ARBITRAJ. SFERA LITIGILOR PATRIMONIALE AFLATE IN COMPETENTA DE SOLUTIONARE A ARBITRAJULUI
(Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a V-a comerciala, decizia comerciala nr.1398/16.12.2008), irevocabila
Potrivit dispozitiilor articolului 340 Cod procedura civila, persoanele care au capacitate deplina de exercitiu a drepturilor pot conveni sa solutioneze pe calea arbitrajului litigiile patrimoniale dintre ele, in afara de acelea care privesc drepturi asupra carora legea nu permite a se face tranzactie. Sfera litigiilor patrimoniale nu poate fi restransa numai la acelea prin care se solicita obligarea la plata unei sume de bani, ea incluzand si litigiile al caror obiect este evaluabil in bani sau, intr-o formula generala, litigii care au ca obiect drepturi patrimoniale. Prin opozitie cu aceste litigii, cele nepatrimoniale au ca obiect drepturi personale nepatrimoniale, adica drepturi al caror continut este strans legat de persoana titularului lor si care nu au un continut economic evaluabil in bani. Chiar si in cazul drepturilor patrimoniale, art. 340 Cod de procedura civila prevede ca nu sunt arbitrabile litigiile patrimoniale care privesc drepturi asupra carora legea nu permite a se face tranzactie. In cauza, asupra litigiului se poate incheia o tranzactie, iar obiectul acestuia il plaseaza in sfera litigiilor patrimoniale.
Prin sentinta comerciala nr.8841 din 9.09.2008, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI a Comerciala, a fost admisa exceptia necompetetei teritoriale a instantei si a fost inaintat dosarul privind pe reclamantul TACHE FLORIAN si pe paratele DRAGOMIRESCU (fosta Gradeanu) MONICA ELENA si SC CUBA MANAGEMENT SRL Curtii de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei.
Instanta de fond a retinut ca reclamantul a chemat in judecata paratele si a solicitat ca prin hotararea ce se va pronunta sa se anuleze contractul de cesiune parti sociale incheiat cu parata persoana fizica, actul aditional la actul constitutiv al societatii parate din 9.12.2004 si decizia asociatului unic al societatii parate din 9.12.2004.
In esenta, reclamantul a aratat ca, la scurt timp dupa ce a cesionat partile sociale, reprezentantul legal al unei societati comerciale l-a contactat si l-a informat ca parata ii datoreaza suma de 657.256.360 lei reprezentand contravaloare facturi neachitate.
Parata Dragomirescu, prin intampinare, a invocat exceptia necompetentei generale a instantelor judecatoresti avand in vedere clauza compromisorie cuprinsa in articolul 8 din contractul incheiat de parti.
Tribunalul a apreciat ca exceptia necompetentei generale a instantelor judecatoresti este fondata intrucat incheierea conventiei arbitrale exclude competenta instantelor judecatoresti si a constatat opozitia paratei la modificarea conventiei compromisorii si validitatea aparenta a acesteia potrivit articolului 3433 alineat 1 Cod procedura civila.
Impotriva acestei hotarari, in termen legal, a declarat recurs reclamantul Tache Florian, care a solicitat desfiintarea hotararii recurate si respingerea exceptiei de necompetenta generala a instantelor judecatoresti invocata de parata.
In motivarea recursului, in esenta, s-a aratat ca litigiul dedus judecatii nu are un caracter patrimonial, iar acest fapt rezulta si din cuantumul taxei pe care a achitat-o, respectiv suma de 12 lei, corespunzatoare actiunilor neevaluabile in bani.
Articolul 340 Cod procedura civila limiteaza competenta arbitrajului la litigiile patrimoniale dintre parti, iar actiunea in constatarea nulitatii actului juridic comercial este o actiune nepatrimoniala.
De aceea, recurentul a apreciat ca, in speta, competenta de solutionare a litigiului in prima instanta apartine Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI a Comerciala.
Intimata nu a formulat intampinare, dar a sustinut in concluziile orale respingerea recursului.
Analizand cauza sub aspectul motivelor de recurs invocate si in lumina dispozitiilor articolului 3041 Cod procedura civila, Curtea retine urmatoarele:
Potrivit dispozitiilor articolului 340 Cod procedura civila, persoanele care au capacitate deplina de exercitiu a drepturilor pot conveni sa solutioneze pe calea arbitrajului litigiile patrimoniale dintre ele, in afara de acelea care privesc drepturi asupra carora legea nu permite a se face tranzactie.
Este general admis ca litigiile patrimoniale sunt litigii referitoare la raporturi patrimoniale, adica raporturi cu continut economic, susceptibile de evaluare in bani. Principalele raporturi patrimoniale sunt raporturile de proprietate si alte drepturi reale, precum si raporturile obligationale. Evident ca sfera litigiilor patrimoniale nu poate fi restransa numai la acelea prin care se solicita obligarea la plata unei sume de bani, ea incluzand si litigiile al caror obiect este evaluabil in bani sau, intr-o formula generala, litigii care au ca obiect drepturi patrimoniale. Prin opozitie cu aceste litigii, cele nepatrimoniale au ca obiect drepturi personale nepatrimoniale, adica drepturi al caror continut este strans legat de persoana titularului lor si care nu au un continut economic evaluabil in bani.
Chiar si in cazul drepturilor patrimoniale, art. 340 Cod de procedura civila prevede ca nu sunt arbitrabile litigiile patrimoniale care privesc drepturi asupra carora legea nu permite a se face tranzactie.
In cauza, asupra litigiului se poate incheia o tranzactie, iar obiectul acestuia il plaseaza in sfera litigiilor patrimoniale.
De altfel, prin decizia nr.32/9.06.2008, Inalta Curte de Casatie si Justitie, constituita in sectii unite, in dosarul nr. 75/2007 a pronuntat urmatoarea solutie:
"Dispozitiile articolului 1.1, articolului 2.1. literele a si b si articolului 2821 alineat 1 din Codul de procedura civila, se interpreteaza in sensul ca, in vederea determinarii competentei materiale de solutionare in prima instanta si a cailor de atac, sunt evaluabile in bani litigiile civile si comerciale avand ca obiect constatarea existentei sau inexistentei unui drept patrimonial, constatarea nulitatii, anularea, rezolutiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent daca este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situatiei anterioare".
Fata de obiectul cererii de chemare in judecata, Curtea apreciaza ca litigiul are un caracter patrimonial, avand in vedere solicitarea reclamantului de a se anula un act juridic privind drepturi patrimoniale, evaluabili in bani.
Sustinerea din recurs referitoare la cuantumul taxei de timbru achitata la fond, care, in opinia recurentului ar determina caracterul neevaluabil in bani al litigiului, este contrazisa de decizia in recurs in interesul legii evocata mai sus, ca si de imprejurarea ca, efect al acesteia, legea taxelor de timbru este in prezent modificata.
Fata de toate considerentele expuse mai sus, apreciind ca nu subzista nici un motiv de modificare sau de casare a hotararii, curtea, in baza articolului 312 alineat 1 Cod procedura civila, a respins recursul ca nefondat.
2