DREPT PROCESUAL CIVIL.
RENUNTARE LA JUDECATA. CONDITII.
ACT DE DISPOZITIE EFECTUAT DE MANDATAR FARA PROCURA SPECIALA.
NULITATE HOTARARE.
Art. 246 Cod procedura civila
Art. 69 al. 1 Cod procedura civila
Renuntarea la judecata efectuata de catre mandatarul partii fara a detine o procura speciala in acest sens, constituie temei de nulitate a hotararii contravenind dispozitiilor art. 69 al. 1 Cod procedura civila. Decizia civila nr. 694/2012-R
din 22.02.2012 (dosar nr. 5822/296/2008)
Prin sentinta civila nr.1295/24.02.2010 pronuntata de Judecatoria S. M. in dosar nr.5822/296/2008 a fost respinsa exceptia neacceptarii succesiunii in termen de catre reclamanta, exceptie invocata de parata G. A.si a fost admisa in parte actiunea reclamantei P. M. impotriva paratilor G. A., O. C. si O. A. In consecinta s-a constatat nulitatea absoluta a certificatului de mostenitor autentificat sub nr.92/2007, s-a constatat ca masa succesorala ramasa dupa def.P. M.(dec.09.10.2005) se compune din cota de 1 parte din imobilul apartament in litigiu, s-a constatat ca vocatie la succesiunea de mai sus au descendentii P. V. junior si reclamanta, precum si sotul supravietuitor P. V. senior, dintre care doar reclamanta a acceptat succesiunea in termenul legal, si s-a constatat ca masa succesorala ramasa dupa def.P.V.e senior (dec.23.06.2008) se compune din cota de 1 parte din apartamentul mentionat anterior, cu titlu de bun propriu si cota de 1 parte din masa succesorala ramasa dupa def.P. M. (dec.09.10.2005), reclamanta fiind cea care a acceptat si aceasta succesiune in termenul legal.
De asemenea s-a constatat nulitatea relativa a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.4658/14.12.2007 prin care def.P. V. senior a vandut in timpul vietii sale intregul apartament in cauza cumparatorului O. C., respingandu-se insa capatul de cerere privind constatarea nulitatii absolute a contractului subsecvent, autentificat sub nr.177/21.01.2008, prin care paratul O. C. a vandut acelasi apartament paratei G.A.
Totodata a fost obligat paratul O. C. sa predea reclamantei obiectele de mobilier, un frigider si un aragaz care sunt bunuri proprii ale reclamantei, respingandu-se celelalte capete de cerere ca neintemeiate si fiind obligat paratul O. C. la plata cheltuielilor de judecata ocazionate reclamantei, iar reclamanta la plata cheltuielilor de judecata ocazionate paratei G. A.
Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut ca din actele si lucrarile dosarului a rezultat, sub aspectul starii de fapt, ca reclamanta este fiica def.P. M. (dec.09.10.2005) si a def.P. V. senior (dec.23.06.2008), ambii figurand ca proprietari tabulari ai apartamentului cu doua camere, bucatarie, baie si antreu situat in mun.Satu Mare si identificat conform datelor de carte funciara, cu titlu juridic cumparare in baza deciziei nr.287/1970.
S-a mai retinut ca in urma decesului mamei reclamantei s-a eliberat certificatul de mostenitor autentificat sub nr.92/28.11.2007, in care a fost inscris ca mostenitor exclusiv sotul supravietuitor P. V. senior, tatal reclamantei, acesta din urma omitand in mod deliberat sa o mentioneze pe descendenta de gradul I a defunctei, in speta pe reclamanta.
Fata de aceasta stare de fapt si retinand ca in temeiul certificatului de mostenitor de mai sus tatal reclamantei si-a inscris in cartea funciara un drept de proprietate exclusiva, dispunand ulterior ca atare asupra intregului imobil in litigiu, coroborat cu temeiurile faptice si juridice invocate de reclamanta in ce priveste nulitatea certificatului de mostenitor nr.92/2007 mentionata anterior, in special frauda la lege, instanta de fond a apreciat ca fiind intemeiat acest capat de cerere al reclamantei prin prisma disp.art.2 din Decretul nr.167/1958 raportat la art.88 din Legea nr.36/1995.
Prima instanta a mai retinut ca, sub aspect procedural, a fost investita cu exceptia neacceptarii succesiunii interne de catre reclamanta, exceptie invocata de catre parata G. A., pe care a respins-o ca neintemeiata raportat la imprejurarea ca in cauza s-a facut dovada acceptarii succesiunii in termenul legal de 6 luni, acceptare tacita constand in lasarea de catre reclamanta a fiicei sale minore sa locuiasca in apartamentul obiect al masei succesorale mai inainte de expirarea termenului de 6 luni anterior evocat.
Pe de alta parte, din probele administrate in cauza a rezultat ca celalalt descendent, P. V. junior, nu a acceptat in termenul legal mostenirea in cauza.
Referitor la capetele de cerere privind constatarea nulitatii absolute a celor doua contracte de vanzare-cumparare subsecvente, instanta de fond a retinut, in privinta celui dintai contract, autentificat sub nr.4658/14.12.2007, ca motivul invocat de catre reclamanta, acela al pretului neserios, se prezinta a fi neintemeiat. Astfel, s-a retinut ca def.P. V. senior a vandut cumparatorului O. C. apartamentul obiect al masei succesorale in schimbul pretului de 22.000 Euro, in conditiile in care potrivit concluziilor expertizei tehnice judiciare efectuate in prima instanta a rezultat ca in anul 2007 un astfel de apartament avea o valoare de aproximativ 31.500 Euro. In aceste circumstante, instanta de fond a apreciat ca pretul este doar vilil, iar nu neserios, ipoteza care are drept consecinta juridica nulitatea absoluta a unui act juridic doar in situatia in care contractant este un minor cu capacitate de exercitiu restransa, circumstanta care nu se regaseste insa in cauza.
Ca atare, instanta de fond a constatat ca in speta nu sunt intrunite conditiile de existenta a motivului de nulitate absoluta invocat de catre reclamanta, in schimb a apreciat, pe baza depozitiilor testimoniale administrate in prima instanta ca, consimtamantul vanzatorului P. V. senior a fost viciat cu ocazia incheierii contractului autentic nr.4658/14.12.2007, pe fondul consumului de bauturi alcoolice si a constrangerii morale exercitate de catre cumparatorul O. C., imprejurare care determina insa sanctiunea juridica a nulitatii relative a respectivului contract, iar nu pe aceea a nulitatii absolute.
In privinta celui de-al doilea contract de vanzare-cumparare, incheiat intre vanzatorul O.C. si parata G.A., instanta de fond a constatat ca in cauza nu s-a dovedit complicitatea acesteia din urma la manoperele savarsite de catre paratul O.C., s-a retinut ca parata G. A. venise de scurta vreme in mun.Satu Mare, in urma divortului din mun.Craiova fata de fostul sot, afland despre intentia de vanzare a apartamentului prin mijloace de informare in masa. Intrucat nu s-a facut dovada pretinsei rele credinte a cumparatoarei G. A., prima instanta a facut aplicarea in cauza a prezumtiei legale relative de buna credinta a paratei de mai sus astfel incat, retinand ca in speta cumparatoarea G. A. s-a prevalat de teoria aparentei in drept fundamentata pe eroarea comuna si invincibila, a apreciat ca neintemeiat capatul de cerere al reclamantei vizand constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare autentic nr.177/21.01.2008.
Asupra capatului de cerere privind bunurile mobile in cauza, instanta de fond a constatat ca, potrivit martorilor audiati in cauza reclamanta a dobandit prin eforturi proprii obiectele de mobilier, frigiderul si aragazul, pe care le-a depozitat in apartamentul obiect al masei succesorale anterior instrainarii acestuia prin contractul de vanzare-cumparare nr.4658/2007, astfel incat l-a obligat pe paratul O. C. la restituirea acestora.
In privinta celorlalte bunuri succesorale invocate de reclamanta prima instanta a retinut ca existenta acestora nu a fost dovedita in cauza, iar referitor la capatul de cerere privind rectificarea si radierea inscrierilor de carte funciara a avut in vedere faptul ca in sedinta publica din data de 29.10.2008 reclamanta a renuntat la judecata in privinta acestora.
Totodata, instanta de fond a facut aplicarea in cauza a dispozitiilor art.274 Cod de procedura civila in privinta cheltuielilor de judecata ocazionate partilor in prima instanta si solicitate de acestea.
Impotriva sentintei de mai sus a promovat apel reclamanta P.M.
Prin decizia civila nr. 83/Ap din 30 martie 2011 pronuntata de Tribunalul S. M. in dosar nr. 5822/296/2008, s-a respins apelul declarat de apelanta - reclamanta P. M., impotriva sentintei civile nr. 1295/24.02.2010 pronuntata de Judecatoria Satu Mare in dosar nr. 5822/296/2008, in contradictoriu cu intimatii - parati G. A., O. A. si O. C.
Apelanta - reclamanta a fost obligata sa plateasca intimatei - parate G. A. suma de 1860 lei cheltuieli de judecata in apel.
Pentru a pronunta in acest mod, instanta de apel a avut in vedere urmatoarele aspecte:
In privinta necercetarii argumentelor apelantei reclamante in sustinerea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.177/2008, argumente structurate pe dispozitiile art.1303 Cod civil si ale art.6 din OGR nr.12/1998, un prim aspect retinut de catre instanta de apel este acela ca, asa cum rezulta si din considerentele sentintei atacate (fila nr.184, alin.1 din dosarul primei instante), aspectul vizand neseriozitatea pretului din perspectiva art.1303 Cod civil a fost analizat de catre instanta de fond ,aceasta din urma pronuntandu-se in sensul ca diferenta de pret de la 31.500 euro stabilita conform expertizei in cauza la 22.000 euro stipulata in contractul atacat, s-ar putea incadra eventual in ipoteza de vilitate a pretului, care insa nu produce consecintele juridice alegate de catre apelanta reclamanta, atata vreme cat in speta nu s-a constatat indeplinirea si a celorlalte conditii legale, in special cele privind minoritatea uneia dintre partile contractante.
Referitor la motivul de nulitate structurat pe dispozitiile art.12 din Legea nr.87/1994 invocat de catre apelanta reclamanta, tribunalul a retinut ca potrivit normei juridice evocate mentionarea in acte a unei sume mai mici decat cea reala, cu scopul de a se realiza sustragerea de la plata unor taxe datorate Statului Roman, constituie evaziune fiscala, in acord cu cele sustinute de catre apelanta. Totusi, in ipoteza dovedirii unei atare stari de fapt, reclamanta are posibilitatea de a sesiza autoritatile statale competente in materia constatarii si sanctionarii faptei de evaziune fiscala, fara insa ca o eventuala astfel de constatare sa conduca in mod implicit, automat, la nulitatea contractului de vanzare-cumparare astfel incheiat.
Pe aceeasi linie de gandire, tribunalul a constatat caracterul nefondat si al criticilor fundamentate pe dispozitiile art.6 din OGR nr.12/1998, structurate pe argumentul ca pretul de 22.000 euro stipulat in contractul de vanzare-cumparare a carui nulitate se cere este in realitate mai mic decat cel convenit de partile in contract si platit efectiv, stipulatie realizata cu scopul exclusiv de a se sustrage partial de la plata unor taxe datorate Statului Roman.
De altfel, aceasta sustinere a apelantei reclamante, in sensul ca in realitate s-ar fi platit 28.000 euro ca pret real al apartamentului in litigiu vine in contradictie cu argumentul invocat anterior, acela al neseriozitatii pretului, raportat la valoarea apartamentului constatata la nivelul de 31.500 euro prin expertiza judiciara in cauza.
Nu in ultimul rand, simpla afirmatie a unora dintre parti in fata primei instante, in sensul ca pretul real convenit de parti a fost altul decat cel stipulat in contractul de vanzare-cumparare, in absenta unei alte dovezi care sa vina in sprijinul unei astfel de ipoteze, nu este de natura sa rastoarne valoarea si puterea probanta a unui act autentic, intocmit in fata notarului public, asa cum este cazul contractului de vanzare-cumparare nr.177/2008.
In ce priveste pretinsa reaua credinta a cumparatoarei G. A. si legatura subiectiva a acesteia cu vanzatorul O. C. vizand intreprinderea unor manopere frauduloase de instrainare a apartamentului in litigiu cu fraudarea intereselor reclamantei, tribunalul a constatat ca aceasta nu a fost dovedita in cauza si nu a rezultat nici din lucrarile dosarului nr.681/P/2010 al Parchetului de pe langa Judecatoria Satu Mare (atasat in copie), instanta de fond realizand o temeinica si legala aplicare in cauza a prezumtiei de buna credinta instituita prin dispozitiile art.1899 alin.2 Cod civil, precum si in privinta valorii juridice a aparentei in drept fundamentate pe eroarea comuna si invincibila in legatura cu apartamentul obiect al vanzarii, raportat la starea de fapt rezultata in cauza si retinuta si de catre prima instanta, in sensul ca parata cumparatoare G. A.venise de scurta vreme in mun.Satu Mare, a aflat despre intentia de vanzare din mijloace de comunicare in masa, iar toti martorii audiati (atat in litigiul civil, cat si in dosarul de urmarire penala) au relevat imprejurarea ca niciodata nu s-a facut referire la eventualitatea unor litigii privind imobilul in cauza, aspect ce se coroboreaza si cu inexistenta unor inscrieri in cartea funciara operate in acest sens la initiativa persoanelor interesate, cu scopul de a avertiza eventualii terti subdobanditori.
Referitor la motivele de apel vizand netemeinicia solutiei instantei de fond prin care s-a luat act la renuntarea de judecata asupra capatului de cerere privind rectificarea si radierea inscrierilor de carte funciara, motive fundamentate pe inexistenta unui mandat special din partea reclamantei in acest sens, tribunalul a retinut ca, asa cum rezulta din actele de la dosar, in urma inregistrarii cererii introductive in prima instanta de catre reclamanta, i s-a pus in vedere acesteia, la termenul de judecata din data de 01.10.2008 sa completeze timbrajul cu suma de 2.722,58 lei taxa judiciara de timbru pentru capatul de cerere privind rectificarea si radierea inscrierilor de carte funciara, taxa de timbru supusa reexaminarii de catre reclamanta si respinsa irevocabil prin incheierea de sedinta din 13.10.2008 .
In urma starii de fapt astfel rezultate, la urmatorul termen de judecata, cel din data de 29.10.2008, cand ar fi operat sanctiunea anularii respectivului capat de cerere ca netimbrat, in conditiile art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 republicata cu modificarile ulterioare, reprezentanta reclamantei, av.Moisa Veronica a declarat in sedinta publica in fata instantei, ca intelege sa renunte la judecata in privind acestui capat de cerere, facandu-se aplicarea in cauza a dispozitiilor art.246 Cod de procedura civila.
Raportat la cele de mai sus, un prim aspect retinut de catre instanta de fond este acela ca potrivit dispozitiilor art.723 alin.1 Cod de procedura civila, "drepturile procedurale trebuie exercitate cu buna credinta si potrivit scopului in vederea careia au fost recunoscute de lege".
In speta, tribunalul a retinut ca, corespunde adevarului ca potrivit dispozitiilor art.246 Cod de procedura civila, intrucat renuntarea la judecata reprezinta in plan procesual un act de dispozitie juridica al partii litigante, rezulta ca atunci cand mandatarul acestei parti, asa cum este cazul avocatului acesteia, intelege sa realizeze un atare act de dispozitie juridica, acesta trebuie sa obtina de la mandantele sau un mandat special in acest sens.
Din aceasta perspectiva tribunalul a apreciat ca, criticile reprezentantei apelantei parate vizand inexistenta unui asemenea mandat si nelegalitatea sentintei apelate din acest motiv ar parea ca fiind fondate.
Pornind de la dispozitiile art.723 alin.1 Cod de procedura civila anterior mentionate, tribunalul a apreciat ca renuntarea la judecata realizata de catre reprezentanta reclamantei in fata instantei de fond la termenul de judecata din data de 29.10.2008 nu a fost exercitata potrivit scopului reglementat prin art. 246 Cod de procedura civila, ci pentru a se eluda, pe o cale ocolita, sanctiunea procedurala a anularii capatului de cerere in cauza ca netimbrat.
Practic, facand aplicarea particulara a normei procedurale de mai sus in raport cu principiul general "nemo auditur propriam turpitudinem allegans" potrivit caruia nimanui nu-i este permis sa-si invoce propria culpa, retinand totodata ca atat cu ocazia dezbaterii pricinii in fond, cat si in apel, apelanta reclamanta a avut ca reprezentant una si aceeasi persoana, tribunalul a constatat ca in cauza motivul de apel astfel invocat nu poate fi primit.
Tribunalul a mai retinut ca in virtutea dispozitiilor art.723 alin.2 Cod de procedura civila, apelanta reclamanta are deschisa calea procedurala a solicitarii de despagubiri fata de mandatarul sau procesual, in masura in care apreciaza ca exercitarea drepturilor sale procesuale s-a realizat cu depasirea mandatului pe care l-a dat avocatului sau.
In speta insa aceste circumstante exced controlului judiciar ce face obiectul prezentului apel, nefiind nici invocate ori sustinute ca atare, astfel incat prin prisma considerentelor ce preced tribunalul a respins ca nefondat apelul promovat in cauza, facand totodata aplicarea dispozitiilor art.274 raportat la art.298 Cod de procedura civila in privinta cheltuielilor de judecata ocazionate in apel intimatei parate G. A., raportat la inscrisurile doveditoare de la dosar, imputernicirea avocatiala nr. 37/28.09.2010 si chitanta nr.6117336/28.09.2010.
Impotriva acestei decizii, in termen a declarat recurs, reclamanta P.M., solicitand modificarea hotararii atacate, admiterea apelului si schimbarea in parte a sentintei instantei de fond, in sensul de a se constata nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare autentic nr. 177/21.01.2008 cu privire la apartamentul inscris in CF individual nr. 17728 nr. top. 4095/4/54 Satu Mare si radierea din cartea funciara a inscrierilor de sub B.3,4,5, cu consecinta inscrierii dreptului de proprietate al reclamantei cu titlu juridic de mostenire, si cu plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea recursului sunt formulate urmatoarele critici:
-pretul mentionat in contract de 22.000 Euro este unul neserios, raportat la pretul stabilit prin expertiza (31.500 Euro) confirmat si cu preturile practicate de agentiile imobiliare;
-instanta nu a tinut cont de probele administrate in dosarul penal, probe ce confirma mijloacele frauduloase folosite de intimatul O. C. pentru a-l determina pe tatal recurentei sa semneze declaratia la notar si contractul autentic (a se vedea declaratiile martorilor G. G., K.I., H. A., K., R. A., M. A. M.);
-pretul de 22.000 Euro nu numai ca este neserios, dar nu a fost primit niciodata de tatal recurentei, deoarece daca ar fi primit suma de 22.000 Euro, avand si o pensie rezonabila, nu se justifica ca acesta sa fie nevoit sa vanda haine si alte lucruri pentru a-si procura bani de bautura, iar la moartea sa, intervenita la sase luni de la semnarea actelor, din acel pret sa nu mai ramana nici un ban;
-in ce priveste nulitatea celui de-al doilea contract, in mod gresit retine instanta faptul ca reclamanta ar fi invocat reaua-credinta a cumparatorului deoarece, din motivele de apel rezulta cu claritate ca s-a insistat asupra incidentei dispozitiilor art. 38 din Legea nr. 7/1996, subliniindu-se totodata ca buna-credinta, nu o poate absolvi de consecintele anularii primului contract, in conditiile in care actiunea a fost introdusa in termenul legal de trei ani;
-in fine, instanta de apel retine in mod gresit ca desi renuntarea la judecata cu privire la capatul de cerere privind rectificarea de carte funciara nu s-a facut in conformitate cu dispozitiile art. 246 Cod procedura civila, acest lucru poate antrena doar raspunderea mandatarului sau.
In drept, invoca dispozitiile art. 304 pct. 7, 8, 9 Cod procedura civila.
Prin intampinarea depusa la dosar, intimata G. A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind ca in cauza nu s-a facut dovada complicitatii intimatei la actiunile savarsite de celalalt intimat O. C.
Examinand recursul, prin prisma motivelor invocate precum si din oficiu, Curtea a retinut urmatoarele:
Referitor la constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 465/14.12.2007, intemeiata pe neseriozitatea pretului, curtea a retinut ca in mod corect au apreciat instantele de fond si apel ca aceasta cerere este neintemeiata.
Seriozitatea pretului in sensul dispozitiilor art. 1303 Cod civil, presupune de principiu existenta unei proportii intre cuantumul pretului stipulat in contract si valoarea reala a bunului vandut.
S-a retinut ca in speta diferenta dintre pretul mentionat in contract si valoarea stabilita prin expertiza se inscrie in limite rezonabile, echivalenta intre ele fiind de altfel relativa, ea trebuind raportata nu numai la valoarea bunului, ci si la subiectivitatea partilor.
In ceea ce priveste cel de-al doilea temei de nulitate absoluta -eroarea obstacol- este de observat faptul ca acesta nu a fost invocat nici la prima instanta si nici in apel, prin urmare nu poate face obiect de analiza nici in recurs.
Cu referire la cel de-al doilea contract de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 177/21.01.2008, s-a apreciat ca este de observat faptul ca prin actiunea introductiva reclamanta a solicitat constatarea nulitatii absolute a acestuia precum si rectificarea inscrierilor de sub B.3,4 si 5 din CF nr. 17728, nr. top. 4095/54, in sensul radierii acestor inscrieri.
Prin hotararea instantei de fond s-a respins cererea de constatare a nulitatii absolute a contractului subsecvent, retinandu-se totodata in considerente ca in sedinta publica din 29.10.2008, reclamanta a renuntat la judecata cu privire la capatul de cerere avand ca obiect rectificarea de carte funciara.
Art. 246 Cod procedura civila prevede ca reclamantul poate sa renunte oricand la judecata, fie verbal in sedinta, fie prin cerere scrisa.
Art. 69 (1) Cod procedura civila prevede totodata ca renuntarile privitoare la drepturile in judecata, renuntarile precum si propunerile de tranzactie nu se pot face decat in temeiul unei procuri speciale.
In cauza, renuntarea la judecata s-a facut cu incalcarea dispozitiilor mai sus evocate, in sensul ca actul de dispozitie a fost efectuat de mandatarul partii, fara a avea o procura speciala din partea acestuia.
Acest aspect nu reprezinta o chestiune ce tine de raporturile dintre parte si avocat si care ar trebui rezolvata in cadrul acestor raporturi -asa cum sustine instanta de apel- ci constituie un temei de nulitate a hotararii.
In alta ordine de idei, s-a apreciat ca nici instanta de fond si nici instanta de apel nu au analizat cererea de anulare a contractului subsecvent, respectiv de rectificare a cartii funciare, prin prisma temeiului juridic invocat de reclamanta, si anume dispozitiile art. 38 din Legea nr. 7/1996.
Fata de considerentele mai sus retinute, si avand in vedere faptul ca instantele de fond si apel nu au cercetat fondul cauzei in ceea ce priveste nulitatea contractului subsecvent, raportat la temeiul de drept invocat, Curtea in baza art. 312 alin. 1 si 5 coroborat cu art. 316 si 296 Cod procedura civila a admis recursul si a casat partial hotararea atacata in sensul admiterii apelului declarat de petenta P. M., impotriva sentintei civile nr. 1295/2010 pronuntata de Judecatoria S.M., care a fost desfiintata partial cu trimitere spre rejudecare la aceeasi instanta cu privire la capatul de cerere avand ca obiect constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 177/21.01.2008 si rectificarea situatiei de carte funciara.
Au fost totodata sa fie mentinute restul dispozitiilor din sentinta, iar cheltuielile de judecata sa fie avute in vedere la rejudecarea cauzei.