Cerere formulata de debitor pentru declansarea procedurii insolventei. Conditii.
Articolele 26 si 27 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei.
Este obligatorie existenta unei hotarari a adunarii generale a asociatilor societatii debitoare in sensul deschiderii procedurii insolventei, care sa exprime valabil vointa societatii persoana juridica, chiar daca legiuitorul nu a conditionat expres introducerea cererii de existenta unei asemenea hotarari.
Aceasta necesitate apare evidenta, in conditiile in care reprezentantul societatii care trebuie a semna actiunea introductiva potrivit dispozitiilor art.27 alin.3 din Legea nr.85/2006, indeplineste numai un mandat de administrator (cu exceptia societatii cu raspundere limitata unde administrator este asociatul unic), hotararea deschiderii procedurii depasind puterile mandatului sau.
Declansarea voluntara a procedurii insolventei presupune schimbarii esentiale in statutul debitorului si de aceea hotararea de initiere si depunere a cererii de deschidere a procedurii instituita prin Legea nr.85/2006 nu poate apartine decat adunarii generale a asociatilor.
Decizia comerciala nr.713 R/24.04.2007 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala - dosar nr.43870/3/2006.
Prin incheierea pronuntata la data de 23.01.2007 in dosarul nr.43870/3/2006, Tribunalul Bucuresti Sectia a VII a Comerciala, a respins ca nefondata cererea formulata de debitorul S.C. A E G S.R.L. reprezentata prin administrator B S D prin care s-a solicitat in baza Legii nr.85/2006, intrarea in faliment prin procedura simplificata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, judecatorul sindic a retinut in esenta ca, cererea dedusa judecatii este nefondata, avand in vedere lipsa unei hotarari a asociatilor privind deschiderea procedurii.
In acest sens prima instanta a constatat ca necesitatea existentei unei hotarari a adunarii generale a asociatilor este motivata de modificarea actelor constitutive ale societatii comerciale ca urmare a deschiderii procedurii, in principal in privinta organelor de conducere care vor fi inlocuite de administratorul judiciar, precum si faptul ca supunerea societatii procedurii insolventei depaseste cu mult nivelul deciziilor administratorilor impuse de exercitarea in conditii obisnuite a activitatii curente, avand implicatii grave asupra activitatii debitorului si a dreptului de administrare.
A mai retinut instanta fondului ca in cauza apare necesara luarea unei hotarari a asociatilor in conditiile prevazute de Legea nr.31/1990 pentru dizolvarea voluntara, aceasta solicitare neputand apartine doar unuia dintre asociati si administratori, motivata pe grave neintelegeri cu celalalt asociat si administrator, aspect care rezulta si din declaratia aflata la fila 21, dosar prin care se releva existenta pe rolul Tribunalului Bucuresti a doua cauze, avand ca parti pe cei doi asociati administratori, avand ca obiect dizolvarea prin lichidare si respectiv retragerea unuia din asociati din societate.
Impotriva Incheierii din data de 23.01.2007, a declarat recurs, in termen legal reclamanta SC A E G S.R.L., intemeiat pe dispozitiile art.304 pct.9 C.pr.civ.
Recurenta a solicitat urmare admiterii caii de atac modificarea incheierii judecatorului sindic si pe fond admiterea cererii introductive de deschidere a procedurii falimentului potrivit Legii nr.85/2006, sustinand in esenta urmatoarele critici:
- in mod gresit s-a retinut necesitatea existentei unei hotarari a adunarii generale, atat timp cat Legea nr.85/2006 nu prevede o asemenea obligatie pentru deschiderea procedurii, in cauza fiind probata starea de insolventa care impune aplicarea procedurii de lichidare judiciara conform articolului 28 din lege;
- hotararea instantei fondului se bazeaza pe o gresita interpretare si aplicare a legii, tinand seama de imprejurarea ca, in ipoteza dizolvarii voluntare, conform art.270 din Legea nr.441/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr.31/1990, judecatorul delegat dispune masura deschiderii procedurii de faliment.
In subsidiar recurenta a invederat ca la data de 25.07.2002 societatea a intreprins prin administrator un demers avand ca obiect "constatarea starii de faliment si inceperea procedurii legale", prin convocarea adunarii generale, care nu s-a putut finaliza datorita pozitiei sicanatoare manifestata de celalalt asociat si administrator, B A, astfel cum rezulta din consemnarile procesului-verbal incheiat la 12.08.2002.
Tot astfel, la data de 26.06.2005 s-au intreprins noi demersuri "pentru constatarea starii de nulitate a functionarii societatii" conform procesului-verbal incheiat la aceeasi data si care nu au gasit finalitate, datorita aceleiasi atitudini a coasociatului administrator B A.
In dovedirea sustinerilor recurenta a depus convocarea emisa sub nr.02.27.52/25.07.2002 cuprinzand ordinea de zi pentru adunarea generala din 12.08.2002, precum si convocarea emisa pentru data de 20.06.2005, dovezile de comunicare ale acestor convocari, procesele-verbale incheiate la datele de 12.08.2002 si 20.06.2005 cu ocazia adunarilor generale extraordinare.
Examinand incheierea atacata prin prisma criticilor formulate, Curtea va respinge recursul pentru considerentele care vor fi expuse in continuare.
Curtea retine ca, potrivit dispozitiilor art.26 din Legea nr.85/2006, procedura va incepe pe baza unei cereri introduse la tribunal de catre debitor sau de catre creditori, precum si de orice alte persoane sau institutii prevazute de lege.
Deschiderea procedurii insolventei la cererea debitorului constituie o declansare voluntara a procedurii, cererea societatii comerciale-persoana juridica, trebuind a fi semnata de persoanele care, potrivit actelor constitutive sau statutului au calitatea de a o reprezenta, conform art.27 alin.3 din legea procedurii insolventei.
Aceste persoane sunt administratorii societatii comerciale cu putere de reprezentare sau unicul administrator, desemnati prin actele constitutive sau hotararile adunarii generale a asociatilor.
Curtea retine ca desi o atare cerere trebuie semnata de persoana care reprezinta valabil societatea in raporturile cu tertii, hotararea de deschidere voluntara a procedurii nu poate apartine acestuia.
Chiar daca legiuitorul nu a conditionat expres introducerea cererii introductive de o atare hotarare, Curtea apreciaza ca este obligatorie existenta unei hotarari a adunarii generale care sa exprime valabil, vointa societatii persoanei juridica in sensul deschiderii procedurii insolventei.
Aceasta necesitate apare evidenta, in conditiile in care reprezentantul societatii indeplineste numai un mandat de administrator (cu exceptia societatii cu raspundere limitata unde administrator este asociatul unic), hotararea deschiderii procedurii depasind puterile mandatului sau.
Astfel cum in mod corect a retinut si prima instanta, deschiderea procedurii presupune schimbari esentiale in statutul debitorului si de aceea hotararea de initiere si depunere a cererii de deschidere a procedurii instituita prin Legea nr.85/2006 nu poate apartine decat adunarii generale a asociatilor.
Prevederile privind dizolvarea voluntara instituite prin Legea nr.31/1990 modificata si completata, evocate de recurenta, nu au relevanta juridica sub acest aspect, legiuitorul neintroducand prin ele reguli derogatorii sub aspectul adoptarii valabile a hotararii de dizolvare voluntara, care este urmata in conditiile art.233 si urmatoarele din Legea societatilor comerciale de procedura lichidarii reglementata prin aceasta lege, iar nu de "procedura falimentului" cum sustine in mod gresit recurenta.
Inscrisurile depuse in sustinerea caii de atac, privind convocarea unor adunari generale a asociatilor administratori ai societatii reclamante in datele de 12.08.2002 si respectiv la 20.06.2005, nu pot fi luate in considerare, acestea nedovedind adoptarea unei hotarari valabile a asociatilor in sensul solicitarii deschiderii procedurii, cu respectarea conditiilor imperative instituite in acest sens prin dispozitiile art.192 din Legea nr.31/1990 modificata si completata.
Pe acest aspect, Curtea retine ca la datele aratate au avut loc discutii in legatura cu situatia societatii reclamante, care nu s-au finalizat insa printr-un acord al coasociatilor.
Adoptarea unei hotarari valabile in sensul declansarii procedurii insolventei, in raport de atitudinea imputata celuilalt asociat-administrator, putea fi obtinuta de catre reclamanta-recurenta, daca erau respectate cerintele reglementate prin art.193 alin.3 din Legea nr.31/1990, care inlatura conditia privind numarul de asociati si partea din capital, in cadrul unei noi convocari a adunarii asociatilor, indeplinirea acestor conditii nefiind insa dovedita in prezenta cauza.
In considerarea celor expuse, in temeiul dispozitiilor art.312 alin.1 C.pr.civ. Curtea a respins recursul ca nefondat.