SECTIA A II - A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.
Materie : RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL. ANULARE DISPOZITIE EMISA DE IPJ PRIN CARE S-A DISPUS SUSPENDAREA DREPTULUI RECLAMANTULUI DE A PURTA SI FOLOSI ARMELE LETALE SI MUNITIILE PENTRU ACESTEA PANA LA FINALIZAREA DEFINITIVA A CAUZEI PENALE.
- art.46 alin.1 lit.a si art.15 alin.1 lit.d din Legea nr.295/2004.
Decizia nr.2167/CA/10.05.2012 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a II -a civila, de contencios administrativ si fiscal.
Din coroborarea dispozitiilor art. 46 alin1. lit. a si art. 15 alin.1 lit. d din Legea nr. 295/2004 rezulta ca suspendarea dreptului de port si folosire a armelor letale se dispune de catre organul competent care a acordat acest drept, atunci cand titularul dreptului este invinuit sau inculpat in cauze penale pentru fapte savarsite cu intentie, prevazute in Codul penal, Partea speciala, titlurile I-III, titlurile X si XI si la art. 239, 264, 266-272, 279-281, 312 si 317-322, de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a Romaniei, aprobata cu modificari prin Legea nr. 243/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, de Legea nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, cu modificarile si completarile ulterioare, de prezenta lege, precum si pentru orice alte infractiuni savarsite cu violenta.
Potrivit probelor de la dosar impotriva reclamantului recurent, la data de 01.09.2009, a fost inceputa urmarirea penala pentru savarsirea infractiunilor de ultraj prevazute de art. 239 alin.1 si 2 Cod penal si amenintare prevazuta de art. 193 Cod penal, infractiuni ce se regasesc intre cele enumerate in art. 15 lit. d din Legea nr. 295/2004, iar ulterior acesta a fost trimis in judecata pentru savarsirea a doua infractiuni de ultraj, prevazute de art. 239 alin.1 si 2 cod penal, astfel cum rezulta din copia minutei sentintei penale nr. 66/PI/ 27.03.2012 a Curtii de Apel T.
Prin urmare, intrucat reclamantul recurent a fost invinuit pentru fapte savarsite cu intentie, dintre cele expres prevazute la art. 15 lit. d, instanta de recurs a retinut ca, in mod corect, intimatul a dispus suspendarea dreptului reclamantului de a purta si folosi arme de foc letale.
Sustinerile recurentului, referitoare la neconstitutionalitatea prevederilor art. 46 alin.1 lit. a si art. 15 lit. d din Legea nr. 295/2004, nu pot fi primite intrucat prin decizia nr. 1568/06.12.2011 Curtea Constitutionala a respins ca nefondata exceptia de neconstitutionalitate a acestor prevederi, invocata recurent in prezentul dosar.
Este adevarat ca prin sentinta penala nr. 66/PI/ 27.03.2012 a Curtii de Apel T. recurentul a fost achitat pentru cele doua infractiuni de ultraj, insa aceasta imprejurare nu prezinta nici o relevanta sub aspectul legalitatii dispozitiei atacate, intrucat instanta de contencios administrativ analizeaza daca un act administrativ a fost legal la data emiterii, respectiv daca au fost respectate dispozitiile actelor normative cu forta juridica superioara in temeiul si in executarea caruia a fost emis, evenimentele ulterioare neputand avea efecte asupra legalitatii acestuia, iar, pe de alta parte, potrivit sustinerii recurentului aceasta sentinta nu este definitiva.
Prin sentinta nr.2213/CA din 27.09.2011 Tribunalul B. a respins ca nefondata actiunea formulata de reclamantul R. C. G., in contradictoriu cu paratul I. J. P. B., pentru anularea Dispozitiei nr.242514/21.06.2010 si a actului administrativ nr. 242564/09.07.2010.
Fara cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta astfel, instanta de fond a avut in vedere urmatoarele :
Obiectul dedus judecatii il reprezinta actiunea in anulare formulata de reclamant impotriva Dispozitiei nr.242514/21.06.2010, emisa de paratul IPJ Bihor, prin care s-a dispus, in baza art.46 al.1 lit.a raportat la art.15 al.1 lit.d din Legea nr.295/2004, suspendarea dreptului reclamantului de a purta si folosi armele letale si munitiile pentru acestea pana la finalizarea definitiva a cauzei penale nr.782/P/2009 a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Considerentele care au stat la baza emiterii dispozitiei atacate le-a constituit faptul ca, la data de 01.09.2010, s-a inceput urmarirea penala impotriva reclamantului pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art.239 al.1 si art.193 al.1 Cod penal. Totodata, reclamantul a solicitat si anularea actului administrativ nr. 242564/09.07.2010, constand in adresa de solutionare a plangerii administrative formulate de reclamant impotriva dispozitiei de suspendare a dreptului de a folosi si purta arme letale, adresa prin care i se aduce la cunostinta reclamantului faptul ca prin Ordonanta din 30.06.2010 a Parchetului Inaltei Curti de Casatie si Justitie a fost schimbata incadrarea juridica din art.239 al.1 si art.193 Cod penal in art.205 Cod penal.
Conform disp.art.46 al.1 lit.a din Legea nr.295/2004, "suspendarea dreptului de port si folosire a armelor letale se dispune de catre organele competente in urmatoarele situatii: a) titularul dreptului nu mai indeplineste conditia prevazuta la art. 15 alin. (1) lit. d)", iar potrivit art. 15 alin.1 lit.d din acelasi act normativ (in varianta in vigoare la momentul emiterii dispozitiei atacate), "autorizatia de procurare a armelor letale se acorda persoanelor prevazute la art. 14 alin. (2)-(5), daca indeplinesc, cumulativ, urmatoarele conditii: _d) nu sunt invinuite sau inculpate in cauze penale pentru fapte savarsite cu intentie, prevazute in Codul penal, Partea speciala, titlurile I-III, titlurile X si XI si la art. 239, 264, 266-272, 279-281, 312 si 317-322, de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a Romaniei, aprobata cu modificari prin Legea nr. 243/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, de Legea nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, cu modificarile si completarile ulterioare, de prezenta lege, precum si pentru orice alte infractiuni savarsite cu violenta".
Din adresa nr.292516/21.06.2010, aflata la fila 20 dosar, rezulta ca impotriva reclamantului s-a inceput urmarirea penala pentru savarsirea infractiunilor de ultraj prevazuta de art.239 alin.1 si 2 Cod penal si amenintare prevazuta de art.193 al.1 Cod penal, iar prin Ordonanta data la data de 30.06.2010, aflata la filele 21-23 dosar, s-a dispus schimbarea incadrarii juridice a faptelor retinute in sarcina reclamantului, din infractiunea de ultraj prevazuta de art.239 Cod penal si respectiv de amenintare prevazuta de art.193 al.1 Cod penal, in infractiunea de insulta prevazuta de art.205 al.1 Cod penal.
Vazand ca infractiunea pentru care s-a dispus inceperea urmaririi penale fata de reclamant, astfel cum a fost schimbata incadrarea juridica a faptei, se regaseste printre infractiunile enumerate in art.15 al.1 lit.d din Legea nr.295/2004, fapte pentru care legiuitorul a instituit si masura de siguranta a suspendarii dreptului de a purta si folosi arme letale, paratul, prin raportare la dispozitiile art.46 al.1 lit.a din Legea nr.295/2004, in mod legal si temeinic a emis dispozitia atacata, nefacand altceva decat sa puna in aplicare o obligatie administrativa instituita de legiuitor.
In ceea ce priveste invocarea de catre reclamant a incalcarii dispozitiilor constitutionale prin textele de lege pe care s-a fundamentat paratul in emiterea dispozitiei atacate, instanta a constatat ca atributia de verificare a conformitatii legii cu Constitutia Romaniei ii revine Curtii Constitutionale, institutie care, de altfel, s-a mai pronuntat asupra exceptiei invocate de catre reclamant prin Decizia nr.1220/18.12.2007, in sensul respingerii exceptiei. Mai mult, normele juridice invocate in emiterea dispozitiei atacate nu contravin art.6 alin.2 din C.E.D.O., care consacra prezumtia de nevinovatie, intrucat prin art.46 al.1 lit.a raportat la art.15 al.1 lit.d din Legea nr.295/2004, nu se aduce atingere acestui principiu, reclamantul nefiind considerat ca fiind vinovat pentru savarsirea infractiunilor pentru care s-a dispus urmarirea penala. Prin aceste norme juridice, s-a instituit doar o masura de siguranta pentru protejarea cetatenilor tarii, in sensul de a interzice cu caracter temporar dreptul de a folosi si purta arme letale, urmarindu-se prevenirea savarsirii unor infractiuni cu violenta prin utilizarea armelor letale. De asemenea, prin aceste texte de lege nu se aduce atingere nici protocolului aditional la C.E.D.O., care consacra apararea proprietatii bunurilor, intrucat prin normele interne la care s-a facut referire nu se aduce atingere proprietatii bunurilor reclamantului, armele, respectiv munitia, aflandu-se in continuare in proprietatea acestuia.
Prin urmare, instanta, vazand ca textele de lege care au stat la baza emiterii dispozitiei atacate sunt in vigoare si tinand cont ca atributul instantelor de judecata este acela de a aplica normele juridice incidente in materie, si nu aceea de a se antrena in elaborarea actelor normative, a respins ca nefondata actiunea formulata si a mentinut ca legale si temeinice actele administrative atacate.
S-a constatat ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata din partea paratului.
Impotriva acestei sentintei, in termen si legal timbrat, a declarat recurs recurentul reclamant R. C. G., solicitand admiterea recursului, casarea sentintei atacate si a se dispune anularea Dispozitiei 242514 din 21.06.2010 si implicit a raspunsului la plangerea prealabila nr.242546/9.07.2010 si redobandirea armelor si a permisului de port arma, fara cheltuieli de judecata.
In dezvoltarea motivelor de recurs, arata ca in Legea 295/2004 la art.15 al.1 lit.d se prevad aberatii juridice care contrazic nu numai Constitutia si prevederile CEDO ci chiar prevederile aceleiasi legi, in care in acelasi art.15 al.1 lit. c prevede ca : " nu au fost condamnate, printr-o hotarare judecatoreasca definitiva_" ceea ce este perfect legal, in deplina concordanta cu Constitutia si CEDO la care Romania este parte.
Mai arata ca prin decizia organului administrativ este privat in mod ilegal de propriile bunuri aflate in deplina sa proprietate. Pe de alta parte, fiind obligat in baza aceleiasi legi abuzive si arbitrare sa depuna armele si munitiile la un armurier autorizat, este obligat in mod cu totul ilegal de a plati pentru depozitarea acestora suma de 1800 lei lunar, ceea ce este o alta atingere adusa dreptului sau de proprietate.
Considera masura abuziva si anticonstitutionala in lipsa unei condamnari definitive, pana la care orice persoana este considerata nevinovata.
Invedereaza faptul ca potrivit art.14 al.2 lit.a " Armele de paza si aparare pot fi procurate numai de catre urmatoarele categorii de persoane : demnitari, magistrati_" recurentul fiind procuror in functie, ori lasarea in folosinta pentru aparare si paza a pistolului se impune avand in vedere ca in decursul ultimilor ani a anchetat mai multi infractori periculosi.
Arata ca la pag.2 a sentintei atacate instanta citeaza art.14 din Legea nr.554/2004 in care se arata ca suspendarea actului administrativ pentru prevenirea unei pagube iminente trebuie dispusa pana la pronuntarea instantei de fond, totusi fara nici o motivare a acestui fapt, a respins ca nefondata plangerea recurentului. De asemenea sustinerea instantei in ce priveste paguba iminenta nu este conforma cu realitatea, intrucat prin actele administrative atacate s-a dispus predarea in custodie unui magazin de arme autorizat, fara a dispune si de scutirea taxei pentru custodie, ceea ce a dus la taxarea recurentului, avand in vedere ca recurentul se afla in concediu pentru ingrijirea copilului si aceasta indemnizatie este singura sursa de venit a familiei sale, inclusiv a copilului minor. Deci in aceasta situatie nu se poate ignora aceasta paguba prezenta si viitoare deloc de neglijat, cu atat mai mult cu cat in speta este vorba si de interesele copilului minor.
Mai arata ca la alin.4 pag.3 din sentinta atacata, instanta sustine o nerealitate si anume : " nu se aduce atingere proprietatii bunurilor reclamantului, armele, respectiv munitia, aflandu-se in continuare in proprietatea acestuia ". Apreciaza aceasta sustinere aberanta intrucat dreptul de proprietate este compus din 3 atribute esentiale : posesia, folosinta si dispozitia, ori fiind obligat in baza acelei dispozitii sa depuna in consignatie armele, este privat de atributele mai sus aratate. In plus mai este si obligat in mod indirect la plata consignatiei, creandu-i-se serioase prejudicii. Tocmai faptul lezarii dreptului de proprietate a crearii unei pagube iminente l-a determinat sa solicite anularea actului.
Pentru motivele aratate solicita admiterea recursului, casarea sentintei atacate si a se dispune anularea Dispozitiei 242514 din 21.06.2010 si implicit a raspunsului la plangerea prealabila nr.242546/9.07.2010 si redobandirea in proprietate a armelor si a permisului de port arma. In subsidiar solicita ca macar efectul pagubei materiale a acestei dispozitii sa fie anulat, in sensul dispunerii sechestrului pe arme la domiciliul sau.
Intimatul parat prin intampinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat si mentinerea sentintei atacate ca legala si temeinica, fara cheltuieli de judecata.
Examinand sentinta recurata , prin prisma motivelor de recurs, cat si din oficiu, avand in vedere actele si lucrarile dosarului, s-a constatat ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente:
Din coroborarea dispozitiilor art. 46 alin1. lit. a si art. 15 alin.1 lit. d din Legea nr. 295/2004 rezulta ca suspendarea dreptului de port si folosire a armelor letale se dispune de catre organul competent care a acordat acest drept, atunci cand titularul dreptului este invinuit sau inculpat in cauze penale pentru fapte savarsite cu intentie, prevazute in Codul penal, Partea speciala, titlurile I-III, titlurile X si XI si la art. 239, 264, 266-272, 279-281, 312 si 317-322, de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a Romaniei, aprobata cu modificari prin Legea nr. 243/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, de Legea nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, cu modificarile si completarile ulterioare, de prezenta lege, precum si pentru orice alte infractiuni savarsite cu violenta.
Potrivit probelor de la dosar impotriva reclamantului recurent, la data de 01.09.2009, a fost inceputa urmarirea penala pentru savarsirea infractiunilor de ultraj prevazute de art. 239 alin.1 si 2 Cod penal si amenintare prevazuta de art. 193 Cod penal, infractiuni ce se regasesc intre cele enumerate in art. 15 lit. d din Legea nr. 295/2004, iar ulterior acesta a fost trimis in judecata pentru savarsirea a doua infractiuni de ultraj, prevazute de art. 239 alin.1 si 2 cod penal, astfel cum rezulta din copia minutei sentintei penale nr. 66/PI/ 27.03.2012 a Curtii de Apel T.
Prin urmare, intrucat reclamantul recurent a fost invinuit pentru fapte savarsite cu intentie, dintre cele expres prevazute la art. 15 lit. d, instanta de recurs a retinut ca, in mod corect, intimatul a dispus suspendarea dreptului reclamantului de a purta si folosi arme de foc letale.
Sustinerile recurentului, referitoare la neconstitutionalitatea prevederilor art. 46 alin.1 lit. a si art. 15 lit. d din Legea nr. 295/2004, nu pot fi primite intrucat prin decizia nr. 1568/06.12.2011 Curtea Constitutionala a respins ca nefondata exceptia de neconstitutionalitate a acestor prevederi, invocata recurent in prezentul dosar.
Este adevarat ca prin sentinta penala nr. 66/PI/ 27.03.2012 a Curtii de Apel T. recurentul a fost achitat pentru cele doua infractiuni de ultraj, insa aceasta imprejurare nu prezinta nici o relevanta sub aspectul legalitatii dispozitiei atacate, intrucat instanta de contencios administrativ analizeaza daca un act administrativ a fost legal la data emiterii, respectiv daca au fost respectate dispozitiile actelor normative cu forta juridica superioara in temeiul si in executarea caruia a fost emis, evenimentele ulterioare neputand avea efecte asupra legalitatii acestuia, iar, pe de alta parte, potrivit sustinerii recurentului aceasta sentinta nu este definitiva.
Avand in vedere considerentele de mai sus , Curtea a apreciat ca sentinta recurata este legala si temeinica, astfel ca recursul a fost respins ca nefondat, in baza art. 312 alin.1 Cod procedura civila .
S-a constatat ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata in recurs.