Calificare cale de atac.
Sentinta pronuntata intr-un litigiu promovat pe calea ordonantei presedintiale, ulterior transformata in actiune de drept comun de catre reclamanti este supusa caii de atac a apelului si nu recursului.
- articolul 282, articolul 2821 Cod procedura civila;
- articolul 6 Conventia Europeana a Drepturilor Omului;
Prin decizia comerciala nr... pronuntata de Tribunalul Ialomita - Sectia Civila, a fost admis in parte recursul declarat de recurenta parata SC A. SRL, impotriva sentintei civile nr.. a Judecatoriei Slobozia, pe care a modificat-o in parte, in ceea ce priveste durata suspendarii.
S-a dispus suspendarea activitatii desfasurata de parata la sediul Municipiului S., str. .., pana la inlaturarea disconfortului cauzat de poluarea fonica si incadrarea nivelului de zgomot in limitele prevazute de Ordinul nr.536/1997 al Ministrului Sanatatii.
S-au mentinut celelalte dispozitii ale sentintei recurate.
In baza articolului 274 Cod procedura civila a fost obligata recurenta la plata catre intimatii D. G. si D. I. a sumei de 600 lei cheltuieli de judecata.
Tribunalul a retinut urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Slobozia sub nr.5929/312/2009, reclamantii D. G. , D. I. si P. N. au chemat in judecata pe parata SC A. SRL, pentru ca in baza probelor ce se vor administra sa se dispuna suspendarea activitatii acesteia pana la conformarea de catre aceasta cu privire la indeplinirea recomandarilor din procesul - verbal de constatare a conditiilor igienico - sanitare intocmit de o echipa mixta de verificare formata din reprezentantii mai multor institutii publice (conform Adresei nr.563/18.09.2009 ).
Prin sentinta civila nr... Judecatoria Slobozia a admis cererea formulata de reclamantii D. G., D. I. si P. N., in contradictoriu cu parata SC A. SRL si a dispus suspendarea activitatii desfasurata de parata la sediul situat in S., str. .., pana la indeplinirea obligatiilor impuse in procesul verbal de constatare a conditiilor igienico-sanitare si inlaturarea conditiilor de disconfort.
Pentru a pronunta astfel, instanta de fond a retinut culpa paratei in sensul ca nu a respectat conditiile normale de functionare a spalatoriei auto, in sensul ca, desi avea obligatia protejarii fonice, parata nu a luat masuri pentru indepartarea acestui disconfort pentru reclamanti.
S-a sustinut ca dreptul la un mediu sanatos al persoanelor este foarte important, Curtea Europeana a Drepturilor Omului afirmand in jurisprudenta sa constanta ca atingerile grave aduse mediului inconjurator pot afecta bunastarea unei persoane si pot sa o priveze de dreptul de a se bucura de o locuinta care sa-i asigure exercitiul dreptului la viata privata, chiar daca prin aceasta nu ii este pusa in pericol sanatatea.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a formulat recurs parata criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Tribunalul, analizand actele si lucrarile dosarului, in raport de sentinta atacata, motivele de recurs formulate, intampinarea formulata de intimati, precum si probatoriile administrate atat in fata instantei de fond cat si in fata instantei de recurs, a constatat ca recursul formulat de recurenta-parata S.C. A. S.R.L. este fondat in parte, motivele fiind urmatoarele :
Chiar daca Stasul 10009/1988 prevede limita nivelului de zgomot la 60db., tribunalul a aplicat in speta de fata o norma legala care este mai actuala, mai aproape de realitatea imprejurarilor in care se desfasoara viata cotidiana, cand factorii poluanti fonic s-au multiplicat si diversificat.
Important in analiza acestui litigiu il reprezinta faptul ca toate masuratorile ale nivelului de zgomot, atat cele efectuate la solicitare recurentei, cat si la solicitarea intimatilor arata faptul ca acesta este situat peste 50db in timpul zilei.
Astfel, critica recurentei referitoare la faptul ca instanta de fond nu a aplicat dispozitiile art.129 din Cod procedura civila si nu si-a indeplinit rolul activ prin efectuarea a unor noi masuratori a fost apreciata ca neintemeiata, pe de o parte pentru ca, asa cum s-a specificat, toate masuratorile au aratat un nivel al zgomotului peste cel prevazut de Ordinul 536/1997, iar pe de alta parte, instanta de fond a facut demersuri in acest sens, fara a putea fi materializate prin lipsa aparatului de masuratori din cadrul institutiilor abilitate pentru a efectua asemenea masuratori in judetul Ialomita.
Dreptul cetateanului la un mediu sanatos care implica si un nivel al zgomotului acceptabil pentru organismul uman, garantat de Constitutia Romaniei si afirmat de Conventia Europeana a Drepturilor Omului prin raportare la dispozitiile art. 8 din aceasta.
Instanta de fond a facut o analiza ampla si corecta a prevederilor CEDO in ceea ce priveste dreptul la proprietate si la respectarea vietii private de familie intr-un mediu care sa nu-i puna viata in pericol sau care sa ii creeze un disconfort .
Prin faptul ca recurenta detine o autorizatie de functionare emisa de o autoritate abilitata, sau ca si-a indeplinit obligatiile impuse prin procesul verbal din 16.09.2009 asa cum rezulta din procesul verbal de constatare a conditiilor igienico-sanitare emis la data de 13.07.2010 de D.S.P. Ialomita nu inseamna ca activitatea desfasurata de reclamanta la spalatoria auto din vecinatatea intimatilor nu afecteaza in mod negativ viata si sanatatea acestora.
Astfel, s-a constatat ca spalatoria auto amplifica substantial si creste frecventa de manifestare a efectele nocive produse deja in zona de exemplu prin poluarea datorata traficului.
Indiferent de zgomotul pe care il creeaza proprietarii vecini spalatoriei auto, obligata recurentei este de a nu crea disconfort acestora prin activitatea desfasurata pe str. ....
Astfel, tribunalul a constatat ca au fost dovedite de catre intimati conditiile de angajare a raspunderii civile delictuale din partea recurentei impuse de dispozitiile art.998-999 Cod civil reflectata prin suspendarea activitatii acesteia pana la inlaturarea disconfortului cauzat de poluarea fonica si incadrarea nivelului de zgomot in limitele prevazute de Ordinul nr. 536/1997 al Ministrului Sanatatii .
Recursul formulat de recurenta-parata a fost apreciat ca fondat, insa, cu privire la durata suspendarii prin faptul ca recurenta a indeplinit masurile prevazute in procesul verbal din 16.09.2009 de constatare a conditiilor igienico-sanitare emis de D.S.P. Ialomita.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs recurenta SC A. SRL, care a criticat decizia pentru nelegalitate si netemeinicie.
S-a aratat ca, prin sentinta civila nr... Judecatoria Slobozia a dispus suspendarea activitatii desfasurate de parata pana la indeplinirea obligatiilor impuse prin procesul-verbal de constatare s conditiilor igienico-sanitare si inlaturarea conditiilor de disconfort.
Impotriva acestei hotarari, parata a declarat recurs, respectand indicatia data de instanta de fond in dispozitivul hotararii sale.
Tribunalul Ialomita, in sedinta din 10.08.2010, inainte de a intra in dezbateri, a pus in discutia partilor natura litigiului, stabilind ca este vorba de un litigiu de natura comerciala.
In continuare, tribunalul a trecut la judecarea recursului pe care l-a admis in parte, cu consecinta modificarii in parte a sentinte pronuntata de instanta de fond.
Recurenta a apreciat ca hotararea pronuntata de tribunal este nelegala, fiind incalcate normele de competenta.
Astfel, avand in vedere natura comerciala a litigiului, tribunalul trebuia sa observe ca in cauza este vorba de un litigiu neevaluabil in bani, iar competenta materiala de solutionare a acestuia apartinea tribunalului in prima instanta.
Recurenta a invocat si eroarea in ceea ce priveste calificarea caii de atac aratand ca impotriva unei hotarari pronuntata intr-o actiune neevaluabila in bani se puteau exercita caile de atac ale apelului si recursului si nu doar calea recursului. In aceste imprejurari, judecand recursul, tribunalul si-a incalcat normele de competenta, pronuntand o hotarare nelegala.
S-a solicitat casarea hotararilor si trimiterea cauzei spre competenta solutionare in fond la Tribunalul Ialomita.
In ceea ce priveste recursul declarat de recurenta-parata, o prima apreciere a curtii vizeaza admisibilitatea acestuia intrucat recurenta a formulat recurs impotriva deciziei comerciale nr. . pronuntata de Tribunalul Ialomita la data de ... in dispozitivul careia este inserata mentiunea ca hotararea este irevocabila.
In conditiile in care se invoca de catre recurenta in recurs gresita calificare a caii de atac de catre tribunal, curtea apreciaza ca aceasta cale de atac este admisibila, revenind instantei de control judiciar obligatia de a stabili daca, in cauza, a fost respectat principiul legalitatii cailor de atac, respectiv daca mentionarea caii de atac a recursului in dispozitivul sentintei pronuntata de judecatorie s-a facut cu respectarea dispozitiilor art. 282 si 282 indice 1 din Codul de procedura civila.
Chiar daca recurenta nu a solicitat ea insasi recalificarea caii de atac, curtea apreciaza ca o asemenea analiza trebuia efectuata de catre judecatorii cauzei, avand in vedere dispozitiile art. 84 Cod de procedura civila care stabilesc ca cererea pentru exercitarea unei cai de atac este valabil facuta chiar daca poarta o denumire gresita si indatorirea de a se respecta cerintele art. 6 din CEDO referitoare la procesul echitabil care se rasfrang, in ceea ce priveste calitatea legii, in cerintele ca aceasta sa fie accesibila si previzibila (din punctul de vedere, in speta, al cailor de atac pe care partea este indrituita a le exercita).
Conchizand ca exercitarea caii de atac a recursului este admisibila, curtea urmeaza a analiza motivele de recurs invocate de recurenta care vizeaza competenta materiala de solutionare a cauzei in fond (avand in vedere faptul ca litigiile comerciale neevaluabile in bani se solutioneaza in prima instanta de catre tribunal) si gresita calificare a caii de atac, apreciindu-se ca apelul este calea de atac care poate fi exercitata impotriva unei hotarari pronuntata intr-o cauza neevaluabila in bani.
Analizand actele dosarului cu prioritate asupra calificarii caii de atac, curtea retine ca actiunea promovata de reclamanti si inregistrata la data de 6.10.2009 pe rolul Judecatoriei Slobozia pe calea ordonantei presedintiale, a fost ulterior transformata in actiune de drept comun de catre reclamanti, in temeiul art. 132 Cod de procedura civila, prin cererea depusa la dosar la data de 22.10.2009.
Acest aspect a fost de altfel retinut de judecatorie in considerentele sentintei civile nr. 1169 din 29.03.2010, aceasta instanta mentionand in dispozitivul hotararii ca sentinta este supusa recursului in termen de 15 zile de la comunicare.
Din examinarea prevederilor art. 282 si 282 indice 1 Cod de procedura civila, rezulta ca hotararile date in prima instanta de judecatorie sunt supuse apelului la tribunal, exceptiile fiind strict prevazute de art. 282 indice 1 Cod de procedura civila.
Intrucat obiectul actiunii formulata de reclamanti nu se circumscrie situatiilor in care sentinta este supusa recursului, rezulta, printr-o interpretare per a contrario, ca impotriva sentintei pronuntata de judecatorie se putea exercita calea de atac a apelului si nu cea a recursului, asa cum s-a mentionat in mod eronat in dispozitivul hotararii.
Asa cum s-a precizat mai sus, chiar daca recurenta nu a solicitat ea insasi recalificarea caii de atac, curtea apreciaza ca o asemenea analiza trebuia efectuata de catre judecatorii cauzei, fiind incident in cauza motivul de casare prevazut de art. 304 alineat 1 Cod de procedura civila, invocat de recurenta (chiar daca nu a fost incadrat in drept) referitor la calificarea caii de atac din perspectiva alcatuirii completului, avand in vedere necesitatea de a fi solutionat apelul impotriva hotararii in complet legal constituit din doi judecatori).
Intrucat curtea a apreciat, prin prisma art. 6 din CEDO pe care urmeaza a-l aplica in mod direct, ca prin solutionarea caii de atac a recursului s-a incalcat dreptul partii de acces al un tribunal, in temeiul art. 312 alin. 3 Cod de procedura civila, a admis recursul, a casat decizia recurata si a trimis cauza spre rejudecarea apelului aceleiasi instante.
Avand in vedere aspectele retinute cu privire la acest motiv de recurs, curtea a apreciat ca nu se mai impune solutionarea motivului referitor la competenta instantelor, invocat inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 202/2010, acest aspect urmand a fi dezbatut in cadrul solutionarii caii de atac a apelului.
(Decizia comerciala nr. 165/01.02.2011 Curtea de Apel Bucuresti-Sectia a V- a Comerciala)