SECTIA A II - A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.
Materie : RECURS COMERCIAL. ATRAGEREA RASPUNDERII ORGANELOR DE CONDUCERE ALE DEBITOAREI IN BAZA ART.138(1) LIT.A DIN LEGEA NR.85/2006. ACEASTA FAPTA PRESUPUNE UTILIZAREA BUNURILOR MOBILE SAU IMOBILE, CORPORALE SAU INCORPORALE SAU A CREDITELOR ACORDATE DEBITORULUI IN INTERES PROPRIU SAU IN INTERESUL ALTEI PERSOANE.
- art.138 alin.1 lit.a) din Legea nr.85/2006.
Decizia nr.736/C/05.12.2011 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a II -a civila, de contencios administrativ si fiscal.
Prin sentinta nr.717/F/2011 pronuntata de Tribunalul S. M., a fost respinsa cererea formulata de lichidatorul judiciar al falitei SC "D. S. C. " SRL P. N., RVA O. I. S. SPRL impotriva paratului O. A. pentru obligarea lui sa suporte din averea proprie o parte din pasivul falitei.
Fara cheltuieli de judecata.
Analizand actele si lucrarile dosarului, judecatorul sindic a retinut urmatoarele:
Potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecatorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns in stare de insolventa, sa fie suportata de membrii organelor de supraveghere din cadrul societatii sau de conducere, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, prin una dintre urmatoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane;
b) au facut acte de comert in interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;
c) au dispus, in interes personal, continuarea unei activitati care ducea, in mod vadit, persoana juridica la incetarea de plati;
d) au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au marit in mod fictiv pasivul acesteia;
f) au folosit mijloace ruinatoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, in scopul intarzierii incetarii de plati;
g) in luna precedenta incetarii platilor, au platit sau au dispus sa se plateasca cu preferinta unui creditor, in dauna celorlalti creditori.
Pentru a se putea dispune angajarea raspunderii civile speciale reglementata de dispozitiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, este necesara dovada indeplinirii tuturor conditiilor raspunderii civile delictuale prevazute de art. 998 Cod civil, cu precizarea ca, faptele cauzatoare de prejudicii pot fi doar cele strict descrise in cuprinsul textului de lege indicat.
In masura in care se face dovada existentei faptei cauzatoare de prejudiciu se pot analiza si verifica existenta si a celorlalte elemente ale raspunderii civile delictuale, existenta prejudiciului, raportul de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu, culpa persoanei care a savarsit fapta.
Prin cererea de chemare in judecata, reclamantul a apreciat ca falimentul societatii comerciale administrata de parat a fost cauzat in principal de faptul ca acesta nu a urmarit recuperarea creantelor datorate societatii de catre debitorii sai si ca s-ar fi folosit in interesul altei societati activele circulante ale debitoarei.
Coroborand ansamblul probelor administrate in cauza, respectiv interogatoriul luat paratului cu inscrisurile depuse in probatiune judecatorul sindic a constatat ca administratorul a explicat in mod pertinent motivele ajungerii societatii comerciale al carei asociat era in stare de insolventa si a dovedit cu inscrisuri faptul ca faptele prejudiciale invocate de catre lichidatorul judiciar ca fapte ilicite cauzatoare de prejudicii au fost savarsite in interesul debitoarei ale carei datorii fata de o societate bancara au fost preluate de catre un tert si nu in interesul personal al asociatului parat.
De asemenea, judecatorul sindic a constatat ca fapta retinuta de catre reclamant in sarcina paratului de a nu recupera creantele debitoarei nu este prevazuta ca fapta ilicita de catre dispozitiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Prin urmare, in lipsa indicarii altor imprejurari de fapt de natura a putea fi incadrate in categoria faptelor ilicite cauzatoare de prejudicii prevazute de art. 138 din Legea nr.85/2006, savarsite de catre parat inainte de deschiderea procedurii insolventei judecatorul sindic a constatat ca in privinta faptei prevazuta de lit. a) din Legea nr. 85/2006 invocata in prezenta cauza nu se confirma starea de fapt prezentata de catre practicianul in insolventa prin cererea de chemare in judecata respectiv ca paratul ar fi folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane.
Astfel fiind, judecatorul sindic a constatat ca, in cauza nu s-a dovedit existenta vreunei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii de catre fostul administrator al debitoarei, astfel ca judecatorul sindic a constatat lipsa elementelor raspunderii civile delictuale speciale a acestuia prevazute de art. 998 Cod civil raportat la art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Constatand lipsa elementelor esentiale ale raspunderii patrimoniale speciale prevazuta de art. 138 din Legea nr. 85/2006, existenta unei fapte ilicite savarsite cu vinovatie prevazuta de Legea privind procedura insolventei, lipsa raportului de cauzalitate intre fapta, prejudiciu si starea de insolventa, in temeiul art. 11, judecatorul sindic a respins cererea reclamantului pentru stabilirea raspunderii patrimoniale a paratului, respectiv pentru obligarea acestuia sa suporte din averea proprie o parte din pasivul debitoarei falite ca neintemeiata.
Impotriva acestei sentinte, in termen si scutit de plata taxelor judiciare de timbru, a declarat recurs recurentul RVA O. I. S. - lichidator al debitoarei SC D. S. C. SRL P., solicitand modificarea ei in intregime si obligarea asociatului O. A. sa suporte din averea proprie pasivul debitoarei in suma de 126.531 lei.
In dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta arata ca, sentinta atacata este lipsita de temei legal si a fost data cu aplicarea gresita a legii, intrucat activitatea paratului de neincasare a creantelor debitoarei in speta, constituie modalitatea de savarsire a faptei ilicite prevazuta de art.138(1) din Legea nr.85/2006 si nu una din faptele ilicite reglementate generic de textul de lege invocat de catre instanta de fond.
A aratat ca, din probele administrate inclusiv interogatoriul paratului, nu rezulta ca acesta s-ar fi preocupat de incasarea tuturor creantelor de la debitorii sai, cum se motiveaza in sentinta recurata, la intrebarea nr.12 din interogatoriu, paratul a specificat ca, din creantele totale de 189.648 lei evidentiate in bilantul de la data de 30.06.2008, nu s-a incasat nici o suma, iar la intrebarea nr.13 din interogatoriu, a sustinut ca nu cunoaste situatia bunurilor active corporale in valoare de 83.199 RON si active circulante de natura stocurilor in valoare de 19.246 RON alaturi de suma de 670 RON, cu exceptia constructiei care a facut obiectul donatiei revocate. Lipsa bunurilor din categoria stocurilor si a sumelor de bani precum si a oricarui indiciu privind locatia acestora sau a situatiei juridice actuale, creeaza prezumtia ca acestea au fost ascunse de persoana care avea drept de dispozitie asupra lor, respectiv le-a folosit in interesul sau sau a altei persoane.
De asemenea a sustinut recurenta ca, in mod gresit a retinut instanta de fond ca nu s-a dovedit indeplinirea tuturor conditiilor raspunderii civile delictuale prevazute la art.998 cod civil, apreciind ca faptele de nerecuperare a tuturor creantelor si cea de nejustificare a activelor circulante de natura stocurilor in valoare de 19.246 RON alaturi de suma de 670 RON evidentiata in conturile " Casa si Conturi la banci" sunt fapte ilicite prevazute de Legea nr.85/2006 generatoare de pagube societatii debitoare, rezultand astfel toate elementele raspunderii civile delictuale, respectiv existenta faptei cauzatoare de prejudiciu, existenta prejudiciului, raportul de cauzalitate intre fapta si prejudiciu si culpa persoanei care a savarsit fapta.
In drept au fost invocate prevederile art.304 pct.9 Cod procedura civila si art.138 (1) lit. a din Legea nr.85/2006.
Prin intampinarea depusa la dosar intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat si mentinerea ca fiind legala si temeinica a sentintei recurate.
Examinand cauza prin prisma motivelor de recurs invocate si din oficiu, conform art. 304 Cod procedura civila, instanta a constatat ca recursul declarat este intemeiat.
Prin cererea formulata de lichidatorul judiciar s-a solicitat retinerea savarsirii de catre asociatul O. A. a faptei prevazute de art.138 lit. a din Legea nr. 85/2006 si antrenarea raspunderii cu consecinta obligarii la suportarea pasivului debitoarei.
Conform dispozitiilor art.138 lit. a, judecatorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului sa fie suportat de membrii organelor de conducere care au cauzat starea de insolventa prin folosirea bunurilor sau creditelor persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unor alte persoane.
In speta, intimatul parat a recunoscut in interogatoriu faptul ca societatea debitoare a fost administrata de administratorul M. A. pana la data de 1.04.2007, cand a fost emisa decizia de desfacere a contractului de munca ( fila 7), dupa acea data din inscrisurile de la dosar ( documente contabile semnate de catre intimatul O. A.) rezultand ca activitatea societatii a fost administrata de intimatul parat.
Din bilantul intocmit la 31.12.1008 ( fila 89) rezulta ca la acea data societatea avea imobilizari corporale in suma de 83.199 lei si stocuri in suma de 19.246 lei, bunuri care nu au putut fi identificate de catre lichidatorul judiciar.
Din inscrisurile de la dosar si interogatoriul luat paratului O. A., rezulta ca imobilizarile corporale in suma de 83.199 lei sunt reprezentate de cele 3 case si terenul aferent proprietatea paratului, case ridicate de acesta in rosu, nefinalizate si donate societatii debitoare cu conditia ca societatea sa continue lucrarile pana la finalizare.
Ulterior aceasta donatie a fost revocata, situatie in care se explica de ce la momentul insolventei aceste bunuri nu mai figurau in patrimoniul societatii, insa stocurile de marfa in suma de 19.246 lei nu s-a putut dovedi de catre parat ce au reprezentat si unde sunt bunurile respective.
Mai mult, dupa donarea imobilelor respective societatii, aceasta a contractat un credit in suma de 100.000 lei, banca creditoare instituind ipoteca asupra imobilelor.
Nu s-a facut nici o dovada privind modalitatea in care a fost folosit de catre societate creditul respectiv.
Din inscrisurile de la dosar si afirmatiile paratului se poate deduce foarte clar ca atat bunurile societatii cat si creditorul contractat de societate au fost folosite de catre asociatul O. A. pentru finalizarea celor trei imobile donate societatii pe perioada derularii activitatii de finalizare si revocata donatia ulterior, cand societatea se afla in impas financiar si pentru a nu-si pierde imobilele respective, dupa cum a afirmat chiar paratul.
Prin urmare este vadita fapta savarsita de O. A. de a folosi bunurile si creditele societatii in folosul propriu.
Folosirea stocului de marfa si a creditului, singurele resurse materiale si financiare ale societatii debitoare, in folosul propriu a determinat insolventa societatii, astfel ca, exista legatura de cauzalitate intre fapta savarsita de parat si ajungerea societatii in insolventa.
Pentru aceste considerente in baza art.304 pct. 9 si 312 alin.1 Cod procedura civila, a fost admis recursul declarat de RVA O. I. S. SPRL impotriva sentintei nr.717/F din 06.04.2011 pronuntata de T. S. M. care a fost modificata in totalitate in sensul admiterii actiunii formulata de RVA O. I. S. SPRL impotriva paratului O. A. si in consecinta a obligat paratul sa suporte din averea proprie, pasivul debitoarei SC D. S. C..SRL P. in suma de 126.531 lei.
Fara cheltuieli de judecata in recurs.