Domenii asociate:
- arest preventiv
- liberare provizorie
- procedura penala
Dosar nr. 9419/2/2009 (2369/2009)
Curtea de Apel Bucuresti, sectia a II-a penala si pentru cauze de minori si familie, decizia penala nr. 1445 din 12 octombrie 2009
Liberare provizorie. Necesitatea examinarii exprese a conditiei prev. de art. 1602 alin.1 C. pr. pen. si indicarii concrete a datelor ce justifica respingerea cererii. Criteriile de evaluare a temeiniciei cererii de liberare provizorie.
In spiritul unei juste si riguroase aplicari a prevederilor art. 1602 si urm. C. pr. pen., se impune examinarea expresa a conditiei prevazute de aliniatul 2 al acestui text de lege si indicarea concreta a datelor ce justifica - in opinia instantei - necesitatea de a-l impiedica pe inculpat sa savarseasca alte infractiuni sau sa zadarniceasca aflarea adevarului.
Din economia dispozitiilor art. 1602 si urm. C. pr. pen., rezulta ca legiuitorul nu a stabilit criteriile de evaluare a temeiniciei cererii, o atare chestiune fiind lasata la aprecierea judecatorului prin raportare la dispozitiile art. 136 C. pr. pen. In acest sens, instanta trebuie sa aiba in vedere ansamblul circumstantelor cauzei (a celor reale, dar si a celor privind persoana inculpatului), imprejurarile ce au stat la baza luarii masurii arestarii preventive, cat si eventuala evolutie ulterioara a acestora, astfel incat sa rezulte in mod neechivoc faptul ca liberarea provizorie este cea mai adecvata masura pentru buna desfasurare a procesului penal.
art.1601 si urm. C. pr. pen.
Prin incheierea din data de 05.10.2009, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a II-a Penala, s-a dispus, in baza art. 1608a C. pr. pen., respingerea ca neintemeiata a cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulata de catre inculpatul G.C.T.
Pentru a dispune astfel, prima instanta a retinut ca inculpatul G.C.T. a fost trimis in judecata pentru savarsirea infractiunii de trafic de droguri de risc prevazuta de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen., retinandu-se ca in perioada decembrie 2008-februarie 2009, impreuna cu alte persoane, a vandut in mod repetat droguri de risc.
Tribunalul, evaluand temeiurile care au dus la luarea masurii arestarii preventive - respectiv conditiile cumulative impuse de dispozitiile art.148 lit.f C. pr. pen., in sensul ca infractiunile pentru care este cercetat inculpatul sunt pedepsite cu inchisoarea mai mare de 4 ani si lasarea in libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publica, in sensul cerut de lege, pericol ce este pus in evidenta prin natura si gravitatea deosebita a faptei retinute in sarcina sa, din imprejurarile si modalitatea de savarsire a infractiunii, avand in vedere rezonanta sociala negativa precum si amploarea pe care o inregistreaza savarsirea unor astfel de infractiunii, a apreciat ca acestea subzista in continuare.
Raportandu-se si la stadiul cercetarii judecatoresti - aflata in faza de debut - tribunalul a considerta ca realizarea scopului avut in vedere la luarea masurii arestarii preventive, scop constand, conform art. 136 alin. 1 C. pr. pen., in asigurarea bunei desfasurari a procesului penal, este posibila, cel putin in aceasta faza procesuala, numai prin cercetarea inculpatului in stare de arest, si nu prin liberare provizorie sub control judiciar.
Impotriva acestei incheieri a formulat recurs, in termen legal, inculpatul G.C.T., care a criticat solutia instantei pentru motive de nelegalitate si netemeinicie.
In dezvoltarea motivelor de recurs, inculpatul a aratat, sub un prim aspect, ca instanta de fond nu a analizat conditiile liberarii provizorii prevazute de art. 1602 alin. 1, 2 C. pr. pen., ci s-a raportat la temeiurile arestarii prevazute de art. 148 lit. f C. pr. pen., confundand in mod vadit institutia liberarii provizorii sub control judiciar cu cea a mentinerii starii de arest preventiv.
Pe de alta parte, recurentul-inculpat a sustinut ca in mod netemeinic instanta a respins cererea de liberare provizorie avand in vedere "gravitatea infractiunii" si "amploarea fenomenului". Invocand perioada de 7 luni in care s-a aflat in stare de arest preventiv, atitudinea sincera a tuturor inculpatilor, concluziile referatului de evaluare intocmit de Serviciul de Probatiune, imprejurarile ce rezulta din declaratiile inculpatului (respectiv imprejurarile concrete ale comiterii faptei, neobtinerea unor sume de bani din trafic, savarsirea faptei la insistentele colaboratorului "Fane") precum si datele personale favorabile, inculpatul a solicitat admiterea cererii de liberare provizorie.
Examinand actele dosarului si incheierea recurata, Curtea a apreciat ca recursul este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
Sub aspectul criticii de nelegalitate, respectiv al omisiunii primei instante de a examina conditiile liberarii provizorii sub control judiciar reglementate de dispozitiile art. 1602 alin. 1, 2 C. pr. pen., Curtea constata ca, desi incheierea este criticabila din punct de vedere al rigurozitatii considerentelor de ordin juridic avute in vedere de catre tribunal, totusi ea cuprinde o analiza sumara a conditiilor prevazute de alin. 2 al. art. 1602 C. pr. pen.
Astfel, in partea expozitiva a incheierii, instanta de fond a facut referire la mijloacele de proba existente in cauza si a apreciat ca ele justifica atat necesitatea de a-l impiedica pe inculpat sa savarseasca alte infractiuni, cat si sa zadarniceasca aflarea adevarului, in pofida circumstantelor sale personale favorabile.
Desi in incheiere nu exista o mentiune expresa cu privire la admisibilitatea cererii din perspectiva limitei de pedeapsa prevazuta de art. 1602 alin. 2 C. pr. pen., totusi, examinarea de catre tuturor instanta a tuturor argumentelor invocate de inculpat, evidentiaza faptul ca cererea de liberare provizorie a fost considerata admisibila din aceasta perspectiva, dar neintemeiata in raport de particularitatile cauzei si de scopul masurilor preventive, astfel cum este consacrat de art. 136 alin. 1 C. pr. pen.
Desigur ca, in spiritul unei juste si riguroase aplicari a prevederilor art. 1602 si urm. C. pr. pen., examinarea expresa a conditiei prevazute de aliniatul 1 al acestui text de lege, cat si indicarea concreta a datelor ce au justificat - in opinia instantei - necesitatea de a-l impiedica pe inculpat sa savarseasca alte infractiuni sau sa zadarniceasca aflarea adevarului, s-ar fi impus. Insa absenta acestor considerente nu atrage de plano nelegalitatea incheierii, ci doar face criticabil caracterul complet al motivarii, motivare ce poate fi insa suplinita in recurs, dat fiind efectul integral devolutiv al acestei cai de atac.
Apreciind, in consecinta, ca aceasta critica a recurentului nu justifica casarea incheierii, Curtea constata ca nici argumentele referitoare la motivarea solutiei pe subzistenta temeiurilor ce au stat la baza luarii masurii arestarii preventive, iar nu pe cerintele liberarii provizorii sub control judiciar, nu pot conduce la casarea incheierii. Aceasta deoarece, din economia dispozitiilor art. 1602 si urm. C. pr. pen., rezulta ca legiuitorul nu a stabilit, cel putin exemplificativ, criteriile in raport de care sa se analizeze temeinicia cererii, o atare chestiune fiind lasata la aprecierea judecatorului prin raportare la dispozitiile art. 136 C. pr. pen.
In acest context, invocarea de catre instanta de fond a temeiurilor ce au stat la baza luarii si mentinerii masurii arestarii preventive drept motive de respingere a cererii de liberare provizorie nu apare ca fiind contrara legii, ci poate fi cel mut criticata din perspectiva rigurozitatii motivarii, aspect ce, in raport de caracterul integral devolutiv al recursului de fata, poate fi inlaturat de catre instanta de control judiciar.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciaza ca incheierea primei instante nu a fost data cu incalcarea legii, urmand ca, in baza art. 3856 alin. 3 C. pr. pen., sa reevalueze temeinicia cererii de liberare provizorie sub control judiciar in raport de toate datele cauzei si de sustinerile recurentului inculpat.
Astfel, in cauza sunt indeplinite, neindoielnic, conditiile de admisibilitate in principiu a cererii de liberare, prevazute de art. 1602 alin. 1, 2 C. pen., atat sub aspectul cuantumului pedepsei inchisorii (ce nu depaseste 18 ani pentru infractiunea prevazuta de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000), cat si sub aspectul inexistentei unor date concrete din care sa rezulte necesitatea de a-l impiedica pe inculpat sa savarseasca alte infractiuni sau sa zadarniceasca aflarea adevarului prin vreuna dintre modalitatile prevazute de art. 1602 alin. 2 C. pr. pen.
Sub acest din urma aspect, contrar instantei de fond, Curtea apreciaza ca probele administrate in faza de urmarire penala nu releva date suficiente pentru a se retine neechivoc neindeplinirea cerintei prevazute de aliniatul 2 al art. 1602 C. pr. pen., neputandu-se prezuma, doar din materialitatea faptei, ca inculpatul va savarsi alte infractiuni sau va zadarnici aflarea adevarului.
Indeplinirea conditiilor de admisibilitate nu confera insa inculpatului un drept la liberare provizorie, ci doar o vocatie, instanta fiind tinuta a verifica si daca cererea este intemeiata, conform art. 1608a C. pr. pen., respectiv daca circumstantele cauzei evidentiaza aptitudinea liberarii provizorii sub control judiciar de a permite realizarea scopului masurilor preventive.
In aprecierea acestei aptitudini, instanta de judecata trebuie sa aiba in vedere ansamblul circumstantelor cauzei, respectiv atat imprejurarile ce au stat la baza luarii masurii arestarii preventive, cat si eventuala evolutie ulterioara a acestora, astfel incat sa rezulte in mod neechivoc faptul ca liberarea provizorie este cea mai adecvata masura pentru buna desfasurare a procesului penal.
In cauza de fata, inculpatul G.C.T. este cercetat pentru o infractiune ce implica, de regula, o anumita vulnerabilitate a autorului sau (derivata din consumul propriu de substante interzise sau/si din tentatia obtinerii facile a unor sume de bani), vulnerabilitate ce genereaza, totodata, si riscul repetabilitatii unor acte materiale similare. Alaturi de consecintele negative pe care traficul de droguri le are neindoielnic asupra sanatatii publice, aceste elemente evidentiaza o periculozitate sociala ridicata a faptelor si autorilor lor, date ce trebuie avute in vedere la evaluarea impactului pe care liberarea provizorie a unui inculpat il va avea asupra bunei desfasurari a procesului penal.
Relevant sub aspectul vulnerabilitatii cauzata recurentului-inculpat de consumul de droguri este si faptul ca acesta nu se afla la prima experienta de natura penala, din actele dosarului rezultand ca i-a fost aplicata o sanctiune cu caracter administrativ pentru infractiunea prevazuta de art. 4 alin. 1, 2 din Legea nr. 143/2000. Chiar daca aceasta sanctiune nu constituie un antecedent penal in sensul strict al notiunii, ea evidentiaza insa o anumita incapacitate a inculpatului de a evita eficient orice contact cu drogurile si esecul sau in a asimila pe deplin consecintele negative ale acestei conduite.
Acest element, alaturi de forma continuata a faptei pentru care este cercetat in prezenta cauza, releva imprejurarea ca recurentul-inculpat G.C.T. a manifestat un comportament ilicit repetitiv, orientat in mod cert spre aceeasi valoare sociala ocrotita de lege, ceea ce evidentiaza inaptitudinea liberarii provizorii sub control judiciar de a permite realizarea scopului masurilor preventive conform art. 136 alin. 1 C. pr. pen.
In acest context, Curtea apreciaza nerelevante aspectele invocate de catre recurent, respectiv perioada in care acesta s-a aflat in stare de arest preventiv, conduita sincera a tuturor inculpatilor pe parcursul procesului penal si concluziile referatului de ancheta sociala, toate aceste aspecte urmand a fi valorificate cu ocazia aplicarii eventuale a tratamentului sanctionator.
Nici imprejurarea ca inculpatul este student si provine dintr-o familie organizata nu justifica liberarea sa provizorie, cat timp mediul familial stabil, suficienta mijloacelor de trai asigurate de parinti si studiile efectuate s-au dovedit insuficiente pentru ca inculpatul sa constientizeze in mod efectiv importanta adaptarii conduitei sale la normele de drept.
Pe de alta parte, invocarea imprejurarilor concrete in care inculpatul a savarsit actele materiale deduse judecatii, respectiv rolul colaboratorului "Fane" in comiterea faptelor si neobtinerea unor beneficii materiale din trafic de catre inculpat, tinde la antamarea unor chestiuni de fond, ce nu pot fi examinate in aceasta faza procesuala.
Pentru aceste considerente, raportandu-se la toate datele cauzei si la circumstantele personale ale inculpatului, Curtea a apreciat ca ele nu justifica in mod pertinent si suficient concluzia ca liberarea provizorie sub control judiciar ar fi masura cea mai adecvata pentru a se asigura buna desfasurare a procesului penal.
In consecinta, in baza art. 38515 pct. 1 lit. b C. pr. pen., a respins recursul ca nefundat.
In baza art. 192 alin. 2 C. pr. pen., a obligat recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare catre stat.