Procedura insolventei. Contestarea caracterului cert al creantei creditoarei - art. 73 din Legea nr. 85/2006
- Legea nr.85/2006, art.73, art.138
Contestarea caracterului cert al creantei creditoarei se putea realiza de recurentul parat, fost administrator al societatii debitoare, in cadrul contestatiei la creanta, potrivit art. 73 din Legea nr. 85/2006. Invocarea caracterului incert al creantei de catre acesta in faza recursului declarat impotriva sentintei de antrenare a raspunderii sale, dupa intocmirea si definitivarea tabelului definitiv al creditorilor, nu este de natura sa inlature raspunderea sa in conditiile intrunirii dispozitiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A VI-A COMERCIALA,
DECIZIA COMERCIALA nr. 508 R din 29.03.2010)
Prin sentinta comerciala nr.5777/18.11.2009 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a Comerciala a fost admisa cererea de atragere a raspunderii patrimoniale formulata de lichidatorul judiciar L.-L. si R. S.P.R.L. impotriva paratului M. P.. S-a dispus obligarea paratului M. P. la plata pasivului societatii debitoare in suma de 28.851,02 lei. S-a dispus de asemenea, ca in baza art.142 C.p.c. executarea silita sa se efectueze conform Codului de procedura civila. In baza art.131 din legea 85/2006, s-a dispus inchiderea procedurii de insolventa impotriva societatii debitoare S.C. S. (S. de C., P., I., O. N. si S.) S.R.L. in contradictoriu cu creditorii S.C. C S.R.L., A. F. P. Sector 4. In baza art.135 din lege, s-a dispus ca sentinta de inchidere a procedurii va fi notificata D.G.F.P.M.B. pentru efectuarea mentiunii. S-a dispus radierea societatii debitoare de la O.R.C.B. S-a dispus de asemenea plata catre lichidatorul judiciar L. - L. si R. S.P.R.L. a sumei de 2.546,19 lei reprezentand remuneratie/cheltuieli de procedura din fondul special de lichidare prevazut de art.4 alin. 4 din legea 85/2006.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta a retinut ca, prin cererea inregistrata la Tribunalul Bucuresti Sectia a VII-a Comerciala sub nr.37141/3/2008 creditoarea S.C. C. S.R.L. a solicitat deschiderea procedurii prevazute de Legea 85/2006 impotriva debitoarei S.C. S.de C., P., I., O. N. si S. (S.) S.R.L. pentru o creanta in suma de 27.592,02 lei.
In motivarea cererii, creditoarea a aratat ca in baza unor relatii comerciale derulate cu societatea debitoare a livrat acesteia marfa pentru care au fost emise facturi fiscale in valoare de 27.592,02 lei, inscrise in fisa client si acceptate la plata.
In dovedirea cererii creditoarea a depus la dosar facturile fiscale, relatii O.R.C.B. Cererea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in valoare de 39 lei si timbru judiciar de 0,3 lei.
Prin sentinta comerciala nr.1229/04.03.2009 s-a dispus deschiderea procedurii de insolventa simplificata impotriva debitoarei, fiind desemnat lichidator judiciar.
La data de 28.07.2009 lichidatorul judiciar L. L. si R. S.P.R.L. a formulat cerere de atragere a raspunderii impotriva administratorului societatii debitoare M. P. intemeiata pe dispozitiile art.138 lit. c si d din Legea 85/2006. In motivarea cererii lichidatorul judiciar a aratat ca paratul a facut sa dispara unele documente contabile, nu a tinut contabilitatea in conformitate cu legea 82/1991 rep., cu menirea de a scoate de sub controlul creditorilor importante valori materiale si banesti avand in vedere ca la data de 31.12.2007 societatea avea lichiditati in suma totala de 288.053 lei, fara ca administratorul statutar sa fi dispus plata obligatiilor nascute din raporturi comerciale, fara a fi identificate activele imobilizate care la data de 31.12.2007 erau in valoare de 17.958 lei. Societatea a efectuat acte si fapte de comert dupa data inregistrarii hotararii asociatilor de dizolvare, in bilanturile aferente anului 2007 fiind inregistrate importante valori, fapt de natura sa dovedeasca ca paratul a dispus continuarea activitatii societatii in interes personal. Nu s-a cunoscut modul de utilizare a sumelor aflate la dispozitia administratorului societatii, dar datele din bilanturile contabile contrazic sustinerile paratului ca societatea nu detine bunuri in patrimoniu si conduce la concluzia ca paratul a valorificat bunurile debitoarei in folos propriu sau a dispus transmiterea acestora spre uzul/proprietatea unor terti, fapt in sine generator de venituri.
In drept au fost invocate dispozitiile art.138 lit. a, c si d din Legea 85/2006.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta a constatat ca din relatiile emise de Oficiul Registrului Comertului Bucuresti, rezulta ca paratul M. P. a avut functia de administrator in cadrul societatii debitoare S.C. S. de C., P., In., O. N. si S.(S.) S.R.L.
Din analiza principalilor indicatori financiari reflectati in bilanturile contabile aferente perioadei 31.12.2005-31.12.2007 rezulta ca in anul 2005 societatea se afla intr-o vadita stare de insolventa, datoriile fiind de 17.528 lei in timp ce disponibilitatile banesti erau de 426 lei. Incepand cu anul 2006 datoriile societatii au crescut la 31.885 lei in timp ce disponibilitatile in casa si banca au fost de 53.330 lei, iar creantele neincasate au ajuns la 38.702 lei. In anul 2007 veniturile au fost de 698.441 lei, activitatea s-a incheiat cu profit de 266.485 lei, in timp ce datoriile au crescut la valoarea de 79.544, respectiv 40% fata de anul precedent. In acelasi timp disponibilul in casa si banca era de 288.053 lei, respectiv de 3,6 ori peste nivelul datoriilor, fapt de natura sa arate ca starea de solvabilitate a societatii era foarte buna. La data de 31.12.2006 cifra de afaceri a societatii era de 290.562 lei, in anul 2007 ajungea la 598.441 lei, veniturile aferente anului 2006 fiind de 290.580 lei, iar cheltuielile de 207.112 lei. In anul 2007 veniturile realizate se cifrau la suma de 598.444 lei, iar cheltuielile erau de 278.765 lei. In anul 2007 asociatii au hotarat dizolvarea si lichidarea societatii.
Evolutia contului de active arata ca in anul 2007 societatea inregistra sume in casa si conturi la banci in valoare de 288.053 lei, cu un profit declarat de 267.485 lei.
S-a invocat de catre lichidatorul judiciar savarsirea de catre paratul administrator al societatii, M. P., a faptei de a nu tine contabilitatea conform prevederilor legale, prevazuta de art.138 lit. d, motivat de imprejurarea nedepunerii documentelor financiar-contabile.
Este adevarat ca prin nedepunerea actelor prevazute de art.28 din legea 85-2006, in special a celor contabile, se poate deduce ca administratorul nu a tinut contabilitatea societatii conform legii 82/1991 rep., insa potrivit art.149 din aceeasi lege, dispozitiile acesteia se completeaza cu cele ale codului de procedura civila, in masura compatibilitatii lor.
Faptul nedepunerii actelor contabile la dosarul cauzei nu echivaleaza obligatoriu cu faptul netinerii contabilitatii. In conformitate cu prevederile art.138 din Legea 85/2006, judecatorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul societatii ajunsa in incetare de plati sa fie suportata de catre membrii organelor de conducere daca acestia prin activitatea lor culpabila au cauzat incetarea de plati a societatii debitoare, insa in cauza nu s-a dovedit acest fapt determinant despre care se vorbeste in art.138 din lege cu privire la ajungerea debitoarei in incetare de plati, adica legatura de cauzalitate intre fapta administratorului si starea de insolventa a societatii.
Sarcina probei incumba celui care face o afirmatie in fata judecatii, iar invocarea art.138 din lege nu atrage automat raspunderea administratorilor, deoarece legiuitorul nu a inteles sa instituie o prezumtie legala de vinovatie si de raspundere numai pentru nedepunerea la dosar a evidentelor contabile, prevazand doar posibilitatea atragerii acestei raspunderi, dar numai dupa administrarea de dovezi in acest sens. Lichidatorul judiciar nu a aratat in concret care dispozitii din legea contabilitatii au fost incalcate, prin prisma carora se poate retine, raportat la probele administrate in cauza, savarsirea faptelor prevazute la art.138 lit. d din lege in sarcina paratului.
Analizand existenta celorlalte fapte la care lichidatorul judiciar face referire, instanta a retinut incidenta faptelor prevazute la art.138 lit. a si c din legea 85/2006.
Astfel, in anul 2007 societatea inregistra sume in casa si conturi la banci in valoare de 288.053 lei, in crestere considerabila fata de anul precedent cand valoarea acestora era de 53.330 lei si cu un profit declarat de 267.485 lei, de asemenea in crestere fata de anul precedent.
Instanta a retinut ca, desi societatea debitoare figureaza in evidente cu sumele mentionate, nu au fost identificate faptic in conturile societatii. Paratul a fost asociat in cadrul societatii debitoare - si administrator - functie in care s-a ocupat de toata activitatea societatii debitoare, actele emise purtand semnatura acestuia.
In conditiile in care paratul nu a depus acte din care sa rezulte modalitatea de folosire/iesire din patrimoniul societatii a sumelor inregistrate in evidentele contabile, instanta a retinut in sarcina acestuia savarsirea faptei prevazuta de art.138 lit. a din legea 85/2006 aceea de a folosi bunurile persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane, prin aceasta determinandu-se ajungerea societatii in incetare de plati, de natura sa atraga raspunderea administratorului conform art.138 din legea 85/2006. Incasarea in numerar de catre administrator a sumelor luate din societate si nedecontate denota utilizarea acestor sume in interes propriu, de natura sa atraga raspunderea administratorului conform art.138 lit. a din lege.
Fata de situatia economica a societatii, in conditiile in care in anul 2007 asociatii au hotarat dizolvarea si lichidarea societatii, desi societatea inregistra un profit in anul 2006 de 69.793 lei (si de 267.485 lei in 2007), efectuandu-se acte si fapte de comert dupa data inregistrarii hotararii asociatilor de dizolvare, instanta a apreciat ca sunt incidente in cauza si dispozitiile art. 138 lit. c din lege, in sensul ca paratul a dispus continuarea unei activitati in folos propriu, care ducea in mod vadit persoana juridica la incetare de plati.
Avand in vedere prevederile art.138 din Legea 85/2006 conform carora tribunalul poate dispune ca o parte din pasivul societatii debitoare ajunsa in incetare de plati sa fie suportata de catre membrii organelor de conducere daca acestia prin activitatea lor culpabila au cauzat incetarea de plati a societatii debitoare, instanta a apreciat ca ajungerea societatii in stare de faliment se datoreaza paratului - administrator, care a folosit bunurile societatii in folos propriu si a dispus continuarea unei activitati in folos propriu care ducea societatea la incetare de plati.
Din probele administrate in cauza, raportat la considerentele expuse, instanta a retinut in sarcina paratului savarsirea faptelor prevazute la art.138 lit. a si c din legea 85/2006, urmand sa il oblige la suportarea pasivului retinut in tabelul definitiv al creantelor in suma de 28.851,02 lei.
Fata de inexistenta unor bunuri in patrimoniul debitoarei, conform raspunsurilor la adresele emise de catre D. I. si T. L. sector 4, in temeiul dispozitiilor art.131 din Legea 85/2006, procedura de faliment impotriva debitoarei S.C. S. de C., P., I., O. N. si S. (S.) S.R.L. urmeaza a fi inchisa.
Potrivit art. 131 din lege, in orice stadiu al procedurii, judecatorul sindic va da o sentinta de inchidere a procedurii daca se constata ca nu exista bunuri in averea debitorului ori ca acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative si nici un creditor nu se ofera sa avanseze sumele corespunzatoare, sentinta prin care se va dispune si radierea debitorului din registrul in care este inmatriculat.
Nu exista motive pentru mentinerea pe rol a unei proceduri fara a mai fi alte demersuri de efectuat si cereri de solutionat.
S-a dispus in conformitate cu art.131 din Legea 85/2006 radierea societatii debitoare de la Oficiul Registrului Comertului Bucuresti si notificarea inchiderii procedurii conform art.135 din Legea 85/2006.
Impotriva sentintei comerciale nr.5777/18.11.2009 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a Comerciala a declarat recurs recurentul M. P. Acesta a sustinut ca nu s-a tinut cont de facturile emise de S.C. C. S.R.L., pe care le considera false, intrucat: nu contin datele firmei S. corecte; numarul de inregistrare in registrul comertului nu este al debitoarei; angajatii care au primit marfa nu sunt angajatii debitoarei, datele acestora de pe facturi nu corespund cu cele din actele lor de identitate; din factura reiese ca marfa nu a fost lasata si ramane in proprietatea furnizorului pana la achitarea integrala a acesteia; nu sunt semnate de primirea marfii un numar de 8 facturi din 9; nu exista vreun contract sau document semnat intre cele doua societati.
Analizand recursul a carui motivare vizeaza dispozitiile art. 3041 C.pr.civ., se constata ca nu este fondat.
Prin cererea de recurs recurentul critica existenta creantei S.C. C. S.R.L.
Insa cu privire la caracterul cert, lichid si exigibil al creantei creditoarei S.C. C. S.R.L. s-a stabilit in mod definitiv si irevocabil atat prin sentinta comerciala nr. 1229/04.03.2009 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a Comerciala prin care s-a admis cererea creditoarei S.C. C. S.R.L. si s-a dispus intrarea in faliment prin procedura simplificata a debitorului S.C. S. de C., P., I., O. N. si S. S.R.L., cat si prin intocmirea tabelului definitiv al creantelor societatii debitoare.
Contestarea caracterului cert al creantei creditoarei S.C. C. S.R.L. se putea realiza chiar de catre recurentul-parat in cadrul contestatiei la creanta potrivit art. 73 din Legea nr. 85/2006. Acest text de lege dispune ca: "debitorul, creditorii si orice alta parte interesata vor putea sa formuleze contestatii cu privire la creantele si drepturile de preferinta trecute de administratorul judiciar/lichidator in tabelul preliminar de creante".
Cum recurentul-parat, in calitate de persoana interesata avea calea contestatiei la creanta S.C. C. S.R.L., dar nu a exercitat-o, invocarea caracterului incert al creantei acestei creditoare in aceasta faza a procedurii insolventei nu este de natura sa inlature raspunderea sa in temeiul art. 138 lit. a si c stabilita prin sentinta atacata cu prezentul recurs.
Avand in vedere aceste considerente, in baza art. 312 alin. 1 C.pr.civ., a fost respins recursul ca nefondat.
1