SECTIA A II - A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.
Materie : RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. ANULARE HOTARARE CONSILIU LOCAL. LUCRARI DE UTILITATEPUBLICA.
- art.2 lit.a-g din Legea nr.255/2010;
- Legea nr.90/2011.
Referitor la justificarea utilitatii publice, art.2 din Legea nr. 255/2010 stabileste ca "sunt de utilitate publica" lucrarile enumerate la lit.a -g , printre aceste lucrari regasindu-se la lit. a si lucrarile de constructie, reabilitare si modernizare de drumuri de interes local.
Prin Legea nr. 90/2011 a fost modificat cuprinsul art.2 , in sensul ca lucrarile de la lit. a-g " sunt declarate de utilitate publica", iar in expunerea de motive la aceasta lege s-a aratat ca "interpretarea potrivit careia lucrarile vizate de Legea nr.255/2010 nu sunt declarate de utilitate publica _ contravine spiritului Legii nr.255/2010 si intentiei de reglementare si conduce la ingreunarea intregului proces a obiectivelor de investitii", precum si faptul ca se impune clarificarea "partii introductive a alineatului 1 al articolului 2 din Legea nr. 255/2010 , astfel incat sa reiasa fara putere de tagada ca lucrarile vizate de acest act normativ sunt declarate de utilitate publica chiar prin textul legii".
Rezulta ,asadar , ca intentia legiuitorului nu a fost aceea de a enumera categoriile de lucrari care determina aplicarea Legii nr.255/2010, asa cum sustine recurentul , ci a declara utilitatea publica a acestora.
Prin urmare, avand in vedere cele aratate mai sus , Curtea a apreciat in mod corect instanta de fond a retinut ca utilitatea publica a lucrarilor constructie, reabilitare si modernizare de drumuri de interes local este stabilita prin lege, iar instanta investita cu o actiune avand ca obiect constatarea nelegalitatii unei hotarari a consiliului local de aprobare a indicatorilor tehnico economici si de declansare a procedurii exproprierii poate sa analizeze doar daca lucrarea ce face obiectul hotararii se incadreaza sau nu intre cele stabilite ca fiind de utilitate publica prin lege, fara a se putea pronunta cu privire la utilitatea publica a acesteia.
Decizia nr.4402/CA/06.12.2012 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a II -a civila, de contencios administrativ si fiscal.
Prin sentinta nr.912/CA din 21.02.2012 Tribunalul Bihor a respins exceptia inadmisibilitatii actiunii, invocata de paratul C. L. M. O. - A. I. O.
A respins ca neintemeiata actiunea in contencios administrativ astfel cum a fost formulata si precizata de reclamantul C. G. , domiciliat in O., strada S. nr.32, bl.C16, apart.3, judetul Bihor, in contradictoriu cu paratul C. L. M. O. - A. I. O., cu sediul in O., P. U. nr.1, judetul Bihor.
Fara cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta astfel, instanta de fond a avut in vedere urmatoarele :
Reclamantul C. G. este proprietar asupra construc?iei comerciale in suprafa?a de 82 mp, situata administrativ pe strada C. C. din localitatea Oradea ?i topografic pe nr.topo.3577/14, inscrisa in CF nr.70452 Oradea (f.28-29).
Terenul identificat cu nr.topo.3577/14 este proprietatea M. O. ?i a fost dat in concesiune reclamantului prin contractul de concesiune nr.236 din 10.11.1993, reziliat unilateral de C. L. M. O. prin actul de reziliere unilaterala nr.142579/2000, intocmit in baza HCL nr.59 din 29.04.1999.
Prin Hotararea Consiliului Local al M. O. nr.357 din 26.05.2011 (f.132) s-au aprobat indicatorii tehnico-economici rezulta?i din studiul de fezabilitate pentru obiectivul de investi?ie "Realizare banda rapida de acces din B. M. spre A. G. " situat in municipiul O. ?i declan?area procedurii de expropriere a imobilelor cu suprafa?a de 795 mp, teren ?i construc?ii in suprafa?a de 153 mp identificate cu nr.cadastral 1343 Oradea ?i, respectiv, construc?ie in suprafa?a de 82 mp inscris in CF nr.70452 Oradea (nu CF nr.70450, cum eronat s-a men?ionat in hotarare), avand nr.topo.3577/14.
Impotriva acestei hotarari, reclamantul C. G. a formulat plangere prealabila, in conformitate cu art.7 din Legea nr.554/2004 (f.7-9), solicitand revocarea hotararii, insa prin adresa nr.52955, 53102 din 02.08.2011 a C. L. M. O. - A. I. O. plangerea a fost respinsa ca neintemeiata.
Analizand prioritar, in conformitate cu art.137 Cod procedura civila, excep?ia de inadmisibilitate a ac?iunii invocata de parat ?i motivata pe dispozi?iile art.22 din Legea nr.255/2010, in sensul ca in situa?ia exproprierii pe procedura prevazuta de Legea nr.255/2010, expropriatul poate ataca in instan?a doar hotararea de stabilire a cuantumului despagubirii, fara a putea contesta transferul dreptului de proprietate catre expropriator asupra imobilului supus exproprierii, instan?a a respins-o ca neintemeiata, re?inand ca reclamantul contesta legalitatea hotararii de consiliu local ?i din perspectiva modalita?ii de exprimare a votului la momentul adoptarii acesteia, care este supusa analizei instan?ei de judecata in temeiul Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ, iar, pe de alta parte, in considerarea normelor care garanteaza accesul la justitie, respectiv art.21 din Constitutie, in care se inscrie posibilitatea oricarei persoane de a se adresa direct si nemijlocit instantelor de judecata pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime, precum si art.6 din Conventia europeana a drepturilor omului, text care face parte din dreptul intern, odata cu ratificarea Conventiei.
In sistemul Conventiei, pentru a se asigura o respectare scrupuloasa a dreptului de acces liber la justitie, statele trebuie sa confere acestui drept doua calitati: efectivitate si accesibilitate. Efectivitatea accesului la justitie implica in primul rand ca accesul la justitie sa fie eficace, ceea ce presupune ca statul sa permita accesul la justitie al oricarei persoane, astfel incat aceasta sa poata sa isi satisfaca interesele pe care le-a urmarit prin promovarea litigiului in fata judecatorului, iar accesibilitatea implica obligatia statului sa acorde oricarei persoane toate facilitatile rezonabile, de drept si de fapt, pentru a putea accede la instanta.
In virtutea acestor considerente, instanta a dat eficienta demersului juridic al reclamantului prin promovarea prezentei actiuni in instanta, in mod efectiv si accesibil, in conformitate cu principiul constitutional prevazut in art.21 din Constitu?ie si art.6 din Conventie, apreciind ca prezenta actiune, avand ca obiect anularea hotararii de consiliu local, este admisibila.
Odata ce s-a stabilit ca demersul in instanta al reclamantului este admisibil, instanta a analizat temeinicia actiunii formulata de reclamant.
Un prim motiv de nelegalitate a HCL nr.35/2011 invocat de reclamant, a vizat modalitatea de vot la aprobarea proiectului acestei hotarari, sus?inand ca la votarea acestuia au votat "pentru" 17 consilieri ?i "impotriva" 4 consilieri, prin urmare numarul de voturi a fost insuficient pentru adoptarea proiectului. Ulterior, unul dintre consilieri s-a razgandit ?i a votat "pentru", astfel ca a fost intrunit numarul minim de voturi necesare adoptarii proiectului, respectiv 18, insa considera nelegala reluarea votului in aceea?i ?edin?a ?i modificarea rezultatului votului din "respins" in "admis".
Instan?a a retinut ca, potrivit art.45 alin.1 din Legea nr.215/2001 a administra?iei publice locale, republicata ?i actualizata, in exercitarea atribu?iilor ce ii revin, consiliul local adopta hotarari cu votul majorita?ii membrilor prezen?i, in afara de cazurile in care legea sau regulamentul de organizare ?i func?ionare a consiliului cere o alta majoritate. Referitor la procedura de votare, alin.5 al acestui text de lege prevede ca procedurile de votare vor fi stabilite prin regulamentul de organizare ?i func?ionare a consiliului local.
Sub acest aspect, s-a constatat ca prin HCL nr.754 din 30.09.2008 s-a aprobat Regulamentul de organizare ?i func?ionare a C. L. M. O. , in cap.V, art.105-111 fiind reglementata procedura de adoptare a hotararilor de consiliu local.
Conform art.109 din Regulament, dezbaterile din ?edin?ele consiliului local, precum ?i modul in care ?i-a exercitat votul fiecare consilier local se consemneaza intr-un proces verbal, semnat de pre?edintele de ?edin?a ?i de secretatul unita?ii administrativ-teritoriale.
Potrivit art.110 din Regulament, consiliul adopta hotarari cu votul majorita?ii membrilor prezen?i, cu excep?ia cazurilor in care legea ori prezentul regulament reglementeaza o alta majoritate. In caz de paritate de voturi, hotararea nu se adopta iar dezbaterile se reiau in ?edin?a urmatoare.
In urma analizarii, din perspectiva acestor dispozi?ii legale, a extrasului din procesul verbal al ?edin?ei ordinare a C. L. M. O. din data de 26.05.2011 ?i tabelele privind modul de vot al materialelor supuse dezbaterii in ?edin?a respectiva, depuse in proba?iune de parat (f.35-59), instan?a a constatat ca sus?inerile reclamantei sunt neintemeiate, modalitatea de vot fiind exercitata cu respectarea legii.
Astfel, la ?edin?a de consiliu local din 26.05.2011 au participat 22 de consilieri iar in ordinea de zi au fost cuprinse 56 de obiective, proiectul de hotarare ?i raportul de specialitate privind aprobarea indicatorilor tehnico-economici rezulta?i din studiul de fezabilitate pentru obiectivul de investi?ie "Realizare banda rapida de acces din B. M. spre A. E. G. " ?i declan?area procedurii de expropriere fiind la pct.53 pe ordinea de zi.
In privin?a modalita?ii de vot la obectivul de la pct.53, s-a constatat ca s-a produs o eroare la procesul de numarare a voturilor determinata de faptul ca dl. consilier P. V. a omis sa-?i exprime votul. Acest aspect a fost sesizat de secretarul de ?edin?a, ?i, cu acordul celor prezen?i, s-a reluat votul la pct.53, fiind exprimate 18 voturi "pentru", 0 voturi "impotriva" ?i 4 ab?ineri, astfel ca proiectul a fost aprobat cu votul majorita?ii celor prezen?i, in conformitate cu prevederile art.110 din Regulament.
Contrar sus?inerilor reclamantului, instan?a a constatat ca dispozi?iile Legii nr.215/2001 ?i ale Regulamentului aprobat prin HCL nr.754/2008 nu interzic reluarea votului in aceea?i ?edin?a, in caz de omisiune de exprimare a votului constatata in timpul ?edin?ei. Doar in situa?ia parita?ii de voturi hotararea nu se adopta ci dezbaterile trebuie reluate in ?edin?a urmatoare, insa nu aceasta a fost ipoteza in spe?a.
Reclamantul a mai invocat nelegalitatea HCL nr.357/2011 din perspectiva utilita?ii publice, afirmand ca hotararea este inutila intrucat din planul de situa?ie privind coridorul de expropriere rezulta ca imobilele expropriate nu au nici un rol de fluidizare a traficului dinspre M. spre A. G. , ci folosesc, in cea mai mare parte, construirii unei parcari.
A mai solicitat sa se aiba in vedere ca in prezent exista o banda de acces dinspre B. M. spre A. G. , cu o la?ime suficient de mare, care porneste imediat dupa intrarea in turbogira?ie, astfel ca toate autovehiculele care se deplaseaza din direc?ia B. M. spre A. G. au acces direct imediat de pe pod catre aceasta alee, prin urmare exproprierea construc?iei pe care o de?ine in proprietate, in scopul crearii unei astfel de benzi, este inutila.
Analizand HCL nr.357 din 26.05.2011, instan?a a constatat ca scopul realizarii obiectivului de investi?ie "Realizare banda rapida de acces din B. M. spre A. E. G. " a fost inlesnirea ?i fluidizarea traficului in zona ?i a fost adoptata in temeiul Legii nr.255/2010 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, necesara realizarii unor obiective de interes na?ional, jude?ean ?i local.
Potrivit art.2 lit.a) din Legea nr.255/2010, sunt de utilitate publica "lucrarile de construc?ie, reabilitare ?i modernizare de drumuri de interes na?ional, jude?ean ?i local, precum ?i toate lucrarile de construc?ie, reabilitare ?i extindere a infrastructurii feroviare publice, lucrarile necesare dezvoltarii re?elei de transport cu metroul ?i de modernizare a re?elei existente, lucrarile de dezvoltare a infrastructurii aeroportuare, precum ?i a infrastructurii de transport naval".
Re?inand ca, din punct de vedere a naturii ?i a caracteristicilor acestui obiectiv de investi?ie - realizare banda rapida de acces - este un proiect de construc?ie, reabilitare ?i modernizare a unui drum de interes local, instan?a a constatat ca se incadreaza in dispozi?iile art.2 lit.a) din Legea nr.255/2010, situa?ie in care calificarea acestuia ca fiind de "utilitate publica" este expresa, fiind stabilita prin lege, astfel ca nu mai este supusa controlului instan?ei de judecata sub acest aspect.
Oricum, din proba?iunea administrata in cauza, respectiv documenta?ia care a stat la baza adoptarii HCL nr.357/2011 (raportul de specialitate, planul de situa?ie, studiul de fezabilitate, avizele tehnice) coroborata cu cele constatate cu ocazia deplasarii instan?ei la fa?a locului (prezentate in procesul verbal din 22.11.2011, f.136), rezulta ca prin realizarea acestei benzi rapide de acces dinspre B. M. spre A. E. G. (care se va alatura celei deja existente, astfel ca accesul va fi realizat pe doua benzi), practic se va fluidiza mult traficul rutier local la ie?irea de pe podul D. ?i in intersec?ia din P. I., prin eliminarea blocajelor de circulatie existente in prezent, ?i, totodata, va spori siguranta in circulatia rutiera.
Pentru aceste motive, instan?a a constatat ca hotararea atacata a fost adoptata cu respectarea dispozi?iilor legale, astfel ca, in temeiul art.18 alin.1 din Legea nr.554/2004, a fost respinsa ca neintemeiata atat solicitarea de anulare a HCL nr.357 din 26.05.2011, cat ?i preten?ia privind plata daunelor morale solicitate prin precizarea de ac?iune.
Fata de solutia pronuntata, in cauza nu s-au acordat cheltuieli de judecata.
Impotriva acestei sentintei, a declarat recurs recurentul reclamant C. G. , solicitand admiterea recursului, modificarea sentintei atacate, in sensul admiterii in totalitate actiunii, anularea Hotararii Consiliului Local al M. O. nr. 357 din data de 26.05.2011, privind aprobarea indicatorilor tehnico-economici rezultati din studiul de fezabilitate pentru obiectivul de investitie "realizare banda rapida de acces din B. M. spre A. G. " situat in M. O., pentru declansarea procedurii de expropriere a imobilului (...) constructie in suprafata de 82 mp cu nr. cadastral 3577/14, inscris in CF 70452 Oradea", proprietatea recurentului, ca fiind nelegala. Obligarea paratei la plata sumei de 30.000 euro, reprezentand despagubiri pentru daune morale, obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata reprezentand taxa de timbru si onorariu avocatial, atat la fond, cat si in recurs si mentinerea dispozitiei privind respingerea exceptiei inadmisibilitatii actiunii.
In dezvoltarea motivelor de recurs, a aratat ca prin sentinta atacata, instanta de fond a respins, in mod temeinic si legal exceptia inadmisibilitatii actiunii invocata de paratul C. L. M. O., insa a respins pe fond si actiunea ca fiind neintemeiata.
Apreciaza ca dispozitia de respingerea a exceptiei de inadmisibilitate este temeinica si legala, insa considera ca dispozitia de respingere pe fond a actiunii asa cum a fost formulata si precizata este netemeinica si nelegala.
Fata de exceptia inadmisibilitatii actiunii ce face obiectul prezentului dosar, invocata prin intampinare de parata, considera ca respingerea acesteia este temeinica, legala si extrem de fireasca.
Arata ca instanta de fond a avut in vedere sustinerile recurentului privitoare la respingerea acestei exceptii, dar si prevederile art.21 din Constitutia Romaniei si ale art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Astfel, art. 21 din Constitutie, garanteaza posibilitatea oricarei persoane de a se adresa direct si nemijlocit instantei de judecata pentru apararea drepturilor, libertatilor si intereselor sale legitime.
Pe de alta parte, in sistemul Conventiei Europene, pentru a se asigura o respectare scrupuloasa a dreptului de acces liber la justitie, statele trebuie sa confere acestui drept, doua calitati: EFECTIVITATE si ACCESIBILITATE.
Efectivitatea accesului la justitie implica in primul rand ca accesul la justitie sa fie eficace, ceea ce presupune ca statul sa permita accesul la justitie al oricarei persoane, astfel incat aceasta sa-si poata satisface interesele pe care le-a urmarit prin promovarea litigiului in fata judecatorului.
Accesibilitatea implica obligatia statului de a acorda oricarei persoane toate facilitatile rezonabile, de drept si de fapt, pentru a putea accede la instanta.
Pentru toate aceste considerente, in mod temeinic si legal, instanta de fond a respins exceptia inadmisibilitatii actiunii.
Pe fondul cauzei, a solicitat a se aprecia netemeinicia sentintei atacate, si in consecinta sa se dispuna ca o consecinta a admiterii recursului, anularea HCL 357/2011, pentru urmatoarele considerente:
2.a. Sub aspectul modului de vot al acestui proiect, arata ca a invederat instantei de fond, faptul ca reluarea votului in aceeasi sedinta, dupa neintrunirea numarului necesar de voturi pentru a fi aprobat este nelegala. In sprijinul legalitatii modalitatii de vot, parata a depus la dosar un extras al procesului verbal al sedintei de consiliu din data de 26.05.2011, extras ce dovedeste exact sustinerile recurentului. Astfel, la prima dezbatere a proiectului nr. 53 se arata ca 17 consilieri au votat pentru, 0 - impotriva si 5 consilieri s-au abtinut, nefiind astfel intrunit numarul minim de 18 voturi pentru. Este un calcul simplu, avand in vedere numarul consilierilor prezenti, si anume 22 (17+5=22).
Ulterior, secretarul Municipiului, ingrijorat probabil de neadoptarea hotararii, arata ca a avut loc o neintelegere la votul de la punctul 53 si solicita reluarea acestuia, inregistrandu-se dupa reluare : 18 voturi pentru si 4 abtineri. De asemenea, solicita a se observa ca singurul tabel cu modul de vot nesemnat este cel al consilierului care si-a schimbat pozitia dupa reluarea votului.
Apreciaza ca reluarea votului asupra aceluiasi proiect, in cadrul aceleiasi sedinte este nelegala.
Acest aspect a fost de altfel semnalat si in presa locala, chiar de jurnalistii care au asistat la sedinta de consiliu, iar consilierul care a votat diferit la reluarea votului a declarat cu seninatate ca "asa a avut el chef sa voteze".
Instanta de fond nu a avut in vedere extrasul din procesul verbal al sedintei de Consiliu local, depus la dosar de parata, extras din care rezulta ca nu a avut loc nici o eroare la numaratoarea voturilor, intrucat in cuprinsul motivarii sentintei se mentioneaza ca initial numarul de voturi era 17 "Pentru" si 4 -"Abtineri" (in realitate erau 17 cu 5), iar dupa reluarea votului s-au numarat 18 "Pentru" si 4 "abtineri".
Din modul in care instanta a apreciat desfasurarea votului, se poate intr-adevar deduce ca ar fi avut loc o eroare materiala la numaratoarea voturilor (17 cu 4, in loc de 17 cu 5). Insa din extrasul procesului verbal de sedinta rezulta clar ca, initial, la prima votare au fost 5 abtineri si nu 4 asa cum a aratat instanta, astfel, e cert ca la prima votare proiectul nu a intrunit numarul necesar de 18 voturi pentru a putea fi adoptat.
2.b.In ce priveste justificarea utilitatii publice a investitiei aprobate prin HCL atacata, arata ca desi a invederat instantei de fond o multitudine de aspecte care au reiesit din inscrisurile existente la dosar si care fac parte din documentatia ce a stat la baza adoptarii HCL atacata, instanta nu a facut altceva decat sa reproduca prevederile art.2 lit.a din Legea nr. 255/2010 privind categoriile de lucrari definite ca fiind de utilitate publica.
Astfel, instanta a concluzionat ca, atata timp cat realizarea benzii de acces este un proiect de constructie a unui drum de interes local, acest proiect se incadreaza in prevederile art.2 lit. a din Legea 255/2010,"utilitatea publica fiind expresa, stabilita prin lege, astfel ca nu mai este supusa controlului instantei de judecata sub acest aspect."
Cu alte cuvinte, instanta de fond, desi raportat la exceptia de inadmisibilitate invocata de parata, invoca ea insasi prevederile Conventiei Europene privitoare la garantarea accesului la justitie, in privinta utilitatii publice a investitiei, nu mai considera ca se impune controlul judecatoresc, incalcand, considera ea, exact prevederile art. 6 din conventie.
Apreciaza ca, desi, intr-adevar, art.2 din Legea 255/2010 declara ca fiind de utilitate publica "constructia, reabilitarea sau modernizarea" unui drum de interes local, aceasta prevedere nu poate fi interpretata in sensul ca proiectul de investitii nu este supus vreunui control al instantei de judecata.
Acest art. 2 din Legea 255/2010, nu face altceva decat sa enumere categoriile de lucrari care, fiind de utilitate publica, determina aplicarea Legii 255/2010, ca modalitate de desfasurare a procedurii de expropriere. Interpretarea corecta a acestor prevederi este aceea ca pentru lucrarile enumerate la art. 2 se aplica procedura impusa de Legea 255/2010 si nu cea prevazuta de Legea 33/1994.
Nicidecum, aceasta prevedere legala, nu poate impiedica instanta, sa analizeze daca proiectul de investitie care atrage aplicabilitatea legii speciale in materie de exproprieri, este sau nu este legal.
Daca se afirma ca proiectul de investitii nu poate fi analizat de instanta sub aspectul utilitatii publice a lucrarii, ne aflam in situatia restrangerii dreptului cetateanului de acces la justitie, in intelesul art.6 din Conventie.
Mai arata ca se discuta, deci, despre un refuz al instantei judecatoresti de a analiza sub aspectul legalitatii si temeiniciei, un act administrativ vatamator.
O astfel de interpretare, duce si la posibilitatea unor incalcari grave ale altor drepturi consfintite de Conventia europeana, cum ar fi dreptul de proprietate. Din motivarea instantei, deducem urmatorul fapt: orice fel de proiect de investitie constand in construirea, modernizarea sau reabilitarea unui drum de interes local, este in virtutea legii 255/2010, legal si nesupus controlului judecatoresc, indiferent daca pare din fasa o aberatie a catorva alesi locali, sau este total inutil raportat la scopul urmarit, sau chiar nu are nici o legatura cu obiectivul principal al investitiei.
Considera, ca o asemenea interpretare nu poate fi admisa intr-un stat de drept, care a ratificat Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Recurentul a invederat instantei de fond aspecte care au rezultat din documentatia care a stat la baza adoptarii HCL, care coroborate, au determinat aceeasi concluzie: scopul investitiei, tema acesteia si obiectivele urmarite, nu au nici o legatura cu A. G. . A aratat, de asemenea ca exproprierea constructiei sale in vederea construirii unei benzi de acces,este nejustificata, in conditiile in care exista deja o astfel de banda de acces.
Sigur, in conditiile in care instanta a considerat ca nu poate sa-si exercite controlul asupra utilitatii publice, in mod evident nu a analizat temeinic multitudinea de inscrisuri existente la dosar.
Reia pentru instanta de recurs aspectele invocate, privind investitia ce se doreste a se realiza:
Dupa ce se detaliaza in termenii tehnici ai studiului de fezabilitate ce a stat la baza adoptarii HCL 357/2011, problemele si inconvenientele majore ale intersectiei tip turbogiratie (care nu au nici o legatura cu A. G., ci cu directia Cluj-Deva), se identifica si solutia rezolvarii acestor inconveniente, si anume "mutarea punctului de conflict cu 25 m spre directia Deva, fapt care ar permite patrunderea in intersectie pe doua benzi de circulatie din directia B. M., fara sa fie nevoite sa cedeze trecerea. Acest fapt ar fluidiza foarte mult traficul, sporind considerabil capacitatea de tranzit a intersectiei din directia B. M. ."
Solutiile propuse si aprobate prin HCL 357/2011 nu au nici o legatura cu A. G. In studiul de fezabilitate aprobat prin HCL 357/2011 se identifica cauzele traficului greoi si se propun solutiile si de remarcat este ca nici cauza si nici solutiile nu vizeaza A. G.
Se mai arata in intampinare ca "amenajarea accesului rapid din B. M. in intersectia P. I. (...) joaca un rol esential in fluidizarea circulatiei, evitarea concentrarilor excesive de trafic, scurtarea distantelor de parcurs intre zonele functionale ale orasului (...)". Nici o referire la modul concret in care A. G. este responsabila de blocajele uriase din turbogiratie, dimpotriva se indica o cu totul alta cauza a acestor blocaje, respectiv banda dinspre Cluj spre Deva, si in egala masura nu este identificata solutia ca fiind crearea benzii M.-G. , dimpotriva, se arata ca solutia este mutarea punctului de conflict cu 25 m spre Deva. Aceasta solutie este realizabila fara exproprierea constructiei.
Din analiza studiului de fezabilitate ce a stat la baza adoptarii HCL 357/2011 rezulta in mod cert faptul ca problema ce se urmareste a fi rezolvata este alta decat accesul de pe B. M. spre A. G. . Nici in cuprinsul acestui studiu si, de altfel nici in cuprinsul intampinarii, nu se regaseste nici o justificare legala, dar nici tehnica pentru taierea coltului din capatul P. D. , pentru ca putinele autovehicule care patrund in A. G. din directia M. , castigand aproximativ 2 metri fata de distanta din prezent, sa poata determina o scadere a blocajelor cumplite din turbogiratie. De altfel, in chiar preambulul studiului de fezabilitate, care denumeste obiectivul de investitie ca fiind "Realizare banda rapida de acces din B. M. spre A. G. ", la definirea temei si a scopului investitiei se arata:
1. "Tema este amenajarea unui acces rapid din B. M. in intersectia P. I., care prin amplasare si prin legaturile esentiale pe care le formeaza in cadrul tramei de trafic din zona centrala a orasului, joaca un rol esential in fluidizarea circulatiei, evitarea concentrarilor excesive de trafic, scurtarea zonelor de parcurs intre zonele esentiale ale orasului, sporirea sigurantei circulatiei si eliminarea blocajelor din punctele cheie ale orasului."
2. "Scopul obiectivului de investitii este fluidizarea traficului rutier prin eliminarea blocajelor de circulatie datorate cresterii traficului, cat si necesitatea sporirii sigurantei in circulatia rutiera, crearea a noi locuri de parcare."
La capitolul "Descrierea investitiei", se mentioneaza la un moment dat faptul ca "la iesirea de pe pod se va realiza o noua banda de viraj dreapta, care va incepe chiar din dreptul magazinului actual, pentru accesul in A. G. ." Cu alte cuvinte, se ignora cu desavarsire existenta in prezent a unei benzi catre aceasta alee, care incepe tot la iesirea de pe pod, tot in dreptul magazinului.
Pe de alta parte, insa, paragraful nr. 1 al paginii 5 din studiu, unde se arata: "Ca urmare a faptului ca sunt in curs lucrari de amenajare a malului C., pe malul stang, intre P. D. si P. F., se impune tratarea in cadrul acestei investitii a zonei din malul raului care nu face obiectul lucrarilor amintite", in sensul ca "intre podul D. si coltul C. N. E.G. , se vor realiza lucrari de demolare a cladirilor care stau in paragina de ani de zile".
Apreciaza, dupa studiul raportului de specialitate, vazand lipsa de temeinicie, si mai mult, lipsa oricarei relevante tehnice, pentru declararea utilitatii publice a exproprierii constructiei sale, ca HCL 357/2011 este nelegala.
Este extrem de hilar si parca sfidator, cum au gandit cei care au aprobat raportul de specialitate prin HCL atacata, ca A. G. si constructia sa sunt cauzele blocajelor uriase din trafic si cum demolarea constructiei si taierea coltului podului spre A. G. (spre care, de altfel exista in prezent acces direct de pe pod, suficient, in conditiile in care de pe cele doua benzi de pe P. D. se deschide un evantai de 5 benzi, dintre care una spre A. G. ) ar reprezenta solutia aplaudabila a municipalitatii pentru rezolvarea problemelor din trafic, "realizarea unui confort sporit pentru participantii la trafic, marirea sigurantei circulatiei, reducerea numarului de accidente, imbunatatirea conditiilor de mediu din municipiu (...)
Apreciaza hotararea de expropriere a cladirii pentru realizarea benzii rapide de acces este absolut inutila, intrucat din planul de situatie privind coridorul de expropriere rezulta clar ca imobilele expropriate nu au nici un rol de fluidizare a traficului dinspre M. spre A. G. , ci folosesc in cea mai parte construirii unei parcari (respectiv 715 mp). Considera ca fluidizarea traficului se poate realiza exclusiv pe o suprafata carosabila denumita "sosea", in nici un caz asupra unei parcari.
Cu alte cuvinte, aprobarea proiectului si a indicatorilor tehnici, desi se sustine ca au ca scop fluidizarea traficului in zona, in realitate nu au nici o legatura cu acest aspect.
Considera ca hotararea atacata este nelegala intrucat in prezent exista o banda de acces dinspre B. M. spre A. G. , cu o latime suficient de mare, banda care porneste imediat dupa intrarea in turbogiratie. Astfel, toate autovehiculele care se deplaseaza din directia B. M. spre A. G. au acces direct imediat de pe pod catre aceasta alee, deci apare total inutila exproprierea constructiei proprietatea subsemnatului in scopul crearii unei astfel de benzi.
De altfel, considera ca fluidizarea traficului in zona nu va putea fi realizat prin latirea benzii de acces catre A. G., in primul rand pentru ca pe pod exista doar doua benzi de circulatie pe fiecare sens, neexistand nici o posibilitate de a vira dreapta catre A. G. , dinspre B. M., decat dupa traversarea podului de peste C., iar in al doilea rand, dupa traversarea podului exista o banda de acces doar catre A. G.
In aceste conditii, nu poate intelege modalitatea concreta in care exproprierea constructiei sale va putea determina vreo fluidizare a traficului catre A. G. . De altfel, considera ca nu A. G. este vinovata pentru blocajele in trafic, intrucat aceasta nu reprezinta o "artera" rutiera circulata, si chiar daca ar fi, asa cum am invederat exista o banda de acces catre aceasta, latirea ei aparand ca o inutilitate.
Pe de alta parte, este surprinzator faptul ca s-a decis exproprierea constructiei sale pentru a se realiza o eventuala latire a benzii de acces existente deja inspre A. G. , dar pe de alta parte ramane neexpropriata suprafata invecinata din nr. cadastral 1343, proprietatea SC T. SA.
Arata ca la dosarul cauzei a depus numeroase fotografii ale intersectiei, ale constructiei subsemnatului si ale A. G., din diferite unghiuri. A urmarit evidentierea prin aceste probe a faptului ca din cele doua benzi existente pe podul D. , se deschide un evantai de cinci benzi, imediat dupa iesirea de pe pod, iar una dintre aceste benzi accede catre A. G. A dorit sa evidentiem faptul ca nu doar aceasta banda din dreapta care accede catre A. G., ci si cea invecinata, sunt extrem de rar folosite de participantii la trafic. Majoritatea covarsitoare a autovehiculelor folosesc doar cele trei benzi dinspre axul drumului, din totalul celor cinci care se formeaza la iesirea de pe pod.
A solicitat, si s-a incuviintat, si proba cercetarii la fata locului, tot in scopul de a dovedi faptul ca A. G. nu este o artera circulata, si ca accesul catre A. G. exista in prezent si este extrem de facil. Instanta de fond a consemnat in procesul verbal de cercetare la fata locului faptul ca inspre A. G. accede un autoturism la cateva minute.
Mai arata ca problema identificata si solutia propusa pentru fluidizarea traficului, asa cum sunt ele evidentiate in studiul de fezabilitate, nu sunt in legatura cu A. G. , ci cu P. I. si directia Cluj-Deva. Ori aceasta problema si solutia propusa sunt realizabile fara exproprierea constructiei subsemnatului.
Sub acest aspect a considerat ca HCL atacata este nelegala si abuziva, intrucat exproprierea constructiei sale nu este nici necesara, nici utila pentru rezolvarea problemelor identificate chiar de autorii studiului.
De asemenea arata ca din punctul sau de vedere, dupa ce timp de 8 ani a avut nenumarate litigii cu P. O., litigii avand ca miza constructia sa, dupa ce i s-au respins nenumaratele solicitari de cumparare a terenului in suprafata de 165 mp proprietatea Statului Roman, dar si cele privind aprobarea/autorizarea extinderii sau modernizarii constructiei, chiar in conditiile in care s-a obligat sa creeze chiar el pe cheltuiala sa o parcare, care urmeaza a se realiza conform acestei hotarari din bani publici, dupa ce chiar in cursul lunii martie 2011 i s-a solicitat sa achite taxa de folosinta asupra terenului domeniu public, tinde sa interpretez aceasta hotarare de expropriere a constructiei intr-un scop pe care au nu il vad nici logic, nici de utilitate publica, ca fiind o modalitate de a obtine dupa multi ani de procese eliberarea de constructie a unei suprafete de teren demult ravnite. Chiar prin raspunsul autoritatii locale la procedura prealabila formulata se reitereaza, desi fara legatura cu obiectul prezentei cauze, indelungatele animozitati si sicane ale autoritatilor publice locale fata de recurent. S-a facut referire, de altfel si la "necesitatea incetarii oricaror raporturi faptice si juridice" intre el si autoritatile publice locale, aceasta modalitate a exproprierii fiind singura cale de a obtine incetarea acestor raporturi.
3.In ce priveste capatul 2 al cererii, privind obligarea la plata sumei de 30.000 euro cu titlu de despagubiri pentru suferintele cauzate de adoptarea acestui act administrativ, aratam urmatoarele:
Avand in vedere prevederile art. 8 alin 1 si art. 18 alin.4 lit.e din Legea nr. 554/2004, solicita ca pe langa admiterea capatului de cerere privind anularea HCL 359/2011, instanta sa se pronunte si asupra cererii de despagubiri, intrucat vatamarea produsa prin adoptarea HCL 359/2011 este uriasa.
Suma de 30.000 EURO considera ca este intemeiata si justificata, avand in vedere suferintele cauzate prin declansarea procedurii de expropriere.
Apreciaza, de asemenea, ca solicitarea sa de a i se acorda despagubiri pentru daune morale in temeiul prevederilor Legii nr. 554/2004, trebuie admisa, chiar daca recurentul are la dispozitie actiunea civila in temeiul Legii nr.255/2010 pentru acordarea unei juste despagubiri pentru imobilul expropriat.
Considera ca cele doua actiuni care au ca obiect plata despagubirilor, nu se exclud, dimpotriva au temeiuri legale distincte, aceasta avand ca temei Legea 554/2004 - constand in despagubiri pentru daune morale pentru vatamarea cauzata de adoptarea actului administrativ, iar cererea pe care o voi adresa instantei competente in temeiul legii nr. 255/2010 are ca obiect despagubirea constand in valoarea reala a prejudiciului cauzat ca urmare a exproprierii unui imobil.
In consecinta, solicita admiterea si acestui acest capat de cerere, intrucat este intemeiat atat in drept cat si in fapt.
Pentru toate aceste considerente, solicita admiterea recursului ca fiind fondat.
In drept a invocat art.304 pct.9 si art. 3041 Cod procedura civila, Legea 554/2004, art. 21 din Constitutie, art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Intimatul parat prin intampinare a solicitat respingerea recursului.
Examinand sentinta recurata , prin prisma motivelor de recurs, cat si din oficiu, avand in vedere actele si lucrarile dosarului s-a constatat ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente:
Referitor la modalitatea de vot , in mod corect instanta de fond a retinut ca s-a produs o eroare la procesul de numarare a votului , consilierul P. V. omitand sa-si exprime votul, astfel ca s-a dispus reluarea votului, dispozitiile Legii nr. 215/2001 si ale Regulamentului de organizare si functionare a C. L. M. O. aprobat prin HCL nr. 754/2008 neinterzicand reluarea votului in cazul in care , in aceeasi sedinta, se constata ca unul sau mai multi consilieri locali au omis sa-si exprime votul .
Aceasta eroare reiese chiar din procesul verbal de sedinta de unde rezulta ca secretul municipiului O. a sesizat faptul ca acest consilier local nu a votat , solicitand reluarea votului. Referitor la justificarea utilitatii publice, art.2 din Legea nr. 255/2010 stabileste ca "sunt de utilitate publica" lucrarile enumerate la lit.a -g , printre aceste lucrari regasindu-se la lit. a si lucrarile de constructie, reabilitare si modernizare de drumuri de interes local.
Prin Legea nr. 90/2011 a fost modificat cuprinsul art.2 , in sensul ca lucrarile de la lit. a-g " sunt declarate de utilitate publica", iar in expunerea de motive la aceasta lege s-a aratat ca "interpretarea potrivit careia lucrarile vizate de Legea nr.255/2010 nu sunt declarate de utilitate publica _ contravine spiritului Legii nr.255/2010 si intentiei de reglementare si conduce la ingreunarea intregului proces a obiectivelor de investitii", precum si faptul ca se impune clarificarea "partii introductive a alineatului 1 al articolului 2 din Legea nr. 255/2010 , astfel incat sa reiasa fara putere de tagada ca lucrarile vizate de acest act normativ sunt declarate de utilitate publica chiar prin textul legii".
Rezulta ,asadar , ca intentia legiuitorului nu a fost aceea de a enumera categoriile de lucrari care determina aplicarea Legii nr.255/2010, asa cum sustine recurentul , ci a declara utilitatea publica a acestora.
Prin urmare, avand in vedere cele aratate mai sus , Curtea a apreciat in mod corect instanta de fond a retinut ca utilitatea publica a lucrarilor constructie, reabilitare si modernizare de drumuri de interes local este stabilita prin lege, iar instanta investita cu o actiune avand ca obiect constatarea nelegalitatii unei hotarari a consiliului local de aprobare a indicatorilor tehnico economici si de declansare a procedurii exproprierii poate sa analizeze doar daca lucrarea ce face obiectul hotararii se incadreaza sau nu intre cele stabilite ca fiind de utilitate publica prin lege, fara a se putea pronunta cu privire la utilitatea publica a acesteia.
Curtea a apreciat ca nefondata sustinerea recurentului potrivit careia prin declararea utilitatii publice prin lege i se incalca dreptul de acces la justitie deoarece liberul acces la justitie presupune accesul la toate mijloacele procedurale prin care justitia se infaptuieste, fiind competenta exclusiva a legiuitorului de a institui regulile de desfasurare a procesului in fata instantelor judecatoresti, in temeiul dispozitiilor constitutionale cuprinse in art. 126 alin. (2) din Constitutie, potrivit carora "Competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege". Pe cale de consecinta, legiuitorul poate institui, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedura, ca si modalitatile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justitie presupunand posibilitatea neingradita a celor interesati de a utiliza aceste proceduri, in formele si in modalitatile instituite de lege.
De asemenea , printr-o jurisprudenta constanta, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca dreptul la acces la un tribunal, in temeiul art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, nu este un drept absolut, fiind compatibil cu limitari admise implicit. (In acest sens sunt hotararile din 21 februarie 1975 sau 17 ianuarie 2012, pronuntate in cauzele Golder impotriva Marii Britanii, paragraful 38, si, respectiv, Stanev impotriva Bulgariei, paragraful 230.) S-a mai aratat ca statele contractante dispun de o anumita marja de apreciere, cu conditia de a asigura exercitarea concreta si efectiva a acestui drept, asadar fara a aduce atingere insasi substantei dreptului. (In acest sens sunt hotararile din 4 decembrie 1995 sau din 12 iulie 2001, pronuntate in cauzele Bellet impotriva Frantei, paragraful 31, respectiv Hans-Adam II de Liechtenstein impotriva Germaniei, paragraful 44.).
Or , recurentului nu i s-a incalcat accesul la justitie instanta de fond analizand legalitatea actului administrativ cu care a fost investita , prin prisma reglementarilor legale in vigoare.
Referitor la oportunitatea obiectivului de investitii aprobat prin HCL nr. 357/2011 , mod corect instanta de fond a retinut ca, prin crearea unei benzi rapide de acces dinspre B. M. spre A. G., s-ar fluidifica traficul rutier la iesirea de pe podul D., aspect rezultat din studiul de fezabilitate , planul de situatie avizele tehnice, precum si din cercetarea la fata locului.
Intrucat nu s-a constatat nelegalitatea HCL nr. 357/2011, solicitarea recurentului de obligarea a intimatei la plata daunelor morale apare ca nefondata , fata de dispozitiile art. 18 din Legea nr. 554/2004. Pentru considerentele aratate , recursul a fost respins ca nefondat in temeiul art. 312 alin.1 Cod procedura civila .
S-a constatat ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata in recurs.