Prejudiciul rezultat din activitatea de brokeraj . Atragerea raspunderii solidare a administratorilor in conditiile art. 138 lit. b si c din Legea nr. 85/2006. Intinderea prejudiciului.
Prin sentinta civila nr. 952/SIND/19.05.2010 s-a admis actiunea formulata de catre reclamantul I - D I S.P.R.L. in calitate de creditor al debitorului S.C. E B. A S.R.L. - in faliment in contradictoriu cu paratii R G si R D E si in consecinta:
Au fost obligati paratii, in solidar, la plata sumei de 1.031.195,10 lei, aceasta urmand sa intre in averea debitorului.
S-au autorizat creditorii debitorului inscrisi in tabelul definitiv consolidat al creantelor in dosarul nr.7963/62/2008 sa procedeze la punerea in executare a prezentei.
A retinut judecatorul-sindic ca, in perioada 1992 - 01.11.2001 administrator si asociat al debitorului a fost numitul R G, iar in perioada 01.11.2001 - 08.07.2005 asociati si administratori ai debitorului au fost ambii parati.
In perioada 08.07.2005 - 08.05.2008 numita R D E a fost revocata din functia de administrator a debitorului, calitatea de administrator apartinand exclusiv numitului R G.
Dupa data de 08.05.2008 calitatea de asociat unic si administrator al debitorului a apartinut paratului A M.
Numita R D E a fost si director al S.C. O - A in perioada 2004 - 09.12.2005.
In perioada 05.12.2005 - 09.12.2005 la S.C. O - A s-a desfasurat un control privind modul de desfasurare a activitatii de asigurare pentru perioada 2004 - 2005 prin intermediul contractelor de mandat si a contractelor de consultanta incheiate cu persoane fizice si juridice si astfel s-a incheiat actul de control la data de 09.12.2005.
Prin procesul verbal din 09.12.2005 s-a constatat ca in perioada 20.01.2003 - decembrie 2005 debitorul a fost principalul colaborator al S.C. O - A. S-a retinut ca prin operatiunile desfasurate intre debitor si S.C. O - A s-a adus un prejudiciu la S.C. O - A in valoare de 6.893.241,46 lei. S.C. O S.A. a solicitat inscrierea la masa credala cu suma de 7.609.339,95 lei, iar in tabelul definitiv al creditorilor debitorului acest creditor a fost inscris de catre reclamant cu suma de 322.463,21 lei.
Cu prilejul inventarierii averii debitorului lichidatorul nu a identificat faptic bunuri supuse valorificarii.
Din cuprinsul raportului privind cauzele si imprejurarile insolventei debitorului intocmit in dosarul de faliment de catre practicianul in insolventa desemnat, pe baza documentelor debitorului, a rezultat ca paratii au desfasurat acte de comert in interes propriu, insa sub acoperirea debitorului, fapta prevazuta de art.138 alin.1 lit.b din Legea nr.85/2006. De asemenea paratii au dispus, in interes personal, continuarea activitatii debitorului, care a condus in mod vadit la incetarea de plati a debitorului, fapta prevazuta de art.138 alin.1 lit.c din Legea nr.85/2006.
Cu prilejul administrarii probei cu interogatoriul paratului R G acesta a aratat urmatoarele: de finante si de contabilitatea debitorului s-a ocupat exclusiv parata R D E, societatea a desfasurat activitate pana in anul 2007, ulterior acestui an debitorul nu a mai putut desfasura activitate fata de o hotarare emisa de Comisia de Supraveghere in Domeniul Asigurarilor Si Reasigurarilor, debitorul a fost “furat continuu" de catre parata R si pentru acest motiv paratul R G a cesionat partile sociale, documentele si informatiile debitorului au fost predate cesionarului A M pe baza de proces verbal, parata R D E si-a insusit sume de bani din trezoreria debitorului prin incasarea primelor de asigurare fara predarea acestora catre debitor si mai apoi catre societatile de asigurare.
Judecatorul sindic a constatat ca reclamantului nu i-au fost predate documentele si informatiile debitorului de catre administratorul social actual al debitorului.
De asemenea paratul R G nu a facut dovada predarii documentelor si informatiilor debitorului catre numitul A M, cu prilejul intervenirii cesiunii partilor sociale ale debitorului.
Cu prilejul administrarii probei cu interogatoriul paratul R G a mentionat ca nu detine actul de cesiune de parti sociale si nici procesul verbal de predare primire a tuturor documentelor debitorului catre cesionarul A M.
Administratorul judiciar/lichidatorul nu a putut identifica faptic administratorul social A M.
S-a constatat ca parata R D E este fosta sotie a paratului R G, iar in perioada in care au fost asociati si administratori ai debitorului, in cote egale, erau casatoriti.
S-a constatat caci Comisia de Supraveghere in Domeniul Asigurarilor Si Reasigurarilor care fiinteaza in cadrul Ministerului Finantelor Publice a constatat, cu prilejul efectuarii unui control la creditorul debitorului S.C. O S.A., a constatat nereguli serioase privind desfasurarea operatiunilor de intermediere cu principalul colaborator, care era debitorul (procesul verbal din 09.12.2005). Numita R D E a indeplinit pe perioada controlata (2004-2005) calitatea de director al SUC. B a acestui creditor. Creditorului S.C. O S.A. - SUCURSALA B i s-a imputat un prejudiciu cauzat din aceasta intermediere cu debitorul in valoare de 6.893.241,46 lei.
Activitatea desfasurata de catre debitor a constat in intermedierea contractelor de asigurare prin societatea de broker de asigurare, respectiv debitorul, cu asiguratii persoane fizice si juridice.
Din probele administrate in cauza, reprezentand inscrisurile aflate la dosarul de faliment al debitorului, in principal inscrisurile anexate de catre creditori cererilor de creanta formulate, procesul verbal intocmit de catre Comisia de Supraveghere in Domeniul Asigurarilor Si Reasigurarilor din data de 09.12.2005 precum si recunoasterea paratului R G cu prilejul administrarii probei cu interogatoriul, a rezultat ca debitorul incheia cu persoane fizice si juridice polite de asigurare in baza carora incasa primele de asigurare. Potrivit contractului de intermediere (brokeraj) debitorul avea obligatia sa vireze intr-un termen foarte scurt aceste sume catre societatea de asigurare cu care debitorul incheiase contracte de intermediere ori consultanta. Debitorul nu si-a indeplinit obligatiile asumate prin contractele de intermediere fata de societatile de asigurare. In nenumarate situatii, evenimentele asigurate s-au produs si astfel, asiguratul fiind considerat de buna credinta, a fost despagubit, pe baza politei de asigurare de catre societatea de asigurare. In cazul in care societatea de asigurare constata ca prima de asigurare nu a fost virata de catre debitorul - broker de asigurare, potrivit contractului de intermediere ori de consultanta, aceasta imputa debitorului si despagubirea acordata asiguratului.
Desfasurand o astfel de activitate debitorul a acumulat datorii insemnate catre creditorii sai - societati de asigurare.
Din dosarul de faliment a rezultat insa ca debitorul nu detine in trezoreria sa sumele incasate cu titlu de prime de asigurare de la asigurati, pe baza politelor de asigurare si care ar fi trebuit sa fie virate societatilor de asigurare, in baza contractelor de intermediere respectiv consultanta.
Paratul R G a afirmat ca sumele de bani au fost insusite de catre parata R D E, care nu s-a prezentat in mod nejustificat pentru administrarea probei cu interogatoriul, desi a fost citata cu mentiunile prevazute de art.225 din codul de procedura civila.
Judecatorul sindic a retinut ca in speta ne aflam in prezenta faptei prevazute de art.138 alin.1 lit.b si c din Legea nr.85/2006 in sensul ca paratii au facut acte de comert (intermediere asigurari) in interes personal si sub acoperirea debitorului, de asemenea s-a dispus de catre parati, pe o perioada determinata, continuarea activitatii debitorului, care a condus, in mod vadit, debitorul la starea de incetare de plati.
Judecatorul sindic a apreciat ca raspunderea paratilor este una solidara, dat fiind ca aparitia starii de insolventa a debitorului este anterioara datei la care s-a dispus deschiderea procedurii insolventei debitorului, fata de prevederile art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006. Astfel, in perioada 1992 - 01 11 2001 administrator si asociat al debitorului a fost numitul R G, iar in perioada 01 11 2001 - 08 07 2005 asociati si administratori ai debitorului au fost ambii parati. In perioada 08 07 2005 - 08 05 2008 numita R D E a fost revocata din functia de administrator a debitorului, calitatea de administrator apartinand exclusiv numitului R G.
Raspunderea intemeiata pe prevederile art.138 al.1 din Legea nr.85/2006 este o forma a raspunderii civile delictuale, conform art. 998, 999 cod civil, care prezinta anumite particularitati.
In speta, s-a dovedit de catre reclamant comiterea de catre parati a faptelor ilicite prevazute de art.138 al.1 lit.b si c din Legea nr.85/2006.
In ceea ce priveste prejudiciul comis prin comiterea celor doua fapte de catre parati judecatorul sindic a retinut, fata de prevederile art.138 al.1 din Legea nr.85/2006 si prevederile art.129 cod procedura civila, ca pasivul la care urmeaza a fi obligat paratul nu poate depasi totalul creantelor inscrise in tabelul definitiv consolidat al creantelor debitorului si care reprezinta obiectul cererii de chemare in judecata, respectiv suma de 1.031.195,10 lei.
Fata de cele prezentate judecatorul sindic a admis actiunea asa cum a fost formulata.
In baza art.142 din Legea nr.85/2006 si art.136 din O.G. nr.92/2003 creditorii debitorului inscrisi in tabelul definitiv consolidat al creantelor au fost autorizati sa procedeze la punerea in executare a sentintei.
Impotriva acestei solutii a declarat recurs parata R E, aducandu-i critici pentru nelegalitate si netemeinicie solicitand admiterea recursului, casarea hotararii si trimiterea cauzei spre rejudecare, iar in subsidiar modificarea in parte a sentintei, in sensul de-a se dispune respingerea actiunii.
In expunerea motivelor de recurs se arata ca parata a fost administrator doar in perioada 1.11.2001 - 8.07.2005, ulterior acestei date calitatea de administrator revenindu-i exclusiv paratului R G. Or, creanta S.C. A-R S.A. are izvor contractul de brokeraj nr. 2645/9.06.2006 data la care subscrisa nu mai avea calitatea de administrator. In ceea ce priveste creanta S.C. A R.A. ea este datorata conform sentintei civile nr. 7905/28.09.2007 - 46.732,51 lei respectiv, 4.957,67 lei, despagubiri pentru o polita de asigurare nedepusa de debitoare si ulterioara deschiderii procedurii insolventei.
Or, cele 11 contracte de asigurare incheiate de debitoare in baza contractului de intermediere de asigurari nr. 24799/21.12.2004, in temeiul carora creditoarea a fost obligata sa acorde despagubiri asiguratilor nu precizeaza data la care trebuie indeplinita aceasta obligatie de catre debitoare si nici nu retine culpa paratei.
In ceea ce priveste creanta S.C. C A S.A. in suma de 142.070,17 lei, stabilita prin titluri executorii, respectiv sume ce trebuie achitate de debitoare, ele sunt ulterioare datei de 8.07.2005, data la care parata nu mai avea calitatea de administrator.
In fine, V I S.A. a solicitat inscrierea la masa credala a sumei de 50.710,18 lei, datorata in urma contractului de intermediere in asigurari nr. 64/19.12.2006, ulterior datei de 8.07.2005, date la care parata-si incetase calitatea de administrator.
Se continua in sensul ca, din probele administrate, inscrisuri si raportul lichidatorului judiciar nu rezulta ca, parata ar fi dispus in interes personal continuarea activitatii, ducand-o in mod vadit la incetare de plati. Or, la momentul in care parata detinea calitatea de administrator aceasta era intr-o perioada benefica si nu se preconiza intrarea in procedura falimentului.
Se continua in sensul ca, starea de insolventa a fost cauzata de conjunctura economica nefavorabila si nu de savarsirea de catre parata a faptei de la art. 138 lit.c.
Astfel, imprejurarea ca debitoarea S.C. E B A S.R.L. a devenit principalul colaborator la S.C. O A S.R.L. a fost de natura a-i asigura beneficii considerabile societatii debitoare, astfel ca nu-i pot fi imputate paratei fapte care sa fi determinat intrarea societatii in stare de insolventa.
Or, activitatile comerciale au fost realizate in beneficiul societatii si doar ulterior al asociatiilor in mod personal, nefiind intrunite art. 138 alin. 1 lit.c din Legea nr. 85/2006.
Totodata, neregulile constatate de S.C. O S.R.L. si eventuala vinovatie a paratei R E privesc activitatea aferenta functiei de director al sucursalei si nu de administrator/asociat al debitoarei. Or, faptul ca parata a detinut concomitent calitatea de administrator al debitoarei si functia de director al S.C. O A S.R.L. - Sucursala B nu probeaza efectuarea de acte de comert in interes personal sub acoperirea persoanei juridice.
Or, neindeplinirea de catre debitoare a obligatiilor asumate prin contractele de intermediere nu constituie act de comert in interes personal savarsite de parata cu vinovatie care sa determine insolventa.
Astfel, activitatile comerciale implica un grad de risc, pasivul societatii nefiind intotdeauna ocazionat de activitatea mai mult delictuala a conducatorilor societatii, intrucat parata si-a incetat calitatea de administrator cu 4 ani inaintea initierii producerii falimentului, simpla presupunere ca starea de insolventa se datoreaza managementului defectuos, fara a fi sustinuta de probe nefiind de natura a forma convingerea instantei.
Relativ la aplicarea dispozitiilor art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, judecatorul-sindic nu si-a exercitat rolul activ, si-a instituit obligatia de plata in sarcina paratilor in ansamblu, fara stabilirea faptei in materialitatea ei a modalitatii in care a fost savarsita, respectiv incadrarea concreta in vreunul din delictele prevazute de art. 138. Astfel, judecatorul-sindic retine ca, sumele incasate cu titlu prime de asigurare de la asigurati nu dovedesc culpa paratei pentru lipsa acestora, cu atat mai mult cu cat instanta n-a analizat perioada in care s-au constatat aceste lipsuri.
Totodata, solutia pronuntata s-a sprijinit pe probe aflate in dosarul de faliment, iar la dosar s-au depus inscrisuri necomunicate paratei. Nici asupra necesitatii efectuarii probei cu expertiza contabila judecatorul-sindic nu s-a pronuntat.
Se conchide ca, desi judecatorul-sindic nu s-a pronuntat asupra administrarii acestei probe a admis actiunea si-a obligat paratii la acoperirea pasivului societatii exclusiv pe baza inscrisurilor de la dosar datate din 2002, in contextul in care deschiderea insolventei s-a pronuntat data de 5.02.2009. Astfel, se impune, in principal casarea hotararii si trimiterea cauzei spre rejudecare in vederea pronuntarii unei hotarari temeinice si legale respectand principiile care reglementeaza procedura civila, iar in subsidiar respingerea actiunii promovate-n contradictoriu cu parata recurenta, nefiind dovedita indeplinirea conditiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006.
In drept art. 299 si urmatoarele Cod procedura civila si Legea nr. 85/2006.
Recursul este nefondat.
Principiul rolului activ, respectiv obligatia instantei de-a ordona din oficiu probele pe care le considera necesare si de a pune in dezbaterea partilor orice imprejurari de fapt sau de drept care ar putea duce la dezlegarea cauzei trebuie exercitat cu respectarea principiului disponibilitatii, in limitele investirii instantei si-n raport de temeiul juridic al cauzei art. 138 lit.b si c din Legea nr. 85/2006.
Astfel, raportul administratorului judiciar I-D I S.P.R.L., intocmit in conditiile art. 59 din Legea nr. 85/2006 constituie cel mai detaliat material cu privire la cauzele si imprejurarile insolventei debitoarei S.C. E B A S.R.L. si totodata, un veritabil mijloc de proba pentru atragerea raspunderii persoanelor ce-au cauzat starea de insolventa alaturi de dosarul nr. 7963/62/2008 al Tribunalului Brasov privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului S.C. E S.R.L. Or, aceste probe au fost administrate-n cauza in conditii de contradictorialitate fara ca recurenta sa probeze incalcarea dreptului la aparare, ea fiind legal citata inclusiv cu mentiunea de-a se prezenta personal la interogatoriu si pentru care-n cauza s-a facut aplicarea art. 225 Cod procedura civila. Citarea recurentei pentru termenul din 24.03.2010 cu incalcarea art. 1141 alin. 2 Cod procedura civila constituie nulitate relativa care putea fi invocata pana cel mai tarziu la prima zi de infatisare ce a urmat neregularitatii reclamate adica 5.05.2010, ea fiind acoperita la momentul in care partile au inceput sa puna concluzii pe fond, respectiv 5.05.2010. (art. 108 alin. 3 Cod procedura civila).
Judecatorul-sindic si-a exercitat rolul activ punand in discutie oportunitatea administrarii probei cu expertiza contabila, fara a fi investita cu o cerere formulata de parti in acest sens, astfel incat, in acord cu principiul disponibilitatii nu avea cum sa se pronunte asupra a ceea ce nu s-a cerut.
Criticile recurentei, intemeiate pe inoperabilitatea dispozitiilor art. 138 alin. 1 si 4 din Legea nr. 85/2006 privitoare la calitatea persoanelor care raspund civil si raspunderea solidara a acestora nu se sustine. Aceasta, intrucat, dupa cum a stabilit administratorul judiciar starea de insolventa a societatii debitoare provine din perioada anterioara cesiunii partilor sociale de catre cei doi fosti asociati si administratori R D E si R G, fiind o consecinta a activitatii de brokeraj desfasurata de societate doar in perioada administrarii de catre R D E si R G, respectiv 1.11.2001 - 8.07.2005.
Astfel, solidaritatea pasiva opereaza intrucat aparitia starii de insolventa la debitoarea S.C. E B A S.R.L. a avut loc in timpul exercitarii mandatului de catre administratorul statutar R D E, ea savarsind fapte culpabile ce-au cauzat starea de insolventa care pe latura civila sunt incadrate la art. 138 lit.b si c din Legea nr. 85/2006 iar pe latura penala le regasim incriminate la art. 143 si art. 145 Cod penal, privind infractiunea de bancruta simpla si bancruta frauduloasa, delapidare, respectiv art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 privind abuzul de bunuri sau creditul societatii.
Astfel, modus operandi, consta cum corect a retinut judecatorul-sindic in incasarea primelor de asigurare nevirarea acestor sume catre societatea de asigurare cu care debitoarea incheiase contracte de intermediere ori consultanta, astfel incat, urmare a procedurii riscului asigurat, societatea de asigurare imputa debitoarei S.C. E B A S.R.L. si despagubirea acordata asiguratului.
In acest mod debitoarea a acumulat datorii insemnate catre creditorii sai - societati de asigurare, existand legatura de cauzalitate intre faptele descrise mai sus si aparitia starii de insolventa. Interesul personal al recurentei consta in insusirea din trezoreria societatii debitoare a sumelor incasate cu titlu prime de asigurare de la asigurati (extrase de cont si operatiuni bancare cu Raiffeisen Bank), chiar si dupa incetarea calitatii sale ceea ce denota ca si dupa incetarea calitatii sale, desi fara semnatura de administrator aparea in aceeasi calitate in relatiile cu tertii fiind practic administrator de fapt.
Recurenta n-a probat in recurs conform art. 305 Cod procedura civila, ca s-a opus la actele si faptele ce-au cauzat insolventa sau a lipsit de la luarea deciziilor ce-au cauzat insolventa si a facut sa se consemneze, ulterior luarii deciziei, opozitia sa la aceste decizii.
Nu pot fi primite apararile recurentei relativ la fapta de la art. 138 lit.c, privitoare la inexistenta interesului personal motivat de faptul ca beneficiile au fost realizate in beneficiul societatii si doar ulterior al asociatiilor, in mod personal.
Aceasta, intrucat in primul rand mandatul comercial este unul oneros, conform art. 374 Cod comercial iar in al II-lea rand in conditiile inexistentei unei strategii manageriale viabile si-a derularii unor activitati comerciale riscante, de natura celor descrise mai sus, pentru a incasa primele de asigurare, inca o perioada de timp, administratorul statutar R E a continuat activitatea. Astfel interesul nu era al societatii, ci al recurentei personal dovada ca, sumele incasate cu titlu de prime de asigurare de la asigurati nu se regasesc in trezoreria societatii.
Faptul ca la respectivul moment, anul 2005, societatea debitoare avea deficiente financiare rezulta din continutul analizei detaliate efectuate de Directia de Control din Centrala O ce-a evaluat situatia politelor lipsa in gestiunea brokerului, S.C. E S.R.L., stabilind valoarea totala a primelor pentru politele lipsa la 75,6 miliarde lei, fiind vadit deznodamantul, adica incetarea platilor debitoarei.
Intr-adevar nu intereseaza cauzei functia de director al S.C. O A S.R.L. - Sucursala B - detinuta de recurenta, faptele savarsite de aceasta privind calitatea de administrator statutar al S.C. E S.R.L., gestiunea frauduloasa fiind savarsita in exercitiul atributiilor sale statutare.
Nu in prezentul cadru procesual judecatorul-sindic urmeaza a cenzura catimea, legitimitatea ori natura creantelor si nu-n raport de declaratiile de creanta ale S.C. A R S.A., S.C. A R S.A., S.C. C A S.A., respectiv Societatea de asigurare V I S. A, s-a stabilit cuantumul prejudiciului cauzat de parati prin faptele de la art. 138 alin. 1 lit.b si c. Astfel, plafonul maxim al intinderii raspunderii paratilor pentru debitoarea S.C. E S.R.L. intrata in procedura simplificata a falimentului consta in "prejudiciul" rezultat al diferentei dintre activul si pasivul persoanei juridice, intrucat insolventa se confunda cu insolvabilitatea. Or, activul societatii este "0" iar pasivul este cel rezultat din tabelul definitiv rectificat la 10.11.2009, respectiv suma de 1.031.195,10 lei, astfel incat corect l-a apreciat judecatorul-sindic, in raport de obiectul si cauza cererii de chemare-n judecata.
Pentru aceste ratiuni de fapt si de drept sus amintite, conform art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, Curtea va respinge prezentul recurs, mentinand ca temeinica si legala sentinta recurata. Decizia 451/R/21.09.2010 - CV