Drept procesual civil. Implinirea termenului prescriptiei extinctive anterior datei sesizarii instantie de judecata.
- Decretul nr. 167/1958
Aplicand toate aceste consideratii cu caracter teoretic, la speta prezenta, dedusa judecatii, Curtea constata ca intr-adevar, termenul de prescriptie extinctiva prevazut de lege s-a implinit anterior datei sesizarii instantei de judecata, 03.02.2009.
In prealabil, se constata ca obiectul controlului judiciar al prezentei instante de apel, il constituie exclusiv solutia data exceptiei de prescriptie extinctiva.
Tribunalul a solutionat exceptia in mod corect, deoarece raportat la considerentele din paragrafele punctului 2. i., se constata ca obiectul litigiului prezent il constituie obligarea intimatilor, la plata de despagubiri pentru neexecutare clauze contractuale. Cauza juridica a actiunii o constituie asadar, raspunderea civila contractuala, ceea ce determina aplicabilitatea in cauza, a prevederilor art. 7 din decret, anterior mentionate, in referire la art. 3 din acelasi act normativ. Intrucat pentru pretentiile aferente perioadei anterioare lunii ianuarie 2006, s-a implinit termenul de prescriptie extinctiva a dreptului material la actiune de 3 ani, care a inceput sa curga de la data scadentei lor, rezulta ca solutia primei instante de judecata este legala.
Imprejurarea ca prin intermediul raspunsului la interogatoriu, paratul ar fi recunoscut integral debitul, nu reprezinta o imprejurare de natura a inlatura efectul institutiei juridice a prescriptiei extinctive a dreptului material la actiune, avand in vedere imprejurarea ca astfel cum rezulta din considerentele expuse la punctul 1. ii., cauza intreruptiva a cursului prescriptiei (in speta, recunoasterea din partea debitorului), trebuie sa intervina pe parcursul termenului de prescriptie si nu dupa indeplinirea sa.
Or, in speta, termenul de prescriptie de 3 ani, s-a implinit la data de 03.02.2009, in timp ce interogatoriul, ca mijloc de administrare a probei cu marturisirea, in cadrul procesului civil, a fost luat la data de 19.11.2009 (fila 84 dosar fond), deci ulterior sesizarii instantei de judecata.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A VIII A CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL, DECIZIA CIVILA NR. 1595/17.06.2010)
Deliberand asupra recursului de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Giurgiu la data de 05 februarie 2009 sub nr.188/122/2009 reclamantul C. J. G. a solicitat in contradictoriu cu paratul C. L. L. N., ca prin hotararea ce o va pronunta sa fie obligat paratul la plata sumei de 18.167,84 lei, reprezentand debite restante, rezultate din Contractul nr. 4137 din 18 august 2002, precum si la plata dobanzii legale aferenta acestei sume.
In motivarea actiunii reclamantul a aratat ca la data de 18 august 2002 a fost semnat Contractul de Asociere nr. 4137 intre Consiliul Judetean Giurgiu si Consiliile Locale, avand ca obiect asocierea partilor in vederea realizarii si utilizarii obiectivului "Sistem Informatic Judetean", iar in data de 31 octombrie 2002 a fost incheiat contractul de prestari servicii nr. 7533, intre Consiliul Judetean Giurgiu si Mobifon SA, avand ca obiect accesul la internet la sediul Consiliului Judetean Giurgiu si accesul la internet a Consiliilor Locale, conform Anexei la contract.
A mai aratat reclamantul ca in anexa contractului de prestari servicii s-a specificat si suma totala ce trebuie achitata pentru serviciile prestate, iar conform lit. d si lit. e din "Cap IV Obligatiile (Aportul) Partilor al Contractului de asociere nr. 4137 din 18 august 2002", paratul si-a asumat obligatia de a achita lunar, in contul Consiliului Judetean Giurgiu, costul de utilizare a sistemului, acelasi lucru rezultand si din prevederile art. 9 si 10 din Cap V Modalitati de Plata al Contractului de Asociere, respectiv faptul ca paratul avea obligatia de a plati cota ce ii revenea din contractul de furnizare de produse, in termen de 14 zile de la data emiterii facturii de catre Consiliul Judetean Giurgiu.
A invederat acesta ca avand in vedere balanta analitica din 31 decembrie 2008 privind Contractul de asociere nr. 4137/2002, pentru serviciile de furnizare internet, Consiliul Judetean Giurgiu a notificat, in data de 19 decembrie 2008 prin adresa nr. 16160, toate Consiliile Locale ce figurau cu restante, in vederea solutionarii pe cale amiabila a litigiului. A mentionat aceasta ca notificarea comunicata nu este prima de acest fel, dupa cele anterioare consiliile locale achitandu-si partial restantele.
A mai aratat reclamantul ca potrivit balantei analitice din data de 31 decembrie 2008 pentru serviciile de furnizare internet, paratul datoreaza Consiliului Judetean Giurgiu suma de 18.167,84 lei.
In drept, s-au invocat prevederile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Reclamantul a depus la dosar contractul de asociere nr. 4137 din 16 august 2002, anexe la acest contract, contract pentru servicii XNET prestate de Mobifon SA, anexa la acest contract, notificare, ordin de plata, facturi fiscale.
In cauza s-a administrat proba cu inscrisuri si proba cu interogatoriul paratului, care prin adresa nr. 4411 din 10 noiembrie 2009 a depus la dosar raspunsul la interogatoriul propus de reclamant.
La termenul de judecata din data de 03 decembrie 2009 instanta, din oficiu, a invocat exceptia prescriptiei dreptului la actiune aferente perioadei anterioare lunii ianuarie 2006.
Prin sentinta civila nr. 274 CAF din 03 decembrie 2009, Tribunalul Giurgiu a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune pentru pretentiile aferente perioadei anterioare lunii ianuarie 2006; a admis in parte actiunea formulata de reclamantul C. J. G. impotriva paratului C. L. L. N.; a obligat paratul sa plateasca reclamantului suma de 17.043,87 lei reprezentand diferenta de plata a abonamentului de acces internet aferent perioadei ianuarie 2006 - octombrie 2008, plus dobanda legala calculata conform art. 3 alin. 3 si 6 din OG nr. 9/2000, de la data introducerii actiunii, respectiv 05 februarie 2009 pana la data platii efective; a respins cererea de obligare a paratului la plata abonamentului de acces internet aferent perioadei anterioare lunii ianuarie 2006, ca prescrisa; a luat act ca nu s-au cerut cheltuieli de judecata.
Analizand actele si lucrarile dosarului, tribunalul a retinut ca la data de 18 august 2002 intre Consiliul Judetean Giurgiu si Consiliile Locale din raza judetului Giurgiu, printre care si Consiliul Local Letca Noua, s-a semnat Contractul de Asociere cu nr. 4137 avand ca obiect, asa cum a aratat si reclamantul, asocierea partilor in vederea realizarii si utilizarii obiectivului "Sistem Informatic Judetean", in cuprinsul acestuia la capitolul III art. 5 mentionandu-se ca, contractul de furnizare a produsului obiectivului "Sistem Informatic Judetean", va fi incheiat intre Consiliul Judetean si un furnizor de produse, Consiliile Locale obligandu-se prin art. 9 al capitolului V sa plateasca cota parte ce le revenea din contractul de furnizare de produse astfel incheiat si sa efectueze plata catre Consiliul Judetean, prin Ordin de plata in termen de 14 zile convenit de la emiterea facturii.
Ulterior incheierii acestui contract la 31 octombrie 2002, Consiliul Judetean Giurgiu a incheiat cu Mobifon SA, contractul de prestari servicii nr. 7533, avand ca obiect accesul la internet, atat la sediul Consiliului Judetean, precum si la sediile Consiliilor Locale, conform anexei, prin urmare si la sediul paratului Consiliul Local Letca Noua.
Din actele dosarului depuse de catre reclamant, respectiv notificare, facturi, extras de cont, a retinut tribunalul ca paratul nu si-a achitat in intregime obligatia de plata a serviciilor de furnizare produse (respectiv internet la sediul sau), avand in prezent un debit catre reclamantul Consiliul Judetean Giurgiu (care a achitat in locul sau, potrivit contractului incheiat cu Mobifon SA, astfel cum reiese din factura depusa la dosar).
Desi pretentiile invocate de catre reclamant s-a ridicat la suma de 18.167,84 lei, tribunalul ca pentru pretentiile aferente perioadei anterioare lunii ianuarie 2006, a admis exceptia prescriptiei dreptului material la actiune si pe cale de consecinta a respins cererea de obligare a paratului la plata abonamentului de acces internet aferent perioadei anterioare lunii ianuarie 2006, ca prescrisa.
Aceasta deoarece potrivit art. 3 din Decretului nr. 167/1958 termenul general de prescriptie este de trei ani si a inceputa sa curga de la nasterea dreptului la actiune, conform art. 7 din acelasi act normativ, respectiv de la momentul la care plata trebuia efectuata de catre parat, astfel ca actiune fiind introdusa la data de 05 februarie 2009, pentru pretentiile anterioare lunii ianuarie 2006, dreptul material la actiune s-a prescris.
Prin urmare, tinand seama de aceste aspecte si vazand dispozitiile contractuale dintre parti, anterior mentionate, tribunalul a admis in parte actiunea reclamantului C. J. G. impotriva paratului C. L. L. N. considerand-o intemeiata si pe cale de consecinta, a obligat paratul la plata sumei de 17.043,87 lei reprezentand diferenta de plata a abonamentului de acces internet aferent perioadei ianuarie 2006 - octombrie 2008, plus dobanda legala calculata conform art. 3 alin. 3 si 6 din OG nr. 9/2000, de la data introducerii actiunii, respectiv 05 februarie 2009 pana la data platii efective, in vederea acoperirii prejudiciului suferit de catre reclamant ca urmare a neexecutarii obligatiei de catre parat.
Tribunalul a luat act ca nu s-au cerut cheltuieli de judecata.
La data de 11 februarie 2010 reclamantul C. J. G. a declarat recurs, impotriva sentintei civile nr. 274 CAF din 03 decembrie 2009, pronuntata de Tribunalul Giurgiu, solicitand sa se admita recursul si sa se modifice in parte sentinta recurata in sensul admiterii actiunii.
In motivele de recurs s-a aratat ca prin actiunea din cauza de fata, paratul C. L. L. N. a fost obligat la plata sumei de 18.167,84 lei, reprezentand debite restante, rezultate din contractul nr. 4137 din 18 august 2002, precum si la plata dobanzii legale aferent acestei sume.
Prin sentinta civila nr. 274 CAF din 03 decembrie 2009, instanta de fond a admis in parte actiunea, obligand paratul la plata sumei de 17.043,87 lei plus dobanda legala si a considerat prescris dreptul la actiune pentru diferenta de 1.123,97 lei.
In ceea ce priveste prescrierea dreptului la actiune pentru perioada noiembrie - decembrie 2005, recurentul considera ca instanta de fond a aplicat in mod eronat prescriptia extinctiva pentru aceasta perioada, netinand cont de recunoasterea debitului restant de catre parat prin raspunsul la interogatoriul depus la dosarul cauzei, raspuns pe care instanta doar il mentioneaza fara a tine cont si de continutul acestuia.
Mai mult decat atat, desi la momentul punerii concluziilor pe fond, institutia recurenta a invocat aceasta recunoastere de catre parat a debitului restant si a solicitat instantei de fond respingerea exceptiei prescriptiei dreptului la actiune, totusi in considerentele sentintei recurate s-a mentionat ca ar fi lasat la aprecierea instantei in ceea ce priveste solutionarea exceptiei.
Recurenta invedereaza instantei ca recunoasterea de catre debitor a debitului face ca prescriptie dreptului la actiune sa nu opereze, cu atat mai mult cu cat plata nu a fost facuta din culpa exclusiva a paratului care a invocat, fara a dovedi in vreun fel, ca nu s-au folosit serviciile de internet.
Tinand cont de cele expuse, recurentul solicita admiterea recursului si modificarea in parte a sentintei recurate.
Intimatul parat nu a depus intampinare, desi potrivit art.308 alin.2 Cod procedura civila, avea aceasta obligatie procesuala.
In recurs, nu s-a administrat proba cu inscrisuri noi, conform art.305 Cod procedura civila.
Curtea de Apel Bucuresti s-a constatat legal sesizata si competenta material sa solutioneze prezentul recurs, date fiind prevederile art. 3 si art. 299 Cod de procedura civila.
Examinand in continuare, decizia recurata, prin prisma motivului de recurs invocat, dar si sub toate aspectele de drept si de fapt ale cauzei, potrivit art. 3041 Cod procedura civila, Curtea apreciaza recursul promovat, ca fiind nefondat, pentru urmatoarele considerente:
1. i. Sub un prim aspect, Curtea constata faptul ca exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, reprezinta o exceptie de fond, absoluta si peremptorie.
Decretul nr.167/1958 privitor la prescriptia extinctiva, constituie legea generala in materia prescriptiei extinctive.
Prescriptia extinctiva, ca institutie de drept substantial, nu este definita de legea civila. Totusi Decretul 167/1958 in art. 1, alin. 1, consacra efectul sau: "Dreptul la actiune avand un obiect patrimonial, se stinge prin prescriptie, daca nu a fost executat in termenul stabilit de lege". Asadar, prescriptia extinctiva reprezinta acea institutie de drept civil, prin intermediul careia se stinge dreptul la actiune neexercitat in termenul de prescriptie prevazut.
Din chiar definitia data prescriptiei extinctive, rezulta ca actiunea intentata de subiectul activ, dupa actiunea prescriptiei extinctive, va fi respinsa ca prescrisa, ceea ce echivaleaza cu refuzul concursului fortei de constrangere a statului.
Prescriptia extinctiva nu stinge nici dreptul subiectiv, nici obligatia civila corelativa. Totusi, se realizeaza o transformare juridica, sub aspectul faptului ca dreptul subiectiv civil nu mai este aparat pe calea ofensiva a actiunii in justitie, ci numai pe cale defensiva a exceptiei, in vreme ce obligatia civila corelativa nu mai poate fi adusa la indeplinire pe calea executarii silite, fiind insa, permisa executarea sa voluntara, adica de bunavoie.
Prescriptia extinctiva transforma asadar, dreptul subiectiv civil si obligatia civila corelativa din perfecte (asigurate prin "actiune"), in imperfecte (naturale, asigurate pe cale de exceptie).
Asadar, sub aspectul naturii sale juridice, prescriptia dreptului la actiune reprezinta un mod de transformare a continutului raportului juridic civil.
In ceea ce priveste domeniul prescriptiei extinctive, se delimiteaza
domeniul prescriptiei extinctive in categoria drepturilor patrimoniale si
domeniul prescriptiei extinctive in categoria drepturilor nepatrimoniale.
In ceea ce priveste drepturile de creanta, ca subcategorie a drepturilor patrimoniale, acestea sunt in principiu, prescriptibile extinctiv, indiferent de izvorul lor.
Termenul general de prescriptie in cazul actiunilor "personale" (intemeiate pe drepturi de creanta), este reglementat de art. 3 alin 1 Decretul 167/1958, fiind de 3 ani, indiferent de izvorul concret al raportului obligational: act juridic (unilateral sau bilateral ori fapt juridic stricto sensu), cu exceptia situatiilor pentru care exista termene speciale de prescriptie.
In ceea ce priveste inceputul prescriptiei extinctive, regula generala, edictata de art. 7 alin. 1 din decret, este aceea ca "Prescriptia incepe sa curga de la data cand se naste dreptul la actiune ...", iar potrivit art. 1886 Cod civil: "Nici o prescriptie nu poate incepe a curge mai inainte de a se naste actiunea supusa acestui mod de stingere".
Cu toate acestea, exista si situatii speciale, reglementate de legiuitor, cand s-a prevazut o alta data de inceput a curgerii acestui termen. Exempli gratia, ipotezele reglementate de art. 7,9,11 din Decretul 167/1958.
ii. Sub un alt aspect, intreruperea prescriptiei extinctive poate fi definita ca modificarea cursului acesteia, constand in inlaturarea prescriptiei scurse inainte de aparitia unei cauze intreruptive si inceperea unei alte prescriptii extinctive.
Potrivit art. 16 din Decretul 167/1958, prescriptia se intrerupe:
a) prin recunoasterea dreptului a carui actiune se prescrie, facuta de cel in folosul caruia curge prescriptia.
Aceasta cauza presupune renuntarea de catre debitor, a pozitiei sale de impotrivire fata de dreptul.
Recunoasterea la care se refera textul trebuie sa fie neindoielnica.
b) prin formularea unei cereri de chemare in judecata.
Pentru a produce efectul intreruperii, se cere ca:
- actiunea in justitie sa fie efectiva, adica sa fie realizata cu scopul de a fi admisa, retragerea ori perimarea demonstrand neindeplinirea acestei conditii,
- actiunea sa fie admisa, printr-o hotarare definitiva.
Sub aspectul efectelor prescriptiei extinctive, acestea sunt stabilite de art. 17 din decret, astfel: "Intreruperea sterge prescriptia inceputa inainte de a se ivi imprejurarea care a intrerupt-o. Dupa intrerupere incepe sa curga o noua prescriptie".
Intreruperea prescriptiei extinctive produce asadar, urmatoarele doua efecte: anterior datei intreruperii, prescriptia este stearsa, adica inlaturata, iar posterior intreruperii, efectul care se produce consta in inceperea altei prescriptii.
Ca si in cazul suspendarii, efectele intreruperii prescriptiei extinctive se produc in temeiul legii (de plin drept), organului de jurisdictie neramanandu-i decat sa constate producerea lor.
3. Aplicand toate aceste consideratii cu caracter teoretic, la speta prezenta, dedusa judecatii, Curtea constata ca intr-adevar, termenul de prescriptie extinctiva prevazut de lege s-a implinit anterior datei sesizarii instantei de judecata, 03.02.2009.
In prealabil, se constata ca obiectul controlului judiciar al prezentei instante de apel, il constituie exclusiv solutia data exceptiei de prescriptie extinctiva.
Tribunalul a solutionat exceptia in mod corect, deoarece raportat la considerentele din paragrafele punctului 2. i., se constata ca obiectul litigiului prezent il constituie obligarea intimatilor, la plata de despagubiri pentru neexecutare clauze contractuale. Cauza juridica a actiunii o constituie asadar, raspunderea civila contractuala, ceea ce determina aplicabilitatea in cauza, a prevederilor art. 7 din decret, anterior mentionate, in referire la art. 3 din acelasi act normativ. Intrucat pentru pretentiile aferente perioadei anterioare lunii ianuarie 2006, s-a implinit termenul de prescriptie extinctiva a dreptului material la actiune de 3 ani, care a inceput sa curga de la data scadentei lor, rezulta ca solutia primei instante de judecata este legala.
Imprejurarea ca prin intermediul raspunsului la interogatoriu, paratul ar fi recunoscut integral debitul, nu reprezinta o imprejurare de natura a inlatura efectul institutiei juridice a prescriptiei extinctive a dreptului material la actiune, avand in vedere imprejurarea ca astfel cum rezulta din considerentele expuse la punctul 1. ii., cauza intreruptiva a cursului prescriptiei (in speta, recunoasterea din partea debitorului), trebuie sa intervina pe parcursul termenului de prescriptie si nu dupa indeplinirea sa.
Or, in speta, termenul de prescriptie de 3 ani, s-a implinit la data de 03.02.2009, in timp ce interogatoriul, ca mijloc de administrare a probei cu marturisirea, in cadrul procesului civil, a fost luat la data de 19.11.2009 (fila 84 dosar fond), deci ulterior sesizarii instantei de judecata.
Pentru ansamblul acestor considerente, in temeiul art.312 Cod procedura civila, Curtea va respinge ca nefondat, recursul promovat, neconstatand incidenta altor motive de reformare a sentintei pronuntate.