Aplicarea art.9, art.10 al.2 din Legea 1/2000 astfel cum a fost modificata si completata prin Legea 247/2005 Decizie nr. 1524 din data de 22.11.2012
pronunțată de Tribunalul Bacau

Prin sentinta civila nr. 3949/25.04.2012 Judecatoria Bacau a admis actiunea formulata si precizata de catre reclamantii C.M., P.P., P.M., P.V., C.V., P.C., P.E., P.F., M.V., F.I. in contradictoriu cu paratele Comisia locala N.B., Comisia locala S., Comisia judeteana Bacau si intervenientul in interes propriu Institutul de Stat pentru Testarea si Inregistrarea Soiurilor.
A dispus modificarea titlului de proprietate nr. 502857/30.07.2009 emis autorului reclamantilor, in sensul modificarii amplasamentului suprafetei de 5000 mp teren arabil extravilan, inscrisa in sola 74, parcela 3154/61, urmand ca aceasta sa fie inscrisa in sola 17/1, parcela 292.
A respins cererea de interventie formulata de Institutul de Stat pentru Testarea si Inregistrarea Soiurilor ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a retinut urmatoarele:
Prin titlul de proprietate nr. 502857/2009 s-a reconstituit in favoarea mostenitorilor defunctului P.M. dreptul de proprietate pentru suprafata de 5000 m.p. teren arabil, situat pe raza comunei N.B., jud. Bacau.
In executarea hotararii comisiei judetene , parata Comisia Locala N.B. a intocmit procesul verbal de punere in posesie premergator emiterii titlului de proprietate ce a fost semnat de mostenitorii persoanei indreptatite la reconstituire,( fila 20 ds).
Deoarece in titlul de proprietate suprafata inscrisa de 5000 m.p. teren arabil, situata in extravilanul comunei N.B., tarla 74, parcela 3154/61, de care reclamantii au fost deposedate in urma remasurarilor terenurilor din tarlaua respectiva si punerii in posesie a altor proprietari indreptatiti la reconstituire (aspect recunoscut de parata comisia locala de fond funciar prin intampinare), acestea au solicitat comisiei locale sa intreprinda demersuri pentru a le atribui suprafata de 5000 m.p. teren care l-i se cuvine dar pe care nu o stapanesc, pe un alt amplasament aflat la dispozitia comisiei locale.
Parata Comisia Locala N.B. a dat curs cererii reclamantilor si a procedat la oferta de atribuire a unui alt amplasament cu care reclamantii au fost de acord, situat in extravilanul localitatii, , in sola 17/1, parcela 292, aducand la cunostinta instantei faptul ca prin modificarea solicitata nu se aduce atingere altor titluri de proprietate.
In conditiile in care reclamantii au dovedit ca sunt indreptatite sa primeasca in proprietate suprafata de 5000 m.p. teren arabil, pe raza comunei S. iar parata comisia locala a achiesat la pretentiile acestora, oferind un teren pe un amplasament liber aflat la dispozitia sa si care a fost acceptat de reclamanti , in conformitate cu dispozitiile art.12 si art.58 din legea 18/1991 si ale art.5 si ale art.36 al.5 din H.G nr.890/1995, instanta retine temeinicia cererii introductive, sens in care o va admite, va dispune modificarea titlului de proprietate nr.502857/2009, in sensul schimbarii amplasamentului terenului arabil in suprafata de 5000 m.p., respectiv extravilan comuna S., jud. Bacau, tarla 74, parcela 3154/61, in tarlaua (sola) 17/1, parcela 292 conform raportului de expertiza omologat cauzei si intocmit de catre ing. topo-cadastru C.N.
Referitor la cererea de interventie in nume propriu instanta o va respinge avand in vedere urmatoarele considerente:
In ceea ce priveste regimul juridic al terenului in litigiu, respectiv daca acesta apartine domeniului public sau privat al statului, instanta nu va putea retine apararea paratei cum ca dovada apartenentei la domeniul privat al acestui teren o constituie H.G. nr. 687/2008 privind inventarul bunurilor publice care alcatuiesc domeniul privat al municipiului Bacau motivat de faptul ca acest act normativ este emis ulterior cererii formulate de catre reclamanti si nu poate fi luat in considerare, intrucat s-ar aduce o grava atingere principiului neretroactivitatii legii civile. Intr-adevar, un act normativ nu poate aduce atingere raporturilor juridice nascute anterior intrarii sale in vigoare.
In speta, dreptul reclamantului la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului in litigiu s-a nascut la data formularii cererii de reconstituire in baza Legii nr. 18/1991, iar pentru acel teren s-au emis pana in prezent numeroase titluri de proprietate fie prin hotarari ale comisiei judetene de fond funciar fie prin sentinte judecatoresti.
In acest sens, art. 7 din Legea nr. 268/2001 privind privatizarea unor societati comerciale ce detin terenuri proprietate publica si privata a statului cu destinatie agricola prevede ca Agentia Domeniilor Statului, impreuna cu Oficiul de cadastru, inventariaza „terenurile ce fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate potrivit Legii nr. 18/1991 si Legii nr. 1/2000 si le preda pe baza de protocol comisiilor locale in vederea eliberarii titlurilor de proprietate si punerii in posesie a celor indreptatiti".
Totodata, potrivit alin. (6) din acelasi text de lege, doar terenurile care nu fac obiectul retrocedarii pot fi declarate terenuri apartinand domeniului public sau privat al statului.
Terenul in litigiu a facut obiectul unor cereri de restituire pe vechiul amplasament, conform Legii nr. 18/1991, astfel incat nu era posibila introducerea acestuia in domeniul public .
In realitate, instanta constata cã singura problema cu adevãrat importantã in cauza este aceea de a clarifica dacã terenul poate sau nu poate fi restituit reclamantilor pe vechiul amplasament.
In speta nu s-a facut dovada ca terenul asupra caruia s-a dispus punerea in posesie , face parte din suprafetele destinate cercetarii, producerii de seminte si material saditor , constituind deci prin afectatie domeniu public.
Dimpotriva respectivul trup de teren este inclus intr-un perimetru in care se afla terenuri proprietate privata redate fostilor proprietari sau mostenitorilor acestora.
Din nici o proba administrata in cauza nu rezulta ca terenul in litigiu figura ca fiind intrat in proprietatea statului pana la data de 1 ianuarie 1990 si nici ca sunt destinate scopului aratat in alin 2. al art. 35 din legea 18/1991.
Impotriva sentintei a declarat recurs intervenientul Institutul de Stat pentru Testarea si Inregistrarea Soiurilor pentru urmatoarele considerente:
- terenul in cauza apartine domeniului public al statului conform art. 35 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
- prin respingerea cererii de interventie si admiterea actiunii reclamantilor instanta de fond nu a respectat dispozitiile imperative ale art. 35 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 potrivit carora terenurile aflate in administrarea ISTIS si a centrelor sale teritoriale apartin domeniului public si raman in administrarea acestora.
- terenul a fost delimitat conform prevederilor art. 34 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 169/1997 si inscris in inventarul bunurilor care alcatuiesc domeniul public al statului prevazut de HG nr. 1705/2006 pe baza Ordinului nr. 88/1997 privind unele masuri pentru aplicarea prevederilor art. 34 alin. 2, astfel cum a fost modificat si completat prin Legea nr. 169/1997.
- deoarece apartine domeniului public al statului terenul este, conform art. 5 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, inalienabil, insesizabil, imprescriptibil si nu poate fi introdus in circuitul civil.
Prin intampinare intimatii reclamanti au solicitat respingerea recursului ca nefondat, aratand ca simpla apartenenta a unui bun la domeniul public nu poate fi un obstacol pentru restituirea in natura catre vechiul proprietar, ca modificarea prevazuta de art. 9 din Legea nr.1/2000 este in sensul ca reconstituirea dreptului de proprietate asupra bunurilor aflate in administrarea statiunilor de cercetare se poate face pe vechiul amplasament in ceea ce-i priveste pe toti proprietarii acestora. Au mai aratat intimatii ca prin decizia nr. 136/1998 Curtea Constitutionala a statuat ca deoarece restituirea in natura fostilor proprietari ar urma sa fie stabilita de lege, ea ar urma sa fie asimilata, pentru bunurile care apartin domeniului public al statului, cu o prealabila trecere a bunurilor respective in domeniul privat.
Analizand actele si lucrarile dosarului retine urmatoarele:
Prin cererea de chemare in judecata reclamantii au solicitat inscrierea in titlul de proprietate nr. 502857/30.07.2009 a suprafetei de 5000 mp in tarlaua 17/1, parcela 292, reprezentand vechiul amplasament al proprietatii defunctului P.M.
Din raportul de expertiza tehnica topocadastrala efectuat la fond rezulta ca terenul solicitat de reclamanti este inclus in suprafata totala de 396 037,17 mp, pentru care s-a intocmit documentatia cadastrala cu nr. 3321, fiind inscris in Cartea funciara nr. 2685 a comunei S. si identificat ca fiind proprietatea Statului roman, domeniu public in administrarea Centrului pentru testarea soiurilor Bacau. In raport de aceasta situatie de fapt urmeaza a retine ca fiind intemeiate sustinerile recurentului-intervenient privind incidenta dispozitiilor art. 35 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 potrivit carora terenurile proprietate de stat, administrate de institutele si statiunile de cercetari stiintifice, agricole si silvice, destinate cercetarii si producerii de seminte si material saditor din categorii biologice superioare si a animalelor de rasa, precum si din administrarea Institutului pentru Testarea si Inregistrarea Soiurilor de Plante de Cultura si a centrelor sale teritoriale apartin domeniului public si raman in administrarea acestora. Aceasta reglementare a existat in Legea nr. 18/1991 in forma initiala si se regaseste in cuprinsul acestei legi cu modificarile si completarile ulterioare, asa incat aplicarea dispozitiilor art. 35 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 nu poate fi inlaturata pentru considerente privind incalcarea principiului neretroactivitatii, ca urmare a aplicarii unui act normativ ulterior formularii cererii de reconstituire.
Pentru a da eficienta principiului neretroactivitatii legii civile, prima instanta a retinut ca intervenientul a formulat aparari in baza dispozitiilor HG nr. 687/2008, act normativ care nu a constituit temei de drept pentru cererea de interventie, in conditiile in care din cuprinsul acestei cereri rezulta ca intervenientul a sustinut inscrierea terenului in litigiu in inventarul bunurilor care alcatuiesc domeniul public al statului conform HG nr. 1705/2006.
Prin intrarea in vigoare a Legii nr. 247/2005 (art. 1 pct. 14 si 15 din titlul VI) au fost modificate dispozitiile art. 9 din Legea nr. 1/2000 in sensul ca s-a reglementat posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate in favoarea fostilor proprietari pe vechiul amplasament si in ceea ce priveste terenurile din perimetrele statiunilor, institutiilor si centrelor de cercetare, specificand ca in proprietatea statului si in administrarea acestor institute urmau sa ramana numai terenurile destinate cercetarii si producerii de seminte, de material saditor din categoriile biologice superioare si de animale de rasa.
De asemenea, prin art. 10 alin. 1 si 2 din Legea nr. 1/2000, modificata si completata prin Legea nr. 247/2005, s-a prevazut ca persoanelor carora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor detinute de institutiile si statiunile de cercetare sa li se atribuie terenuri in natura, din proprietatea privata a statului, in situatia in care acestea sunt insuficiente putand fi suplimentate cu suprafete ce se vor scoate din domeniul public al statului, in conditiile legii, la propunerea prefectului.
Prin decizia nr. 23/17.10.2011, pronuntata in recurs in interesul legii, Inalta Curte de Casatie si Justitie a decis in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 10 alin. 2 din Legea nr. 1/2000 si art. 10 alin. 2 din Legea nr. 213/1998 raportat la art. 55 alin. (5) din Legea nr. 45/2009 referitor la trecerea terenurilor aflate in administrarea institutiilor prevazute de art. 9 alin. (1) si art. 9 alin. (1^1) din Legea nr. 1/2000 din domeniul public al statului in domeniul privat al unitatii administrativ-teritoriale, stabilind ca sintagma "in conditiile legii" din cuprinsul Legii nr. 1/2000 trebuie inteleasa in sensul trimiterii la conditiile prevazute de Legea nr. 213/1998 cu privire la obligativitatea parcurgerii procedurii de trecere a terenurilor din domeniul public in domeniul privat, prin hotarare a Guvernului, emisa cu privire la terenurile delimitate in conditiile art. 9 si 12 din Legea nr. 1/2000. Din considerentele acestei decizii rezulta ca una din conditiile care trebuie indeplinite pentru reconstituirea dreptului de proprietate pe terenuri situate in perimetrul statiunilor de cercetare este trecerea terenurilor in discutie din domeniul public al statului in domeniul privat al unitatii administrativ teritoriale, realizata cu indeplinirea cerintelor art. 10 alin. 2 din Legea nr. 213/1998 care stipuleaza ca trecerea din domeniul public in domeniul privat se face prin hotarare a Guvernului, daca prin Constitutie sau prin lege nu se prevede altfel.
Avand in vedere ca aplicarea deciziei nr. 23/17.10.2011, pronuntata in recurs in interesul legii, este obligatorie conform art. 3307 alin. 4 Cod procedura civila si intrucat din actele dosarului nu rezulta ca in ceea ce priveste terenul in suprafata de 5000 mp, situat in sola 17/1, parcela 292 ar fi fost parcursa procedura obligatorie prevazuta de Legea nr. 213/1998, de trecere din domeniul public in domeniul privat prin hotarare a Guvernului, urmeaza a retine ca fiind intemeiate criticile recurentului intervenient in sensul ca raportat la regimul juridic al terenului in litigiu nu sunt indeplinite conditiile pentru aplicarea dispozitiilor Legii nr. 1/2000 referitoare la reconstituirea dreptului de proprietate pe amplasamentul aflat in administrarea ISTIS.
Solutionarea actiunii principale a presupus stabilirea regimului juridic al terenului in sensul de a se stabili daca poate sau nu sa faca obiectul reconstituirii dreptului de proprietate in favoarea reclamantilor. In acest context sustinerile intervenientului au fost analizate ca aparari fata de actiunea principala, aspect care nu a facut obiectul criticilor in recurs si, prin urmare, nu pot constitui temei pentru o interventie in interes propriu, solutia pronuntata de prima instanta asupra acestei cereri urmand a fi mentinuta
In consecinta, vazand si dispozitiile art. 312 alin. 1, art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, va admite recursul si va modifica in parte sentinta civila recurata, in sensul ca va respinge actiunea principala ca nefondata.