Transfer persoana condamnata. Dreptul la viata privata.
Existenta unei masuri de expulzare nu atrage automat admiterea cererii
de transfer a persoanei condamnate, chiar in lipsa acordului acesteia.
Dispozitiile art.3 din Protocolul aditional la Conventia privind transferul
persoanelor condamnate nu justifica transferul, cu incalcarea dispozitiilor
art.8 din CEDO.
(sentinta penala nr.18/04.04.2003 - CAB -Sectia I-a Penala)
Prin sesizarea nr.416/II-5/2003 din 18.03.2003, Parchetul de pe langa
Curtea de Apel Bucuresti a solicitat in baza prevederilor Legii nr.756/2001,
recunoasterea, pe cale principala, a sentintei nr.15.B.478/2000/20 a
Tribunalului Capitalei Ungariei, prin care numitul C.M.R. (cetatean roman) a
fost condamnat la 7 ani inchisoare, pentru comiterea, o data, a unor acte de
violenta impotriva unui functionar public aflat in exercitiul functiunii, o data, cu
mana armata, a unor acte de violenta impotriva unui functionar public aflat in
exercitiul functiunii, de 5 ori a infractiunii de talharie si de doua ori a
infractiunii de vatamare corporala grava, una din fapte ramanand in faza de
tentativa, prev.de art.229 al.1 si 2 , art.321 alin.1 si art.170 alin. 1 si 2 din
Codul penal ungar.
Aceasta sentinta a ramas definitiva prin hotararea nr.Bf.I.2497/2001/4
din data de 9 aprilie 2002 a Curtii Supreme de Justitie.
In temeiul art.25 cu referire la art.25 alin.2 din Legea nr.756/2001,
Curtea de Apel Bucuresti este competenta sa solutioneze prezenta cauza.
Curtea a constatat ca sesizarea Parchetului de pe langa Curtea de Apel
Bucuresti este insotita de informatiile prevazute de art.9 alin.3 din Legea
nr.756/2001 si documentele precizate in art.10 alin.2 din aceeasi lege.
In fapt, s-a retinut ca, la data de 14.07.2002, numitul C.M.R. a
deposedat, prin violenta, in loc public, partea vatamata N.I., de 3 lantisoare
din aur; la data de 16.07.2000, in orasul Budapesta, acesta a lovit cu pumnul
pe partea vatamata H.N.E. si i-a sustras de la gat 3 lantisoare din aur; la data
de 21.07.2000 in orasul Budapesta, acelasi inculpat a lovit cu pumnul si a
smuls de la gatul partii vatamate G.J. 3 lantisoare din aur, victima suferind
leziuni la cap,nas, gura si fractura osului nazal, necesitand 8 zile ingrijiri
medicale.
S-a mai retinut ca numitul C.M.R., la 23.07.2000, in Budapesta , si a
deposedat-o de un lantisor din aur; la data de 26.07.2000, susnumitul a lovit
pe partea vatamata B.I. si i-a sustras de la gat un lantisor din aur, in valoare
de 10.000 forinti, victima suferind o plaga ce a necesitat 8 zile ingrijiri
medicale si pentru a-si asigura scaparea a lovit mai multi politisti, care
incercau sa-l retina.
Curtea a constatat ca faptele comise de numitul C.M.R. in Republica
Ungara si pentru care a fost condamnat in baza Codului penal ungar au
corespondent in legislatia romana, intrunind elementele constitutive ale
infractiunii de talharie (5 fapte) si ultraj (doua fapte), prev. si ped. de art.211
al.1 si 2, lit.a. si d Cod penal, si respectiv art.239 alin.2 si 3 Cod penal, cu
aplicarea art.33 lit.a Cod penal si pedepsite cu inchisoare de la 5 la 20 ani.
Condamnatul C.M.R. se afla incarcerat in Penitenciarul cu Regim Sever
si Moderat din Budapesta.
Curtea a constatat ca natura juridica si durata pedepsei de 7 ani
inchisoare, aplicata numitului C.M.R. in Ungaria sunt compatibile cu legislatia
romana, in sensul ca hotararea a fost pronuntata de o instanta competenta,
nu contravine ordinii publice din Romania si poate produce efecte juridice in
tara, potrivit legislatiei romane.
Totodata, Curtea a retinut ca nu este necesara adaptarea acestei
pedepse si nici conversiunea condamnarii, potrivit disp.art.21 al.2 si art.22 din
Legea nr.756/2001.
Sentinta a ramas definitiva prin nerecurare.
NOTA: Transferul este legat de punerea in executare a sentintelor ce
implica privarea de libertate in interesul reintegrarii condamnatului in tara de
origine.
Consimtamantul persoanei condamnate subliniaza ratiunea legii legata
de personalizarea masurii de transfer luata in interesul persoanei
condamnate.
Chiar in conditiile art.3 al Protocolului aditional (ordin de expulzare)
opinia persoanei condamnate trebuie luata in considerare.
Potrivit prevederilor art.3 din Protocolul aditional la Conventia
Europeana asupra transferarii persoanelor condamnate, ratificat de Romania
prin O.G. nr.92/1999, statul de executare poate, la cererea statului de
condamnare sa isi dea acordul pentru transferarea persoanei condamnate
fara consimtamantul acesteia din urma, atunci cand condamnarea pronuntata
impotriva acesteia contine o masura de expulzare ori de conducere la
frontiera.
La examinarea cererii nu se poate face abstractie de motivele pentru
care condamnatul a refuzat transferul.
In cauza, transferul condamnatului in Romania nu ar incalca dispozitiile
art.8 din CEDO, interferand cu viata sa privata si de familie.
Legea permite executarea pedepsei in Romania, condamnatul are
legaturi cu cei ramasi in Romania, neavand legaturi de familie in Ungaria.
Amestecul autoritatilor publice este permis in ceea ce priveste viata
privata si de familie, atunci cand este prevazut de lege si in masura in care
constituie o masura care intr-o societate democratica este necesara pentru
securitatea nationala, siguranta publica, buna starea economica a tarii,
apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, protejarea sanatatii sau moralei
ori protejarea drepturilor si libertatilor altora.
Curtea a apreciat corect ca ingerinta este prevazuta de lege, si este
necesara intr-o societate democratica.
Fara a ignora dreptul statului, pe teritoriul careia a fost condamnat
intimatul, de a controla intrarea, sederea si expulzarea strainilor pe teritoriul
national, trebuie avute in vedere si hotararile Curtii Europene in conformitate
cu care deciziile ce constituie o interferenta cu drepturile garantate de art.8
paragraf 1 pot fi luate doar daca sunt justificate de o necesitate sociala
presanta si sunt proportionale cu scopul urmarit, deci daca sunt necesare
intr-o societate democratica.
2