SECTIA A II - A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.
Materie : RECURS COMERCIAL. ANTRENAREA RASPUNDERII MEMBRILOR ORGANELOR DE CONDUCERE. INTINDEREA REPARARII PREJUDICIULUI PRIN SAVARSIREA FAPTELOR PREVAZUTE DE ART.138 DIN LEGEA NR.85/2006.
- art.138 lit.a din Legea nr.85/2006.
Decizia nr.657/C/10.11.2011 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a II -a civila, de contencios administrativ si fiscal.
Lipsa bunurilor din averea debitoarei si a oricarui indiciu privind locatia acestora si a situatiei juridice actuale, duce la concluzia ca aceste bunuri au fost folosite de administratorul statutar in interes personal.
De asemenea, cu privire la disponibilitatile banesti inregistrate in contul Active imobilizate, recurentul parat recunoaste ca suma respectiva a fost achitata cu titlu de avans pentru cumpararea unui autoturism din strainatate, care, ulterior, din lipsa disponibilitatilor banesti nu a mai putut fi achitat in intregime.
In ceea ce priveste intinderea repararii prejudiciului creat prin savarsirea faptelor prevazute de art.138 din Legea insolventei, judecatorul sindic a stabilit temeinic si legal in sarcina paratului obligatia acoperirii pasivului inscris in tabelul definitiv al creantelor, avand in vedere legatura de cauzalitate dintre fapta administratorului si ajungerea societatii in stare de insolventa, una din cauzele intrarii societatii in insolventa, la care se face referire in raportul lichidatorului judiciar, fiind neplata la scadenta a datoriilor catre bugetul statului, care a generat majorarea accesoriilor. Prin Sentinta nr.310/F din 16.02.2011 Tribunalul Satu Mare a admis cererea formulata de lichidatorul judiciar al falitei SC P. P. SRL, Cabinet Individual de Insolventa D. A. impotriva paratului A. A. I. in sensul ca, a obligat paratul sa suporte din averea proprie o parte din pasivul falitei in sensul ca obliga paratii sa plateasca in contul averii falitei suma de 50103 lei reprezentand despagubiri.
In temeiul art.6 alin.11 din OG nr.75/2001 privind organizarea si functionarea cazierului fiscal a dispus comunicarea sentintei cu DGFP Satu Mare in termen de 15 zile de la ramanerea irevocabila a acesteia. Fara cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta astfel, instanta de fond a avut in vedere urmatoarele :
Analizand actele si lucrarile dosarului, respectiv raportul asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la aparitia starii de insolventa a debitoarei ultimul bilant contabil depus la organele fiscale de catre administratorul statutar la data de 31.12.2007, interogatoriul paratului facut public la solicitarea lichidatorului judiciar, judecatorul sindic a retinut urmatoarele:
Dupa data de 31.12.2007, societatea nu au mai depus situatii financiare la organele fiscale, iar administratorul statutar, desi a afirmat ca le-a predat practicianului in insolventa, nu a facut dovada faptului pozitiv al existentei actelor contabile prevazute de lege intocmite dupa aceasta data.
De asemenea, paratul nu a prezentat dovezi privind modul de cheltuire a sumelor de bani inregistrate in contabilitate la contul "casa si conturi la banci".
Potrivit art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei, "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecatorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns in stare de insolventa, sa fie suportata de membrii organelor de supraveghere din cadrul societatii sau de conducere, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, prin una dintre urmatoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane;
b) au facut acte de comert in interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;
c) au dispus, in interes personal, continuarea unei activitati care ducea, in mod vadit, persoana juridica la incetarea de plati;
d) au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au marit in mod fictiv pasivul acesteia;
f) au folosit mijloace ruinatoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, in scopul intarzierii incetarii de plati;
g) in luna precedenta incetarii platilor, au platit sau au dispus sa se plateasca cu preferinta unui creditor, in dauna celorlalti creditori.
Constatand ca reclamantul a solicitat angajarea raspunderii patrimoniale a paratilor pentru netinerea evidentei contabile a societatii comerciale supuse procedurii insolventei si al carei administrator era, judecatorul sindic a apreciat ca, din punct de vedere probator este imposibila dovada unui fapt negativ fiind posibila doar dovada faptului pozitiv contrar, in speta, dovada faptului ca paratul a tinut contabilitatea societatii comerciale debitoare.
In speta, paratul nu a dovedit ca, in perioada in care a indeplinit functia de administrator statutar al debitoarei a tinut contabilitatea debitorului in conformitate cu legea, astfel ca judecatorul sindic apreciaza ca fiind dovedita fapta acestuia de a nu tine contabilitatea in conditiile prevazute de lege, fapta care se incadreaza in categoria faptelor ilicite prevazute de lit.d) a art.138 din Legea nr.85/2006, anterior citat si constituie totodata o incalcare a dispozitiilor exprese ale art.72,73,74 din Legea nr. 31/1990 privind obligatia administratorilor de a tine toate registrele si evidentele prevazute de lege.
Prin savarsirea cu vinovatie a acestei fapte ilicite de catre parat, in patrimoniul societatii debitoare s-a creat un prejudiciu evident reprezentat de cuantumul datoriilor acumulate de catre societare, intre fapta ilicita, prejudiciu si starea de insolventa a debitoarei existand un raport de cauzalitate, prin netinerea evidentelor contabile prevazute de lege administratorii contribuind in mod direct la agravarea starii de incertitudine privind situatia juridica a societatii, imposibilitatea identificarii activului si pasivului societatii, a tuturor creditorilor si debitorilor acesteia si la cresterea starii de insolventa a societatii.
De asemenea, judecatorul sindic a constatat ca, potrivit ultimului bilant contabil depus la organele fiscale, in anul 2007, in patrimoniul debitoarei au existat bunuri care in prezent nu au putut fi identificate si valorificate respectiv au existat fonduri banesti care, cel putin partial au fost suficiente pentru acoperirea pasivului societatii.
Lipsa acestor bunuri in patrimoniul debitoarei si a oricarui indiciu privind locatia acestora sau a situatiei juridice actuale a acestora, creeaza prezumtia judecatoreasca in sensul ca aceste bunuri au fost ascunse de catre persoana care avea drept de dispozitie asupra acestora, respectiv de catre administratorii statutari ai acesteia si ca, acestea au fost folosite in interesul personal al administratorilor statutari.
Prin urmare, in sarcina administratorului statutar se pot retine ca dovedite si faptele prevazute de lit. a) ale art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Constatand ca, in privinta paratului sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 138 din Legea nr.85/2006, respectiv art.998 Cod civil prind angajarea raspunderii patrimoniale a acestuia, in temeiul art 11 lit.g) din Legea nr. 85/2006 si a textelor de lege amintite, judecatorul sindic a admis cererea lichidatorului si a obligat paratul sa suporte din averea proprie o parte din pasivul debitoarei, in sensul ca a obligat paratul sa plateasca in contul averii debitoarei suma solicitata de lichidatorul judiciar.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs recurentul parat A. A. I. prin mandatar C. D., solicitand admiterea recursului in temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedura civila si schimbarea in tot a dispozitiilor sentintei recurate.
In dezvoltarea motivelor de recurs a aratat ca, in calitate de administrator al societatii SC P. P. SRL a fost actionat in judecata de catre lichidatorul judiciar, in baza dispozitiilor art.138 alin.l, lit.a si e din Legea nr.85/2006 privind legea insolventei, lichidatorul judiciar solicitand sa fie obligat la plata sumei de 50.103 Ron, cu titlu de contravaloare creanta DGFP Satu Mare.
Arata ca din informatiile economice inserate in dispozitivul sentintei recurate rezulta ca, la data de 31.12.2007 sunt reflectate active circulante in suma de 611 Ron si active imobilizate in suma de 14.284 Ron. In aceste conditii apreciaza ca, cererea de chemare in judecata trebuia facuta exclusiv pentru obligarea sa la plata acestor sume si nu pentru suma de 50.103 Ron, suma ce a fost cuprinsa in tabelul definitiv al creantelor debitoarei, suma pentru care, nu este responsabil direct, neexistand legatura de cauzalitate intre cele doua sume, iar in aceste conditii nu poate fi vorba nici despre cumularea conditiilor pentru existenta raspunderii civile delictuale.
In ceea ce priveste contul active imobilizate in suma de 14.284 Ron, arata ca a depus la dosarul cauzei contractul de vanzare-cumparare care atesta efectuarea tranzactiei respective, contract care nici macar nu a fost amintit in motivarea sentintei civile, astfel ca suma de 14.284 lei nu ii este imputabila atata timp cat aceasta suma a fost achitata cu titlu de avans la un autoturism care ulterior, din lipsa disponibilitatilor banesti nu a mai putut fi achitat in intregime.
Mai arata ca prin mandatarul sau, a predat actele contabile catre lichidatorul judiciar acestea fiind restituite dupa o perioada de timp fara a se intocmi un proces verbal de predare primire fapt care nici macar nu a mai fost contestat sau negat de catre acesta.
In aceste conditii, nu sunt aplicabile dispozitiile art.138 alin.l, lit.d si nici dispozitiile art.138 alin.l, lit.a si e intrucat, asa cum a aratat anterior suma de 14.284 Ron reliefata in contabilitate, reprezinta avansul achitat si pierdut ulterior de catre SC P. P. SRL ca urmare a faptului ca, nu a reusit sa obtina un credit sau o linie de credit care sa confere siguranta si posibilitatea de a achita restul contravalorii autoturismului cumparat.
In ceea ce priveste proba cu interogatoriul, arata ca acesta nu a fost facut public, administratorul societatii raspunzand la intrebarile puse de catre lichidatorul judiciar din care reiese cu certitudine faptul ca, intrarea societatii in insolventa reprezinta efectul crizei mondiale care a afectat si comertul cu masini.
Avand in vedere aceste aspecte, solicita admiterea recursului si schimbarea in tot a sentintei atacate in sensul respingerii cererii lichidatorului judiciar privind antrenarea raspunderii materiale a administratorului in temeiul art.138 alin.1 lit.a si e din legea 85/2006.
In drept a invocat dispozitiile art.304 pct.9 Cod procedura civila.
Examinand sentinta atacata prin prisma motivelor de recurs invocate, precum si sub toate aspectele, in baza prev.art.3041 Cod procedura civila, instanta a apreciat recursul declarat de recurentul A. A. I. prin mandatar C. D., ca fiind nefondat, pentru urmatoarele considerente :
In conformitate cu prevederile art.138 din Legea 85/2006 : "La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecatorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns in stare de insolventa, sa fie suportata de membrii organelor de supraveghere din cadrul societatii sau de conducere, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, prin una dintre urmatoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane;
__.
d) au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea;".
Aceasta raspundere patrimoniala personala decurge din natura raporturilor care se stabilesc intre organele de conducere si alte persoane ce au cauzat insolventa si societatea debitoare, iar pentru antrenarea ei este necesara indeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii : prejudiciul creditorilor, fapta sa se incadreze in conditiile expres prevazute de lege, raportul de cauzalitate dintre fapta si incetarea platilor si vinovatia persoanei a carei raspundere se antreneaza.
De asemenea, ca particularitate a raspunderii civile delictuale reglementata de dispozitiile legale aratate, se impune ca faptele sa se fi savarsit in interes personal sau cu intentia de a obtine rezultatele prevazute de textul ce le enumera.
In speta, cu privire la fapta prevazuta de art.138 lit.d din Legea insolventei, se constata ca lichidatorul judiciar a descris fapta prin reiterarea continutului textului de lege si nu a dovedit prin nici un mijloc de proba indeplinirea cerintelor necesare atragerii raspunderii patrimoniale a recurentului.
Astfel, in cazul incalcarii obligatiei de a tine contabilitatea in conformitate cu legea nu se poate sustine ca exista prezumtie de culpa, din formularea art.138 lit.d din Legea 85/2006 rezultand cu evidenta ca aceste fapte nu pot fi savarsite decat cu intentie, care trebuie dovedita cu probe convingatoare, in persoana fiecaruia dintre cei considerati raspunzatori, aspect care nu a fost probat in cauza.
De asemenea, imprejurarea ca la dispozitia lichidatorului judiciar nu au fost depuse documentele contabile nu valoreaza proba netinerii contabilitatii, a sustragerii sau distrugerii acestor documente, ci, cel mult, o poate prezuma, prezumtie insuficienta cata vreme nu este realizata proba contrara a legaturii cauzale dintre fapta si prejudiciu : instalarea starii de insolventa, ca efect al netinerii contabilitatii ori al distrugerii ei.
In ceea ce priveste insa fapta prevazuta de art.138 lit.a din Legea 85/2006, instanta de recurs considera ca solutia judecatorului sindic este legala si temeinica.
Astfel, s-a retinut corect ca potrivit ultimului bilant contabil depus la organele fiscale, in anul 2007, in patrimoniul societatii debitoare au existat bunuri care in prezent nu au putut fi identificate si valorificate, respectiv au existat fonduri banesti care, cel putin partial, au fost suficiente pentru acoperirea pasivului societatii.
Lipsa acestor bunuri din averea debitoarei si a oricarui indiciu privind locatia acestora si a situatiei juridice actuale, duce la concluzia ca aceste bunuri au fost folosite de administratorul statutar in interes personal, fapta prevazuta de art.138 al.1 lit.a din Legea 85/2006.
De asemenea, cu privire la disponibilitatile banesti in suma de 14.284 lei inregistrate in contul Active imobilizate, recurentul parat recunoaste ca aceasta suma a fost achitata cu titlu de avans pentru cumpararea unui autoturism din strainatate, care, ulterior, din lipsa disponibilitatilor banesti nu a mai putut fi achitat in intregime.
In ceea ce priveste intinderea repararii prejudiciului savarsit prin savarsirea faptelor prevazute de art.138 din Legea insolventei, raportat la cauza de fata, judecatorul sindic a stabilit temeinic si legal in sarcina paratului obligatia acoperirii pasivului inscris in tabelul definitiv al creantelor avand in vedere legatura de cauzalitate dintre fapta administratorului si ajungerea societatii in stare de insolventa, una din cauzele intrarii societatii in insolventa, la care se face referire in raportul lichidatorului judiciar, fiind neplata la scadenta a datoriilor catre bugetul statului, care a generat majorarea accesoriilor.
Drept urmare, in baza considerentelor expuse, in temeiul prev.art.312 Cod procedura civila raportat la prev.art.138 lit.,a din Legea 85/2006, instanta a respins recursul declarat de recurentul A. A. I. ca nefondat.
Fara cheltuieli de judecata.