Revizuire intemeiata pe dispozitiile art.322 pct.7 Cod procedura civila
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE -DECIZIA CIVILA NR.617/06.04.2009)
Asupra recursului civil de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a V a Civila la data de 03 iulie 2008 sub nr. 26177/3/2008, rezivuienta SC F.P. SRL a solicitat anularea deciziei civile nr.1115 din 13 iunie 2008 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a III a Civila in dosarul nr.5130/94/2007.
In motivarea cererii sale, revizuienta a aratat ca decizia amintita a fost pronuntata cu incalcarea autoritatii de lucru judecat si cuprinde dispozitii potrivnice cadrului legal intr-o astfel de faza procesuala, prin aceasta decizie fiind solutionat si admis recursul declarat de catre S.C.D.P. Baneasa si S.R. reprezentat de catre M.E.F.P., impotriva sentintei civile nr.6259 din 30 noiembrie 2007 pronuntata de Judecatoria Buftea in dosarul nr.5130/94/2007, a fost modificata aceasta sentinta in sensul admiterii contestatiei la executare, a cererii de aratare a titularului dreptului - S.R. si, pe cale de consecinta, a fost anulat actul de adjudecare a bunurilor emise in favoarea sa la 06 februarie 2007.
Prin sentinta civila nr. 3259 din 30 noiembrie 2007, au fost respinse ca neintemeiate contestatia la executare formulata de catre debitorul S.C.D.P. Baneasa, cererea de aratare a titularului dreptului in favoarea S.R. si cererea de interventie in nume propriu a S.R. reprezentat de M.E.F., cu motivarea ca nu s-a facut dovada sustinerilor in sensul insesizabilitatii si inalienabilitatii bunurilor imobile care compun Ferma Moara Domneasca supuse executarii silite si adjudecate de catre revizuienta in contul creantei, neexistand un titlu al Statului, ca acestea erau in proprietatea debitoarei si, prin urmare, tot procesul de executare silita s-a realizat cu respectarea dispozitiilor legale in materie.
Arata, revizuienta in continuare, ca este vadit ca decizia civila nr.1115 pronuntata la 13 iunie 2008 este potrivnica sentintei civile nr.3352 pronuntata la 26 octombrie 2005, definitiva si irevocabila prin nerecurare, pronuntata de Judecatoria Buftea in dosarul nr.1592/2005, atat cu privire la admisibilitatea unor cereri de aratare a titularului dreptului si de interventie intr-o contestatie la executare, cat si cu privire la apartenenta bunurilor.
La termenul din 09 octombrie 2008, tribunalul a invocat din oficiu exceptia de necompetenta materiala in solutionarea unei cereri de revizuire pentru contrarietate de hotarari, exceptie asupra careia a retinut urmatoarele:
Asa cum a rezultat din cererea de revizuire formulata, cazul de revizuire invocat este cel prevazut de dispozitiile art.322 cpt. 7 Cod de procedura civila respectiv, existenta unor hotarari potrivnice, date de instante de grade diferite, respectiv o decizie pronuntata de Tribunalul Bucuresti in recurs si o sentinta pronuntata de Judecatoria Buftea.
Conform dispozitiilor art.323 alin.2 Cod de procedura civila "in cazul art.322 pct.7, cererea de revizuire se va indrepta la instanta mai mare in grad fata de instanta sau instantele care au pronuntat hotararile potrivnice", in speta Curtea de Apel Bucuresti.
Fata de acestea si vazand si dispozitiile art.158 alin.1 si 3 Cod de procedura civila si art.159 pct.2 Cod de procedura civila, tribunalul a admis exceptia de necompetenta materiala si a declinat competenta de solutionare a cererii de revizuire in favoarea Curtii de Apel Bucuresti, prin decizia civila nr.1700 din 09 octombrie 2008 a Sectiei a V a Civila.
Pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a III a Civila si pentru Cauze cu Minori si de Familie, cererea de revizuire a fost inregistrata sub acelasi numar.
In cauza, s-au atasat dosarele in care au fost pronuntate hotararile judecatoresti al caror caracter potrivnic se invoca in mod expres.
Curtea de Apel Bucuresti s-a constatat legal sesizata si competenta material sa solutioneze prezenta cere de revizuire, date fiind prevederile art. 3 Cod de procedura civila si art.323 alin.2 Cod de procedura civila.
In prealabil, Curtea constata ca cele doua hotarari intre care s-a invocat existenta contradictorialitatii, sunt sentinta civila nr.3352 din 26 octombrie 2005 a Judecatoriei Buftea si decizia civila nr.1115 din 13 iunie 2008 a Tribunalului Bucuresti - Sectia a III a Civila, referirea la decizia civila nr. 1055/2002 a Curtii Supreme de Justitie, din cadrul cereri de revizuire prezente, reprezentand, astfel cum a fost ea enuntata, doar un argument al legalitatii si temeiniciei sentintei civile nr.3352/2005 a Judecatoriei Buftea.
Solutionand cu prioritate, conform art.137 Cod de procedura civila, exceptia inadmisibilitatii cererii de revizuire, exceptie de fond, absoluta si peremtorie, Curtea o apreciaza ca fiind nefondata, urmand a o respinge pentru urmatoarele considerente:
Curtea constata ca exceptia inadmisibilitatii se grefeaza pe patru aspecte: al imprejurarii ca una dintre hotararile in discutie este data de o instanta de recurs, pe cand cealalta a fost doar definitiva, neputandu-se revizui o hotarare pronuntata de o instanta de recurs, pe baza unei hotarari doar definitive; al imprejurarii ca intre cele doua hotarari, nu exista identitate de obiect; de asemenea, ca dispozitiile celor doua hotarari nu numai ca nu sunt potrivnice, dar nu sunt nici macar inconciliabile, si in final, ca la pronuntarea deciziei civile nr.1115 R din 13 iunie 2008, a fost cunoscuta si prima hotarare, partea interesata - revizuienta din prezenta cauza, neinvocand autoritatea de lucru judecat.
Prezenta instanta de revizuire constata ca aspectele doi si trei invocate in sustinerea exceptiei inadmisibilitatii, sunt legate de fondul cererii de revizuire, astfel incat analiza lor implica analiza fondului cererii, inadmisibilitatea determinand doar o analiza din punct de vedere formal, a conditiilor cerute unei cereri de revizuire.
In ceea ce priveste primul aspect invocat, Curtea il apreciaza ca fiind nefondat, pentru ca potrivit art.322 alin.1 Cod de procedura civila, se poate cere "Revizuirea unei hotarari ramase definitiva in instanta de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotarari data de o instanta de recurs atunci cand evoca fondul" .
Asadar, cum sentinta civila nr.3352 din 26 octombrie 2005 a Judecatoriei Buftea a ramas definitiva prin neapelare (hotararea fiind atacabila doar cu recurs), iar decizia civila nr.1115 R din 13 iunie 2008 a Tribunalului Bucuresti - Sectia a III a Civila, a fost pronuntata de o instanta de recurs in evocarea fondului, prevederile legale amintite au fost respectate in cauza.
Coroborarea celor doua alineate ale pct.7 al art.322 Cod de procedura civila conform caruia: "Revizuirea unei hotarari ramase definitiva in instanta de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotarari data de o instanta de recurs atunci cand evoca fondul, se poate cere in urmatoarele cazuri:...7. daca exista hotarari definitive potrivnice date de instante de acelasi grad sau de grade deosebite, in una si aceeasi pricina, intre aceleasi persoane, avand aceeasi calitate. Aceste dispozitii se aplica si in cazul cand hotararile potrivnice sunt date de instante de recurs. In cazul cand una dintre instante este Inalta Curte de Casatie si Justitie, cererea de revizuire se va judeca de aceasta instanta", nu conduce la concluzia inadmisibilitatii, deoarece domeniul de aplicare al punctului 7 mentionat, nu difera de cel al art.322 alin.1 Cod de procedura civila mentionat.
Distinctia intre cele doua articole priveste cei doi termeni ai cazului de revizuire: primul alineat vizeaza situatia cand ambele hotarari sunt doar definitive, in vreme ce cel de-al doilea alineat extinde acest caz de aplicare a revizuirii, si la situatia cand ambele hotarari sunt irevocabile. Partea de inceput a alineatului doi al pct.7 reprezinta si o dispozitie premergatoare partii finale a aceluiasi alineat, parte care instituie o competenta functionala expresa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, pentru situatia cand una dintre hotararile irevocabile a fost pronuntata de aceasta.
Nici una dintre metodele de interpretare sistematica, rationala, teleologica ale textului art.322 pct.7 Cod de procedura civila, nu conduce la concluzia invocata de intimata S.C.D.P. Baneasa, a imposibilitatii anularii unei hotarari irevocabile, ca urmare a puterii de lucru judecat de care beneficiaza hotarari doar definitive. Ce conteaza este puterea de lucru judecat a unei hotarari, indiferent cum si la ce instanta a ramas definitiva si nu caile de atac sau multitudinea acestora care au fost exercitate impotriva unei hotarari de fond. Aspectul prim invocat este asadar, nefondat.
Ultimul aspect invocat al inadmisibilitatii, a fost acela al cunoasterii hotararii civile nr.3352 din 26 octombrie 2005 a Judecatoriei Buftea, la momentul solutionarii recursului definitivat prin decizia civila nr.1115 R din 13 iunie 2008 a Tribunalului Bucuresti.
Intr-adevar, din cuprinsul intampinarii depuse de revizuienta la pagina 18 din dosarul nr.5130/94/2007 al Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti, rezulta ca s-a adus la cunostinta in procesul solutionat prin decizia civila a carei anulare se cere in prezent, existenta sentintei civile nr.3352/2005 a Judecatoriei Buftea, insa din cuprinsul actelor si lucrarilor acelei cauze civile, a rezultat ca nici prin intampinare si nici prin concluziile orale, revizuienta prezenta, ca si parte interesata, nu a invocat expres, autoritatea de lucru judecat a sentintei civile anterioare, existenta si dispozitiile sentintei civile nr.3352/2005 a Judecatoriei Buftea nefiind dezbatute nici de instanta care a pronuntat sentinta civila nr.6259 din 30 noiembrie 2007 si nici de Tribunalul Bucuresti - Sectia a III a Civila la momentul solutionarii recursului impotriva sentintei civile de fond.
Or, desi jurisprudenta mai veche a imbratisat teza inadmisibilitatii cererii de revizuire, intr-o situatie similara celei anterior enuntate, deoarece s-a prezumat ca partea care nu a opus, autoritatea de lucru judecat, nu a voit sa beneficieze de ceea ce a castigat, Curtea nu isi insuseste acest punct de vedere pentru ca apreciaza ca posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotarari, este conditionata de imprejurarea ca, in cadrul celui de al doilea proces, sa nu se fi invocat prima hotarare sau, chiar daca aceasta a fost invocata, instanta sa fi omis solutionarea exceptiei puterii lucrului judecat. Daca s-ar admite interpretarea contrara si s-ar considera ca cererea de revizuire pentru contrarietate de hotarari este admisibila in orice situatie, ar insemna sa se nesocoteasca puterea lucrului judecat rezultand din cea de a doua hotarare, ceea ce ar fi impotriva finalitatii urmarite de lege. Or, in acest caz , asa cum am aratat, nu s-a invocat in cadrul celui de-al doilea proces, exceptia autoritatii de lucru judecat a sentintei civile nr.3352/2005 a Judecatoriei Buftea. Chiar daca am admite ca totusi, nu este necesara invocarea ad literam, a exceptiei, prin intampinarea formulata, Curtea ar constata ca oricum, nici instanta de fond care a pronuntat sentinta civila nr. 6259 din 30 noiembrie 2007 si nici Tribunalul Bucuresti care a modificat aceasta sentinta, nu s-au pronuntat asupra obiectiunilor ridicate in legatura cu aceasta sentinta civila anterioara, a Judecatoriei Buftea, concluzie care rezulta cu predilectie din cercetarea considerentelor si dispozitiilor celor doua hotarari pronuntate in dosarul ulterior. In consecinta, cererea de revizuire este apreciata ca fiind admisibila si prin prisma acestui aspect invocat.
In ceea ce priveste fondul cererii de revizuire formulate, Curtea constata ca revizuirea este o cale de atac extraordinara, de retractare, comuna si nesuspensiva de executare, care se poate exercita numai in cazurile si conditiile expus prevazute de lege.
Motivul de revizuire prevazut in art.322 pct.7 Cod de procedura civila permite revizuirea in cazul in care se ajunge la situatia ca acelasi proces sa fie solutionat de doua ori, pronuntandu-se hotarari contradictorii. Pentru a se putea invoca motivul, trebuie indeplinite cumulativ, printre altele, si conditiile de a fi vorba despre hotarari definitive contradictorii, chiar daca prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei, sa fie vorba despre hotarari pronuntate in acelasi litigiu, adica sa fi existat tripla identitate de elemente: parti, obiect, cauza, iar hotararile contradictorii sa fi fost pronuntate nu in acelasi dosar (proces), ci in procese (dosare) diferite.
Ratiunea reglementarii revizuirii prevazuta in art.322 cpt.7 Cod de procedura civila se gaseste in necesitatea de a se inlatura incalcarea principiului puterii lucrului judecat, cand instantele au dat solutii contrare in dosare diferite, dar avand aceleasi obiect, aceeasi cauza si aceleasi parti. In asemenea situatii, executarea hotararilor este imposibila ca urmare a faptului ca fiecare parte se prevaleaza de hotararea care ii este favorabila, iar iesirea din situatia anormala, creata de existenta hotararilor potrivnice, nu se poate realiza decat prin revizuirea si anularea ultimei hotarari care infrange principiul autoritatii lucrului judecat. Revizuirea pentru contrarietate de hotarari isi are suportul logic in respectarea puterii lucrului judecat si conduce in final la anularea ultimei hotarari pronuntate cu incalcarea acestui principiu.
Prin sintagma "una si aceea pricina" din cuprinsul art.322 pct.7 Cod de procedura civila, se intelege intrunirea conditiilor triplei identitati, de obiect, de cauza si de parti cu privire la doua cereri de chemare in judecata, astfel incat solutionarea celei de a doua sa aduca atingere puterii de lucru judecat a celei dintai, consecinta in caz fiind, potrivit art.327 alin.1 Cod de procedura civila, anularea celei de a doua hotarari.
Elementele lucrului judecat sunt acelea care - l structureaza si care-i determina efectele, respectiv parti (eadem conditio personarum), cauza (eadem causa) si obiect (eadem res).
Pentru a exista autoritate de lucru judecat, este necesar ca obiectul din cea de-a doua actiune sa fie identic; nu este necesar ca obiectul sa fie formulat in ambele actiuni in acelasi mod, fiind suficient ca din cuprinsul cererilor, sa rezulte ca scopul final urmarit de parte este identic.
Verificand cele doua hotarari intre care se invoca caracterul potrivnic, Curtea constata ca nu este indeplinita conditia triplei identitati, cel putin sub aspectul elementului obiect mentionat. Astfel, in vreme ce contestatia la executare solutionata prin sentinta civila nr.3352/2005 a Judecatoriei Buftea a vizat actele de executare indeplinite pana la data introducerii respectivei actiuni (07.07.2005), mentiune expresa in cuprinsul cererii de chemare in judecata respectiva (fila 1 dosar 5192/2005 al Judecatoriei Buftea), chiar daca s-a precizat si solicitarea constatarii calitatii de bunuri proprietate publica, a imobilelor supuse executarii silite, procesul solutionat irevocabil prin decizia civila nr.1115 R din 13 iunie 2008 a vizat o contestatie la executare cu privire strict, la actul de adjudecare incheiat la data de 06 februarie 2007 (fila 6 dosar fond), deci a privit un act de executare silita distinct si ulterior de cele care au facut obiectul contestatiei la executare anterioare.
Este evident ca sub aspectul obiectului celor doua actiuni, privit ca obiect material, nu exista identitate intre cele doua contestatii la executare, acestea privind acte de executare diferite din cadrul aceleiasi executari silite. Caracterul distinct al celor doua obiecte, este ilustrat de altfel si teoretic, de prevederile art.399 alin.1 si 2 Cod de procedura civila care permit contestarea separata, a oricarui act de executare dintr-o executare silita, actele de executare fiind asadar privite diferit, ca si obiect cel putin material.
Imprejurarea ca unele argumente folosite intr-o cauza au privit un capat de cerere formulat in cealalta cauza (constatarea calitatii de proprietar) nu inlatura concluzia anterioara, pentru ca identitatea se verifica prin raportare la obiectul cererilor si nu la argumentele folosite de parti sau retinute de instanta. Admisibilitatea unor cereri de aratare a titularului dreptului si de interventie intr-o contestatie la executare, cum invoca revizuienta, nu reprezinta un element definitoriu ale obiectului unei cereri de chemare in judecata, ci un element de ordin procesual, legat de formele de interventie intr-un proces.
Nefiind indeplinita asadar, aceasta conditie a admiterii motivului de revizuire invocat, Curtea va respinge conform art.326 Cod de procedura civila, prezenta cerere de revizuire ca nefondata, devenind inutila analiza celuilalt aspect subsumat de instanta, fondului cererii, privitor la inexistenta caracterului potrivnic al celor doua dispozitive ale hotararilor invocate.
Conform art.274 Cod de procedura civila, se va lua act ca intimatele nu au cerut cheltuieli de judecata.