodata, cu privire la aceeasi fapta de talharie a facut aplicarea dispozitiilor art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal privind recidiva postexecutorie.
Astfel, raportat la sentinta penala nr.504/21.03.2001 a Tribunalului Bucuresti, definitiva prin decizia penala nr.1115/29.08.2001 a Curtii de Apel Bucuresti prin care inculpatul C.P. a fost condamnat la o pedeapsa de 4 ani si 6 luni pentru savarsirea infractiunii de talharie prevazuta de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c Cod penal, s-a constatat ca fapta de talharie din prezenta cauza a fost comisa la data de 14.05.2010, deci dupa executarea pedepsei de 4 ani si 6 luni anterior mentionata, considerata ca executata la data de 28.03.2005 ca urmare a implinirii restului de 571 de zile ramas neexecutat.
Totodata, prin sentinta penala nr. 2114/12.10.2005 a Judecatoriei Buftea, definitiva prin neapelare, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsa de 1 an si 9 luni inchisoare, fiind eliberat la 29.08.2006 si avand rest neexecutat de 187 de zile. Fata de pedeapsa aplicata prin aceasta sentinta, considerata ca fiind executata la data de 29.02.2007, s-a constatat ca fapta din prezenta cauza a fost savarsita dupa executarea pedepsei aplicate prin sentinta sus-amintita, respectiv la data de 14.05.2010.
In conformitate cu dispozitiile art. 38 alin. 1 lit. a Cod penal, la stabilirea starii de recidiva nu s-a tinut seama de condamnarea prin sentinta penala nr. 15/09.01.1997 a Judecatoriei Buftea, definitiva prin nerecurare, fapta pentru care a fost condamnat prin sentinta mentionata fiind comisa in timpul minoritatii.
In baza art. 38 alin. 2 Cod penal, la stabilirea starii de recidiva nu s-a tinut seama nici de condamnarea prin sentinta penala nr. 236/04.03.1996 a Judecatoriei Ilfov, definitiva prin decizia penala nr. 651/23.07.1996 a Tribunalului Bucuresti, intrucat inculpatul a fost condamnat cu suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei, fiind incidente prevederile referitoare la reabilitarea de drept in baza art. 866 Cod penalla momentul executarii pedepsei, la data de 23.07.1999.
In ceea ce priveste condamnarea cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei dispusa prin sentinta penala nr. 731/19.04.2002 a Judecatoriei Buftea definitiva prin neapelare, nu s-a tinut cont de aceasta intrucat, ca urmare a revocarii beneficiului suspendarii conditionate s-a dispus cumularea pedepsei aplicate prin sentinta mentionata cu pedeapsa aplicata prin sentinta penala nr. 2114/12.10.2005 a Judecatoriei Buftea, definitiva prin neapelare, condamnare ce reprezinta primul termen al recidivei mari postexecutorii in prezenta cauza, asa cum s-a mentionat mai sus.
In consecinta, instanta a retinut ca infractiunea de talharie din prezenta cauza a fost savarsita atat in stare de recidiva postcondamnatorie avand ca prim termen al acestei recidive condamnarea la pedeapsa inchisorii de 4 ani aplicata prin sentinta penala nr. 704/27.12.2007 a Judecatoriei Buftea, cat si in stare de recidiva postexecutorie fiind al doilea termen a doua recidive distincte fata de condamnarea la pedeapsa inchisorii de 4 ani si 6 luni aplicata prin sentinta penala nr.504/21.03.2001 a Tribunalului Bucuresti, definitiva prin decizia penala nr.1115/29.08.2001 a Curtii de Apel Bucuresti si fata de sentinta penala nr. 2114/12.10.2005 a Judecatoriei Buftea, definitiva prin neapelare, prin care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsa de 1 an si 9 luni inchisoare.
Pentru aceste motive, instanta a admis cererea de schimbare a incadrarii juridice formulata de reprezentantul Ministerului Public si a schimbat incadrarea juridica data faptei prin rechizitoriu in sensul retinerii si a starii de recidiva postexecutorie, respectiv din infractiunile prevazute de art. 211 alin.1, alin. 2 lit. c Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal si art. 293 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal in infractiunile prevazute de art. 211 alin.1, alin. 2 lit. c Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a, b Cod penal si art. 293 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a, b Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
In drept, fapta inculpatului C. P. care, la data de 16.05.2010, aflandu-se in dreptul strandului C. si cu ocazia legitimarii de catre organele de politie s-a prezentat in fata acestora sub o identitate falsa, respectiv cu numele de N. V., pentru a induce in eroare organele de politie si a se sustrage de la executarea unui mandat de arestare emis in lipsa de catre Judecatoria Buftea, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de fals privind identitatea prevazuta de art. 293 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a si b Cod penal.
In ceea ce priveste infractiunea de fals privind identitatea comisa de inculpat la data de 16.05.2010, instanta a facut aplicarea dispozitiilor art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal privind recidiva postcondamnatorie, intrucat inculpatul C. P. a savarsit infractiunea prevazuta art. 293 alin. 1 Cod penal in timpul liberarii conditionate din pedeapsa de 4 ani inchisoare aplicata prin sentinta penala nr. 704/27.12.2007 a Judecatoriei Buftea, fiind eliberat conditionat la data de 01.09.2009 cu un rest ramas neexecutat de 1014 zile, iar fapta de fals privind identitatea pentru care a fost cercetat in prezenta cauza a fost comisa la data de 14.05.2010, deci in cursul liberarii conditionate.
Infractiunea de fals privind identitatea a fost savarsita in acelasi timp si in stare de recidiva postexecutorie, fiind aplicabile dispozitiile art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal.
Astfel, din fisa de cazier judiciar a inculpatului (f. 22) rezulta ca acesta a mai fost condamnat la o pedeapsa de 4 ani si 6 luni pentru savarsirea infractiunii de talharie prevazuta de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c Cod penal prin sentinta penala nr. 504/21.03.2001 a Tribunalului Bucuresti, definitiva prin decizia penala nr.1115/29.08.2001 a Curtii de Apel Bucuresti. Inculpatul a fost eliberat conditionat la 03.09.2003, avand un rest de 571 de zile neexecutate, pedeapsa aplicata fiind considerata ca executata la data de 28.03.2005. Asadar, fapta de fals privind identitatea fiind comisa la data de 16.05.2010, deci dupa executarea pedepsei de 4 ani si 6 luni anterior mentionata, reiese ca a fost savarsita in stare de recidiva postexecutorie.
Tot din fisa de cazier judiciar reiese ca, prin sentinta penala nr. 2114/12.10.2005 a Judecatoriei Buftea, definitiva prin neapelare, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsa de 1 an si 9 luni inchisoare, fiind eliberat la 29.08.2006 si avand rest neexecutat de 187 de zile. Avand in vedere data savarsirii infractiunii de fals intelectual pentru care inculpatul a fost cercetat in prezenta cauza - 16.05.2010, si fata de pedeapsa aplicata prin sentinta sus-amintita, considerata ca fiind executata la data de 29.02.2007, s-a constatat ca fapta din prezenta cauza a fost savarsita dupa executarea pedepsei aplicate prin sentinta sus-amintita, deci in stare de recidiva postexecutorie.
In conformitate cu dispozitiile art. 38 alin. 1 lit. a Cod penal, la stabilirea starii de recidiva nu s-a tinut seama de condamnarea prin sentinta penala nr. 15/09.01.1997 a Judecatoriei Buftea, definitiva prin nerecurare, fapta pentru care a fost condamnat prin sentinta mentionata fiind comisa in timpul minoritatii.
In baza art. 38 alin. 2 Cod penal, la stabilirea starii de recidiva nu s-a tinut seama nici de condamnarea prin sentinta penala nr. 236/04.03.1996 a Judecatoriei Ilfov, definitiva prin decizia penala nr. 651/23.07.1996 a Tribunalului Bucuresti, intrucat inculpatul a fost condamnat cu suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei, fiind incidente prevederile referitoare la reabilitarea de drept in baza art. 866 Cod penal la momentul executarii pedepsei, la data de 23.07.1999.
In ceea ce priveste condamnarea cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei dispusa prin sentinta penala nr. 731/19.04.2002 a Judecatoriei Buftea definitiva prin neapelare, nu s-a tinut cont de aceasta intrucat, ca urmare a revocarii beneficiului suspendarii conditionate s-a dispus cumularea pedepsei aplicate prin sentinta mentionata cu pedeapsa aplicata prin sentinta penala nr. 2114/12.10.2005 a Judecatoriei Buftea, definitiva prin neapelare, condamnare ce reprezinta primul termen al recidivei mari postexecutorii in prezenta cauza, asa cum s-a mentionat mai sus.
In consecinta, instanta a retinut ca infractiunea de fals privind identitatea pentru care inculpatul a fost trimis in judecata in prezenta cauza a fost savarsita atat in stare de recidiva postcondamnatorie, avand ca prim termen al acestei recidive condamnarea la pedeapsa inchisorii de 4 ani aplicata prin sentinta penala nr. 704/27.12.2007 a Judecatoriei Buftea, cat si in stare de recidiva postexecutorie fiind al doilea termen a doua recidive distincte fata de condamnarea la pedeapsa inchisorii de 4 ani si 6 luni aplicata prin sentinta penala nr.504/21.03.2001 a Tribunalului Bucuresti, definitiva prin decizia penala nr.1115/29.08.2001 a Curtii de Apel Bucuresti si fata de sentinta penala nr. 2114/12.10.2005 a Judecatoriei Buftea, definitiva prin neapelare, prin care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsa de 1 an si 9 luni inchisoare.
Avand in vedere ca infractiunea de talharie comisa la 14.05.2010 si cea de fals privind identitatea comisa la 16.05.2010, fapte pentru care inculpatul a fost trimis in judecata in prezenta cauza, au fost savarsite prin actiuni diferite, inainte ca inculpatul sa fi fost condamnat definitiv pentru vreuna din ele, instanta a retinut ca in cauza sunt incidente dispozitiile art. 33 lit. a Cod penal privind concursul real de infractiuni.
Pentru motivele anterior expuse, in temeiul art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a, b Cod penal si art. 293 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a, b Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal instanta a dispus condamnarea inculpatului.
La individualizarea judiciara a pedepselor ce au fost aplicate inculpatului pentru fiecare dintre cele doua infractiuni savarsite, instanta a avut in vedere scopul definit de art. 52 Cod penal si a tinut seama de criteriile generale de individualizare prevazute de art. 72 Cod penal.
Cu privire la cuantumul pedepselor aplicabile inculpatului, instanta a avut in vedere atat dispozitiile art. 53 pct. 1 lit. b Cod penal, care stabilesc limitele generale ale pedepsei inchisorii de la 15 zile la 30 de ani, cat si limitele speciale de pedeapsa prevazute de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c Cod penal - de la 5 la 20 de ani inchisoare, respectiv cele prevazute de art. 293 alin. 1 Cod penal - de la 3 luni la 3 ani inchisoare, dar si prevederile art. 34 alin. 2 Cod penal, care stabilesc ca in cazul concursului de infractiuni pedeapsa rezultant aplicata inculpatului nu trebuie sa depaseasca totalul pedepselor stabilite de instanta pentru infractiunile concurente.
Instanta a avut in vedere si gradul de pericol social concret al faptelor savarsite, pe care a apreciat in baza criteriilor din art. 181 alin. 2 Cod penal, respectiv in functie de modul si mijloacele de savarsire a faptelor, scopul urmarit, imprejurarile concrete in care s-au comis faptele, urmarea produsa, precum si persoana si conduita inculpatului. Raportat la aceste criterii, instanta a apreciat ca inculpatul a dat dovada de indrazneala infractionala atat prin modul de savarsire a faptei de talharie, in public si apropiindu-se de partea vatamata intr-un mod relaxat si detasat (declaratie martor D. M. am crezut ca poate fi o cunostinta a E., dupa modul in care se apropia de aceasta" (f.59-61 d.u.p.) pentru a nu-i starni suspiciuni cu privire la scopul urmarit, acela de a-i sustrage lantisorul, cat si prin prezentarea sub o identitate falsa pentru a induce organele de politie in eroare si a-si asigura scaparea. Pe de alta parte, instanta a retinut si ca partea vatamata si-a recuperat bunul sustras, locul unde acesta fusese ascuns fiind indicat chiar de catre inculpat.
In ceea ce priveste persoana infractorului, instanta a retinut ca acesta nu se afla la primul conflict cu legea penala, fiind recidivist. Instanta a tinut cont de perseverenta infractionala de care a dat dovada inculpatul, acesta fiind sanctionat anterior de mai multe ori pentru savarsirea de infractiuni de furt calificat, inca din anul 1996 din perioada minoritatii si pana in prezent, fisa de cazier judiciar a inculpatului reflectand perseverenta infractionala a acestuia in savarsirea de infractiuni contra patrimoniului.
De asemenea, instanta a avut in vedere si circumstantele personale si conduita inculpatului, si anume faptul ca acesta are varsta de 31 de ani, ca nu are o ocupatie, ca a avut o atitudine oscilanta si desi a recunoscut in cele din urma savarsirea faptelor, prin faptul ca si-a declinat o alta identitate a ingreunat mult cercetarile.
In ceea ce priveste imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala, instanta a retinut ca fapta de talharie a fost savarsita intr-un loc public, dar ca ulterior savarsirii faptelor, inculpatul a avut o atitudine sincera cooperand cu organele de cercetare, participand la conduceri in teren si indicand locul in care a ascuns bunul sustras. In consecinta instanta a retinut aplicabilitatea art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal pe langa fiecare din pedepsele principale aplicate pentru cele doua infractiuni din prezenta cauza.
Potrivit dispozitiilor art. 76 Cod penal, in cazul retinerii unei circumstante atenuante pedeapsa se coboara obligatoriu sub minimul special. Pe de alta parte, conform art. 39 alin. 4 Cod penal, in caz de recidiva postexecutorie pedeapsa se aplica spre maximul special putandu-se adauga si un spor. Constatand ca recidiva atrage o inasprire a regimului sanctionator, desi textul art. 80 alin. 2 Cod penal nu prevede expres aceasta situatie, avand in vedere ca retinerea starii de recidiva prezinta o gravitate mai mare decat circumstantele agravante (raportat la sporul aplicabil in cele doua cazuri, respectiv 7 sau 10 ani inchisoare fata de 5 ani inchisoare), a nu aplica prevederile art. 80 alin. 2 Cod penal si in cazul concursului dintre o circumstanta atenuanta si recidiva ar presupune o interpretare contra legem. Asadar, operand o interpretare rationala a textului, fata de retinerea circumstantei atenuante si avand in vedere ca faptele din prezenta cauza au fost savarsite in stare de recidiva, instanta a facut aplicarea art. 80 alin. 2 Cod penal si nu a coborat pedepsele aplicate inculpatului sub minimul special.
Antecedenta infractionala a inculpatului C. P. in comiterea infractiunilor de acelasi gen, infractiuni contra patrimoniului, a reflectat necesitatea aplicarii unui regim sanctionator mai sever, in conditiile in care pedepsele aplicate pana in prezent nu si-au atins scopul constand in prevenirea savarsirii de noi infractiuni.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti motivele de apel vizand nelegalitatea hotararii rezultand din gresita deducere din durata pedepsei de 8 ani inchisoare a perioadei retinerii si arestarii preventive a inculpatului C. P.
Din actele aflate la dosarul cauzei, respectiv ordonanta de retinere emisa de sectia 20 Politie in data de 17.05.2010 (fila 161 din dosarul de urmarire penala) rezulta ca inculpatul C.P. a fost retinut incepand cu data de 17.05.2010 ora 1 pe o durata de 24 de ore, din care s-a dedus perioada conducerii acestuia la sediul sectiei de Politie, respectiv 8 ore si 10 minute.
In data de 17.05.2010 Judecatoria Sector 6 Bucuresti a admis propunerea Parchetul de pe langa Judecatoria Sector 6 Bucuresti de arestare preventiva a inculpatului si in consecinta a dispus emiterea mandatului de arestare preventiva nr.90/17.05.2010 pe o perioada de 29 de zile respectiv 17.05.2010-14.06.2010 (fila 154 din dosarul de urmarire penala).
Incheierea prin care Judecatoria Sector 6 Bucuresti a admis propunerea de arestare preventiva a inculpatului a fost atacata cu recurs de acesta, insa Tribunalul Bucuresti prin decizia penala nr. 239/21.05.2010 a respins aceasta cale de atac ca nefondata (fila 189 din dosarul de urmarire penala).
Asa cum rezulta din procesul-verbal aflat la fila nr.201 din dosarul de urmarire penal, mandatul de arestare preventiva nr.90/17.05.2010 emis pe numele N. V. nu a putut fi pus in executare deoarece ulterior emiterii mandatului inculpatul C.P. a recunoscut comiterea infractiunii de fals privind identitatea, fapta prevazuta si pedepsita de art.293 Cod penal, in sensul ca acesta pentru a asigura sustragerea fata de mandatul de arestare preventiva nr.24/22.04.2010 emis de Judecatoria Buftea pe numele sau, atat in faza de urmarire penala cat si in fata instantei a declarat o identitate falsa, respectiv aceea de Nan Vasile, care este o ruda de a sa si ale carei date de identificare le cunoaste.
Ulterior, in data de 18.05.;2010 in baza unei sesizari din oficiu a agentilor sectiei 20 Politie privind comiterea infractiunii de fals privind identitatea de catre inculpatul C.P. prin ordonanta Parchetului de pe langa Judecatoria sector 6 Bucuresti in baza art.238 Cod procedura penala s-a dispus extinderea urmaririi penale fata de C.P. sub aspectul savarsirii infractiunii prevazute de art.293 Cod penal (fila 22-23 din dosarul de urmarire penala) si in acelasi timp s-a procedat in baza art.195 Cod procedura penala la indreptarea erorilor materiale existente in actele de urmarire penala efectuate pana in acel moment aratandu-se ca toate actele realizate vor fi considerate ca fiind efectuate fata de C.P. si nu N. V.
In consecinta, considerandu-se ca mandatul de arestare preventiva nr.90/17.05.2010 a fost legal emis, Parchetul de pe langa Judecatoria sector 6 Bucuresti in data de 09.06.2010 a solicitat prelungirea arestarii preventive, cerere care insa prin incheierea din data de 10.06.2010 in baza art.159 Cod procedura penala raportat la art.149 Cod procedura penala a fost respinsa de Judecatoria Sector 6 Bucuresti ca inadmisibila, motivat de faptul ca din actele existente la dosarul cauzei rezulta ca mandatul de arestare preventiva datorita savarsirii infractiunii de fals privind identitatea de catre inculpatul C. P. nu a fost pus niciodata in executare, iar prelungirea arestarii presupune existenta unui mandat de arestare care este efectiv pus in executare (filele 17-20 din dosarul de urmarire penala).
Cu toate acestea, in aceeasi data, respectiv 10.06.2010, Judecatoria Sector 6 Bucuresti a admis sesizarea din oficiu si in consecinta prin incheiere a dispus indreptarea erorilor materiale strecurate in incheierea din data de 17.05.2010 si in cuprinsul mandatului de arestare preventiva nr.90/17.05.2010. (fila 21 din dosarul de urmarire penala), situatie in care asa cum rezulta din procesul verbal aflat la fila nr.40 din dosarul privind mandatul de arestare preventiva a inculpatului, mandatul nr.90/17.05.2010 a fost pus in executare incepand cu data de 11.06.2010.
La data de 06.07.2010 Parchetul de pe langa Judecatoria sector 6 Bucuresti prin rechizitoriul nr.7493/P/2010 a dispus sesizarea Judecatoriei Sector 6 Bucuresti cu judecarea inculpatului C. P., in stare de arest preventiv, sub aspectul savarsirii de catre acesta a infractiunilor de talharie si fals privind identitatea, fapte prevazute si pedepsite de art.211 al.1, al.2 lit. c Cod penal cu aplicarea art.37 al. 1 lit.a Cod penal si art.293 Cod penal cu aplicarea art.37 al.1 lit.a Cod penal, toate cu aplicarea art.33 al.1 lit.a Cod penal
Prin incheierea din data de 07.07.2010 Judecatoria Sector 6 Bucuresti, in baza art.3001 al.1 Cod procedura penala a constatat legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive a inculpatului, insa in baza art.140 al.1 lit. a si al.3 Cod procedura penala a constatat incetata de drept la data de 14.06.2010 masura arestarii preventive a inculpatului.
Hotararea instantei din data de 07.07.2010 in ce priveste constatarea incetarii de drept in data de 14.06.2010 a masurii arestarii preventive aplicate inculpatului prin M.A. nr.90/17.05.2010, este una legala, avand in vedere ca prin incheierea din data de 10.06.2010 Judecatoria sector 6 Bucuresti a respins propunerea Parchetului de pe langa Judecatoria sector 6 Bucuresti de prelungire a arestarii preventive si ulterior pana la expirarea celor 29 de zile, respectiv 14.06.2010 nu a fost formulata o noua propunere de prelungire a arestarii preventive.
Singurul fapt ca in data de 10.06.2010 Judecatoria sector 6 Bucuresti prin incheiere a admis sesizarea din oficiu si in consecinta a dispus indreptarea erorilor materiale strecurate in continutul incheierii de sedinta din data de 17.05.2010 si a mandatului de arestare preventiva nr.90/17.05.2010, asa cum a subliniat si instanta de fond nu inseamna ca prin acest fapt s-a emis un nou mandat de arestare preventiva pe un nou termen de 29 de zile calculat din data de 10.06.2010, ci doar faptul ca incheierea de indreptare facand corp comun cu incheierea din data de 17.05.2010, permite pentru viitor punerea in executare a mandatului nr.90/17.05.2010.
Acest efect al incheierii de indreptare a erorii materiale in speta de fata a si avut loc in mod concret, deoarece asa cum rezulta din procesul verbal aflat la fila nr.40 (dosarul de arestare preventiva) mandatul nr.90/17.05.2010 a fost pus in executare efectiva incepand cu data de 11.06.2010.
In aceste conditii, fiind vorba de un mandat de arestare preventiva pus efectiv in executare, in situatia in care se aprecia de catre Parchet ca inculpatul trebuie cercetat in continuare in stare de arest preventiv in prezenta cauza, se impunea ca acesta sa realizeze o noua propunere de prelungire a arestarii preventive, deoarece disparand elementul in baza careia initial s-a respins prima sesizare ca inadmisibila, este de apreciat ca se putea realiza efectiv acest scop in conditiile in care incheierea din data de 10.06.2010 fiind pronuntata fara judecarea efectiva a fondului cauzei nu se bucura de autoritatea de lucru judecat.
In consecinta, in prezenta cauza neexistand o noua propunere de prelungire a arestarii preventive, este firesc ca acesta in baza art.140 al.1 lit. a si al.3 Cod procedura penala a incetat de drept in data de 14.06.2010, considerand ca perioada ce ar trebuie efectiv dedusa din durata pedepsei aplicabile este intervalul de timp calculat dintre data punerii in executare si data incetarii de drept a acesteia, respectiv 11.06.2010-14.06.2010, deoarece imposibilitatea punerii in executare efectiva a mandatului incepand cu data de 17.05.2010 se datoreaza exclusiv atitudinii mincinoase a inculpatului, aspect care nu-i poate crea o situatie favorabila, sub sanctiunea incalcarii principiului general potrivit careia nimeni nu poate invoca propria culpa pentru justificarea existentei unui drept.
Pentru aceste considerente, se impune ca instanta de apel in temeiul prevederilor ari 379 al.1 pct.2 lit. a Cod procedura penala sa desfiinteze in parte sentinta penala nr.636/21.10.2010 a Judecatoriei Sector 6 Bucuresti, pronuntata in dosarul 13606/303/2009 si in consecinta in baza art.88 Cod penal sa dispuna deducerea din durata pedepsei de 8 ani perioada retinerii si arestarii preventive, respectiv 17.05.2010 (durata retinerii) si 11.06.2010-14.06.2010 (durata arestarii preventive) .
Al doilea motiv de apel a vizat nelegalitatea hotararii prin prisma gresitei aplicari a prevederilor art.76 al.1 lit. b Cod penal in loc de art.76 al.1 lit.e Cod penalin privinta condamnarii inculpatului C. P. sub aspectul savarsirii infractiunii de fals privind identitatea, fapta prevazuta si pedepsita de art.293 al.1 Cod penal
Prin decizia penala nr.110/A din data de 08 martie 2011 Tribunalul Bucuresti - Sectia a II-a Penala in temeiul disp.art.379 alin.1 pct.2 lit.a Cod procedura penala a admis apelul declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti, impotriva sentintei penale nr.636/21.10.2010, pronuntata in dosar nr. 13606/303/2009 al Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti.
A fost desfiintata in parte sentinta apelata si rejudecand in baza art. 334 Cod procedura penala a schimbat incadrarea juridica din infractiunile prev. de art. 211 alin.1, alin. 2 lit. c Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal si art. 293 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, ambele cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal in infractiunile prev. de art. 211 alin.1, alin. 2 lit. c Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a, b Cod penal si art. 293 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a, b Cod penal, ambele cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.
In baza art. 211 alin.1, alin. 2 lit. c Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a, b Cod penal raportat la art. 74 alin. 1 lit. c si art. 76 alin.1 lit. b Cod penal cu aplic. art. 39 alin. 4 si art. 80 alin. 2 Cod penal la condamnat pe inculpatul C. P., la pedeapsa de 7 ani inchisoare.
In baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului, pe durata executarii pedepsei, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.a (teza a II a), b Cod penal.
In baza art. 61 alin. 1 teza I Cod penal a revocat liberarea conditionata din executarea pedepsei de 4 ani inchisoare aplicata prin sentinta penala nr. 704/27.12.2007 a Judecatoriei Buftea.
In baza art. 61 alin. 1 teza a II a Cod penal a contopit restul ramas neexecutat ca urmare a liberarii conditionate, de 1014 zile inchisoare (2 ani 9 luni si 14 zile inchisoare) cu pedeapsa aplicata prin prezenta, de 7 ani inchisoare, inculpatul urmand a executa pedeapsa cea mai grea, de 7 ani inchisoare.
In baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului, pe durata executarii pedepsei, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a (teza a II a), b Cod penal.
In baza art. 293 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a, b Cod penal raportat la art. 74 alin. 1 lit. c si art. 76 alin.1 lit. e Cod penal cu aplic. art. 39 alin. 4 si art. 80 alin. 2 Cod penal la condamnat pe acelasi inculpat la pedeapsa de 3 ani inchisoare.
In baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului, pe durata executarii pedepsei, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.a (teza a II a), b Cod penal.
In baza art. 61 alin. 1 teza I Cod penal s-a revocat liberarea conditionata din executarea pedepsei de 4 ani inchisoare aplicata prin sentinta penala nr. 704/27.12.2007 a Judecatoriei Buftea.
In baza art. 61 alin. 1 teza a II a Cod penal a contopit restul ramas neexecutat ca urmare a liberarii conditionate, de 1014 zile inchisoare (2 ani 9 luni si 14 zile inchisoare) cu pedeapsa aplicata prin prezenta, de 3 ani inchisoare, inculpatul urmand a executa pedeapsa cea mai grea, de 3 ani inchisoare.
In baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului, pe durata executarii pedepsei, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.a (teza a II a), b Cod penal.
In baza art. 33 lit. a si art. 34 lit. b Cod penal a contopit pedepsele stabilite prin prezenta si aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 7 ani inchisoare, pe care o sporeste la 8 ani inchisoare.
In baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului, pe durata executarii pedepsei, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a (teza a II a), b Cod penal.
In baza art. 88 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicata perioada retinerii de la 17.05.2010 si a arestarii preventive de la 11.06.2010 la 14.06.2010, mentinand celelalte dispozitii ale sentintei apelate, iar cheltuielile judiciare au ramas in sarcina statului.
In temeiul disp.art.379 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedura penala a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C. P. impotriva sentintei penale nr.636/21.10.2010, pronuntata in dosar nr. 13606/303/2009 al Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti.
In baza art. 192 alin. 2 Cod procedura penala a fost obligat inculpatul la 1.200 lei cheltuieli judiciare catre stat.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a retinut urmatoarele:
Din analiza continutul minutei sentintei penale nr.636/21.10.2010 a Judecatoriei sector 6 Bucuresti s-a constatat ca instanta in momentul condamnarii inculpatului C. P. sub aspectul savarsirii infractiunii de fals privind identitatea, fapta prevazuta si pedepsita de art.293 al.1 C. penal a facut aplicarea prevederilor art. 74 al.1 lit. c Cod penal si art.76 al.1 lit. b Cod penal cu toate ca raportat la minimul pedepsei stabilite de lege, respectiv aceea de 3 luni se impunea retinerea art.76 al.1 lit. d Cod penal in loc de art.76 al.1 lit. b, acesta din urma fiind corect retinut de instanta de fond pentru savarsirea infractiunii de talharie, fapta prevazuta si pedepsita de art. 211 al.1, al. 2 lit. c Cod penal in cazul careia legea stabileste un minim special de 5 ani.
Pe de alta parte s-a apreciat ca in ce priveste savarsirea acestei infractiuni (fals privind identitatea) nu s-ar impune retinerea circumstantei atenuante judiciare stabilite de art. 74 al. 1 lit. c Cod penal respectiv atitudinea sincera a inculpatului, deoarece problemele aparute in legatura cu punerea in executare a mandatului de arestare preventiva nr.90/17.05.2010 se datoreaza exclusiv inculpatului care in fata organelor judiciare penale a avut o atitudine nesincera in privinta datelor sale de identitate.
Pentru aceste considerente, a impus ca instanta de apel in temeiul prevederilor art. 379 al.1 pct.2 lit. a Codul de procedura penala desfiintarea in parte a sentintei penale nr.636/21.10.2010 a Judecatoriei Sector 6 Bucuresti, pronuntata in dosarul 13606/303/2009 si in consecinta sa dispuna condamnarea inculpatului C. P. sub aspectul savarsirii infractiunii de fals privind identitatea fara retinerea circumstantei atenuante judiciare stabilite de art.74 al.1 lit. c Cod penal, ori in masura in care considera ca acesta totusi ar fi aplicabil in prezenta cauza sa faca aplicarea corecta a prevederilor art.76 al.1 lit.e Cod penal in loc de art.76 al.1 lit. b Cod penal asa cum in mod gresit a retinut instanta de fond.
Analizand motivele de apel , sub toate aspectele de fapt si de drept, in considerarea disp.art.371 alin.2 Cod procedura penala, Tribunalul a retinut urmatoarele:
In ceea ce priveste primul motiv de apel referitor la deducerea retinerii si arestarii preventive a inculpatului C. P., acesta este intemeiat.
Fata de inculpat a fost luata masura retinerii la data de 17.05.2010, iar arestarea preventiva prin mandatul de arestare preventiva nr. 90/17.05.2010. Acest mandat a fost emis pe numele fals de N. V. , nume cu care s-a identificat in fata organelor de urmarire penala pentru a se sustrage fata de mandatul de arestare preventiva nr. 24/22.04.2010 emis de Judecatoria Buftea.
La data de 10.06.2010 Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti din oficiu, prin incheiere a dispus indreptarea erorii materiale in cuprinsul MAP nr.90/17.05.2010 cu privire la numele corect al inculpatului C. P.
Acest mandat a fost pus in executare la data de 11.06.2010 ,iar la data de 14.06.2010 a incetat de drept masura arestarii preventive, ceea ce reprezinta perioada arestarii preventive.
Cu privire la al doilea motiv de apel, prima instanta a retinut aplicarea de circumstante judiciare atenuante in conditiile disp. art.74 alin.1 lit. c Cod penal rap. la art.76 alin.1 lit. b Cod penal, in ceea ce priveste pedeapsa aplicata pentru savarsirea infractiunii prev. de art.293 alin.1 Cod penal.
Minimul pedepsei stabilit de lege de 3 luni impune aplicarea disp. art.76 alin.1 lit.e Cod penal si nu art.76 alin.1 lit. b Cod penal.
Ca urmare a unei analize judicioase a probatoriului administrat in cauza prima instanta a facut o justa apreciere cu privire la cuantumul pedepselor, modalitatea de executare a acestora si retinerea de circumstante atenuante.
Inculpatul, in apelul sau, a solicitat redozarea pedepselor aplicate.
Atitudinea oscilanta a inculpatului in ceea ce priveste savarsirea infractiunilor, imprejurarea ca s-a prezentat sub o identitate falsa in fata organelor judiciare si ca a mai savarsit fapte antisociale, fiind arestat si in alta cauza, sunt imprejurari care au indreptatit Tribunalul sa aprecieze ca apelul inculpatului este nefondat.
Pentru aceste considerente, Tribunalul, in temeiul disp. art. 379 alin.1 pct.2 lit.a Cod procedura penala a admis apelul declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti, impotriva sentintei penale nr.636/21.10.2010, pronuntata in dosar nr. 13606/303/2009 al Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti.
A fost desfiintata in parte sentinta apelata si rejudecand in baza art. 334 Cod procedura penala a schimbat incadrarea juridica din infractiunile prev. de art. 211 alin.1, alin. 2 lit. c Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal si art. 293 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, ambele cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal in infractiunile prev. de art. 211 alin.1, alin. 2 lit. c Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a, b Cod penal si art. 293 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a, b Cod penal, ambele cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.
In baza art. 211 alin.1, alin. 2 lit. c Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a, b Cod penal raportat la art. 74 alin. 1 lit. c si art. 76 alin.1 lit. b Cod penal cu aplic. art. 39 alin. 4 si art. 80 alin. 2 Cod penal la condamnat pe inculpatul Codreanu Petrica la pedeapsa de 7 ani inchisoare.
In baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului, pe durata executarii pedepsei, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.a (teza a II a), b Cod penal.
In baza art. 61 alin. 1 teza I Cod penal a revocat liberarea conditionata din executarea pedepsei de 4 ani inchisoare aplicata prin sentinta penala nr. 704/27.12.2007 a Judecatoriei Buftea.
In baza art. 61 alin. 1 teza a II a Cod penal a contopit restul ramas neexecutat ca urmare a liberarii conditionate, de 1014 zile inchisoare (2 ani 9 luni si 14 zile inchisoare) cu pedeapsa aplicata prin prezenta, de 7 ani inchisoare, inculpatul urmand a executa pedeapsa cea mai grea, de 7 ani inchisoare.
In baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului, pe durata executarii pedepsei, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.a (teza a II a), b Cod penal.
In baza art. 293 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a, b Cod penal raportat la art. 74 alin. 1 lit. c si art. 76 alin.1 lit. e Cod penal cu aplic. art. 39 alin. 4 si art. 80 alin. 2 Cod penal a condamnat pe acelasi inculpat la pedeapsa de 3 ani inchisoare.
In baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului, pe durata executarii pedepsei, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a (teza a II a), b Cod penal.
In baza art. 61 alin. 1 teza I Cod penal a revocat liberarea conditionata din executarea pedepsei de 4 ani inchisoare aplicata prin sentinta penala nr. 704/27.12.2007 a Judecatoriei Buftea.
In baza art. 61 alin. 1 teza a II a Cod penal a contopit restul ramas neexecutat ca urmare a liberarii conditionate, de 1014 zile inchisoare (2 ani 9 luni si 14 zile inchisoare) cu pedeapsa aplicata prin prezenta, de 3 ani inchisoare, inculpatul urmand a executa pedeapsa cea mai grea, de 3 ani inchisoare.
In baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului, pe durata executarii pedepsei, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a (teza a II a), b Cod penal.
In baza art. 33 lit. a si art. 34 lit. b Cod penal a contopit pedepsele stabilite prin prezenta si aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 7 ani inchisoare, pe care o sporeste la 8 ani inchisoare.
In baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului, pe durata executarii pedepsei, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.a (teza a II a), b Cod penal.
In baza art. 88 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicata perioada retinerii de la 17.05.2010 si a arestarii preventive de la 11.06.2010 la 14.06.2010, mentinand-se celelalte dispozitii ale sentintei apelate, iar cheltuielile judiciare au ramas in sarcina statului.
In temeiul disp.art.379 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedura penala a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul Codreanu Petrica impotriva sentintei penale nr.636/21.10.2010, pronuntata in dosar nr. 13606/303/2009 al Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti.
In baza art. 192 alin. 2 Cod procedura penala a fost obligat inculpatul la 1.200 lei cheltuieli judiciare catre stat.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs inculpatul C. P., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie si solicitand admiterea recursului, casarea sentintei si rejudecand, in fond, redozarea pedepsei.
In motivarea orala a recursului inculpatul, prin aparatorul din oficiu, arata ca a recunoscut fapta, a avut o atitudine sincera, prejudiciul a fost recuperat, partea vatamata nu s-a constituit parte civila in cauza.
Analizand decizia recurata prin prisma criticii formulate, respectiv al cazului de casare prevazut de art. 3859 pct. 14 Cod procedura penala precum si a cazului de casare invocat din oficiu-art. 3859 pct. 9 Cod penal Curtea constata ca recursul este fondat pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art. 371 Cod procedura penala"instanta judeca apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat si la persoana la care se refera declaratia de apel si numai in raport cu calitatea pe care apelantul o are in proces.
In cadrul limitelor aratate in alineatul precedent, instanta este obligata ca, in afara de temeiurile invocate si cererile formulate de apelant, sa examineze cauza sub toate aspectele de fapt si de drept".
De asemenea, dispozitiile art. 378 alin. 3 Cod procedura penala obliga instanta de apel "sa se pronunte asupra tuturor motivelor de apel invocate".
Hotararea instantei de fond a fost atacata atat de catre parchet, cat si de inculpatul C. P., care a solicitat inlaturarea sporului adaugat la pedeapsa rezultanta.
In considerentele hotararii instantei de apel se raspunde la cele doua critici relevate in motivele de apel ale parchetului, iar in ce priveste apelul inculpatului se arata ca "atitudinea oscilanta a inculpatului in ce priveste savarsirea infractiunilor, imprejurarea ca s-a prezentat sub o identitate falsa in fata organelor judiciare si ca a mai savarsit fapte antisociale, fiind arestat si in alta cauza, sunt imprejurari care indreptatesc tribunalul sa aprecieze ca apelul inculpatului este nefondat"
Curtea constata din aceasta motivare generica, nu raspunde in nici un fel la critica adusa hotararii fondului de catre inculpat, in sensul reindividualizarii pedepselor si inlaturarii sporului adaugat la pedeapsa rezultanta. Desi in cauza au fost retinute si de catre instanta fondului si de catre instanta de apel circumstante atenuante in concurs cu cauze de agravare, respectiv recidiva, instanta de apel nu a motivat de ce nu se impune coborarea pedepsei sub minimul prevazut de lege.
Mai mult, instanta de apel nu analizeaza situatia de fapt retinuta in cauza, probele care au stat la baza stabilirii acestei situatii de fapt, desi era obligata sa o cenzureze in conditiile art.371 Cod procedura penala(sa examineze cauza sub toate aspectele de fapt si de drept). Aceeasi obligatie incumba instantei de control judiciar si in apelul declarat de parchet, in conditiile in care nu era limitata la analiza unor cazuri strict determinate de desfiintare a hotararii fondului.
Neprocedand astfel instanta de apel a incalcat obligatia de a motiva solutia pronuntata in cauza, atragand incidenta cazului de casare prevazut de art.3859 alin.1 pct.9 Codul de procedura penala dispensand Curtea de a mai analiza motivul de recurs referitor la redozarea pedepsei.
Drept urmare Curtea, in temeiul art. 38515 pct.2 lit. c Cod procedura penala va admite recursul declarat de inculpatul C. P. impotriva deciziei penale nr. 110/A din data de 08 martie 2011, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a II-a penala, in dosarul nr. 13606/3/2010.
Va casa, in totalitate, decizia penala recurata si va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare apelului la aceiasi instanta, Tribunalul Bucuresti.
In temeiul art.192 alin.3 din Codul de procedura penala, cheltuielile judiciare in recurs vor ramane in sarcina statului.
2