3. CONTENCIOS ADMINSTRATIV SI FISCAL. PERSONAL
DIN CADRUL PENITENCIARULUI. PERSOANE
INDREPTATITE LA ACORDAREA SPORULUI T.B.C.
PREVAZUT DE ART.8 lit.a) din H.G. NR. 28/1993
MODIFICATA SI COMPLETATA PRIN H.G. NR. 561/2000
SI O.M.J. NR. 945/C/2003. SISTARE PLATA PENTRU
INEXISTENTA FONDURILOR IN BUGETUL
INSTITUTIEI. ACORDARE RETROACTIVA.
Art. 8 lit.a din H.G.nr.281/1993 modificat prin H.G. nr.
561/2000, art.4,din O.M.J. nr. 945/C/2003, pct. 15 si anexa
nr.1.1 lit.c) pct. 2 din Regulamentul de aplicare a
H.G.nr.28171993, aprobat prin O.M.J. nr. 945/C/2003
Prin HG nr.28/1993 modificata si completata prin
H.G. nr.561/2000 si Ordinul Ministerului Justitiei
nr.945/C/2003 - ce cuprinde Regulamentele de acordare a sporurilor
prevazute de art.8 lit.a), b si c) - , se prevede acordarea sporului TBC
personalului din aceste institutii, care isi desfasoara activitatea in
conditii deosebit de periculoase, in conditii periculoase sau vatamatoare,
stabilite prin Buletinele de determinare prin expertizare a locurilor de
munca emise de D.S.P. Arges, Medicina Muncii si Buletinului de
masurari a campului radioelectric.
Acordarea sporului de 50% pretins de reclamant in conformitate
cu dispozitiile pct. 15 si anexei nr. 1.1. lit. C, pct. 2 din Ordinul nr.
945/C al Ministerului Justitiei, nu este conditionata de necesitatea
determinarii timpului efectiv prestat pe sectia de pneumoftiziologie. In
cuprinsul normei de sub lit. C se enumera si se diferentiaza categoriile de
personal indreptatite la plata sporului de 50%, reclamantul fiind
beneficiar in temeiul punctului 2, care constituie o masura de recompensa
si de protectie a acelora supusi in mod evident riscului de contagiune,
data fiind functionarea in acelasi perimetru cu spitalul.
Sistarea platii sporului prin invocarea art.4 din O.M.J. nr.
945/C/2003 pentru inexistenta resurselor financiare incalca
principiile generale referitoare la protectia si securitatea muncii si
normelor de tehnica legislativa, lasand loc arbitrariului si posibilitatii de
incalcare a drepturilor salariale de catre angajator. (Decizia nr. 99/R/C pronuntata la 25.01.2008, cu
majoritate, de Curtea de Apel Pitesti - s.c.c.a.f., cu opinie separata)
In opinia separata, plata sporului este conditionata de incadrarea
sumelor banesti respective in " limita resurselor financiare avute la
dispozitie", conditie prevazuta si de art.69 din Legea 138/1999
privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din institutiile
publice de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala,
precum si acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste
institutii,
Nu poate fi retinuta prin asimilare situatia drepturilor banesti
acordate prin lege, dar care ulterior au fost suspendate din lipsa
fondurilor bugetare, intrucat in cazul de fata aceste sporuri au fost de la
bun inceput acordate numai in limitele bugetare anuale. Constata ca prin actiunea introdusa la data de 26.03.2007,
inregistrata la Tribunalul Arges sub nr. 997/109/2007, reclamantul S.M.
a chemat in judecata pe paratii Ministerul Justitiei, Administratia
Nationala a Penitenciarelor, Penitenciarul cu Regim de Maxima
Siguranta Colibasi si Ministerul Finantelor Publice solicitand sa fie
obligati sa-i plateasca drepturile banesti reprezentand sporul de 50% din
solda lunara, pentru perioada 01.09.2004 - 01.03. 2006, actualizat cu rata
inflatiei pana la achitarea efectiva a sumelor datorate, reprezentand
sporul pentru activitatea desfasurata in conditii deosebit de periculoase.
In motivare, reclamantul a aratat ca pana la data de 1.03.2006,
cand s-a pensionat, a indeplinit functia de director adjunct, avand gradul
de inspector sef principal, la Penitenciarul Colibasi care functioneaza in
acelasi perimetru cu Penitenciarul Spital Colibasi, in cadrul caruia exista o
sectie de pneumoftiziologie.
Conform HG nr. 281/1993, personalul care isi desfasoara
activitatea in conditii deosebit de periculoase, printre care si TBC,
beneficiaza de un spor de 50 - 100% din salariul de baza.
Potrivit anexei nr.1.1 lit.c) pct.2 la Regulamentul de acordare
a sporului in cauza, beneficiaza de acesta si personalul din unitatile aflate
in acelasi perimetru cu acestea, asa cum este si cazul de fata.
S-a mai aratat de catre reclamant ca a beneficiat de sporul de
50% incepand cu data de 01.01.2004, dar in mod surprinzator prin
adresa nr. 102024/30.08.2004 i s-a comunicat ca se sisteaza temporar
plata acestui spor. Astfel au fost incalcate disp. art. 75 si 76 din Legea nr.
24/2000 privind normele de tehnica legislativa in sensul ca aplicarea
actului normativ in cauza se putea dispune numai printr-un alt act
normativ de acelasi nivel sau de nivel superior.
Prin adresa nr. 215495/11.04.2006 actuala Administratie
Nationala a Penitenciarelor a comunicat Penitenciarului Spital Colibasi ca
incepand cu data de 01.05.2006 se anuleaza prevederile ordinului D.G.P
nr. 102024 privind sistarea temporara a platii sporurilor acordate in
temeiul Anexei nr.1.1 din Ordinul M.J nr. 945/C/2003 si a aprobat
reluarea platii acestor sporuri.
Ministerul Justitiei, prin intampinare(f.16-18), a invocat exceptia
lipsei calitatii procesuale pasive, exceptia prematuritatii actiunii, iar pe
fond a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata, deoarece neplata
sporului a fost determinata de lipsa fondurilor.
Ministerul Finantelor Publice, prin intampinare(f.23-25), a
solicitat respingerea cererii de chemare in garantie, invocand exceptia
lipsei calitatii procesuale pasive, aratand ca este eronata opinia
reclamantului referitoare la introducerea in cauza a acestui minister, ca
nu are atributii de angajare si salarizare a reclamantului si ca nu poate fi
obligat sa asigure din fondurile sale cheltuielile Ministerului Justitiei.
Administratia Nationala a Penitenciarelor a formulat cerere de
chemare in garantie a Ministerului Finantelor Publice si a Ministerului
Justitiei pentru ca, in cazul admiterii actiunii reclamantului, sa fie obligati
sa asigure fondurile necesare platii acestor drepturi(f.27)
La data de 24.05.2207 Penitenciarul cu Regim de Maxima
Siguranta Colibasi a formulat intampinare si cerere reconventionala,
solicitand respingerea actiunii ca neintemeiate(f.110-115)
S-a invocat exceptia necompetentei materiale precum si
exceptia lipsei calitatii procesuale pasive.
S-a mai aratat ca in cazul in care instanta ar gasi intemeiate
solicitarile reclamantului, solicita obligarea acestuia la restituirea sumelor
achitate de catre Penitenciarul cu Regim de Maxima Siguranta cu titlu de
drepturi salariale si reprezentand sporul de antena, respectiv 10% din
salariul de baza lunar pentru aceeasi perioada pentru care se solicita
sporul TBC, respectiv 01.09.2004 - 01.02.2006, actualizate cu rata
inflatiei pana la achitarea efectiva a acestora, avand in vedere faptul ca
aceste sporuri se exclud.
S-a sustinut si ca Regulamentul de acordare a sporului in cauza
prevede ca beneficiaza de un spor de 50% din solda lunara sau salariul
de baza "personalul din penitenciare si centre de reducere precum si
personalul SIPA din aceste unitati, care desfasoara activitati cu detinutii
din camerele TBC si HIV/SIDA".
Reclamantul, prin raspunsul formulat la cererea
reconventionala a Penitenciarului Colibasi(f.58-62), a fost de acord ca in
cazul admiterii actiunii sale sa se admita in aceleasi conditii si cererea
reconventionala.
La dosarul cauzei au fost depuse acte.
Dupa examinarea cauzei, Tribunalul Arges - sectia civila,
complet specializat contencios administrativ si fiscal, a pronuntat sentinta
civila nr. 465/CA/08 octombrie 2007, prin care a admis actiunea
reclamantului, a obligat pe paratul PENITENCIARUL CU REGIM DE
MAXIMA SIGURANTA COLIBASI sa plateasca reclamantului sporul
de 50% pentru conditii deosebit de periculoase pentru perioada
1.09.2004-1.03.2006, actualizat cu coeficientul de inflatie de la data platii.
De asemenea, i-a obligat pe paratii MINISTERUL JUSTITIEI si
ADMINISTRATIA NATIONALA A PENITENCIARELOR sa
asigure paratului PENITENCIARUL CU REGIM DE MAXIMA
SIGURANTA COLIBASI fondurile necesare platii acestui spor.
Prin aceeasi sentinta a fost admisa cererea de chemare in
garantie formulata de reclamant si ADMINISTRATIA NATIONALA A
PENITENCIARELOR, fiind obligat chematul in garantie
MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR sa vireze paratilor
fondurile necesare achitarii dreptului de mai sus.
A fost admisa si cererea reconventionala formulata de paratul
PENITENCIARUL CU REGIM DE MAXIMA SIGURANTA
COLIBASI, obligandu-l pe reclamantul-parat sa restituie paratului-
reclamant PENITENCIARUL CU REGIM DE MAXIMA
SIGURANTA COLIBASI sporul de antena de 10% incasat pe aceeasi
perioada.
Pentru a se pronunta in sensul celor de mai sus, instanta a
retinut ca exceptiile invocate nu trebuie reluate in considerente, deoarece
s-a pronuntat asupra lor anterior dezbaterii in fond.
Pe fondul cauzei, a apreciat ca reclamantul a indeplinit functia
de director adjunct la Penitenciarul cu Regim de Maxima Siguranta
Colibasi, avand gradul de inspector sef principal, pana la data de
1.03.2006, cand s-a pensionat, in acelasi perimetru functionand si
Penitenciarul Spital Colibasi in cadrul caruia exista o sectie de
pneumoftiziologie.
Conform art.8 lit.a din HG nr. 281/1993 modificat prin HG
nr.561/2000 si Regulamentului de aplicare a HG nr. 281/1993,
reclamantul a beneficiat de un spor de 50% din salariul de baza lunar
incepand cu data de 01.01.2004 potrivit procesului verbal incheiat de
comisia constituita la nivelul unitatii (fila 73-83).
Stabilirea dreptului s-a facut in baza buletinelor de
determinare emise de organele de specialitate in domeniul medicinii
muncii(f.64-65) si cu respectarea procedurii prevazuta de Ordinul
M.J.nr.945/C/2003.
Prin adresa nr. 102024/30.08.2004(f.13) Directia Generala a
Penitenciarelor a comunicat ca incepand cu data de 01.09.2004 se
sisteaza temporar plata sporurilor acordate in temeiul Anexei nr.1.1 din
ordinul Ministerului Justitiei nr. 945/C/2003 pe motivul resurselor
financiare.
Tinand cont ca sporul in cauza a fost acordat in urma unor
determinari de specialitate privind riscurile la care sunt supusi cei care
isi desfasoara activitatea in astfel de conditii nu se poate justifica sistarea
acordarii acestui spor mai ales ca pentru aceasta se procedeaza intr-un
mod care eludeaza normele de tehnica legislativa ( art. 64 din Legea
nr.24/2000).
Mai mult se aduce atingere insusi normelor constitutionale
privind protectia sociala si prestarea muncii in conditii deosebite sau
speciale - precum si dispozitiilor Codului muncii ( art. 39 alin.l lit.f)
referitoare la dreptul de securitate si sanatate in munca.
Faptul ca s-a produs o greseala este atestat de faptul ca
actuala Administratie Nationala a Penitenciarelor a revenit la masura
dispusa, asa cum rezulta din adresa nr. 215495/11.04.2006(f.14).
S-a mai constatat ca in perioada 01.09.2004 - 01.03.2006 ,
aceeasi pentru care se solicita sporul de 50% in discutie, reclamantul a
primit sporul de antena de 10% din salariul de baza lunar, care practic se
exclude cu primul spor aratat.
Or, potrivit pct.15 alin.2 din Regulamentul aprobat prin
Ordinul nr.945/C/2003, "in situatiile in care la un loc de munca se
constata prezenta simultana a doi sau mai multi factori care, prin actiunea
lor, confera dreptul la sporuri, se acorda un singur spor, si anume cel mai
mare".
Ca atare, ambele cereri au fost apreciate ca intemeiate,
facandu-se trimitere si la o lata decizie, pentru un caz similar, pronuntata
de Curtea de Apel Pitesti.
Impotriva sentintei, in termen legal au formulat cereri de
recurs paratii Ministerul Economiei si Finantelor, prin DGFP Arges,
Ministerul Justitiei, Ministerul Justitiei - Administratia Nationala a
Penitenciarelor, Penitenciarul Colibasi, intemeiate pe disp. art. 304 pct. 9
si art. 304 ind. 1 Cod proc. civila.
In dezvoltarea motivelor de recurs, Ministerul Economiei si
Finantelor a sustinut ca nu exista nici o obligatie de garantie a sa, iar
simplul fapt ca ordonatorul principal de credite - in speta Ministerul
Justitiei - nu ar fi acordat reclamantului drepturile salariale cuvenite, nu
confera Administratiei Nationale a Penitenciarelor - Ministerul Justitiei
nici un fel de garantie legala pentru eventualele sume de bani ce ar trebui
sa la plateasca intr-un raport juridic nascut din contractul individual de
munca. Este lipsita de interes si cererea de chemare in garantie fata de
reclamant.
Ministerul Justitiei a criticat sentinta prin aceea ca raporturile
de munca ale reclamantului se deruleaza cu Penitenciarul cu Regim de
Maxima Securitate Colibasi, care este ordonator tertiar de credite, plata
urmand sa se faca de acesta. Calitatea ministerului de ordonator
principal de credite nu justifica obligarea sa la asigurarea fondurilor
necesare si, deci, nu are calitate procesuala pasiva, deoarece doar
repartizeaza creditele bugetare aprobate pentru Administratia Nationala a
Penitenciarelor, iar aceasta, la randul sau, repartizeaza creditele catre
ordonatorii tertiari, conform art. 21 alin. 2 din Legea nr. 500/2002. Pe
fond, s-a sustinut ca actiunea este neintemeiata, deoarece potrivit art. 4
din Ordinul Ministrului Justitiei nr. 945/C/2003, plata sporului se face in
limita resurselor financiare aprobate.
Prin recursul sau, Administratia Nationala a Penitenciarelor a
criticat sentinta prin aceea ca actiunea trebuia respinsa, deoarece lipseste
procedura prealabila ceruta de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar, pe fond,
erau aplicabile prevederile art. 4 din O.M.J. nr. 945/C/2003, care
stabileste ca plata sporului se acorda in limita fondurilor disponibile,
aprobate.
Si Penitenciarul Colibasi a adus critici sentintei, motivate pe
faptul ca de acest spor beneficiaza doar personalul care isi desfasoara
activitatea integral sau fractionat pe sectia de pneumoftiziologie,
proportional cu timpul efectiv lucrat, potrivit dispozitiei nr. 2497/2004
emisa de Administratia Nationala a Penitenciarelor, ca si a aceleia cu nr.
99449/2004 emisa de Directia Financiara din cadrul Directiei Generale a
Penitenciarelor. Asupra acestor aparari, instanta nu s-a pronuntat.
Mai mult, inscrisurile prezentate nu fac dovada numarului
efectiv de ore lucrate, iar, potrivit art. 4 din O.M.J. nr. 945/C/2003, plata
sporului se face in limita fondurilor disponibile, aprobate conform legii.
Nu trebuia inclus in categoria drepturilor salariale reglementate de art.
156 Codul muncii, pentru ca salarizarea personalului din unitatile
bugetare se face, conform HG 281/1993 , OG nr. 64/2006 si a Legii nr.
293/2004, in raport de specificul muncii , definind salariul de baza. Plata
sporului a fost sistata o perioada, tocmai pentru insuficienta fondurilor,
motiv pentru care actiunea trebuia respinsa.
Examinand sentinta prin prisma criticilor formulate, ce se
incadreaza in dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civila, cat si sub toate
aspectele, in temeiul art. 304 ind. 1 Cod proc. civila, curtea constata
urmatoarele:
Prin HG nr.28/1993 modificata si completata prin HG
nr.561/2000 si Ordinul Ministerului Justitiei nr.945/C/2003 - ce
cuprinde Regulamentele de acordare a sporurilor prevazute de art.8 lit.a),
b si c) - , se prevede acordarea sporului TBC personalului din aceste
institutii, care isi desfasoara activitatea in conditii deosebit de periculoase,
in conditii periculoase sau vatamatoare, stabilite prin Buletinele de
determinare prin expertizare a locurilor de munca emise de D.S.P. Arges,
Medicina Muncii si Buletinului de masurari a campului radioelectric.
Acest drept a fost acordat pana in 30.08.2004, cand prin
adresa nr.102024/30.08.2004, Ministerul Justitiei - Directia Generala a
Penitenciarelor a facut cunoscut Penitenciarului Colibasi ca, urmare a
OG nr.29/2004, incepand cu luna septembrie 2004, plata sporurilor din
Anexa 1.1. a Ordinului Ministerului Justitiei nr.945/2003 a fost sistata,
acordarea lor fiind conditionata de existenta resurselor financiare.
De aici, rezulta ca acordarea sporului TBC nu a fost
inlaturata, ca masura definitiva, ci, numai, temporar sistata, ca urmare a
insuficientei resurselor financiare necesare acoperirii platii si a acestui
spor, determinate de cresterea valorii de referinta sectoriala pentru
personalul militar din Directia Generala a Penitenciarelor si a unitatilor
subordonate ( f. 13).
Masura inlaturarii definitive s-a facut prin O.M.J.
nr.399/C/2007, dupa ce nu a mai fost prevazut, incepand cu 1.01.2007,
nici "Spitalului" Penitenciarului Colibasi.
Insa, prin Decizia nr. 387 comunicata Penitenciarului
"Spitalul" Colibasi, cu nr.114223/18.04.2006, se precizeaza ca incepand
cu 1.05.2006, se anuleaza prevederile Ord. D.G.P. nr.102024/2004
privind sistarea temporara a platii sporurilor acordate in temeiul Anexei
nr.1.1. a Ordinului Ministerului Justitiei nr.945/C/2003 urmand, ca pe
baza determinarilor prin expertizare a locurilor de munca, sa se acorde
persoanelor indreptatite (f.14).
De aici se desprinde concluzia ca au fost gasite resurse
financiare pentru plata acestui spor, insa, numai pentru Spitalul
Penitenciarului Colibasi, nu si personalul incadrat la Penitenciarul
Colibasi, aspect de natura a scoate in evidenta, conform sustinerii
reclamantului, tratamentul discriminatoriu intre persoane ce lucreaza in
aceleasi conditii cu risc de contaminare a bolii respective, dar si a altora.
De altfel, paratii nu pretins ca reclamantul nu a beneficiat de
acest spor or ca s-au schimbat conditiile de munca, ci doar ca sporul a
fost sistat datorita insuficientei resurselor financiare, imprejurare ce nu
este de natura a sustine apararea lor, fata de situatia personalului la care s-
a facut referire anterior. Singurul parat care a sustinut ca reclamantul, in
calitatea sa de director adjunct al Penitenciarului Colibasi, nu prezenta
risc de contagiune pentru ca nu lucra pe sectia de pneumoftizilogie si ca
astfel nu beneficiaza de sporul de 50% pentru conditii deosebit de
periculoase, a fost Penitenciarul Colibasi. Apararile sale nu pot fi retinute,
intrucat sporul de 50% pretins de reclamant se intemeiaza pe dispozitiile
pct. 15 si anexei nr. 1.1. lit. C, pct. 2 din Ordinul nr. 945/C al
Ministerului Justitiei, ci nu pe prevederile punctului 10 si ale anexei nr.
1.1. lit. A si B. Doar in ipoteza acestora din urma, prevazute la un nivel
superior, de 100%, respectiv 75%, a fost reglementata necesitatea
determinarii timpului efectiv prestat in aceste conditii, nu si pentru
situatia personalului din unitatile aflate in acelasi perimetru cu spitalele
penitenciar cu sectii de pneumoftiziologie, avut in vedere de anexa nr.
1.1, lit.C, pct. 2. In cuprinsul normei de sub lit. C se enumera si se
diferentiaza categoriile de personal indreptatite la plata sporului de 50%,
reclamantul fiind beneficiar in temeiul punctului 2, care constituie o
masura de recompensa si de protectie a acelora supusi in mod evident
riscului de contagiune, data fiind functionarea in acelasi perimetru cu
spitalul. Trebuie remarcat faptul ca reclamantului i s-a recunoscut acest
drept, de care a beneficiat in perioada 01.01.2004 - 01.19.2004, cand
plata sporului a fost sistata pentru insuficienta fondurilor. Indreptatirea
reclamantului la plata sporului de 50% rezida si din Protocolul de
colaborare dintre Spitalul Penitenciar Colibasi si Penitenciarul Colibasi(
f. 51 - 56), care atesta functionarea in acelasi perimetru, cum cere ordinul
Ministerului Justitiei. Daca s-ar da interpretarea ceruta de acest parat,
norma ar fi lipsita de eficienta juridica si ar depasi ratiunile care au
condus la adoptarea acestei prevederi. Toate acele inscrisuri la care se
face referire in recurs au in considerare alte categorii de personal decat
acela din care face parte reclamantul, supus reglementarii punctului 2 lit.
C al precitatului ordin. Plata se face in conditiile pct. 15 din ordin,
proportional cu timpul in care a lucrat, fara a se depasi 170 de ore lunar,
in program normal de lucru. Ca atare, este evidenta distinctia intre
categoriile de personal supus riscului de contagiune si intre sintagmele
"timp efectiv prestat" - "timp cat a lucrat".
Cu inscrisurile depuse la dosar, reclamantul a facut dovada
incadrarii in dispozitiile sus -mentionate; drept consecinta, criticile ce
vizeaza acest aspect sunt nefondate, reclamantul urmand sa primeasca
sporul solicitat, bineinteles prin raportare la specificul muncii si
proportional cu timpul cat a lucrat in functia detinuta , in acelasi
perimetru cu spitalul penitenciar, fara a se depasi timpul indicat in pct. 15
din Ordinul nr. 945/C/2003 al Ministerului Justitiei.
Nu pot fi primite nici motivele ce privesc justificarea sistarii
platii sporului in conformitate cu prevederile art. 4 din OMJ nr.
945/C/2003, in limita resurselor financiare avute la dispozitie.
Sub acest aspect, instanta a motivat corect ca o asemenea
abordare incalca principiile generale referitoare la protectia si securitatea
muncii si normelor de tehnica legislativa, lasand loc arbitrariului si
posibilitatii de incalcare a drepturilor salariale ala angajatilor de catre
angajator.
Referitor la criticile Ministerului Justitie, in principal legate de
lipsa calitatii sale procesuale pasive, in mod corect, instanta de fond a
procedat la respingerea acestora si obligarea dimpreuna cu Administratia
Nationala a Penitenciarelor de a asigura fondurile necesare platii acestui
spor, in calitatea acestora de ordonatori - principal si secundar-de
credite, intrucat potrivit art. 21 din Legea nr. 500/2002 are obligatia sa
repartizeze integral cheltuielile de personal catre institutiile ierarhic
inferioare ai caror conducatori sunt ordonatori secundari sau tertiari de
credite.
Faptul ca o asemenea plata nu a fost prevazuta in bugetul sau,
nu constituie un impediment in alocarea fondurilor necesare platii, pe
perioada car dreptul a fost suspendat, nu inlaturat.
Nici critica Administratiei Nationale a Penitenciarelor, ce
vizeaza neindeplinirea procedurii prealabile nu poate fi primita, deoarece
legea speciala nu reglementeaza o asemenea procedura pentru situatia
data, privind plata unor drepturi banesti, ci doar trimite la norme ce tin
de competenta instantelor de contencios administrativ, determinata in
baza Legii nr. 554/2004.
Insa, referitor la cererea de chemare in judecata si de chemare
in garantie a Ministerului Economiei si Finantelor se apreciaza ca solutia
la care s-a oprit instanta este nelegala si netemeinica pentru
considerentele care justifica admiterea recursului formulat de acest
minister, prin DGFP Arges.
Astfel, potrivit art..3 alin.2 din HG nr.208/2005, Ministerul
Finantelor Publice (actuala recurenta) "elaboreaza proiectul bugetului de
stat al legii bugetului de stat si raportul asupra proiectului bugetului de
stat precum si proiectul legii de rectificare a bugetului de stat".
Deci aceasta institutie nu are printre atributii obligatia platii,
in solidar cu ceilalti parati, a sumelor pretinse prin actiune, deoarece nu
are calitatea de debitor fata de reclamanti, care nu sunt angajatii sai,
raporturile juridice existand intre acestia si ceilalti parati.
In aceste conditii apare ca nejustificata obligarea M.E.F. la
plata sporului solicitat si nici la virarea fondurilor necesare achitarii
dreptului de mai sus. Intre minister si parati nu exista obligatii de
garantie, in speta fiind aplicabile si prevederile art. 47 alin. 4 din Legea nr.
500/2002, care stipuleaza ca creditele bugetare aprobate pentru un
ordonator principal de credite nu pot fi virate si utilizate pentru
finantarea altui ordonator principal de credite.
Drept consecinta, se impune admiterea recursului sau,
introdus prin DGFP Valcea, sentinta urmand a fi modificata in parte, in
temeiul art. 312 alin. 2 si 3 Cod proc. civila, in sensul ca va fi admisa
exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, actiunea cat si cererea de
chemare in garantie fiind respinse fata de acesta. Celelalte recursuri vor fi
respinse, in baza art. 312 alin.1 Cod proc. civila, pentru considerentele
redate anterior. OPINIE SEPARATA:
Apreciez ca recursurile promovate in cauza trebuiau admise ca
fiind intemeiate, pentru considerentele de mai jos:
In mod eronat instanta de fond a procedat la includerea in
categoria drepturilor salariale prevazute de art.156 Codul muncii a
sporurilor generale si a celor prevazute in Anexa 1.1. din Ordinul
M.J.945/C/2003 in litigiu, in special, in conditiile in care H.G.281/1993
cu modificarile ulterioare, cu privire la salarizarea personalului din
unitatile bugetare, prevede faptul ca aceasta "se face tinand seama de
specificul fiecarui domeniu de activitate" (art.1), in art.2 prevazandu-se
faptul ca salariul acestora este alcatuit din: salariul de baza, sporuri la
salariul de baza: pentru conditiile in care se desfasoara activitatea, pentru
vechime in munca etc., premii si alte drepturi (masa gratuita, transport,
etc.).
Ordonanta 64/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale
functionarilor publici cu statut special din sistemul administratiei
penitenciare defineste la art.2 notiunea de "salariu de baza lunar,
compus din: salariul pentru functia indeplinita, salariul pentru gradul
profesional detinut: gradatii, sporul pentru misiune permanenta si, dupa
caz, indemnizatia de conducere si salariul de merit". Aceleasi dispozitii se
regasesc si in Legea 293/2004 privind statutul functionarilor publici din
Administratia Nationala a Penitenciarelor, care prevede in art.34 faptul ca
"Functionarul public din sistemul administratiei penitenciare are dreptul
la: a) salariu lunar, compus din salariul de baza, indemnizatii, sporuri,
precum si premii si prime, ale caror cuantumuri se stabilesc prin lege.
Salariul de baza cuprinde salariul corespunzator functiei indeplinite,
gradului profesional detinut, gradatiile, sporurile pentru misiune
permanenta si, dupa caz, indemnizatia de conducere si salariul de merit".
Din cuprinsul acestor reglementari legale rezulta ca legiuitorul
a inteles sa inclusa in notiunea de "salariu de baza", obligatoriu la plata
pentru angajatori, independent de alte reglementari, doar sporurile pentru
misiune permanenta, celelalte suplimente banesti cu titlu de sporuri,
prime , ajutoare, etc., inclusiv cele in litigiu facand obiectul unor
reglementari separate, obligatorii pentru angajatorul Penitenciarul
Colibasi la care functioneaza reclamantii.
Astfel, O.M.J. nr.945/C/2003, ce constituie temeiul juridic al
acordarii sporurilor de pana la 30% din salariul de baza pentru activitatea
in conditii periculoase (Anexa 1.2), respectiv sporuri de pana la 75% din
salariul de baza pentru conditii deosebit de periculoase (Anexa 1.1),
prevede expres ca plata acestora este conditionata de incadrarea sumelor
banesti respective in " limita resurselor financiare avute la dispozitie",
conditie prevazuta si de art.69 din Legea 138/1999 privind salarizarea si
alte drepturi ale personalului din institutiile publice de aparare nationala,
ordine publica si siguranta nationala, precum si acordarea unor drepturi
salariale personalului civil din aceste institutii, in care se prevede:
"Acordarea drepturilor banesti reglementate prin prezenta lege se va face
in limita fondurilor bugetare aprobate anual ministerelor si institutiilor
centrale prevazute la art.1".
Asa fiind, incepand cu luna septembrie 2004, urmare
modificarii valorii de referinta sectoriala pentru personalul militar, ce
conduce la marirea salariilor de baza a acestora, fondurile alocate nu au
mai permis si plata sporurilor prevazute de O.M.J.945/2003.
Reclamantii nu au investit instanta cu verificarea existentei
alocatiilor bugetare necesare platii acestor sporuri, la dispozitia
angajatorului Penitenciarul Colibasi, recunoscand asadar implicit
inexistenta lor si nici nu au atacat in contencios administrativ dispozitiile
art.4 din O.M.J.945/2003 ce conditioneaza plata lor de incadrarea in
alocatiile bugetare, situatie in care solutia instantei de fond de admitere a
actiunii reclamantilor si obligarea Penitenciarului Colibasi la plata
sumelor reprezentand aceste sporuri apare ca fiind nelegala, ea
contravenind dispozitiilor legale in vigoare privind modul de acordare a
acestor drepturi banesti.
Nu poate fi retinuta prin asimilare situatia drepturilor banesti
acordate prin lege, dar care ulterior au fost suspendate din lipsa
fondurilor bugetare, intrucat in cazul de fata aceste sporuri au fost de la
bun inceput acordate numai in limitele bugetare anuale.
Eronat a procedat instanta de fond si la obligarea paratei
A.N.P. Bucuresti si respectiv chematului in garantie Ministerul Justitiei la
plata acestor drepturi, catre reclamanti, desi acestia nu se aflau in
raporturi de serviciu cu aceste institutii centrale, iar Penitenciarul
Colibasi, la care isi desfasoara activitatea efectiv, dispune de personalitate
juridica proprie.
Imprejurarea ca fondurile bugetare necesare platii sporurilor
salariale in litigiu, ar fi trebuit a fi aprobate de organele administrative
ierarhic superioare, respectiv A.N.P. si Ministerul Justitiei, tine de
raporturile specifice in care isi desfasoara activitatea institutiile in litigiu,
fara a conferi insa calitate procesuala pasiva acestora.