Sechestru asigurator.
- art.591 Cod procedura civila
Desi in alin.2 din art.591 C.pr.civ. nu este prevazuta expres conditia exigibilitatii creantei, din interpretarea alin.1 si 3 rezulta ca pentru infiintarea masurii asiguratorii este necesar a fi indeplinita si conditia exigibilitatii creantei.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A VI-A COMERCIALA
DECIZIA COMERCIALA nr.1358 din 12.11.2010)
Prin incheierea pronuntata in data de 06.10.2010 de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala a fost admisa cererea formulata de reclamantele M.E. SA si M.P. SA in contradictoriu cu parata BVB SRL, dispunandu-se infiintarea unui sechestru asigurator asupra bunurilor imobile si mobile ale debitoarei, pana la concurenta sumei totale de 1.082.010,73 euro si pana la solutionarea definitiva si irevocabila a dosarului nr.374/2010 aflat pe rolul Curtii de Arbitraj comercial International; s-a dispus infiintarea sechestrului asigurator asupra imobilului compus din teren in suprafata de 4.622,35 mp avand numar cadastral 15469 inscris in Cartea funciara nr.69907 a Municipiului Bucuresti Sector 2 si asupra cladirii construita (parter, 4 nivele de subsol si 15 etaje).
Pentru a pronunta aceasta hotarare tribunalul a retinut, in esenta, faptul ca sunt intrunite conditiile de admisibilitate prevazute de lege, respectiv creditorul a intentat actiune principala in vederea realizarii creantei sale, creanta este constatata prin act scris si este exigibila, in cauza fiind achitata cautiunea stabilita de catre instanta.
Tribunalul a mai retinut ca incuviintarea sechestrului asigurator este justificata pentru o mai buna protectie a creditorului care are de recuperat sume importante de bani si care astfel beneficiaza de o garantie si de o protectie sporita, inlaturandu-se astfel riscul ca debitoarea sa-si instraineze bunurile datorita situatiei precare a acesteia.
S-a mai retinut si aplicabilitatea dispozitiilor art.592 alin.2 Cod procedura civila sub aspectul cautiunii si a termenului inlauntrul caruia acesta urmeaza a se depune la dosarul cauzei.
Impotriva acestei sentinte formuleaza recurs parata, solicitand modificarea incheierii in sensul respingerii ca neintemeiata a cererii, in esenta, pentru urmatoarele considerente:
Art.591 Cod procedura civila reglementeaza trei ipoteze distincte, dupa cum urmeaza: (i) situatia in care creanta creditorului este constatata prin act scris si este exigibila, (ii) situatia in care creanta creditorului nu este constatata prin act scris (fiind impusa o conditie suplimentara), respectiv (iii) situatia in care creanta nu este exigibila (caz in care este necesara, de asemenea, indeplinirea unor conditii suplimentare). Desi legea nu reglementeaza separat situatia in care creanta nu este nici constatata prin act scris, nici exigibila, este evident ca, intr-o asemenea ipoteza, se vor aplica in mod cumulativ cerintele stabilite de art. 591 alin. (2) si alin. (3) C.pr.civ.
Incheierea primei instante este nu numai neintemeiata, dar si contradictorie, de vreme ce, pe de o parte, instanta retine "creanta creditorului este constatata prin act scris si este exigibila", iar pe de alta parte "instanta retine si aplicabilitatea dispozitiilor art. 592 alin. 2 Cpc", ceea ce presupune lipsa unui act scris!
In opinia reclamantei:
- Reclamanta nu detine impotriva subscrisei o creanta certa, constatata prin act scris:
- Creanta pretinsa de M.E. nu este exigibila, iar
- Recurenta nu a savarsit fapte de natura sa atraga concluzia existentei pericolului de a se sustrage de la urmarire, de a ascunde sau risipi averea, in scopul prejudicierii intereselor pretinsilor creditori.
Potrivit prevederilor articolelor 60.1, 60.2 si 60.10 din Contract, pana la momentul stabilirii de catre Inginer a intinderii compensatiei datorate M.E. pentru lucrarile efectuate, dreptul Antreprenorului de a obtine plata sumelor solicitate reprezinta un drept eventual, afectat de conditia suspensiva a aprobarii solicitarii sale de catre Inginer si de conditia suspensiva a existentei unei facturi fiscale emise de M.E. in temeiul IPC-ului emis de Inginer.
Potrivit Contractului, singura ipoteza in care acest drept eventual s-ar putea transforma intr-un drept efectiv in lipsa certificarii Inginerului ar fi aceea in care M.E. a contestat refuzul de certificare al Inginerului si s-a pronuntat o hotarare arbitrala prin care s-a constatat indreptatirea M.E. la plata anumitor sume!
Pana la pronuntarea unei asemenea hotarari, insa, nu exista nici cea mai mica aparenta a dreptului M.E., in conditiile in care entitatea investita contractual cu competenta de certificare a pretentiilor Antreprenorului s-a pronuntat in sensul ca acesta nu este indreptatit la plata niciunei sume iar decizia Inginerului este obligatorie pentru parti pana la confirmarea/ infirmarea ei de catre Tribunalul Arbitral (conform art. 67.1 din Contract).
Cu alte cuvinte, atata timp cat Inginerul a refuzat certificarea sumelor solicitate de M.E. in cuprinsul Proiectului IPC 19, creanta pretinsa de M.E. nu poate fi considerata a exista, si cu atat mai putin a fi constatata printr-un act scris, pentru a putea intruni conditia prevazuta in articolul 591 din Codul de procedura civila.
Instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor recurentei este cu atat mai absurda cu cat dispozitiile Contractului coroborate cu constatarile Inginerului creeaza o puternica prezumtie in sensul inexistentei unei obligatii de plata a subscrisei catre Antreprenor. Mai mult, constatarile Inginerului din cuprinsul evaluarii efectuate cu privire la lucrarile executate la momentul incetarii Contractului demonstreaza exact contrariul, respectiv existenta unei obligatii de plata a M.E. catre BVB.
In opinia recurentei, instanta a apreciat in mod neintemeiat existenta unei creante exigibile.
Exigibilitatea creantelor Antreprenorului este reglementata de art. 60 din Contract, intitulat "Certificate si Plata". Astfel, dupa parcurgerea mecanismului contractual reglementat de art. 60.1 si art. 60.2 (descris la pct. 1 de mai sus), care includea emiterea de catre Antreprenor a unui proiect de IPC si certificarea de catre Inginer prin emiterea unui IPC, art. 60.10 din Contract (intitulat "Termenul Platii") prevede ca toate platile catre Antreprenor vor trebui efectuate in termen de 28 de zile de la data emiterii de catre Inginer a IPC prin care se atesta indreptatirea Antreprenorului la plata respectivelor sume. Or, in speta, Inginerul nu a emis niciun IPC prin care sa ateste indreptatirea M.E. la plata sumelor pretinse de la subscrisa, astfel incat este exclusa exigibilitatea creantei pretinse de Antreprenor!
Mai mult, chiar daca un asemenea IPC ar fi fost emis, in conditiile in care a intervenit rezilierea Contractului din culpa Antreprenorului, devin aplicabile dispozitiile articolului 63.3 din Contract, care instituie dreptul BVB de a sista orice plati catre Antreprenor pe perioada de garantie pentru defecte, timp de 24 de luni de la data emiterii Certificatului de finalizare a Lucrarilor de catre Inginer. Prin urmare, chiar daca Inginerul ar fi atestat indreptatirea M.E. la plata vreunor sume (ceea ce, repetam, nu este cazul), exigibilitatea acestora ar fi intervenit numai dupa expirarea perioadei de garantie pentru defecte.
- Instanta a retinut in mod neintemeiat existenta unui pericol ca recurenta sa sustraga de la urmarire, sa ascunda sau sa risipeasca bunurile urmaribile.
In ipoteza in care creanta pretinsa nu este exigibila, art. 591 C.pr.civ. prevede necesitatea indeplinirii unor conditii suplimentare, respectiv fie (i) debitorul sa fi micsorat prin fapta sa asigurarile date creditorului, fie (ii) sa existe pericolul ca debitorul sa se sustraga de la urmarire sau sa-si ascunda ori sa-si risipeasca averea.
In ambele situatii, creditorului ii revine sarcina probei indeplinirii acestor conditii.
Recurenta subliniaza ca instanta este tinuta sa verifice existenta unui pericol (ceea ce presupune justificarea unor elemente obiective), nicidecum a unei temeri a reclamantului (care este un aspect pur subiectiv, ce tine de psihologia acestuia), in al doilea rand, nu exista niciun pericol de instrainare a bunurilor, iar situatia financiara a BVB este departe de a fi precara.
Intimatele depun intampinare la data de 05.11.2010 solicitand respingerea recursului ca nefondat, intampinare care este ulterior completata la data de 11.11.2010.
Analizand actele dosarului, motivele de recurs invocate, Curtea constata ca recursul este fondat, pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art.591 alin.1 Cod procedura civila infiintarea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile si imobile ale debitorului poate fi luata la cererea creditorului, daca sunt indeplinite urmatoarele conditii: creditorul nu are titlu executoriu, insa creanta acestuia este constatata prin act scris, este exigibila si daca dovedeste ca a intentat actiune. Daca sunt indeplinite aceste conditii imperative, obligarea creditorului la plata cautiunii este lasata la aprecierea instantei, nefiind obligatorie.
Alin.2 al art.591 Cod procedura civila reglementeaza o alta situatie in care se poate dispune infiintarea sechestrului asigurator, respectiv situatia creditorului a carui creanta nu este constatata in scris, daca sunt indeplinite urmatoarele conditii: creditorul dovedeste ca a intentat actiune si depune, odata cu cererea de sechestru, o cautiune de jumatate din valoarea reclamata.
Interpretand coroborat dispozitiile alin.1 cu alin.2 din art.591 Cod procedura civila, rezulta si o a treia conditie prevazuta de alin.2, respectiv exigibilitatea creantei.
Singura situatie in care nu este ceruta conditia exigibilitatii creantei este prevazuta expres in alin.3, situatie in care infiintarea sechestrului asigurator poate fi dispusa doar in cazurile in care debitorul a micsorat prin fapta sa asigurarile date creditorului ori atunci cand este pericol ca debitorul sa se sustraga de la urmarire sau sa-si ascunda ori sa-si risipeasca averea, cazuri in care creditorul trebuie sa dovedeasca indeplinirea conditiilor prevazute la alin.1, respectiv creanta desi neexigibila este constatata prin act scris, dovada ca a intentat actiune, precum si plata obligatorie a unei cautiuni in cuantumul fixat de catre instanta.
Ca atare, art.591 Cod procedura civila reglementeaza 3 situatii distincte in care poate fi infiintat sechestrul asigurator, in fiecare situatie creditorul fiind tinut de indeplinirea unor conditii distincte.
Instanta de fond, desi a retinut ca exista o creanta constatata prin act scris si este exigibila, retine totodata si aplicabilitatea dispozitiilor art.592 alin.2 Cod procedura civila.
Daca invocarea situatiei prevazuta de alin.3 nu exclude invocarea, in cadrul aceleiasi cereri, si a dispozitiilor alin.1 ori a dispozitiilor alin.2 ale art.591 Cod procedura civila, separat, in nici un caz nu este posibila invocarea alin.1 ori a alin.2 ca temei de drept si indeplinirea unora dintre conditiile prevazute in alin.1 si a altora din alin.2.
Intimata-creditoare a sustinut in mod gresit, sustinere acceptata si de catre instanta de fond, ca in ceea ce priveste ipoteza de la alin.2 a art.591 Cod procedura civila, cazul in care creanta nu este constatata in scris exclude de plano orice verificare din partea instantei a certitudinii, lichiditatii sau exigibilitatii creantei.
Cu alte cuvinte, in opinia intimatei, daca ne aflam in ipoteza de la alin.2, ipoteza in care creanta nu este constatata in scris, creditorul trebuie sa indeplineasca doar doua conditii: sa faca dovada ca a intentat actiune si sa depuna cautiune de 1/2 din valoarea reclamata.
Aceste sustineri nu pot fi retinute avand in vedere, asa cum am aratat mai sus, faptul ca alin.2, desi nu prevede expres, stabileste si conditia exigibilitatii creantei. Singura situatie in care nu este necesara dovada exigibilitatii este prevazuta in alin.3, legiuitorul prevazand expres acest lucru.
Daca s-ar merge pe sustinerile intimatei in sensul ca pentru infiintarea sechestrului prevazut la alin.2 Cod procedura civila este suficient sa se faca dovada de catre creditor ca a intentat actiune si ca a platit jumatate din suma aflata in litigiu, atunci care mai este rolul instantelor in judecata acestei cereri atata vreme cat acestea nu pot face aprecieri, interpretari ori judecati de valoare, rolul lor reducandu-se la a constata indeplinirea unor aspecte mai putin decat formale.
Infiintarea unei masuri asiguratorii se dispune intotdeauna de catre instanta de judecata care face aprecieri cu privire la situatia de fapt, la indeplinirea conditiilor de fond legale, cu privire la oportunitatea luarii acestor masuri, tocmai in considerarea consecintelor deosebit de importante pe care le pot produce luarea unor asemenea masuri atat pentru creditor cat si pentru debitor.
Referitor la exigibilitatea creantei pe care intimata o considera indeplinita totusi, astfel cum rezulta din intampinarea depusa in recurs, dar ignorata la fond,se sustine ca aceasta exigibilitate rezulta din ajungerea la scadenta a obligatiei debitoarei recurente de a achita sumele datorate (mecanismul contractual de efectuare a platilor, nerespectarea procedurilor de catre recurenta, certificate interimare de plata, dispozitiile imperative ale legii).
Exigibilitatea creantei reprezinta o chestiune de fond care va fi transata de catre tribunalul arbitral, insa instanta care dispune infiintarea sechestrului asigurator trebuie sa faca aprecieri cu privire la aparenta dreptului pentru ca este obligata in acest sens de catre dispozitiile art.591 Cod procedura civila.
Aparenta dreptului este, in opinia Curtii, in favoarea recurentei debitoare pornit de la sumara interpretare a dispozitiilor contractuale dintre parti (contractul de antrepriza incheiat la data de 12.12.2007) - art.60 care reglementeaza mecanismul de plata.
Simplificand aceste dispozitii rezulta ca recurenta in calitate de antreprenor trebuia sa faca platile catre intimate, intr-un termen de 28 de zile de la data emiterii de catre o persoana autorizata si specializata numita inginer, a unor situatii, certificate de plata, prin care acesta conforma lucrarile efectuate, valoarea acestora, etc.
Aceste situatii nu exista in cauza, si, in consecinta, nu au fost efectuate platile pretinse, fapt carte a generat litigiul dintre parti.
De altfel, chiar intimata in intampinarea depusa (fila 117) confirma indirect acest lucru atunci cand sustine ca "procedura aprobarii certificatelor de plata a fost lasata la libera discretie a partenerului contractual, insasi debitorul obligatiei de plata, nicidecum la latitudinea unei entitati echidistante si impartiale".
Referitor la existenta unui pericol ca recurenta debitoare sa se sustraga de la urmarire, sustinerile recurentei in acest sens nu pot fi retinute avand in vedere ca intimata creditoare a invocat, la fond, aceste argumente doar pentru a dovedi necesitatea instituirii sechestrului, nicidecum pentru a demonstra indeplinirea unei conditii de admisibilitate.
Intr-o alta ordine de idei, intimata-creditoare a solicitat infiintarea sechestrului asigurator invocand o creanta in valoare de aproximativ 1.100.000 euro pe toate bunurile mobile (nici macar indicate) si imobile ale debitoarei, stiut fiind ca doar imobilul asupra caruia s-a dispus indisponibilizarea are o valoare ce depaseste cu mult creanta pretinsa.
Trecand peste faptul ca acest imobil este grevat si de alte garantii cu rang superior de preferinta, trebuie avuta in vedere si proportia dintre creanta pretinsa si bunul indisponibilizat; nu se poate indisponibiliza un bun a carui valoare depaseste cu mult valoarea creantei pretinse, existenta unei vadite disproportii in acest sens conturand ideea caracterului abuziv al masurii solicitate.
Fata de cele aratate mai sus, in temeiul art.312 alin.1 raportat la art.304 pct.9 Cod procedura civila Curtea urmeaza sa admita recursul, sa modifice incheierea atacata in sensul respingerii cererii privind instituirea sechestrului asigurator, ca nefondata.