Domenii asociate:
- contestatie la executare
- procedura penala
Dosar nr. 6627/302/2007 (2815/2008)
Curtea de Apel Bucuresti, sectia a II-a penala si pentru cauze de minori si familie, decizia penala nr. 1562 din 26 octombrie 2009
Contestatie la executare. Sesizare formulata de Administratia Nationala a Penitenciarelor. Modificarea hotararii definitive prin reducerea perioadei dedusa din pedeapsa. Inadmisibilitate.
Constatand, cu prilejul punerii in executare a hotararii sau in cursul executarii pedepsei, ca s-a ivit o nelamurire sau o impiedicare la executare, Penitenciarul sau Administratia Nationala a Penitenciarelor nu pot formula contestatie la executare ci doar sa incunostinteze instanta de executare, care, prin judecatorul delegat are posibilitatea sa formuleze o asemenea contestatie, conform art. 419 alin. 2 C. pr. pen.
Contestatia la executare prin care se tinde la micsorarea perioadei deduse din pedeapsa, deci la privarea de libertate a condamnatului pentru o perioada mai mare de timp decat cea care rezulta din sentinta in executarea careia se afla, este inadmisibila, neincadrandu-se in niciunul dintre cazurile prevazute de art. 461 C. pr. pen.
art.461 C. pr. pen.
Prin sentinta penala nr.620/05.06.2009 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia I penala, in baza art.461 alin. l lit. d C. pr. pen., s-a admis contestatia la executare formulata de catre Administratia Nationala a Penitenciarelor - Penitenciarul Bucuresti Rahova si s-a dedus din pedeapsa de 8 ani inchisoare aplicata condamnatului S.S.L. prin sentinta penala nr. 167/16.02.2009 a Tribunalului Bucuresti, o perioada a detentiei preventive mai mica dect cea stabilita prin hotararea de condamnare.
S-a dispus anularea MEPI nr. 222/01.04.2009 al Tribunalului Bucuresti si emiterea unui nou MEPI in sensul prezentei.
Cheltuielile judiciare au ramas in sarcina statului.
Impotriva acestei hotarari a formulat recurs condamnatul S.S.L., aratand ca instanta de fond a dedus in mod gresit durata arestului preventiv, respectiv o perioada mai redusa decat cea executata efectiv.
Analizand sentinta recurata, atat din perspectiva criticilor formulate, dar si din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept ale cauzei, Curtea constata ca recursul este intemeiat.
Curtea retine ca prezenta contestatie la executare a fost formulata de catre Administratia Nationala a Penitenciarelor - Penitenciarul Rahova, care a solicitat o deducere corecta a perioadei executata in arest preventiv de catre condamnatul S.S.L., mai mica decat cea dedusa prin hotararea definitiva de condamnare.
In primul rand, se consta ca in mod gresit tribunalul s-a considerat legal sesizat cu o contestatie la executare formulata de catre penitenciarul unde condamnatul isi executa pedeapsa.
Nicio dispozitie procesuala nu acorda penitenciarului sau Administratiei Nationale a Penitenciarelor dreptul de a formula contestatie la executarea unei sentinte privind o persoana aflata in custodia sa. Constatand, cu prilejul punerii in executare a hotararii sau dupa caz, in cursul executarii, ca s-a ivit o nelamurire sau o impiedicare la executare, penitenciarul sau A.N.P. puteau doar sa incunostinteze instanta de executare, care, prin judecatorul delegat avea posibilitatea sa formuleze o contestatie la executare, conform art. 419 alin. 2 C. pr. pen.
In alta ordine de idei, Curtea constata ca ceea ce se solicita pe calea contestatiei la executare este inlaturarea unei erori de judecata ce i-a profitat condamnatului, in sensul ca prin sentinta penala 167/2009 a Tribunalului Bucuresti, Sectia a II a penala s-a dedus o perioada mai mare decat cea executata efectiv.
In raport de ceea ce se tinde a se obtine pe calea contestatiei la executare, respectiv privarea de libertate a condamnatului pentru o perioada mai mare de timp decat cea care rezulta din sentinta in executarea careia se afla, Curtea constata ca motivele invocate nu pot fi circumscrise niciunuia dintre cazurile prevazute de art. 461 C. pr. pen.
Este adevarat ca practica judiciara a considerat ca deducerea gresita a preventiei ar putea fi corectata pe calea contestatiei la executare, apreciindu-se ca sunt incidente fie dispozitiile art. 461 lit. c C. pr. pen. in sensul ca, prin luarea in considerare a perioadei corecte executata in arest preventiv intervine o impiedicare la executarea, pedeapsa fiind deja executata la o data anterioara celei stabilita, fie dispozitiile art. 461 lit. d C. pr. pen., considerandu-se aceasta situatie ca un impediment ivit in cursul executarii.
In aceste situatii este vorba insa despre o gresita deducere ce a operat in defavoarea condamnatului. Pentru ipoteza contrara, eroarea poate fi indreptata doar in calea ordinara de atac a recursului.
In cauza, sentinta a ramas definitiva prin nerecurare, astfel ca eroarea de judecata in ceea ce priveste durata executata de condamnat in stare de arest se bucura de autoritate de lucru judecat si nu mai poate fi indreptata ulterior. Fiind vorba despre o greseala de judecata favorabila condamnatului, urmeaza sa ii profite acestuia.
Ca atare, Curtea constata ca, atat din perspectiva titularului cererii cat si in raport de motivele invocate, care nu se incadreaza in niciunul dintre cazurile de prev. de art. 461 C. pr. pen., prezenta contestatie la executare este inadmisibila. Constatand inadmisibilitatea contestatiei, si, astfel, imposibilitatea corectarii greselii cuprinse in sentinta penala nr. 67/2009 a Tribunalului Bucuresti, Sectia a II a penala, Curtea nu va mai analiza criticile formulate de catre recurent legate de erorile pe care tribunalul le-ar fi comis in judecarea contestatiei la executare.
Pentru aceste considerente, Curtea a admis recursul formulat de condamnat, a casat in totalitate sentinta recurata si rejudecand, a respins ca inadmisibila contestatia la executare.