Conflict de munca. Calificarea cauzei dedusa judecatii cu nerespectarea principiului contradictorialitatii
Decizia Civila nr. 494 din 28.01 2009
Instanta de fond a nesocotit principiul disponibilitatii ce guverneaza procesul civil, de vreme ce nu a analizat cererea formulata de catre reclamanta la data de 3.11.2007, intitulata contestatie la titlu si intemeiata pe dispozitiile art. 399 alin 2 teza a 2a Cod proc. civila. Din analiza actelor dosarului, nu rezulta ca cererea reclamantei a fost calificata juridic in conditiile legale cu respectarea principiului contradictorialitatii si oralitatii, instanta procedand la schimbarea calificarii juridice a cererii direct in considerentele hotararii fara a pune in discutia partilor schimbarea temeiului juridic al cererii.
Prin incheierea din Camera de Consiliu recurata in cauza, Tribunalul Bucuresti-Sectia a VIII-a a respins ca neintemeiata cererea reclamantei SC H SA formulata in contradictoriu cu parata FE M.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut referitor la sentinta civila nr. 867/2007 ca aspectul referitor la identificarea grilelor de salarizare ca fiind anexele 6 si 7 la contractul colectiv de munca a vizat inscrierea olografa intrucat la dosar nu a existat dovada ca aceste inscrisuri reprezinta anexa 5 a contractului colectiv de munca.
De asemenea instanta de fond a aratat ca prin hotarare a facut referire la ambele grile, intrucat, din actele existente la dosar, nu rezulta perioada de valabilitate a acestora.
In ceea ce priveste obiectul anularii, respectiv clase sau pozitii din grila de salarizare, instanta a aratat ca din dispozitiv rezulta clar ce a fost anulat iar aceasta imprejurare a constituit si motiv de recurs fiind analizata si mentinuta de instanta de control judiciar.
Referitor la inlocuirea valorii pozitiilor clasei 1 de salarizare cu suma de 620 lei, instanta a sustinut ca a inlocuit valoarea salariilor cu valoarea minima stabilita prin contractul colectiv de munca la nivel de ramura, salariile individuale urmand a fi stabilite ulterior in raport de aceasta valoare.
Impotriva acestei hotarari, in termenul legal a formulat recurs motivat reclamanta care a sustinut ca instanta de fond a incalcat principiul disponibilitatii intrucat a formulat o contestatie la titlu in baza art. 400 alin.2 Cod pr.civila, iar instanta a calificat cererea ca fiind de lamurire a intelesului, intinderii si aplicarii dispozitivului, reglementata de art. 2811 Cod pr.civila, fara a motiva o astfel de incadrare juridica.
Pe fond, recurenta a mai sustinut ca solutia instantei este rezultatul unei confuzii intre anexele CCM la nivel de unitate din anul 2007 si anexele actiunii initiale, sustinand ca sentinta nu putea avea in vedere anexele 6 si 7 ci doar anexa 5 la CCM.
Recurenta mai aratat ca hotararea atacata este nemotivata sub aspectul respingerii cererii de lamurire in legatura cu pozitiile anulate, grila avand in componenta nu pozitii ci clase si trepte de salarizare, astfel ca nu se poate identifica ceea ce s-a anulat si nici nu poate fi asimilat acest aspect cu motivul de recurs care viza fondul dreptului.
O ultima critica, a sustinut recurenta, vizeaza lamurirea valorilor din grila care au fost inlocuite cu suma de 620 lei, intrucat nu toate valorile ci doar salariul corespunzator clasei 1 ar fi putut fi avute in vedere de instanta. In acest sens, motivarea incheierii este contradictorie, instanta referindu-se doar la prima pozitie din grila.
Analizand incheierea recurata prin prisma criticilor formulate si cu aplicarea din oficiu a dispozitiilor art. 304/1 cod proc. civila, Curtea retine urmatoarele:
Prima critica adusa hotararii recurate, ce poate fi incadrata in motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 5 cod proc. civila, este fondata, intrucat instanta de fond a incalcat prevederile art. 129 alin. 6 cod proc. civila, conform caruia ?in toate cazurile, judecatorii hotarasc numai asupra obiectului cererii deduse judecatii?.
Astfel instanta de fond a nesocotit principiul disponibilitatii ce guverneaza procesul civil, de vreme ce nu a analizat cererea formulata de catre reclamanta la data de 3.11.2007, intitulata contestatie la titlu si intemeiata pe dispozitiile art. 399 alin 2 teza a 2a Cod proc. civila.
Este adevarat ca principiul rolului activ al judecatorului obliga instanta sa dea actiunii calificarea juridica exacta, indiferent de denumirea cererii, insa aceasta calificare se face in functie de scopul urmarit de catre reclamant cat si de temeiul juridic indicat in actiune.
In speta instanta de fond prin incheierea pronuntata in sedinta publica din 7.02.2008 a dispus trimiterea cauzei la completul care a solutionat sentinta civila nr. 867/21.09.2007 in vederea lamuririi titlului executor conform art. 400 alin. 2 cod proc. civila.
Ulterior, prin incheierea recurata instanta a judecat cauza in camera de consiliu, aratand in considerente ca a calificat cererea ca fiind o cerere de lamurire a intinderii dispozitivului.
Or, din analiza actelor dosarului, nu rezulta ca cererea reclamantei a fost calificata juridic in conditiile legale cu respectarea principiului contradictorialitatii si oralitatii, instanta procedand la schimbarea calificarii juridice a cererii direct in considerentele hotararii fara a pune in discutia partilor schimbarea temeiului juridic al cererii.
De asemenea Curtea retine ca instanta de fond a solutionat cauza in camera de consiliu, desi cererea dedusa judecatii fusese inregistrata pe rolul completului in sedinta publica, neexistand in incheierea de dezbateri o motivare a acestei masuri. Mai mult decat atat, in practicaua hotararii nu s-a mentionat nici data desfasurarii acestei sedinte, pentru a se putea determina momentul judecatii.
In concluzie, pentru considerentele aratate, Curtea apreciaza ca instanta de fond a incalcat astfel principiul disponibilitatii intrucat cele doua institutii juridice, respectiv ? lamurirea dispozitivului hotararii? si ? contestatia la titlu? sunt distincte, au un regim de solutionare diferit iar masura schimbarii calificarii juridice a cererii este nemotivata si nejustificata. In procesul civil instanta poate face incadrarea juridica in conditiile in care reclamantul nu invoca un text de lege aplicabil, insa odata invocat, cum este cazul de fata, opereaza principiul disponibilitatii, iar eventuala schimbare a incadrarii juridice nu poate fi facuta decat dupa supunerea acesteia dezbaterii contradictorii a partilor, ceea ce in speta nu a avut loc.
In consecinta, Curtea a apreciat ca instanta de fond nu a solutionat cererea dedusa judecatii, astfel ca a admis recursul in temeiul art. 304 pct. 5 cod proc. civila, a casat hotararea si a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca prima instanta sa se pronunte in limitele investirii sale asupra pretentiilor deduse judecatii, conform art. 129 alin. 6 cod proc. civila.