Arbitraj. Piedici in organizarea si desfasurarea arbitrajului. Taxe arbitrale.
Imprejurarea ca reclamanta se afla in procedura insolventei si nu ar fi in masura sa avanseze sumele necesare in vederea satisfacerii cheltuielilor arbitrale, nu reprezinta o piedica in organizarea si desfasurarea arbitrajului, astfel cum invoca apelanta, in considerarea art.342 alin.1 Codul de procedura civila
Textul de lege invocat are in vedere acele situatii care fac imposibila judecata de catre instanta arbitrala, cum ar fi, de exemplu, imprejurarile legate de constituirea tribunalului arbitral etc., si nu se refera, deci, la acele situatii care presupun culpa vreuneia dintre parti, cum este cazul in speta de fata.
Legiuitorul, avand competenta exclusiva in stabilirea taxelor judiciare de timbru, este in drept sa determine serviciile publice conditionate de plata unor taxe de catre beneficiari, cum sunt taxele judiciare de timbru.
In virtutea aceleiasi competente, legiuitorul poate stabili si exceptii, constand in scutirea unor servicii publice sau a anumitor categorii de persoane de la obligatia platii taxelor, insa instituirea unor asemenea exceptii nu se extinde altor situatii decat cele expres prevazute de lege.
Astfel, conform art. 1 din Normele din 29 noiembrie 1999 privind taxele si cheltuielile arbitrale emise de Curtea de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera de Comert si Industrie , cu modificarile ulterioare, pentru remunerarea serviciilor arbitrale prestate de aceasta institutie, se percepe o taxa arbitrala stabilita in functie de valoarea obiectului cererii de arbitrare, fara ca textul normativ sa prevada vreo scutire de la plata acestor taxe.
(Decizia nr. 281/29.05.2007, Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a VI-a comerciala)
Prin actiunea inregistrata la 17.11.2006, reclamanta SC B. E. SA a chemat in judecata pe parata S.C. E. S.A., solicitand obligarea paratei la plata sumei de 177.890,08 RON, debit , 64.185,74 RON, penalitati de intarziere.
Prin Sentinta comerciala nr.604/17.01.2007, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala a admis exceptia de necompetenta generala si a respins cererea formulata de reclamanta ca inadmisibila.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, tribunalul a retinut ca potrivit art.25 din contractul nr.52/9.09.2004, partile au stabilit ca eventualele litigii ce pot aparea din modul de executare a contractului sa se solutioneze pe calea arbitrajului la Camera de Comert si Industrie a Romaniei.
Instanta a constatat ca potrivit art.3433 Codul de procedura civila, incheierea conventiei arbitrale exclude pentru litigiul care face obiectul ei competenta instantelor judecatoresti.
Impotriva acestei sentinte, a declarat apel reclamanta, solicitand admiterea apelului.
Apelanta a formulat urmatoarele critici:
1. Pentru reclamanta- in faliment - principala piedica in desfasurarea arbitrajului, potrivit art.342 alin.1 Codul de procedura civila, este reprezentata de suportarea cheltuielilor arbitrale, in conformitate cu prevederile art.359 si urmatoarele din Codul de procedura civila. Datorita starii de faliment, reclamanta nu detine fonduri pentru a avansa asemenea cheltuieli.
Spre deosebire de cheltuielile arbitrale, legiuitorul a prevazut in Legea nr.64/1995, Legea nr.85/2006 scutirea debitoarei de la achitarea taxei judiciare de timbru.
2. Lipsa caracterului imperativ al clauzei compromisorii.
Potrivit dispozitiilor art.25.2 din contractul partilor s-a reglementat posibilitatea partilor contractante de a apela la arbitrajul Camerei de Comert, conform legislatiei in vigoare, fara a exista aceasta obligativitate.
La dosar, in dovedire, apelanta a depus adresa Camerei de Comert si Industrie a Romaniei referitoare la dosarul arbitral nr.85/2007.
Intimata, legal citata, a solicitat respingerea apelului.
Asupra apelului, Curtea constata urmatoarele:
Din actele si lucrarile dosarului, instanta retine ca potrivit art.25.2 din contractul de furnizare de produse nr.52/9.09.2004, partile au inserat clauza compromisorie in ceea ce priveste solutionarea divergentelor contractuale, prin arbitraj, la Camera de Comert si Industrie a Romaniei, potrivit legislatiei in vigoare.
Potrivit art.3431 Codul de procedura civila, prin clauza compromisorie partile convin ca litigiile ce se vor naste din contractul in care este inserata sau in legatura cu acesta sa fie solutionate pe calea arbitrajului.
Potrivit art.3433 Codul de procedura civila, incheierea conventiei arbitrale exclude, pentru litigiul care face obiectul ei, competentei instantei judecatoresti.
De asemenea, se retin si prevederile art.343/4 alin.1, 2 si 3 Cod procedura civila, respectiv, (1)in cazul in care partile in proces au incheiat o conventie arbitrala, pe care una dintre ele o invoca in instanta judecatoreasca, aceasta isi verifica competenta.
(2) Instanta va retine spre solutionare procesul daca:
a) paratul si-a formulat apararile in fond, fara nici o rezerva intemeiata pe conventia arbitrala;
b) conventia arbitrala este lovita de nulitate ori este inoperanta;
c) tribunalul arbitral nu poate fi constituit din cauze vadit imputabile paratului in arbitraj.
(3)In celelalte cazuri, instanta judecatoreasca, la cererea uneia dintre parti, se va declara necompetenta, daca va constata ca exista conventie arbitrala.
Imprejurarea ca reclamanta se afla in procedura insolventei si nu ar fi in masura sa avanseze sumele necesare in vederea satisfacerii cheltuielilor arbitrale, nu reprezinta o piedica in organizarea si desfasurarea arbitrajului, astfel cum invoca apelanta, in considerarea art.342 alin.1 Codul de procedura civila
Textul de lege invocat are in vedere acele situatii care fac imposibila judecata de catre instanta arbitrala, cum ar fi, de exemplu, imprejurarile legate de constituirea tribunalului arbitral etc., si nu se refera, deci, la acele situatii care presupun culpa vreuneia dintre parti, cum este cazul in speta de fata.
Car priveste faptul ca Legea nr. 64/1995 sau Legea nr. 85/2006 prevad pentru aceeasi situatie in care se afla reclamanta scutirea de la plata taxei judiciare de timbru, se observa ca derogarea este strict si limitativ prevazuta de lege si nu acopera scutirea de la plata taxelor arbitrale, care, de altfel, are un alt izvor de drept.
Legiuitorul, avand competenta exclusiva in stabilirea taxelor judiciare de timbru, este in drept sa determine serviciile publice conditionate de plata unor taxe de catre beneficiari, cum sunt taxele judiciare de timbru.
In virtutea aceleiasi competente, legiuitorul poate stabili si exceptii, constand in scutirea unor servicii publice sau a anumitor categorii de persoane de la obligatia platii taxelor, insa instituirea unor asemenea exceptii nu se extinde altor situatii decat cele expres prevazute de lege.
Astfel, conform art. 1 din Normele din 29 noiembrie 1999 privind taxele si cheltuielile arbitrale emise de Curtea de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera de Comert si Industrie , cu modificarile ulterioare, pentru remunerarea serviciilor arbitrale prestate de aceasta institutie, se percepe o taxa arbitrala stabilita in functie de valoarea obiectului cererii de arbitrare, fara ca textul normativ sa prevada vreo scutire de la plata acestor taxe.
In ceea ce priveste continutul normei inscrise in art.25.2 din contract, Curtea retine ca reglementarea in materie prevede ca partile conventiei, avand capacitatea deplina de exercitiu, pot sa rezerve solutionarea litigiului patrimonial unui tribunal arbitral, daca acesta priveste drepturi asupra carora legea permite a se face tranzactie si, sub sanctiunea nulitatii, conventia arbitrala se incheie in scris.
In lipsa altor precizari legale, critica apelantei cu privire la caracterul dispozitiv al normei inscrise in art.25.2. din contract, este neintemeiata, neexistand deci o formula sacramentala cu privire la inserarea clauzei compromisorii.
Asa cum s-a aratat, conform art.3433 Codul de procedura civila, simpla inserare a clauzei compromisorii in contract exclude pentru litigiul care face obiectul ei competenta instantei judecatoresti.
In consecinta, pentru motivele retinute si temeiurile de drept aratate, Curtea va constata apelul nefondat si il va respinge conform art.296 C.pr.civ.
4