Cererea privind obligarea la vanzarea prin negociere directa a unui spatiu comercial. Conditia existentei contractului de inchiriere. Fisa de calcul a chiriei.
- art.1 si 6 din Legea nr.550/2002
- art.1429, 1437, 1411 din Codul civil
Fisa de calcul constituie un contract de inchiriere potrivit art.1411 Cod civil, deoarece arata manifestarea de vointa a partilor, existenta unui raport juridic privind drepturi si obligatii in sensul platii chiriei si folosirii spatiului.
Nu se poate aprecia ca este vorba de un drept de folosinta extra contractual, iar intimata-reclamanta s-ar afla in situatia unui tolerat si nu chirias, atata timp cat reclamanta-intimata are obligatii tipice unui contract de locatiune in sensul art.1429 Cod civil, art.1437 Cod civil, si art.1411 al.2 Cod civil, rap.la art.1451 Cod civil. Potrivit legii nu se cere forma scrisa pentru incheierea unui contract de locatiune ad validitatem ci numai pentru ratiuni de ordin fiscal si anume inregistrarea la Administratia Financiara.
De altfel este consacrata in doctrina opinia ca fisa de calcul in baza careia intimata reclamanta foloseste spatiul comercial, iar proprietarul imobilului incaseaza chirie, constituie un contract de inchiriere conform art.1411 Cod civil.
CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A VIII A CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL, DECIZIA CIVILA NR.979/06.04.2009)
Asupra recursului civil de fata.
Prin sentinta civila nr.3303/28.11.2008, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a Contencios Administrativ si Fiscal s-a admis actiunea formulata de reclamanta SC G. SD SRL, in contradictoriu cu Comisia pentru vanzarea spatiilor comerciale si de prestari servicii, conform Legii nr.550/2002, de pe langa Primaria sectorului 3, a fost obligata parata sa vanda reclamantei prin negociere directa, conform Legii nr.550/2002, spatiul comercial situat in Bucuresti, str. C. nr. 36, sector 3, in suprafata de 46,81 mp.
Pentru a se pronunta astfel, tribunalul a retinut ca sunt intrunite conditiile art.16, Legea nr.550/2002 care se refera la contractele incheiate intre parti si nu la forma in care sunt concretizate acestea.
Reclamanta a respectat obligatiile ce-i reveneau potrivit art.1411 Cod civil, si contractul incheiat intre parti intruneste conditiile prevazute de art.1436-1437 si 1452 Cod civil.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs Comisia pentru vanzarea spatiilor comerciale si de prestari servicii, conform Legii nr.550/2002 de pe langa Primaria sectorului 3, criticand sentinta pentru ca a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii (art. 304 pct. 9 Cod procedura civila).
Considera recurenta ca fisa de calcul reprezinta decat un acord tacit asupra folosintei spatiului spre deosebire de cuprinsul unui contract de inchiriere in care s-ar fi prevazut drepturile si obligatiile partilor, durata contractului, cuantumul chiriei.
Fisa de calcul nu indeplineste caracterul bilateral si nici consensual al contractului de locatiune.
Reclamanta nu a avut vreodata un contract de inchiriere valabil si nu se pune problema ca s-ar afla in conditiile art.1437 si 1452 Cod civil, privind tacita relocatiune.
Intimatul reclamant SC G. SD SRL a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, simplul acord de vointa al partilor contractante fiind suficient nefiind necesara intocmirea unui inscris constatator pentru existenta contractului de inchiriere. De asemenea, arata ca s-a dovedit existenta contractului de inchiriere, iar fisa de calcul reprezinta acordul tacit asupra folosintei spatiului.
Analizand cererea de recurs, Curtea constata ca aceasta este nefondata pentru urmatoarele motive:
Fisa de calcul constituie un contract de inchiriere potrivit art.1411 Cod civil, deoarece arata manifestarea de vointa a partilor, existenta unui raport juridic privind drepturi si obligatii in sensul platii chiriei si folosirii spatiului.
Nu se poate aprecia ca este vorba de un drept de folosinta extra contractual, iar intimata-reclamanta s-ar afla in situatia unui tolerat si nu chirias, atata timp cat reclamanta-intimata are obligatii tipice unui contract de locatiune in sensul art.1429 Cod civil, art.1437 Cod civil, si art.1411 al.2 Cod civil, raportat la art.1451 Cod civil. Potrivit legii nu se cere forma scrisa pentru incheierea unui contract de locatiune ad validitatem ci numai pentru ratiuni de ordin fiscal si anume inregistrarea la Administratia Financiara.
De altfel este consacrata in doctrina opinia ca fisa de calcul in baza careia intimata reclamanta foloseste spatiul comercial, iar proprietarul imobilului incaseaza chirie, constituie un contract de inchiriere conform art.1411 Cod civil.
Fata de cele retinute mai sus, in conformitate cu art.312 al.1 Cod procedura civila se va respinge recursul ca nefondat.