Raspundere patrimoniala. Restituirea bonusului de fidelitate. Valabilitatea actului aditional Decizie nr. 5124R din data de 14.07.2009
pronunțată de Curtea de Apel Bucuresti

Raspundere patrimoniala. Restituirea bonusului de fidelitate. Valabilitatea actului aditional
Motivul referitor la nulitatea clauzei de confidentialitate convenite anterior incheierii contractului individual de munca, nu este intemeiat, intrucat data actului aditional nu afecteaza incheierea lui valabila, daca toate conditiile, de fond si de forma, prevazute pentru valabilitatea unui contract sunt indeplinite, ci amana numai data de la care aceasta clauza va produce efecte, anume de la data la care va incepe executarea contractului individual de munca, in speta necerandu-se sanctionarea obligatiilor rezultate din actul aditional anterior intrarii in vigoare a contractului la care acesta se aplica.
De asemenea, valabilitatea actului aditional nu tine de inregistrarea acestuia la ITM sau in carnetul individual de munca. Indemnizatia de fidelitate este inclusa in salariu, ceea ce evident semnifica ca este parte a valorii brute a acestuia, iar nu ca se adauga la ea.
Nicio dispozitie a Codului muncii nu interzice incheierea unei clauze penale prin care sa fie evaluat anticipat prejudiciul constand in neindeplinirea obligatilor asumate, ca o aplicare a principiului general al repararii prejudiciului prin intelegerea partilor, incident si in materia raporturilor de munca, mai ales daca in schimbul asumarii acestor obligatii, partile au convenit si angajatul a primit un spor salarial.
Decizia civila Nr.5124/R din 14 iulie 2009
Prin sentinta civila nr. 984/09.02.2009 Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale a admis cererea formulata de reclamanta LB SA impotriva paratei PEE; a obligat parata la plata sumei de 3200 lei reprezentand bonus de fidelitate incasat pentru perioada februarie 2008 - septembrie 2008, precum si la plata sumei de 2000 Euro cu titlu de daune interese.
In considerente a retinut ca intre parti a fost incheiat contractul individual de munca inregistrat cu nr. xxx/8.01.2008, pe durata nedeterminata, prin care parata a fost angajata pe postul de administrator credite, urmand sa inceapa activitatea de la data de 07.01.2008.
Prin actul aditional incheiat la data de 7.01.2008 s-a convenit ca salariatul sa nu determine incetarea contractului prin demisie sau acord, pe o perioada de 2 ani, incasand in schimbul respectarii acestei clauze un bonus de fidelitate de 400 lei brut, inclus in salariul brut lunar ce se va plati salariatului, pe o perioada de 2 ani cat opereaza clauza de fidelitate. Incalcarea clauzei atrage obligatia salariatului de a restitui suma incasata cu titlu de bonus de fidelitate precum si plata daunelor interese in cuantum de maxim 3000 Euro, acestui act aditional si data incetarii contractului de munca, dupa tabelul prevazut in cuprinsul actului aditional.
La data de 10.10.2008, parata isi prezinta demisia, de care s-a luat act prin decizia nr. xxx/13.10.2008 .
Instanta a apreciat intemeiata actiunea reclamantei, in conditiile in care actul aditional a fost semnat de parata care nu i-a contestat niciodata valabilitatea. Parata a incasat suma stabilita de comun acord, prin includere in salariul de baza, astfel incat, cu toate ca nu a fost mentionata distinct nu ne poate conduce la concluzia ca nu a fost achitata. Majorarea salariului de incadrare prin acte aditionale ulterioare nu atrage inaplicabilitatea clauzei de fidelitate care nu a fost revocata in mod expres si nu rezulta vointa tacita neindoielnica a partilor in acest sens.
Cat priveste plata sumei reprezentand daune interese, avand in vedere ca acestea au fost stabilite printr-o clauza care indeplineste cerintele de validitate a unei conventii prevazute de art. 948 si urm. Cod civ.,a admis-o.
Apararea paratei in sensul ca reclamanta nu a dovedit vreun prejudiciu nu este intemeiata, intrucat clauza convenita de parti are caracterul unei clauze penale, aplicabila si in cazul raporturilor de munca in absenta unei interdictii exprese si fata de prevederile art. 295 Codul muncii, prin care partile au stabilit anticipat valoarea prejudiciului suferit de una dintre ele cauzate de neexecutarea obligatiei de cealalta parte. Or, in speta, parata nu a respectat obligatia asumata de a nu determina incetarea contractului pe o perioada de 2 ani.
Pentru aceste considerente, instanta a admis actiunea astfel cum a fost formulata.
Impotriva sus mentionatei hotarari, in termen legal a declarat recurs parata.
In sustinerea recursului a aratat ca recurenta a fost angajat al S.C. LB S.A., in postul de administrator de credite, incepand cu data de 08.01.2008.
Prin actul aditional incheiat de parti la data de, nota bene, 07.01.2008 (!), data la care contractul de munca nu exista, avand, asadar, de-a face cu un act aditional la un contract inexistent, a fost convenita o clauza de fidelitate, prin care salariata se obliga sa nu determine incetarea contractului de munca pe o perioada de 2 ani de la semnarea actului aditional. Prin aceeasi clauza, angajatorul se obliga sa plateasca lunar suma de 400 de lei, cu titlu de bonus de fidelitate, pe aceasta perioada de 2 ani, iar incalcarea clauzei de catre salariat il obliga sa restituie angajatorului suma incasata cu titlu de bonus (de fidelitate) si daune interese de cel mult 3000 de euro.
La data de 14.10.2008, recurenta si-a dat demisia, fapt pe care reclamanta l-a considerat o nesocotire a clauzei de fidelitate.
In esenta, motivele pentru care hotararea instantei de fond este netemeinica sunt urmatoarele:
Contractul individual de munca, prin care a fost angajata, a fost inregistrat la I.T.M. Bucuresti la data de 08.01.2008, neavand nicidecum data de 07.01.2008, cum, in mod gresit, specifica reclamanta. In acelasi timp, actul aditional, care cuprinde asa-zisa clauza de fidelitate, poarta data de 07.01.2008, fiind, asadar, act aditional la un contract inexistent, intrucat contractul individual de munca are data de 08.01.2008.
Admiterea ca valabil a unui act aditional la un contract care nu exista la data semnarii acestuia (adica a actului aditional) ar duce la o situatie juridica fara precedent, in care un act aditional, chiar semnat de catre recurenta, ar fi valabil chiar daca lipseste obiectul la care se aplica, in speta, contractul individual de munca.
Instanta de fond, daca ar fi analizat cu atentie actele dosarului si ar fi actionat in virtutea rolului sau activ, ar fi constatat ca actul aditional din data de 07.01.2008, prin care a fost inserata clauza de fidelitate si plata bonusului de 400 de lei, nu isi poate produce efecte juridice, fiind data cu o zi inainte de incheierea contractului de munca din 08.01.2008, pe care doreste sa-l modifice.
Pe de alta parte, actul aditional nu are numar de inregistrare, nu a fost inregistrat la I.T.M. si nu a fost trecut in carnetul de munca.
Daca instanta va trece peste aceasta aparare vizand valabilitatea actului aditional, fara numar, din 07.01.2008, recurenta solicita instantei sa observe ca acesta este ilicit si imoral, pentru urmatoarele motive:
Potrivit art. 2 din actul aditional "in schimbul respectarii de catre salariat a clauzei de fidelitate, stipulate la art. 1 al prezentului act aditional, LB S.A. se obliga la plata unei sume de 400 RON brut, denumita in cele ce urmeaza Bonus de fidelitate, inclusa in salariul brut lunar (...)"
Asa cum este formulata, aceasta clauza arata ca, la salariul brut, de 2100 de lei, stabilit in Contractul de munca, se adauga acest bonus de fidelitate de 400 de lei, care ar fi majorat salariul brut la 2500 de lei (fiind inclus in acesta, dupa afirmatia reclamantei). Conform inregistrarilor din carnetul de munca, salariul brut nu s-a majorat insa, cu 400 de lei, ci a ramas acelasi, de 2100 de lei.
Asadar, prin acest act aditional incheiat in 07.01.2008, nu s-a dorit remunerarea in plus a salariatului cu 400 de lei, in schimbul respectarii clauzei de fidelitate, ci, practic, prin includerea in salariul brut (de 2100 de lei), s-a ajuns la diminuarea acestuia la 1700 de lei (2100 - 400), ceea ce contravine ofertei incheiate in aceeasi zi, de 07.01.2008, prin care se ofera salariatului un salariu tarifar de incadrare de 2100 de lei.
In consecinta, afirmatia ca "bonusul este inclus in salariul tarifar", nu poate fi retinuta, pe de o parte, pentru bonus inseamna ceva peste, ceva in plus, iar, pe de alta parte, asa cum recurenta a aratat mai sus, ar insemna, practic, o masura ilegala si imorala de diminuare a salariului oferit la incadrare.
In concluzie, bonusul de fidelitate, de 400 de lei, nu a fost platit niciodata salariatei, intrucat, asa cum rezulta din contractul de munca si inscrierile din carnetul de munca, aceasta a avut un salariu tarifar de 2100 de lei, fara sporuri, indemnizatii sau alte adaosuri, iar afirmatia ca bonusul a fost inclus in salariul tarifar nu poate fi retinuta, intrucat ar fi insemnat, practic, diminuarea acestuia, fata de suma de 2100 de lei, ofertata si inclusa in contractul de munca, fapta ilegala, imorala si reprobabila.
Cu privire la daunele interese, prin care reclamanta a solicitat plata sumei de 2000 de euro, nu poate fi retinuta motivatia instantei de fond, conform careia cererea este admisibila, intrucat acestea au fost stabilite printr-o clauza care indeplineste cerintele de validitate a unei conventii prevazute de art. 948 si urm. C. civ.
Motivele pentru care acest capat de cerere este neintemeiat sunt urmatoarele:
- pe situatia de fapt, recurenta solicita instantei sa constate, asa cum tocmai a aratat, ca nu a beneficiat de niciun spor de fidelitate si, in consecinta, nu datorez daune - interese;
- pe drept comun, clauza de fidelitate ar fi fost valabila numai in conditiile inserarii acesteia intr-un act aditional valabil incheiat, si nu a unui act aditional care poarta o data anterioara incheierii contractului principal (contractul individual de munca) la care este aditional, venind, deci, sa completeze un act principal, care inca nu exista la momentul incheierii actului aditional. Asadar, se incalca principiul logico - juridic, statuat in Codul civil, care prevede ca actul accesoriu urmeaza soarta juridica a actului principal, accesorium sequitur principale;
- pe drept special, in conformitate cu dispozitiile art. 164 din Codul muncii, daunele cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decat daca este dovedit un prejudiciu pe care l-ar fi cauzat reclamantei. Argumentarea instantei de fond, in sensul ca este suficienta existenta unei clauze penale, pentru a cere daune-interese, fara a mai fi necesara dovedirea existentei unui prejudiciu, este contrara si nu poate fi acceptata, contrazicand principiile generale de drept civil privind raspunderea contractuala, aplicabila, in acest caz si in dreptul muncii. Rolul clauzei penale este sa stabileasca anticipat valoarea prejudiciului, nu si existenta acestuia, care trebuie dovedita de catre reclamant (onus probandi incumbit actori).
Pentru toate aceste motive, recurenta solicita admiterea recursului asa cum a fost formulat, modificarea in tot a hotararii atacate si, pe fond, respingerea ca neintemeiata si nedovedita a actiunii reclamantei.
Cercetand recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea constata ca acesta este nefondat.
Astfel, motivul referitor la nulitatea clauzei de confidentialitate convenite anterior incheierii contractului individual de munca, nu este intemeiat, intrucat data actului aditional nu afecteaza incheierea lui valabila, daca toate conditiile, de fond si de forma, prevazute pentru valabilitatea unui contract sunt indeplinite, ci amana numai data de la care aceasta clauza va produce efecte, anume de la data la care va incepe executarea contractului individual de munca, in speta necerandu-se sanctionarea obligatiilor rezultate din actul aditional anterior intrarii in vigoare a contractului la care acesta se aplica.
De asemenea, valabilitatea actului aditional nu tine de inregistrarea acestuia la ITM sau in carnetul individual de munca, ci el ia nastere valabil de indata ce partile si-au exprimat consimtamantul in forma prescrisa de lege, conditiile de dovada sau opozabilitate fiind subsecvente si neantamand valabilitatea manifestarii concordante de vointa.
Referitor la motivul de recurs potrivit caruia salariata nu a beneficiat de niciun spor de fidelitate, Curtea constata ca nu pot fi primite sustinerile recurentei dincolo de termenii clari si neechivoci ai intelegerii, in sensul ca indemnizatia de fidelitate este inclusa in salariu, ceea ce evident semnifica ca este parte a valorii brute a acestuia, iar nu ca se adauga la ea.
In fine, nici argumentul referitor la imposibilitatea de a solicita si acorda daune-interese, in absenta dovezii existentei si intinderii prejudiciului, nu este intemeiat, intrucat nicio dispozitie a Codului muncii nu interzice incheierea unei clauze penale prin care sa fie evaluat anticipat prejudiciul constand in neindeplinirea obligatilor asumate, ca o aplicare a principiului general al repararii prejudiciului prin intelegerea partilor, incident si in materia raporturilor de munca, mai ales daca in schimbul asumarii acestor obligatii, partile au convenit si angajatul a primit un spor salarial; se retine totodata ca invocarea prevederilor art. 164 din Codul muncii este nepertinenta in cauza, intrucat acestea fac referire la retinerile salariale, iar nu la situatia in care angajatul (fostul angajat) datoreaza daune-interese asumate prin conventie pentru neindeplinirea obligatiilor ce-i reveneau conform legii sau contractului.
Rezulta, pe baza celor expuse, ca hotararea primei instante e temeinica si pronuntata cu aplicarea corecta a legii, prin raportare la care recursul este nefondat si se va respinge ca atare, in aplicarea art. 312 alin. 1 C. pr. civ.