DREPT PROCESUAL CIVIL.
REVIZUIRE INTEMEIATA PE DISPOZITIILE ART. 322 PCT. 9 COD PROCEDURA CIVILA. CONDITII DE ADMISIBILITATE. Art. 322 pct. 9 Cod procedura civila Revizuirea intemeiata pe dispozitiile art. 322 pct. 9 Cod procedura civila este admisibila sub rezerva indeplinirii a trei conditii si anume:Curtea Europeana sa fi constatat o incalcare a drepturilor si libertatilor fundamentale garantate de conventie datorita unei hotarari judecatoresti; consecintele grave ale incalcarii sa continue sa se produca si sa se constate imposibilitatea remedierii consecintelor produse in alt mod decat prin revizuirea hotararii pronuntate.
Decizia civila nr. 484/2012-R
din 8 februarie 2012 (dosar nr. 4303/111/2010) Prin decizia civila nr. 127/A din 3 mai 2011 pronuntata de T. B.in dosar nr. 4303/111/2010, s-a respins cererea de revizuire formulata de revizuienta I.M., in contradictoriu cu intimatii G.V., G. I.V. si C.L. M. C. N., impotriva deciziei civile nr. 1420/A/2001 pronuntata de Tribunalul B., care a fost pastrata in totalitate.
A fost sesizata Curtea Constitutionala in vederea solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 322 punct 9 Cod Procedura Civila.
Fara cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta in acest mod, tribunalul a retinut urmatoarele aspecte:
Prin decizia civila nr. 1420/2001 a Tribunalului B. a fost admis ca fondat apelul civil introdus de apelantii G. V. si G. I. V. si in consecinta a fost respinsa actiunea formulata de reclamanta I. M. in nume propriu si in calitate de succesoare a reclamantei I. L. in contradictoriu cu paratii C.L.M.C.N., G. V. si G. I.V. si SC C. A.SA Cluj Napoca.
In considerentele hotararii instanta a aratat ca imobilului in litigiu i s-au aplicat dispozitiile speciale prevazute de acesta, inclusiv vanzarea catre chirias, deci dreptul chiriasului este izvorat chiar din lege, situatia de la data vanzarii imobilului, septembrie 1996, convergand spre aceasta, iar vanzarea s-a facut legal cu respectarea acestor prevederi, reclamantele obtinand anularea titlului statului dupa vanzarea imobilului catre chiriasi.
Prin Decizia civila nr. 59/28.01.2002 a Curtii de Apel Oradea a fost respins ca nefondat recursul formulat de petenta I. M. impotriva acestei decizii.
Ambele instante au constatat buna credinta a cumparatorilor intimati la incheierea contractului.
In considerentele deciziei Curtii s-a aratat ca nu poate fi retinuta frauda la lege si nici existenta unei cauze ilicite sau imorale la incheierea contractului de vanzare cumparare cu intimatii, pentru a se pute contesta nulitatea absoluta a acestuia, ceea ce inseamna ca intimatii dispun de un titlu de proprietate valabil.
Tribunalul a retinut ca referitor la sustinerea potrivit careia statul nu ar fi dobandit cu titlu valabil, (acest fapt, nu numai ca nu este real, la data vanzarii) dar nici nu poate fi opus intimatilor, pentru ca la data cand s-a facut vanzarea, titlul statului nu era pus in discutie, iar pe de alta parte sustinerea ca intimatii ar fi trebuit sa faca demersuri pentru verificarea titlului statului este neavenita, cata vreme cartea funciara era pentru acestia o proba evidenta.
Prin hotararea din 03.02.2009 CEDO a stabilit ca statul trebuie sa ii restituie reclamantei ap. 2 din casa situata in str. Memorandumului, nr. 26 din Cluj Napoca in cel mult 3 luni de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari, ca in lipsa acestei restituiri, statul parat trebuie sa ii plateasca reclamantei, in acelasi termen de 3 luni, suma de 50.000 EURO, plus orice suma ar putea fi datorata cu titlu de impozit pentru prejudiciul material.
In considerentele hotararii s-a aratat ca s-a constatat incalcarea art. 1 din Protocolul la Conventie din cauza vanzarii de catre stat a bunului reclamantei catre terti, combinata cu lipsa unei despagubiri efective timp de 9 ani.
Tribunalul a mai retinut in conformitate cu art. 322, punct 9 Cod Procedura Civila, revizuirea unei hotarari ramase definitive in instanta de apel sau prin reapelare, precum si a unei hotarari data de o instanta de recurs atunci cand evoca fondul se poate cere daca CEDO a constatat o incalcare a drepturilor si intereselor fundamentale datorata unei hotarari judecatoresti, iar consecintele grave ale acestei incalcari continua sa se produca si nu pot fi remediate decat prin revizuirea hotararii pronuntate.
Din continutul acestui text legal rezulta ca nu sunt indeplinite conditiile legale pentru formularea cererii de revizuire, asa cum au aratat si intimatii nu poate fi retinuta o incalcare a drepturilor sau libertatilor fundamentale ale omului datorata unei hotarari a instantei romane, Curtea constatand o incalcare a acestui drept de catre Statul Roman.
Pe de alta parte s-a apreciat ca nu sunt intrunite nici conditiile prevazute de teza II din articolul susmentionat deoarece in speta nu se poate retine ca s-au produs incalcari grave care nu pot fi remediate decat prin revizuirea hotararii pronuntate, aspect confirmat si de faptul ca in subsidiar curtea a dispus o reparatie pecuniara.
Fata de cele de mai sus, tribunalul a respins cererea de revizuire ca neintemeiata.
In ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate, tribunalul a apreciat ca ea este neintemeiata, legiuitorul fiind liber sa stabileasca normele juridice de procedura pe care le considera cele mai indicate, in cadrul competentei sale constitutionale, in anumite situatii pentru motivele aratate in art. 322 Cod Procedura Civila impunandu-se desfiintarea anumitor hotarari judecatoresti.
Impotriva acestei decizii a formulat recurs revizuienta recurenta I. M., solicitand admiterea recursului si modificarea in intregime a deciziei recurate in sensul admiterii cererii de revizuire formulate impotriva deciziei civile nr. 1420/A/2001 pronuntata in dosar nr. 7963/2000 de Tribunalul B., cu consecinta desfiintarii acestei decizii si fixarii unui termen pentru rejudecarea apelului paratilor impotriva sentintei civile nr. 976/2000 pronuntata in dosar nr. 7143/1999 de Judecatoria C. N.
In motivare s-a aratat ca un prim motiv de nelegalitate a deciziei recurate este acela ca hotararea a fost data fara drept de recurs, incalcandu-se astfel prevederile art. 328 al. 1 Cod procedura civila, decizia atacata fiind o decizie pronuntata in apel, astfel incat calea de atac in prezenta revizuire este cea a recursului.
Tot ca motiv de nelegalitate s-a invocat aplicarea gresita a conditiilor de admisibilitate a cererii de revizuire, astfel cum sunt acestea reglementate prin art. 322 pct. 9 Cod procedura civila, interpretarea retinuta de Tribunalul B., raportat la cele doua decizii pronuntate de CEDO conducand la imposibilitatea promovarii unei cereri de revizuire deoarece reparatia pecuniara este intotdeauna prevazuta intr-o decizie CEDO, iar plangerea in fata CEDO se poate promova doar impotriva unei hotarari judecatoresti, instantele fiind cele care mentin sau nu incalcarile drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului efectuate de Statul Roman.
S-a sustinut in continuare ca interpretarea eronata la care ajunge prima instanta nu poate da solutii viabile si lipseste de substanta spiritul legii, plangerea in fata Curtii devenind admisibila doar dupa parcurgerea tuturor fazelor procesuale in fata instantelor judecatoresti interne, iar parcurgerea acestor etape presupune deducerea cauzei judecatii si consecutiv confirmarea de catre instantele judecatoresti interne a atitudinii Statului Roman.
Astfel, in speta, instantele judecatoresti interne au confirmat irevocabil ca vanzarea de catre Statul Roman a apartamentului 2 din imobilul situat in Cluj Napoca str. Memorandumului nr. 26 judetul Cluj, catre terti, a fost valabila, insa CEDO a constatat ca datorita acestei vanzari in temeiul Legii nr. 112/1995 s-a incalcat dreptul sau de proprietate, drept ce i-a fost incalcat astfel si prin Decizia civila nr. 1420/A/2001 pronuntata de Tribunalul Bihor.
S-au invocat dispozitiile art. 124 al. 1 din Constitutie potrivit carora justitia se infaptuieste in numele legii precum si dispozitiile art. 126 al. 1 potrivit carora justitia se realizeaza prin Inalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite prin lege.
Sustine ca Tribunalul B. face trimitere la apararile intimatilor care interpreteaza notiunea de "hotarare judecatoreasca" expressis verbis, in sensul lexical al notiunii, insa interpretarea corecta si sensul juridic sta in aceea ca puterea judecatoreasca ce trebuie sa garanteze drepturile si libertatile cetateanului -ca o reflectare directa a Statului care garanteaza acestea- se reflecta in hotararile judecatoresti ce se pronunta.
Cat priveste sustinerile instantei in sensul ca prin cele doua hotarari (1420/A/2001 a Tribunalului Bihor si 59/2002 a Curtii de Apel Oradea) s-a constatat buna-credinta a cumparatorilor intimati la incheierea contractului, s-a aratat ca instanta europeana nu a contestat buna-credinta a acestora, dar aceste considerente nu pot constitui un argument viabil si exced competentei instantei de revizuire care este chemata sa analizeze conditiile de admisibilitate a cererii de revizuire.
Mentioneaza ca potrivit deciziei CEDO, reparatia echitabila pecuniara este subsidiara. Prin hotararea din 03.02.2009 Curtea a hotarat ca, in principal, Statul Roman, trebuie sa-i restituie in natura apartamentul 2, iar in subsidiar, in lipsa restituirii in natura Statul Roman trebuie sa-i plateasca despagubiri pentru prejudiciul material.
S-a sustinut ca restituirea in natura este posibila in fapt, Curtea Europeana constatand ca inlaturarea consecintelor incalcarii dreptului sau de proprietate este posibila in natura, Statul pastrand doar libertatea de a alege mijloacele pentru a realiza aceasta inlaturare, iar nu optiunea intre inlaturarea consecintelor incalcarii si reparatia pecuniara.
Intimatii G.V. si G. I.V. au depus la dosar intampinare solicitand respingerea recursului ca nefondat si mentinerea hotararii atacate in totalitate ca legala si temeinica.
Au aratat ca, raportat la conditia de admisibilitate a unei cereri de revizuire fundamentata pe dispozitiile art. 322 pct. 9 Cod procedura civila, CEDO nu a constatat o incalcare a dreptului de proprietate al revizuientei conform art. 1 din Protocolul 1 la Conventie prin hotararea a carei revizuire se cere -Decizia civila nr. 1420/A/2001, ci dimpotriva a constatat o incalcare a acestui drept de catre Statul Roman.
Au mai aratat ca prin dispozitivul hotararii CEDO din 03.02.2009, in sarcina Statului Roman s-au impus doua obligatii alternative cu acelasi termen de executare de trei luni, Statul avand astfel posibilitatea de a alege intre una si cealalta.
S-a mai sustinut ca CEDO nu a constatat o incalcare a dreptului de proprietate al revizuientei prin Decizia civila nr. 1420/A/2001 a Tribunalului B. respectiv Decizia civila nr. 59/R/2002 a Curtii de Apel Oradea, unica solutie fiind astfel cea a acordarii unei despagubiri conform hotararii CEDO.
In drept au fost invocate prevederile art. 312 al. 1 teza II, art. 326 al. 2 si art. 322 pct. 9 Cod procedura civila.
Prin intampinarea depusa la dosar C. L. M. C.N. a solicitat respingerea recursului ca nefondat si mentinerea deciziei atacate ca legala si temeinica.
S-a aratat ca, intrucat prin hotararea CEDO nu s-a retinut o incalcare savarsita printr-o hotarare judecatoreasca, ci s-a retinut ca Statul Roman a incalcat dreptul de proprietate datorita vanzarii bunului reclamantei catre terti, combinata cu lipsa unei despagubiri efective fara a se face referire la hotararea judecatoreasca a carei revizuire se cere si fara a se sanctiona in vreun fel aplicarea legii interne de catre instantele nationale, nu sunt indeplinite conditiile de admisibilitate impuse de art. 322 pct. 9 Cod procedura civila.
Examinand decizia recurata prin prisma motivelor de recurs cat si din oficiu instanta a retinut urmatoarele:
Critica de nelegalitate a deciziei pentru motivul ca aceasta a fost data fara calea de atac a recursului a fost inlaturata, avandu-se in vedere in acest sens principiul legalitatii cailor de atac.
Aceasta regula presupune ca hotararea judecatoreasca este supusa cailor de atac prevazute de lege, astfel incat mentionarea gresita a caii de atac sau omisiunea de a se mentiona acest aspect nu inseamna ca partea nu mai beneficiaza de calea de atac prevazuta de lege.
Asadar, imprejurarea ca in dispozitivul deciziei atacate nu este mentionata calea de atac prevazuta de lege nu atrage nelegalitatea hotararii, revizuienta exercitandu-si dreptul de a ataca decizia si beneficiind de calea de atac a recursului.
Cat priveste criticile privind admisibilitatea cererii de revizuire intemeiata pe dispozitiile art. 322 pct. 9 Cod procedura civila instanta a retinut urmatoarele:
Potrivit dispozitiilor art. 322 pct. 9 Cod procedura civila revizuirea unei hotarari ramase definitive in instanta de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotarari data de o instanta de recurs, atunci cand evoca fondul, se poate cere daca Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat o incalcare a drepturilor sau libertatilor fundamentale datorata unei hotarari judecatoresti, iar consecintele grave ale acestei incalcari continua sa se produca si nu pot fi remediate decat prin revizuirea hotararii pronuntate.
Din cuprinsul acestor dispozitii rezulta ca revizuirea poate fi admisa daca sunt indeplinite trei conditii si anume: Curtea Europeana a Drepturilor Omului sa fi constatat o incalcare a drepturilor si libertatilor fundamentale garantate de conventie datorita unei hotarari judecatoresti; consecintele grave ale incalcarii sa continue sa se produca si sa se constate imposibilitatea remedierii consecintelor produse in alt mod decat prin revizuirea hotararii pronuntate.
Sub acest aspect s-a retinut ca prin Decizia civila nr. 1420/A/2001 a Tribunalului B., a carei revizuire s-a solicitat in temeiul art. 322 pct. 9 Cod procedura civila, Tribunalul B. a admis ca fondat apelul introdus de apelantii G.V. si G. I.V., in consecinta fiind respinsa actiunea formulata de reclamanta I.M. in nume propriu si in calitate de succesoare a reclamantei I.L. privind anularea contractului de vanzare-cumparare nr. 30662/1996 incheiat intre SC C. A. SA C. N. si paratii G.
Acest contract are ca obiect vanzarea imobilului situat in Cluj Napoca, str. Memorandumului, nr. 26, ap. 2, revendicat de revizuienta din prezenta cauza.
Prin Decizia civila nr. 59/R/2002 a Curtii de Apel Oradea a fost respins recursul declarat de petenta I.M., fiind mentinuta in totalitate Decizia civila nr. 1420/A/2001 pronuntata de Tribunalul Bihor.
Curtea a retinut ca ambele instante au retinut buna-credinta a cumparatorilor G. V. si I.V., precum si faptul ca nu poate fi constatata o frauda la lege sau o cauza ilicita sau imorala pentru a se putea constata nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare contestat.
Ulterior revizuienta din prezenta cauza s-a adresat Curtii Europene a Drepturilor Omului, iar prin hotararea CEDO din 6 decembrie 2007 Curtea a hotarat ca a fost incalcat dreptul prevazut de art. 1 Protocolul 1 la conventie, retinandu-se in considerentele hotararii ca incalcarea dreptului de proprietate al reclamantei asupra bunului sau combinata cu lipsa totala de despagubiri de aproape noua ani a facut-o sa sufere o sarcina disproportionala si excesiva, incompatibila cu dreptul la respectarea bunurilor garantat de articolul 1 din Protocolul 1 CEDO.
Prin hotararea CEDO din 3 februarie 2009 Curtea Europeana a hotarat, conform punctelor "a" si "b" din dispozitiv, in sensul ca Statul Roman trebuie sa-i restituie reclamantei apartamentul 2 din casa situata pe str. Memorandumului, nr. 26, Cluj Napoca, in cel mult 3 luni de la data ramanerii definitive a hotararii si ca in lipsa acestei restituiri Statul parat trebuie sa-i plateasca reclamantei, in acelasi termen de trei luni, suma de 50.000 Euro, plus orice suma ce ar putea fi datorata cu titlu de impozit pentru prejudiciul material.
Intr-adevar, prin aceste hotarari Curtea Europeana nu a constatat o incalcare a dispozitiilor art. 1 din Protocolul 1 CEDO din cauza hotararii a carei revizuire se solicita, ci o incalcare a acestui drept de catre Statul Roman, aspect corect retinut de instanta de apel, Curtea constatand incalcarea acestui drept din cauza vanzarii de catre Stat a bunului reclamantei catre terti combinata cu lipsa unei despagubiri timp de aproape noua ani, retinandu-se in prima hotarare CEDO si faptul ca hotararea definitiva care ordona Statului sa-i plateasca reclamantei o despagubire pentru pierderea bunului a ramas neexecutata, fapte ce contravin art. 1 din Protocolul 1 CEDO.
Astfel, s-a retinut ca, chiar daca decizia a carei revizuire se solicita confirma valabilitatea vanzarii efectuata de Statul Roman in favoarea tertilor pentru considerentele ce tin de buna-credinta a cumparatorilor chiriasi, se retine ca, potrivit celor doua hotarari ale Curtii Europene incalcarea art.1 din Protocolul 1 CEDO este consecinta, nu doar a instrainarii efectuate de Statul Roman cu privire la bunul reclamantei ci se datoreaza privarii reclamantei de bunul sau, urmare acestei instrainari, combinata cu lipsa unei despagubiri efective, sens in care s-a apreciat ca nefiind intemeiata cererea de revizuire pentru aceste considerente, criticile recurentei nefiind fondate, in cele doua hotarari Curtea Europeana intelegand sa nu faca aprecieri asupra solutiilor pronuntate de instantele nationale si nici asupra valabilitatii actului de instrainare incheiat de Stat cu intimatii in cauza.
Pe de alta parte, in speta s-a retinut ca nu pot fi retinute criticile recurentei potrivit carora consecintele grave ale incalcarii nu pot fi remediate decat prin revizuirea hotararii atacate, avandu-se in vedere in acest sens ca prin hotararea din 3 februarie 2009 publicata in Monitorul Oficial nr. 139/2010, Curtea Europeana a stabilit in sarcina Statului Roman o obligatie alternativa, respectiv cea de restituire in natura a apartamentului sau, in lipsa acestei restituiri, obligatia de plata a despagubirilor.
Astfel, in dispozitivul hotararii CEDO se mentioneaza ca in lipsa restituirii apartamentului in intervalul de trei luni, Statul Roman trebuie sa-i plateasca reclamantei in acelasi termen de trei luni suma de 50.000 Euro plus orice suma ce ar putea fi datorata cu titlu de impozit pentru prejudiciul material.
Asadar, data fiind imprejurarea ca obligatiile stabilite in sarcina Statului Roman au acelasi termen de executare si nu termene diferite si subsecvente s-a apreciat ca aceste obligatii sunt alternative, intrucat, in masura in care obligatia de plata a despagubirilor era subsidiara obligatiei principale de restituire, termenele de executare erau diferite, obligatia subsecventa avand respectivul termen de executare ulterior obligatiei principale, ceea ce nu este insa cazul in speta.
In consecinta, in conditiile in care ambele obligatii au fost impuse a fi executate in acelasi termen nu se poate concluziona decat ca ele au un caracter alternativ.
Avand in vedere considerentele mai sus expuse, instanta a apreciat ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 322 pct. 9 Cod procedura civila privind revizuirea deciziei atacate, solutia pronuntata de instanta de apel fiind legala si temeinica motiv pentru care, in temeiul art. 312 Cod procedura civila instanta a respins recursul ca nefondat.