Procedura insolventei. Contestatie formulata de creditorul AVAS privind inlaturarea creantei declarate din tabelul suplimentar sau definitiv consolidat. Necesitatea dovedirii caracterului cert si neindoielnic creanta declarata. Decizie nr. 4/COM/ din data de 11.03.2007
pronunțată de Curtea de Apel Constanta

Creditoarea Agentia Domeniilor Statului a formulat contestatia inregistrata sub nr.6318/COM/14.10.2004 la Tribunalul Constanta, in contradictoriu cu lichidatorul judiciar al debitoarei SC "N.O." SA, criticand masura inlaturarii creantei sale din tabelul creantelor asupra averii falitei.
Motivand actiunea, creditoarea a sustinut in esenta, urmatoarele:
Creanta in suma de 2.418.212.973 lei ROL reprezinta: redeventa datorata de debitoarea SC "N.O." SA, TVA aferent si penalitati calculate pana la 25.07.2003. Veniturile creditoarei fiind venituri bugetare, lichidatorul judiciar in mod nelegal a verificat creanta si a dispus inlaturarea acesteia din tabel.
ADS a cerut inscrierea in tabel in baza unui titlu - contractul de concesiune nr.409/27.04.2000 - prin care debitoarea SC "N.O." SA s-a obligat la plata redeventei de 520 kg grau STAS/ha/anual (art.4 din contract).
Prin Protocolul nr.82301/16.12.2002 ADS a predat catre Arhiepiscopia Tomisului suprafata de 350 ha, suprafata ce a fost scazuta din obiectul contractului, debitul paratei catre ADS fiind diminuat corespunzator.
Dupa predarea acestei suprafete, societatea debitoare a mai ramas cu teren in patrimoniu, deoarece contractul de concesiune a fost incheiat pentru suprafata de 579 ha, fiind tinuta sa plateasca redeventa catre ADS pana la deschiderea procedurii prevazute de Legea nr.64/1995 republicata, respectiv pana la 25.07.2003.
Se arata ca, prin predarea suprafetei de 350 ha din patrimoniu, nu s-au stins obligatiile anterioare si nici nu a fost impiedicata nasterea unor noi obligatii aferente suprafetelor de teren aflate in concesiune.
Prin intampinare, lichidatorul judiciar desemnat a administra procedura falimentului debitoarei SC "N.O." SA, dna C.C. solicita respingerea contestatiei ca nefondata, cu motivatia in esenta ca, cererea formulata nu intruneste conditiile legale de inscriere in tabelul suplimentar sau definitiv consolidat, iar pe cale de exceptie invoca, exceptia tardivitatii introducerii cererii de admitere a creantei.
In referire la exceptie, se solicita a se avea in vedere ca, deschiderea procedurii reorganizarii judiciare a fost dispusa prin sentinta civila nr.5005/COM/2003 pronuntata de Tribunalul Constanta la 25.07.2003 in dosar nr.2957/COM/2003, stabilindu-se termen limita pentru depunerea declaratiilor de creanta data de 23.09.2003, a verificarii creantelor depuse si a intocmirii tabelului preliminar data de 23.10.2003, a depunerii tabelului final data de 23.11.2003.
Prin sentinta civila nr.2515/COM/05.05.2005, Tribunalul Constanta respinge exceptia de tardivitate a depunerii cererii de admitere a creantei invocate de catre intimata lichidator judiciar dna C.C., respingand ca nefondata contestatia formulata de creditoarea A.D.S.
Pentru a aprecia de aceasta maniera, instanta retine in esenta ca, exceptia este nefondata deoarece, in speta, nu au fost respectate dispozitiile al.2 ale art.61 din Legea nr.64/1995 cu modificarile si completarile ulterioare - indeplinirea actelor mentionate la al.1 din acelasi text de lege, prin publicitate, in conditiile art.95 Cod pr.civila, astfel incat sanctiunea decaderii creditoarei contestatoare din dreptul de a depune cerere de admitere a creantei nu poate opera.
Pe fond, se retine ca, in speta, creditoarea A.D.S. nu a probat caracterul cert si neindoielnic al creantei in valoare de 241.821,29 lei RON, nu a infatisat instantei contractul de concesiune nr.409/27.04.2000 invocat ca fundament al creantei, iar rezultatele expertizei tehnice efectuate in cauza concluzioneaza in esenta ca, nu se pot determina cu exactitate suprafetele de teren transmise concesionarei SC "N.O." SA in temeiul contractului de concesiune nr.409/2000.
Impotriva acestei hotarari in termen a formulat recurs A.D.S., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, cu indicarea temeiului de drept prevazut de art.8 din Legea nr.64/1995 republicata si urmatoarea motivatie in esenta:
S-a facut o gresita apreciere a probelor administrate in cauza, deoarece in conformitate cu dispozitiile art.7 din OUG nr.198/1999, ADS a preluat terenurile aflate in administrarea societatii debitoare in baza Protocolului nr.409/27.04.2000 pentru suprafata de 579 ha teren agricol.
Ulterior aparitiei Legii nr.268/2001 si a Normelor de aplicare a acesteia aprobate prin HG nr.626/2001, ADS a predat din suprafata de teren ce facea obiectul contractului de concesiune catre Ministerul Culturii si Cultelor suprafata de 350 ha, pentru aceasta intre cele doua parti perfectandu-se Protocolul nr.82301/16.12.2002, iar redeventa datorata de catre SC "N.O." SA a fost diminuata corespunzator.
Concluziile raportului de expertiza efectuat in cauza sunt nerelevante, in referire la lipsa evidentelor clare a suprafetelor de teren si neprezentarea unei situatii centralizate a acestora, ca de altfel si cea referitoare la nepredarea de catre ADS a contractului de concesiune nr.409/2000 ce fusese depus alaturat contestatiei, astfel incat, in mod gresit judecatorul sindic a inlaturat creanta ADS, cu motivatia lipsei caracterului cert al acesteia.
Anexat motivelor de recurs a fost depusa copia contractului de concesiune nr.409/27.04.2000.
Recursul este nefondat, urmand a fi respins conform art.312 Cod pr.civila, pentru urmatoarele considerente in esenta, apreciaza Curtea.
Recurenta reclamanta A.D.S. a formulat contestatie impotriva masurii inlaturarii creantei sale in valoare de 241.821,29 lei RON - reprezentand redeventa datorata, al carei fundament se regaseste in contractul de concesiune nr.409/27.04.2000 intervenit intre parti - din tabelul creantelor asupra averii falitei SC "N.O." SA, astfel cum a fost intocmit de lichidatorul judiciar dna C.C.
Urmeaza a se retine ca, cererea de inregistrare a creantei formulate de contestatoare a fost apreciata in mod legal si temeinic de catre instanta de fond ca fiind neprobata sub aspectul caracterului cert si neindoielnic al valorii, odata ce, in absenta situatiei centralizatoare a parcelelor, nu se pot determina cu exactitate suprafetele de teren transmise in concesiune, in temeiul contractului nr.409/2000 si nici modificarile intervenite ulterior in derularea contractului.
Se are in vedere imprejurarea ca, in conformitate cu dispozitiile art.7 din OUG 198/1999, ADS a preluat terenurile aflate in administrarea societatii debitoare in baza Protocolului intervenit intre parti si incheiat sub nr.409/27.04.2000 pentru suprafata totala de 579 ha teren, pentru aceasta suprafata de teren perfectandu-se si contractul de concesiune nr.409 din aceeasi data.
Ulterior aparitiei Legii 268/2001 si a Normelor de aplicare a acesteia aprobate prin HG nr.626/2001, ADS a predat din suprafata de teren ce face obiectul contractului de concesiune, catre Ministerul Cultelor, suprafata de 350 ha teren, pentru care s-a incheiat Protocolul nr.82301/16.12.2002.
Fata de aspectele sus-enuntate, precum si fata de probatoriul administrat in cauza, urmeaza a se retine ca, intr-adevar, in speta, nu s-a probat caracterul cert al creantei, astfel cum impune dispozitiile art.379 al.3 Cod pr.civila, conform cu care "creanta certa este aceea a carei existenta rezulta din insasi actul de creanta sau si din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dansul".
Prima conditie vizeaza, asadar, existenta unei creante necontestate din punct de vedere juridic si care rezulta in cele mai multe cazuri din chiar titlul de creanta. In cazul in care creanta rezulta din alte acte, chiar neautentice, acestea trebuie sa emane de la debitor sau sa fie recunoscute de acesta.
Caracterul cert al unei creante nu este suficient pentru a determina - cum este situatia in speta - inscrierea in tabelul creantelor asupra averii falitei, deoarece este necesar ca aceasta sa fie incontestabila si in privinta catimii sale.
Creanta este lichida, astfel cum precizeaza art.379 al.4 Cod pr.civila, atunci cand catimea ei este determinata prin insusi actul de creanta sau cand este determinabila cu ajutorul actului de creanta sau al altor acte neautentice, admitandu-se in mod exceptional ca determinarea sa sa fie facuta ulterior prin administrarea de probe.
Expertiza tehnica efectuata in cauza retine fara putinta de tagada ca, nu s-a putut identifica o situatie centralizata a parcelelor pentru care s-ar putea calcula redeventa, iar analiza legalitatii proceselor verbale de predare a terenurilor intocmite dupa momentul incheierii contractului de concesiune, intr-adevar, astfel cum retine si instanta de fond, excede cadrului procesual stabilit prin contestatie.
De altfel, divergentele dintre parti privesc valoarea redeventei datorate, aceasta in conditiile in care debitoarea intimata prin lichidator invoca stingerea obligatiilor prin plata, ori compensare, sub acest aspect recurenta neadministrand probatorii.
Intr-o atare situatie, cum nu sunt motive pentru a se dispune reformarea hotararii recurate, Curtea vazand si dispozitiile art.312 Cod pr.civila, respinge recursul ca nefondat.