Arestarea preventiva. Mentinerea masurii arestarii preventive. Pericolul concret pentru ordinea publica.
Art.143 din Codul de procedura penala - probe sau indicii temeinice ca a savarsit o fapta prevazuta de legea penala.
Art.148 lit.f din Codul de procedura penala - inculpatul a savarsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani si exista probe ca lasarea sa in libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica.
Art.136 alin.8 din Codul de procedura penala - alegerea masurii ce urmeaza a fi luata se face tinandu-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infractiunii, de sanatatea, varsta, antecedentele si alte situatii privind persoana fata de care se ia masura.
Sintagma "pericol pentru ordinea publica" desemneaza o stare ce ar putea periclita pe viitor buna desfasurare a relatiilor sociale. Acest pericol rezida nu numai din natura ?i gravitatea infrac?iunii, ci ?i din modul de desfa?urare a activita?ii infrac?ionale, urmarile produse, temerea de a fi reluata de catre inculpat si sentimentul de insecuritate pe care comiterea unei fapte penale
(Curtea de Apel Bucuresti, sectia I penala, decizia penala nr.629/21.03.2011)
Prin incheierea din data de 10 martie 2011, pronuntata in Dosarul nr.4858/116/2010, Tribunalul Calarasi a mentinut starea de arest preventiv a inculpatului S.M.L. (fiul lui P.si F., nascut la data de 31 ... 1995, CNP 19.....).
Pentru a pronunta aceasta incheiere, Tribunalul a constatat ca, prin rechizitoriul nr.416/P/2010 din data de 05 noiembrie 2010, inculpatul (minor) a fost trimis in judecata, alaturi de alti inculpati (majori), fiind acuzat de savarsirea infractiunilor de omor calificat, incaierare, lovire sau alte violente, ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii si linistii publice, violare de domiciliu, distrugere si amenintare.
Analizand actele si lucrarile dosarului, Tribunalul a apreciat oportuna mentinerea inculpatului in stare de arest preventiv, avand in vedere gradul ridicat de pericol social al infractiunilor pentru care este judecat, modalitatea concreta de comitere a faptelor, efectul letal al actiunii sale asupra victimei, care a fost lovita cu o teava metalica, in mod repetat, chiar daca doar in zona picioarelor, dupa cum a declarat acesta.
In acelasi timp, Tribunalul a constatat ca nu s-au schimbat temeiurile avute in vedere la luarea masurii arestarii preventive si nici nu s-au administrat probe care sa configureze o alta situatie de fapt decat cea retinuta la momentul dispunerii acestei masuri, care a fost descrisa in mod identic si in actul de sesizare a instantei.
Impotriva incheierii Tribunalului, a declarat recurs in termenul legal (la data de 11 martie 2011) inculpatul S.M.L..
Recursul inculpatului (nemotivat in scris) a fost inaintat de Tribunal si inregistrat pe rolul acestei Curti la data de 11 martie 2011.
La primul termen, stabilit in data de 14 martie 2011, judecarea recursului a fost amanata pentru data de astazi, ca urmare a lipsei dosarului de fond.
Cu ocazia dezbaterilor de acest termen (consemnate in practicaua deciziei), inculpatul, care a beneficiat de asistenta juridica a unui avocat desemnat din oficiu, a solicitat punerea sa in libertate, invederand ca este minor, varsta nepermitandu-i sa inteleaga pe deplin consecintele faptelor sale si ca a manifestat o conduita procesuala sincera, recunoscand savarsirea infractiunilor de care este acuzat, cu exceptia celei de omor calificat, intrucat, desi a exercitat si el acte de violenta asupra victimei, acestea nu au vizat zone vitale, astfel ca decesul persoanei agresate nu a survenit ca urmare a acelor acte.
Analizand incheierea atacata, in raport cu actele si lucrarile dosarului, cu motivele anterior mentionate, precum si din oficiu, potrivit art.3856 alin.3 din Codul de procedura penala, sub toate aspectele cauzei, Curtea constata ca recursul cu care a fost sesizata este nefondat, pentru considerentele ce se vor arata in cele ce urmeaza:
Inculpatul recurent a fost arestat preventiv la data de 26 octombrie 2010, pe temeiul art.143 si art.148 lit.f din Codul de procedura penala, sub acuzatia savarsirii infractiunilor de lovire sau alte violente, incaierare, ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii publice, omor calificat, violare de domiciliu, distrugere si amenintare, prevazute de art.180 alin.1, art.322 alin.1, art.321 alin.1, art.174 alin.1 rap. la art.175 lit.i, art.192 alin.2, art.217 alin.1 si art.193 din Codul penal, toate cu aplic. art.33 lit.a si art.99 si urm. din Codul penal, pedepsibile cu inchisoare de pana la 12 ani si 6 luni.
In fapt, s-a retinut ca, in noaptea de 22/23 octombrie 2010, in timp ce se afla in fata unui bar din comuna S., satul P., judetul C., impreuna cu coinculpatii G.M., G. V., B.M., S.G. si I.M., inculpatul (zis "S.") i-a aplicat victimei D. A. doua lovituri, cu ajutorul membrelor. Dupa circa o ora, victima a revenit in fata acelui bar, impreuna cu unchii sai, D.M. C. si D. N., inarmati cu obiecte contondente (bate si bucati de lemn), intre cele doua grupuri avand loc o incaierare in cadrul careia participantii s-au lovit reciproc si au creat scandal public. In timpul altercatiei, inculpatul i-a aplicat victimei multiple lovituri, cu o bara metalica, in zona capului si hemitoracelui, cauzandu-i leziuni care au condus la decesul acesteia, dupa care, impreuna cu alti coinculpati din grupul sau, i-au urmarit pe membrii grupului advers, care locuiau impreuna cu mama lor, D.F. si au intrat in domiciliul acesteia, unde inculpatul a lovit-o cu o uluca din gard si a amenintat-o cu moartea, cerandu-i sa le spuna fiilor ei sa iasa din incaperile in care se ascunsesera, iar, impreuna cu ceilalti membri ai grupului, au provocat distrugeri (uluca rupta si geamuri sparte), dupa care s-au retras.
Ulterior, respectiv la data de 05 noiembrie 2010, inculpatul a fost trimis in judecata, sub aceleasi acuzatii, iar, in declaratia pe care a dat-o in fata instantei de fond la termenul din data de 13 ianuarie 2011 (fila 140, d.f.), acesta a recunoscut savarsirea infractiunilor anterior mentionate, cu exceptia celei de omor calificat, sustinand ca nu el, ci coinculpatul G. M. a omorat-o pe victima, lovind-o in mod repetat cu o teava de metal pe care o avea asupra sa, precizand totodata ca si el a lovit-o pe aceasta cu un obiect asemanator, insa doar in zona picioarelor, de trei-patru ori, la indemnul aceluiasi coinculpat.
Pornind de la aceste premise, Curtea constata, in aplicarea dispozitiilor art.3002 rap. la art.160b alin.3, art.160e alin.2 si art.160h alin.2 din Codul de procedura penala, ca instanta de fond a apreciat in mod corect asupra mentinerii temeiurilor care au determinat arestarea preventiva a inculpatului si care fac necesara, in continuare, privarea de libertate a acestuia.
Astfel, Curtea constata, pe baza probatoriului administrat pana in prezent, ca subzista banuiala legitima ca inculpatul a savarsit faptele de care este acuzat, ce au presupus, intre altele, acte grave de violenta fizica (recunoscute chiar de acesta), comise atat asupra victimei D.A., cat si asupra bunicii acestuia, D. F., in propria locuinta, participatia sa concreta urmand a fi stabilita cu certitudine la finalul cercetarii judecatoresti.
Totodata, Curtea constata ca fiind actual pericolul pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publica lasarea in libertate a inculpatului, avand in vedere atat gravitatea faptelor pe care se presupune ca acesta le-a savarsit si rezonanta lor in randul comunitatii locale, ce determina un risc major ca, prin eliberarea sa, starea conflictuala intre familiile celor implicati in faptele respective sa fie exacerbata, putand da nastere la noi acte de violenta, cat si datele personale ale inculpatului, constand in abandon scolar, parasiri repetate ale domiciliului, lipsa autoritatii paterne, crize clastice si heteroagresivitate, consum excesiv de tigari (cate 20 pe zi) si, mai ales, de alcool (chiar acesta a recunoscut ca, in pofida minoratului, la data faptei, ingerase o cantitate apreciabila de bautura), fiind, de altfel, diagnosticat cu "intoxicatie acuta etanolica", dar si cu "tulburare de conduita" (desi s-a concluzionat, prin raportul de expertiza medico-legala psihiatrica, ca a avut discernamantul pastrat), toate aceste imprejurari facand rezonabila temerea ca, aflat in libertate, el ar putea comite si alte fapte antisociale.
Raportat la aceleasi imprejurari, analizate prin prisma dispozitiilor art.136 alin.8 din Codul de procedura penala, dar si la durata arestarii preventive (care nu depaseste un termen rezonabil), Curtea constata ca luarea fata de inculpat a unei alte masuri preventive, neprivativa de libertate, nu este justificata si nici oportuna.
Fata de considerentele mai sus expuse, deoarece incheierea atacata este legala si temeinica, neexistand motive pentru casarea acesteia, Curtea, in temeiul art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedura penala, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.M.L.
In temeiul art.192 alin.2 rap. la art.189 alin.1 si 2 din Codul de procedura penala, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare catre stat, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistenta juridica obligatorie a acestuia, fiind avansat din fondul Ministerului Justitiei.