Urmărește inteligent dosarul din instanță.

Primești notificări la fiecare modificare.

Din anul 2015, zi de zi!

Notificare in temeiul Legii nr.10/2001. Solutionarea notificarii, in conformitate cu dispozitiile art.26 din Legea nr.10/2001. Decizie nr. 373 din data de 11.03.2011
pronunțată de Curtea de Apel Bucuresti

Notificare in temeiul Legii nr.10/2001. Solutionarea notificarii, in conformitate cu dispozitiile art.26 din Legea nr.10/2001. Restituirea terenului preluat abuziv in conformitate cu dispozitiile Legii nr.18/1991. Efectuarea unei notificari, in temeiul Legii nr.10/2001, prin care se solicita restituirea aceluiasi teren care a fost restituit in temeiul Legii nr.18/1991. Exercitarea cu rea-credinta a drepturilor procedurale. Amendarea persoanei indreptatita.
C.p.cv., art295-296, Legea nr.10/2001, art.725 C.p.cv.
Potrivit dispozitiilor Legii nr. 10/2001, pentru ca reclamantii sa beneficieze de masurile reparatorii prevazute de acest act normativ trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
1. dovedirea dreptului de proprietate al autoarei reclamantilor asupra imobilului la data preluarii si verificarea calitatii reclamantilor de mostenitori al autoarei de pe urma carora pretind masurile reparatori,
2. stabilirea calitatii de unitate detinatoare sau a celei de entitate investita cu solutionarea notificarii,
3. stabilirea caracterului abuziv al preluarii si
4. identificarea tipului de masuri reparatorii la care sunt indreptatiti reclamantii, dintre cele prevazute de Legea nr. 10/2001, in raport de situatia de fapt retinuta.
2. Stabilirea calitatii de persoana indreptatita presupune o evaluare judiciara din doua perspective: a) stabilirea calitatii de proprietar la momentul preluarii a autorului de pe urma caruia se pretind masurile reparatorii si b) verificarea calitatii de mostenitori a reclamantilor.
3. Cu privire la capatul de cerere privind restituirea terenului, instanta a dispus, din oficiu, in baza rolului activ al instantei, administrarea in cauza a unei expertize topografice pentru identificarea terenului in baza actelor de proprietate vechi, a planurilor si schitelor anexa si a actului de preluare. Prin raportul de expertiza intocmit de expert O.P. s- a concluzionat faptul ca terenul in litigiu, solicitat a fi restituit in natura, este acelasi cu cel mentionat in titlul de proprietate prin care reclamantei-intimate S.I. i s-a reconstituit dreptul de proprietate in procedura Legii nr. 18/1991.
4. Curtea constata ca reclamantele-intimate si-au exercitat cu rea-credinta dreptul de a solicita instantei restituirea in natura a terenului in suprafata de 100 m.p. situat in Bucuresti, str. Minotaurului nr. 2, sector 5, prin actiunea formulata in anul 2008, desi cunosteau faptul ca inca din anul 2000 dreptul de proprietate asupra acestui teren fusese reconstituit, in baza Legii nr. 18/1991 pe acelasi amplasament, prin titlul de proprietate. Abia in faza procesuala a apelului, la solicitarea instantei, au depus la dosar acest titlu de proprietate si au comunicat expertului topograf ca nu ii intereseaza restituirea in natura a terenului. De asemenea, instanta constata ca intimatii-reclamanti nu au raspuns in niciun fel sustinerilor formulate de catre parat prin apelul declarat impotriva sentintei de fond prin care se sustinea imposibilitatea restituirii in natura a terenului, desi motivele de apel le-au fost comunicate.

CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A IV A CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 373/11.03.2011, dosar nr.46547/3/2008

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti, reclamantii R. S.I, R.M.si R. N. A. au chemat in judecata paratii Primarul General al Municipiului Bucuresti si Municipiul Bucuresti prin Primarul General, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna, in principal, restituirea si lasarea in deplina proprietate si linistita posesie a imobilului compus din teren in suprafata de 100 mp si constructii parter si trei etaje, situat in Bucuresti, str. Minotaurului, nr. 2, iar in subsidiar, in masura in care nu e posibila restituirea in natura, obligarea Primarului Municipiului Bucuresti la emiterea dispozitiei care sa cuprinda oferta de despagubiri atat cu privire la teren, cat si la constructiile ce au fost pe acest teren, demolate cu obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii de chemare in judecata, reclamantii au aratat ca imobilul pentru care solicita obligarea Primarului General al Municipiului Bucuresti la emiterea dispozitiei care sa cuprinda oferta de restituire prin echivalent corespunzatoare valorii constructiei a fost proprietatea autoarei lor R.N.E., decedata. Au aratat ca autoarea lor a dobandit imobilul anterior mentionat prin contractul de vanzare-cumparare.
Au mai aratat ca au formulat in temeiul dispozitiilor art. 21 din Legea nr. 10/2001, o notificare inregistrata la Prefectura Municipiului Bucuresti si transmisa spre solutionare Primariei Municipiului Bucuresti, prin care au solicitat in calitate de mostenitori ai defunctei R.N.E. acordarea de despagubiri banesti corespunzatoare valorii imobilului situat in Bucuresti, str. Minotaurului nr. 2, compus din teren in suprafata de 100 mp si constructii format din parter si trei etaje.
Imobilul a trecut in "proprietatea" statului in baza Decretului nr.92/1950 fiind consemnat in anexa cu lista imobilelor nationalizate in Bucuresti, ca imobil situat pe str. Minotaurului nr. 2, in proprietatea autoarei, reclamantii neprimind nici o despagubire ca urmare a nationalizarii si demolarii constructiei.
Desi unitatea detinatoare avea obligatia ca in termen de 60 de zile de la inregistrarea notificarii sau, dupa caz, de la data depunerii actelor doveditoare sa se pronunte, prin decizie, sau, dupa caz, prin dispozitie motivata, asupra cererii de restituire in natura, nu a inteles sa-si indeplineasca aceasta obligatie.
Avand in vedere aceste prevederi legale, precum si faptul ca persoanele indreptatite au anexat notificarii toate actele care dovedesc calitatea si titlul de proprietate, este evident ca primarul, in calitatea si obligatia care i-o incumba Legea nr. 10/2001 refuza sa se conformeze dispozitiilor legale care il obliga a da curs notificarii.
In drept, actiunea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001.
Prin sentinta civila nr. 411/23.03.2009 Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a Civila a admis actiunea formulata de reclamantii R. S.I, R.M.si R. N. A.in contradictoriu cu paratii Primarul General al Municipiul Bucuresti si Municipiul Bucuresti, prin Primarul General, a constatat calitatea de persoane indreptatite a reclamantilor in conformitate cu art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, republicata, cu privire la imobilul constructie si teren situat in Bucuresti, str. Minotaurului nr. 2, in suprafata de 100 mp si a dispus restituirea in natura a terenului in suprafata de 100 mp, situat la adresa mentionata mai sus si masuri reparatorii in echivalent cu privire la constructia demolata alcatuita din parter si trei etaje in conformitate cu Titlul VII din Legea nr.247/2005.
Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut ca reclamantii au formulat actiunea in calitate de persoane indreptatite in situatia refuzului nejustificat al unitatii detinatoare de a raspunde la notificarea persoanei interesate, situatie in care, in conformitate cu dispozitiile Deciziei nr.20/19.03.2007 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectiile Unite, care este obligatorie pentru instante, a analizat pe fond cererea formulata.
Reclamantii au solicitat, in principal, restituirea in natura a terenului in suprafata de 100 mp si constructii parter si trei etaje, situat in Bucuresti, str. Minotaurului nr. 2, iar in subsidiar, in masura in care nu este posibila restituirea in natura, restituirea prin echivalent, cerere ce face obiectul notificarii nr.15675/14.08.2001.
In ceea ce priveste calitatea de mostenitori ai autoarei lor, R.N.E., decedata la 16.12.1962, tribunalul a apreciat ca reclamantii au facut dovada acesteia cu certificatul de calitate de mostenitor.
Sub aspectul calitatii de persoane indreptatite s-a constatat ca reclamantii au facut dovada dreptului de proprietate. In cauza, imobilul a fost proprietatea autoarei R. E., fiind dobandit prin contractul de vanzare-cumparare autentificat.
De asemenea, conform adresei emisa de SC Cotroceni SA si a adresei a Primariei Municipiului Bucuresti, rezulta ca imobilul situat in Bucuresti, str. Minotaurului nr. 2 a trecut in proprietatea statului in baza Decretului nr.92/1950, pozitia nr.445 din anexa judetului Constanta.
Aceeasi adresa releva faptul ca intregul imobil era compus din teren in suprafata totala de 114,59 mp si constructie S+P+4E care avea 5 apartamente si o suprafata totala desfasurata de 501,82 mp.
In baza Legii nr. 4/1973 si a contractului de vanzare-cumparare, apartamentul nr.2 a devenit proprietatea personala iar imobilul a fost demolat pentru front constructii centrul civic conform DCS nr.157/1980 si nu s-au acordat despagubiri proprietarului de la care imobilul a fost nationalizat.
Fata de aceasta situatie, s-a apreciat ca reclamantii au facut dovada si a faptului ca imobilul din litigiu se incadreaza in categoria imobilelor a caror restituire este reglementata de dispozitiile prevazute de Legea nr. 10/2001.
In ceea ce priveste restituirea imobilului teren, tribunalul a retinut ca, din inscrisul aflat la dosar intitulat "nota de reconstituire", terenul de 100 mp este liber de constructii la suprafata si nu exista nici un plan cu retele edilitare subterane actualizat pentru aceasta zona, astfel incat, retinand principiul care guverneaza Legea nr.10/2001, potrivit caruia prioritara este restituirea in natura a imobilelor atunci cand aceasta este posibila, se impune restituirea in natura a acestui teren.
In ceea ce priveste imobilul constructie, S+P+4E, cu 5 apartamente, fata de faptul ca aceasta a fost demolata, reclamantii sunt indreptatiti la acordarea de masuri reparatorii in echivalent, potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Impotriva acestei sentinte a formulat apel paratul Municipiul Bucuresti, prin Primarul General.
Analizand sentinta apelata, in limitele devolutiunii fixate conform motivelor de apel formulate, potrivit dispozitiilor art. 295 alin. 1 C.pr.civ., si analizand actele si lucrarile dosarului, in raport de normele legale incidente, Curtea retine urmatoarele:
In fapt:
Prin notificarea inregistrata la executorul judecatoresc, reclamantii-intimati R. S.I, R.M.si R. N. A., in calitate de mostenitori ai defunctei R.N.E., au solicitat acordarea de despagubiri banesti pentru imobilul - constructie fara teren aferent, situat in Bucuresti, str. MInotarurului nr. 2, imobil nationalizat in baza Decretului nr. 92/1950, poz. 445.
Prin numeroase petitii si memorii reclamantii au solicitat sa se li comunice stadiul solutionarii notificarii, iar la solicitarea unitatii notificate, reclamantii-intimati au depus la dosarul nr. 38805 constituit in baza Legii nr.10/2001, actele solicitate de unitatea detinatoare constand in: actul de proprietate, certificat de mostenitor de pe urma lui R.E. si R.N., istoric de rol fiscal, acte de stare civila.
Aceasta notificare nu a fost solutionata pana in prezent de catre apelantul-parat, in calitate de entitate investita cu solutionarea ei, pe motiv ca dosarul este incomplet.
In drept:
Potrivit dispozitiilor art. 25 din Legea nr. 10/2001 rep., "In termen de 60 de zile de la inregistrarea notificarii sau, dupa caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23 unitatea detinatoare este obligata sa se pronunte, prin decizie sau, dupa caz, prin dispozitie motivata, asupra cererii de restituire in natura".
In acord cu practica constanta a instantei supreme (deciziile de speta pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie nr. 1282/26.02.2010, nr. 1072/19.02.2010, nr. 267/18.01.2008 si nr. 177/14.01.2005), Curtea retine ca termenul de 60 de zile in care entitatea investira cu solutionarea notificarii este obligata sa o solutioneze trebuie privit ca un termen rezonabil, in sensul ca reclamantii au dreptul la solutionarea cererii sale (prin care urmareste valorificarea unui drept patrimonial, indiferent de modalitatea concreta de solutionare prevazuta de lege) intr-un termen rezonabil, ca parte integranta a dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 parag. 1 din C.E.D.O., termen ce include si durata procedurilor administrative.
Or, cererea reclamantilor formulata in baza Legii nr. 10/2001, privind imobilul-constructie situat in Bucuresti, str. Minotaurului nr. 2, sector 5, nu a primit nicio solutionare timp de 10 ani, termen ce nu poate fi considerat rezonabil, in conformitate cu jurisprudenta instantei europene de contencios a drepturilor omului.
Retinand nesolutionarea notificarii timp de 10 ani de la inregistrare, Curtea constata aplicabilitatea in cauza a dispozitiilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 republicata, asa cum au fost interpretate prin decizia in interesul legii nr. XX din 19 martie 2007 pronuntata de ICCJ in dosarul nr. 37/2006, publ. in M. Of. nr. 764/12.11.2007, prin care s-a statuat ca, in cazul cand unitatea detinatoare sau investita cu solutionarea notificarii nu se pronunta cu privire la notificare in termen de 60 de zile de la inregistrarea acesteia, "se impune /.../ ca instanta investita sa evoce fondul in conditiile prevazute in art. 297 alin. (l) C.pr.civ. si sa constate, pe baza materialului probator administrat, daca este sau nu intemeiata cererea de restituire in natura". "Intr-un astfel de caz, lipsa raspunsului unitatii detinatoare, respectiv al entitatii investite cu solutionarea notificarii, echivaleaza cu refuzul restituirii imobilului, iar un asemenea refuz nu poate ramane necenzurat, pentru ca nicio dispozitie legala nu limiteaza dreptul celui care se considera nedreptatit de a se adresa instantei".
In consecinta, instanta suprema a statuat faptul ca instanta de judecata are plenitudinea de a se pronunta pe fondul notificarii in situatia lipsei raspunsului entitatii detinatoare.
In aceste conditii, instanta de apel va verifica daca instanta de fond a analizat indeplinirea conditiilor impuse de Legea nr. 10/2001 pentru ca reclamantii sa beneficieze de masurile reparatorii prevazute de acest act normativ, respectiv:
1. dovedirea dreptului de proprietate al autoarei reclamantilor asupra imobilului la data preluarii si verificarea calitatii reclamantilor de mostenitori al autoarei de pe urma carora pretind masurile reparatori,
2. stabilirea calitatii de unitate detinatoare sau a celei de entitate investita cu solutionarea notificarii,
3. stabilirea caracterului abuziv al preluarii si
4. identificarea tipului de masuri reparatorii la care sunt indreptatiti reclamantii, dintre cele prevazute de Legea nr. 10/2001, in raport de situatia de fapt retinuta.

1. Stabilirea calitatii de persoana indreptatita presupune o evaluare judiciara din doua perspective: a) stabilirea calitatii de proprietar la momentul preluarii a autorului de pe urma caruia se pretind masurile reparatorii si b) verificarea calitatii de mostenitori a reclamantilor.
Din examinarea hotararii de fond se constata ca instanta de fond a retinut indeplinirea in cauza a ambelor conditii, dovada dreptului de proprietate al autoarei R.E. fiind facuta prin contractul de vanzare-cumparare autentificat de Tribunalul Ilfov, Sectia Notariat, iar dovada calitatii de mostenitori fiind facuta prin certificatul de calitate de mostenitor, potrivit caruia de pe urma proprietarei R.E., decedata la data de 16.12.1962, au ramas ca mostenitori legali numitii S.Isi prin certificatul de mostenitor emis de Notariatul de stat Tulcea, potrivit caruia reclamantii R.M.si R. N. A. au calitatea de mostenitori legali ai mostenitorului autoarei initiale, R. N.e, decedat in data de 09.10.1993.
Potrivit declaratiei de notorietate autentificata R. N. este aceeasi persoana cu R. N.
2. Curtea mai retine ca apelantul-parat are calitatea de entitate investita cu solutionarea notificarii, notificarea formulata de reclamanti, inregistrata initial la Prefectura Municipiului Bucuresti, fiind transmisa spre competenta solutionare Primariei Municipiului Bucuresti .
3. Curtea mai retine caracterul abuziv al preluarii, avand in vedere faptul ca prin dispozitiile art. 2 alin. 1 lit. a din lege nationalizarea efectuata in baza Decretului nr. 92/1950 este calificata in mod expres de legiuitor ca fiind abuziva, intrand in sfera de aplicare a acestei legi de reparatie.
4. Cu privire la tipul de masuri reparatorii la care sunt indreptatiti reclamantii, Curtea retine urmatoarele:
Cu privire la capatul de cerere privind terenul si pentru verificarea primului motiv de apel, instanta de apel a dispus, din oficiu, in baza rolului activ al instantei, administrarea in cauza a unei expertize topografice pentru identificarea terenului in baza actelor de proprietate vechi, a planurilor si schitelor anexa si a actului de preluare. La dosar a fost depus raportul de expertiza intocmit de expert O.. prin care expertul a concluzionat faptul ca terenul in litigiu, solicitat a fi restituit in natura, este acelasi cu cel mentionat in titlul de proprietate nr. 6888/2000 prin care reclamantei-intimate S.I. i s-a reconstituit dreptul de proprietate in procedura Legii nr. 18/1991.
Fata de probele administrate in cauza, expuse in cele ce preced, Curtea constata ca apelul declarat de apelantul-parat este intemeiat, intrucat dreptul de proprietate asupra terenului - cu privire la care reclamantii au solicitat in principal restituirea in natura, iar in subsidiar, in masura in care restituirea in natura nu este posibila, emiterea dispozitiei care sa cuprinda oferta de despagubiri, situat in Bucuresti, str. Minotaurului nr. 2, sector 5 - a fost deja reconstituit, in natura, in favoarea reclamantilor-intimati in procedura Legii nr. 18/1991, fiind emis titlul de pe acelasi amplasament cu cel solicitat prin actiunea de fata, ca fiind proprietatea autoarei R.N.E. in baza contractului de vanzare-cumparare autentificat.
Pentru aceste considerente, Curtea urmeaza sa admita apelul declarat de parat si sa schimbe hotararea apelata in sensul respingerii cererii de restituire in natura a terenului situat in Bucuresti, str. Minotaurului nr. 2, sector 5, ca nefondata.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de apel, instanta retine situatia juridica a constructiei edificata pe acest teren, asa cum reiese din adresa emisa de SC Cotroceni SA, conform careia intregul imobil ce a constituit proprietatea autoarei R.N.E. in baza contractului de vanzare-cumparare autentificat, a fost nationalizat in baza Decretului nr. 92/1950, poz. 445 anexa judetului Constanta, de la numita R.E., iar imobilul-constructie avea o suprafata desfasurata de 501,82 m.p. Acest imobil a fost demolat in baza Decretului C.S. nr. 152/1980, nefiind acordate despagubiri proprietarului de la care s-a nationalizat.
Prin actiunea de fata, reclamantii au solicitat in principal restituirea in natura a constructiei compusa din parter si 3 etaje, situata in Bucuresti, str. Minotaurului nr. 2, sector 5, iar in subsidiar, in masura in care restituirea in natura nu este posibila, emiterea dispozitiei care sa cuprinda oferta de despagubiri.
Legea nr. 10/2001, prin dispozitiile art. 1 si art. 7 alin. 1, instituie principiul prioritatii restituirii in natura, dar contine si anumite dispozitii speciale care prevad exceptiile de la acest principiu.
Astfel, potrivit dispozitiilor art. 18 lit. b) din lege, masurile reparatorii se stabilesc numai in echivalent in situatia in care imobilul nu mai exista la data intrarii in vigoare a legii, iar potrivit dispozitiilor art. 10 alin. 1 din lege "In situatia imobilelor preluate in mod abuziv si ale caror constructii edificate pe acestea au fost demolate total sau partial, restituirea in natura se dispune pentru terenul liber si pentru constructiile ramase nedemolate, iar pentru constructiile demolate si terenurile ocupate masurile reparatorii se stabilesc prin echivalent".
Este ipoteza din speta, in care constructiile ce au fost edificate la adresa din str. Minotaurului nr. 2 au fost demolate, in baza Decretului C.S. nr. nr. 152/1980 (filele 70, 71 din dosarul de apel), motiv pentru care Curtea retine ca in mod corect instanta de fond a constatat ca imobilul-constructie nu poate fi restituit in natura, reclamantii avand dreptul la acordarea masurilor reparatorii in echivalent conform prevederilor art. 10 alin. 1, 2 si 10 din Legea nr. 10/2001 rep., constand in despagubiri acordate in conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv, reglementate prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Prin cel de-al doilea motiv de apel, referitor la capatul de cerere privind constructia demolata, apelantul-parat a sustinut faptul ca art. 16 din Titlul VII prevede in mod expres faptul ca valoarea echivalenta a acesteia urmeaza a fi stabilita de Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor, precum si faptul ca instanta de judecata trebuia sa analizeze doar actele depuse odata cu dosarul administrativ, nu si actele depuse ulterior acestui moment.
Aceasta critica nu va fi retinuta de Curte, care constata ca Legea nr. 247/2005, prin art. 16 din Titlul VII privind Regimul stabilirii si platii despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv (dispozitii legale invocate de catre apelant), nu contine dispozitii potrivit carora entitatile notificate sa nu mai aiba competenta solutionarii notificarilor formulate in baza Legii nr. 10/2001.
Intrucat Titlul VII din Legea nr.247/2005 prevede ca evaluarea despagubirilor, ce se face de catre Comisia centrala, apartine unei proceduri ulterioare emiterii deciziilor/dispozitiilor, Curtea va constata calitatea de persoane indreptatite a reclamantilor si va dispune acordarea de masuri reparatorii catre acestia, pentru constructia demolata situata in str. Minotaurului nr.2, alcatuita din parter si 3 etaje.
Pentru aceste motive, in temeiul dispozitiilor art. 296 C.pr.civ., Curtea va admite apelul declarat de apelantul-parat, va schimba in tot sentinta civila apelata, in sensul ca va admite in parte actiunea formulata de reclamanti, va constata calitatea acestora de persoane indreptatite si va dispune acordarea de masuri reparatorii cu privire la constructia demolata situata in str. Minotaurului nr.2, alcatuita din parter si 3 etaje, in conformitate cu Titlul VII din Legea nr. 247/2005; va respinge, ca nefondata, cererea de restituire in natura a terenului.
Totodata, in temeiul art. 723 alin.1 coroborat cu art. 1081 pct. 1 lit. a C.pr.civ., Curtea va dispune amendarea intimatelor-reclamante cu amenda judiciara in suma de 100 RON, pentru formularea cu rea-credinta a contestatiei.
Pentru a pronunta aceasta solutie, Curtea are in vedere urmatoarele considerente:
Prin actiunea de fata, inregistrata pe rolul Tribunalului, reclamantii au solicitat in principal restituirea in natura a terenului in suprafata de 100 m.p. situat in Bucuresti, str. Minotaurului nr. 2, capat de cerere ce a fost admis de instanta de fond prin sentinta apelata, in sensul ca apelantul-parat a fost obligat la restituirea in natura a acestui teren.
La data de 20.07.2009 reclamanta a formulat cerere de investire cu formula executorie a sentintei de restituire in natura a terenului.
Impotriva acestei sentinte a formulat apel paratul, care a sustinut in principal faptul ca terenul din str. Minotaurului nu poate fi restituit in natura.
Din examinarea raportului de expertiza topografice dispusa in cauza, intocmit de expert O. P.n, instanta retine ca expertul desemnat de instanta a procedat la convocarea partilor, ocazie cu care reclamanta-intimata S. I. i-a comunicat acestuia faptul ca nu va participa la efectuarea expertizei intrucat terenul il au deja in proprietate in baza titlului de proprietate emis in baza Legii nr. 18/1991, intabulat in CF, si ca pe reclamantii-intimati ii intereseaza numai plata despagubirilor (fila 93 din dosarul de apel).
Prin raportul de expertiza efectuat in cauza expertul a concluzionat faptul ca terenul in litigiu, solicitat a fi restituit in natura, este acelasi cu cel mentionat in titlul de proprietate.
In consecinta, din examinarea tuturor actelor si lucrarilor dosarului instanta constata ca, desi terenul fusese restituit in natura in proprietatea reclamantei S. I.prin titlu de proprietate, emis in procedura Legii nr. 18/1991, prin actiunea de fata reclamantii au solicitat din nou restituirea in natura a aceluiasi teren, capat de cerere ce a fost admis de catre instanta de fond si cu privire la care reclamantii au formulat chiar cerere de investire cu formula executorie, in vederea executarii silite; precum si un capat de cerere subsidiar, prin care solicitau instantei obligarea paratului la emiterea dispozitiei care sa contina oferta de despagubiri cu privire la acest teren. Numai cu ocazia convocarii la fata locului pentru efectuarea expertizei topografice reclamanta-intimata Sgaverdea Irina a comunicat expertului faptul ca nu o intereseaza restituirea in natura a terenului, care i-a fost restituit in natura inca din anul 2000.
In conformitate cu dispozitiilor art. 723 alin. 1 C.pr.civ., drepturile procedurale trebuie exercitate cu buna-credinta si potrivit scopului in vederea caruia au fost recunoscute de lege. Totodata, Curtea recunoaste partilor drepturile procedurale, cum ar fi dreptul de a adresa cereri instantei si de a exercita caile de atac, insa arata ca aceste drepturi trebuie sa fie exercitate cu buna-credinta si potrivit scopului pentru care au fost recunoscute de lege.
In conformitate cu dispozitiile art. 1081 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ., instanta poate sanctiona anumite fapte savarsite in legatura cu procesul, cum ar fi pct. 1 lit. a) "introducerea, cu rea-credinta, a unor cereri vadit netemeinice", cu amenda judiciara de la 50 lei la 700 lei.
Curtea constata ca reclamantele-intimate si-au exercitat cu rea-credinta dreptul de a solicita instantei restituirea in natura a terenului in suprafata de 100 m.p. situat in Bucuresti, str. Minotaurului nr. 2, sector 5, prin actiunea formulata in anul 2008, desi cunosteau faptul ca inca din anul 2000 dreptul de proprietate asupra acestui teren fusese reconstituit, in baza Legii nr. 18/1991 pe acelasi amplasament, prin titlul de proprietate nr. 6888/2000. Abia in faza procesuala a apelului, la solicitarea instantei, au depus la dosar acest titlu de proprietate si au comunicat expertului topograf ca nu ii intereseaza restituirea in natura a terenului. De asemenea, instanta constata ca intimatii-reclamanti nu au raspuns in niciun fel sustinerilor formulate de catre parat prin apelul declarat impotriva sentintei de fond prin care se sustinea imposibilitatea restituirii in natura a terenului, desi motivele de apel le-au fost comunicate din data de 12.10.2009 (fila 6 din dosarul de apel), iar la data de 18.10.2010 au depus din nou la dosarul de apel actiunea introductiva privind restituirea in natura a terenului, fara a face nicio mentiune referitoare la adevarata situatie juridica a acestui imobil.
Prin urmare, la aprecierea relei-credinte a reclamantelor Curtea a avut in vedere atitudinea procesuala a acestora pe intreg parcursul solutionarii cauzei.
Pentru aceste considerente, formularea cu rea-credinta a contestatiei prin care solicitau in principal restituirea in natura a terenului in suprafata de 100 m.p. situat in Bucuresti, str. Minotaurului nr. 2, sector 5, iar in subsidiar, in masura in care restituirea in natura nu este posibila, emiterea dispozitiei care sa cuprinda oferta de despagubiri, desi terenul le fusese restituit in natura inca din anul 2000, va fi sanctionata de catre instanta de judecata, in conformitate cu dispozitiile art. 108¹ alin. 1 pct. 1 lit. a) C.pr.civ. raportat la art. 723 alin. 1 C.pr.civ., cu amenda judiciara in cuantum de 100 RON.

Sursa: Portal.just.ro