Faliment. Atragerea raspunderii membrilor organelor de conducere. Sentinta civila nr. 1329 din data de 30.11.2009
pronunțată de Tribunalul Bacau

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bacau sub nr. /110/2009 creditoarea reclamanta AVAS Bucuresti a formulat cerere de atragere a raspunderii patrimoniala a paratului G, admoinistrator a debitoarei S.C.I S.R.L. Bacau si obligarea acestuia la plata pasivului ramas neacoperit in cadrul procedurii de insolventa a falitei , in cuantum de 9.832,37lei.
In motivarea de fapt a cererii reclamanta a aratat,in esenta ca potrivit OUG nr.95/2003 privind preluarea de catre AVAS a unor creante bugetare in vederea incasarii si virarii lor la Fondul natIal unic de asigurari sociale de sanatate, AVAS s-a subrogat in toate drepturile si obligatiile procesuale ale CAS BACAU iar in temeiul art. 2 din acelasi act normativ, AVAS a incheiat cu Casa de Asigurari de Sanatate BACAU Protocolul nr. 11/25.02.2004 avand ca obiect transferul creantelor bugetare existente in evidentele contabile ale CAS BACAU (inclusiv creanta fata de SC I SRL).
Reclamnta a solicitat atragerea raspunderii paratului in temeiul art .138 litc, f,si e din Lg nr.85/2006.
Astfel, sustine reclamanta ca administratorul debitorului ar trebui sa raspunda patrimonial pentru prejudiciile pricinuite creditorilor deoarece in contextul evident al vaditei finalitati a inCrii de plati in cazul continuarii activitatii, membrii organelor de conducere ai debitoarei nu au luat masuri pentru limitarea cresterii pasivului, preferand sa dispuna continuarea activitatii, sa incaseze in continuare salarii, indiferent de consecintele previzibile ale continuarii activitatii vadit nerentabile.
Sustine reclamanta ca dispozitiile art. 138 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 85/2006 trebuie interpretate ca o sanctiune care trebuie aplicata administratorilor care au continuat o activitate care ducea la inCrea de plati, cu mentiunea ca interesul acestora de a continua activitatea unui debitor aflat in inCre de platieste prezumat , datorita faptului ca mandatul in baza caruia au condus societatea comerciala este unul comercial, care este prezumat a fi oneros, concluzie care rezulta din interpretarea coroborata dispoz.art. 72 din Legea nr. 31/1990 si art. 374 C. corn.Rezulta, in opinia reclamantei, ca administratorul unei societati comerciale raspunde patrimonial pentru continuarea in interes personal a unei activitati care ducea la inCrea de plati a societatii comerciale administrate, situatie in care se cere dovedirea de catre cei prejudiciati numai a existentei starii de inCre de plati a debitorului si prejudiciului suferit ca urmare a continuarii unei activitati in inCre de plati.Considera reclamanta ca in cazul de fata, sunt pe deplin indeplinite conditiile cerute de lege, in sensul ca debitorul se afla in insolventa - FARA A SOLICITA DECLANSAREA PROCEDURII si ca din continuarea acestei activitati A.V.A.S. a suferit un prejudiciu cert lichid si exigibil, Interesul administratorilor rezultand din faptul ca au continuat activitatea pentru salarii si alte indemnizatii de conducere, in loc sa solicite deschiderea procedurii de reorganizare judiciara sau faliment.
Referitor la indeplinirea conditiilor raspunderii delictuale reclamanta mentIeaza ca acestea sunt indeplinite:raportul de cauzalitate dintre fapta administratorului si prejudiciul suferit de A.VAS.este evident, rezultand din faptul ca, desi societatea se afla in inCre de plati,administratorii debitorului au continuat activitatea, ceea ce a condus la cresterea datoriilor existente(prin calcularea de dobanzi si penalitati de intarziere)si la aparitia altora noi, respectiv la nerecuperarea creantelor pe care A.V.A.S. si ceilalti creditorile aveau fata de debitor.
De asemenea precizeaza reclamanta ca indiferent de gravitatea vinovatiei, obligatia de reparare a prejudiciului cauzat este integrala, in sensul ca, cuantumul despagubirii depinde de intinderea prejudiciului si nu de gravitatea vinovatiei,administratorul afisand o indiferenta totala fata de situatia societatii, fapt constatat si de lichidatorului judiciar;
Invedereaza reclamanta ca parte din debitele societatii falite, reprezinta contributia personala a angajatilor societatii, in calitate de asigurati, pe care. potrivit prevederilor art. 55 din OUG nr. 150/2002 modificata, parata debitoare, prin administratorul statutar, avea obligatia sa o vireze lunar catre Fondul natIal unic de asigurari sociale de sanatate si ca prin neplata la termen a contributiei la Fondul natIal unic de asigurari de sanatate si folosirea sumelor de bani respective pentru sustinerea activitatii curente a societatii, fostul administrator se face vinovat de deturnarea sau ascunderea a unei parti din activul persoanei juridice, fapta prevazuta de art. 138 lit. e) din Legea nr. 85/2006.
In ceea ce priveste atragerea raspunderii in temeiul art.138 lit e sustine reclamanta arata ca fapta ilicita consta in nevirarea de catre membrii organelor de conducere catre Fondul NatIal de Asigurari Sociale de Sanatate(FNASS), a sumelor reprezentand contributia personala a salariatilor (in calitate de asigurati) debitorului persoana juridica, sume pe care, potrivit prevederilor legale, membrii organelor de conducere le-au retinut din salariile angajatilor, insa, asa cum am aratat, aceste fonduri nu au fost virate catre fondul amintit.
Reclamanta a aratata ca aceste sume retinute din salarii nu au apartinut debitoarei insolvente, ele reprezentand contributia personala a asiguratilor la acest fond, si ca utilizarea acestor sume in alte scopuri, a determinat majorarea datoriilor debitorului si c si a contribuit la aparitia insuficientei fondurilor banesti disponibile, si pe cale de consecinta la PREJUDICIEREA CREDITORILOR,rezultand totodata ca s-au folosit mijloace ruinatoare pentru a procura fonduri banesti, aparent disponibile, in scopul intarzierii incetarii de plati. Prin schimbarea destinatiei acestor sume, este dovedit ca savarsirea faptei prevazute de art.138 litera f), in aceasta modalitate, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de deturnare de fonduri.
Prin cererea precizatoare formulata la data de 30.05.2008 reclamanta a solicitat proba cu expertiza contabila precum si luarea masurilor asiguratorii prevazute de art.141 dinLg. Nr.85/2006.
Prin sentinta civila nr. 338/12.09.2008 judecatorul sindic a admis execptia lipsei calitatii procesuale active si a respins actiunea formulata de reclamnta pentru lipsa calitatii procesuale active .Impotriva acestei sentinte reclamanta a declarat recurs iar prin decizia nr.399/14.04.2009 Curtea de Apel Bacau a admis recursul si a casat sentinta civila recurata trimitand cauza spre rejudecare.
In rejudecare cauza a fost inregistrata pe rolul Tribunalului sub nr.3024/110/2009, iar in urma solutIarii incidentului procedural al abtinerii a fost inregistrata sub nr.5936/110/2009.
In rejudecare , judecatorul sindic a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active .
Legal citate partile nu s-a prezentat in fata judecatorului sindic si nici nu au fost reprezentate.
S-a atasat dosarul nr.366/110/2005( nr.in format vechi 4396/2005) in care s-a solutIa tprocedura falimentului.
Analizand actele si lucrarile dosarului,judecatorul sindic retine urmatoarele:
Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale active invocate in rejudecare, judecatorul sindic retine ca asupra acestei exceptii s-a pronuntat instanta de control judiciar si, chiar daca considerentele deciziei de casare nu contin motivele ce au condus la aceasta solutie, autoritate de lucru judecat are dispozivul deciziei, astfel incat va respinge aceasta exceptie.
Prin sentinta civila nr .349/20.10.2005 s-a admis cererea creditoarei D.G.F.P. Bacau si s-a dispus deschiderea procedurii insolventei impotriva debitoarei S.C.I S.R.L. Bacau, fiind desemnat administrator judiciar PV. Prin incheierea din 16.02.2006 s-a admis cererea formulata de administratorul judiciar si s-a dispus intrarea in faliment a debitoarei .
Potrivit relatiilor emise de OFICIUL REGISTRULUI COMERTULUI Bacau paratul G E a avut calitatea de asociat unic si a detinut functia de administrator al debitoarei falite S.C.I S.R.L. Bacau Asa cum a retinut administratorul judiciar in raportul cauzal ,actiunea de cerCre a imprejurarilor si cauzelor care au condus la aparitia, instalarea si mentinerea starii de insolventa a fost orientata spre factori interni , cei mai influienti asupra rezultatelor economice ale societaatii.Din bilantul contabil , rezulta ca inregisrarea de pierderi a fost generata de cheltuielile inregistrate pentru veniturile realizate din productia de confectii textile ,, respectiv cheltuieli cu personalul (peste 50% din totalul cheltuielilor), cu chiria spatiului si a masinilor de cusut, cu energia electrica, telefonsi alte servicii, cheltuieli ce au depasit aceste venituri.
Administartorul judiciar a precizat in raportul cauzal ca la data intocmirii nu s-au putut indica persoanele carora le-ar fi imputabila starea de insolventa, nefiind identificate acte de bancruta frauduloasa.
La data de 02.04.2007 a fost depus la dosarul cauzei raportul final prin care lichidatorul judiciar a descris modul in care au fost valorificate bunurile debitoarei precizand totodata ca nu sunt intrunite elementele prevazute de art.138 din lg. Nr.85/2006 ,privind atragerea raspunderii administratorului statutar.Impotriva acestui raport final reclamanta AVAS Bucuresti a formulat obictiuni solicitand administratorului judiciar promovarea actiunii in raspundere, in caz contrar a solicitat autorizarea de catra judecatorul sindic a fcreditorilor de a formula actiune in raspundere , autorizare care a fost acordata prin incheierea din18.10.2007.
Prin sentinta civila nr.407 din 14.11.2008 s-a aprobat raportul final depus de lichidatorul judiciar la data de 12.09.2008, raport impotriva caruia nu s-a mai formulat obiectiuni , si s-a dispus inchiderea procedurii insolventei impotriva debitoarei precum si radierea din oficiu a debitoarei din R.Comertului.
Cat priveste incidenta in cauza a dispozitiilor art. 138 lit. a din Legea 85/2006 instanta retine ca, cu ocazia efectuarii inventarierii patrimoniului debitoarei, administratorul judiciar a identificat un singurul bun din categoria mijloacelor fixe,, respectiv un autoturism RENAULT 11Tl , an de fabricatie 1986 , nefiind in stare de functIare,bun asupra caruia a fost instituit sechestru de A.F.P.Moinesti, conform procesului verbal desechestru nr./25.05.2004, - bun care a fost preluat de catre lichidatorul judiciar pentru a fi valorificat in vederea platii creantelor inscrise la masa credala.
Bunul evaluat a fost valorificat in cadrul procedurii de catre lichidatorul judiciar, obtinandu-se incasari in suma de 500lei inclusiv TVA.
In ceea ce priveste debitele societatii in falimet a fost formulata cerere pe calea somatiei de plata, in contradictoriu cu S.C.D S.R.L, prin sentinta civila nr. /22.03.2006 pronuntata de Judecatoria Bacau s-a dispus recuperarea sumei de 38.095,28 lei ,sentinta care , potrivit raportului final al lichidatorului judiciar nu a putut fi executata din lipsa de disponibilitati debunuri
Raportat la considerentele expuse, instanta retine ca nu sunt incidente in cauza dispozitiile art. 138 lit c din Legea 85/2006, in sensul ca administratorul a dispus ,in inters personal continuarea activitatii care ducea in mod vadit societatea la inCre de plati.
Imprejurarea ca, desi paratul cunostea de la finele lunii mai 2005 intrarea iminenta a societatii debitoare in inCre de plati si a dispus continuarea activitatii societatii debitoare fara a solicita tribunalului deschiderea procedurii de insolventa, nu se constituie in fapta prevazuta de art. 138 lit. c din Legea 85/2006, conditia pentru existenta acestei fapte nefiind probata in sensul ca paratul a dispus in interes personal continuarea activitatii societatii debitoare.
Astfel, nu este suficient ca paratul sa fi dispus continuarea activitatii societatii, ci trebuia probata si imprejurarea ca a dispus in interes personal continuarea activitatii societatii debitoare, fapt neprobat in speta.
Legiuitorul nu a inteles sa instituie o prezumtie legala de vinovatie si de raspundere in sarcina conducatorilor societatii numai pentru ca ar fi dispus continuarea activitatii societatii care ducea in mod vadit persoana juridica la inCre de plati.
Raspunderea reglementata de art. 138 din Legea 85/2006 are o natura juridica delictuala, cu un caracter special. Si aceasta forma a raspunderii trebuie sa cuprinda elementele prevazute de art 998 -999 Cod civil, respectiv fapta ilicita, prejudiciul, legatura de cauzalitate dintre acestea si vinovatia, numai ca sunt circumscrise situatiei speciale avute in vedere de legea falimentului.
Fara a se face dovada savarsirii acestor fapte si a intrunirii celorlalte elemente prevazute de lege pentru aceasta raspundere, nu se poate atrage raspunderea membrilor organelor de conducere doar pentru simplul fapt ca nu au putut fi acoperite toate creantele in urma lichidarii.
Afirmatia creditoarei ca potrivit art. art.72 din lg.nr.31/1990 si art. 374 Cod comercial culpa paratului este prezumata, mandatul comercial fiind prezumat cu titlu oneros, aflandu-ne pe taramul raspunderii contractuale nu poate fi primita intrucat natura juridica a raspunderii administratorului societatii atrasa in conformitate cu art. 138 din lege poate fi una contractuala atunci cand este rezultatul unei obligatii derivand din contractul de mandat, intre subiectele raspunderii preexistand un raport juridic contractual, mandatul este cuprins in actul constitutiv sau hotararea adunarii generale si este acceptat prin semnarea in Registrul Comertului, ceea ce nu s-a probat in speta.
Doar in raporturile administratorului cu societatea sunt aplicabile reglementarile referitoare la mandat, societatea fiind cea care mandateaza pe administrator sa o reprezinte si sa o angajeze in relatiile cu terti. In privinta relatiilor cu tertii, nu sunt aplicabile regulile referitoare la mandate, tertii fiind straini de raportul (contractual) stabilit intre societate si administrator.
De altfel, nu orice deficienta de natura manageriala este de natura a conduce la stabilirea raspunderii organelor de conducere, textul de lege sanctIand practic acele fapte care implica o deturnare a activitatii societatii de la scopul comercial in vederea caruia a fost infiintata si o utilizare a societatii in vederea satisfacerii intereselor membrilor organelor de conducere sau ale unor terti.
In consecinta, judecatorul sindic apreciaza ca nu sunt elemente care sa poata fi incadrate in situatiile prevazute de art.138 lit c,e si f din Legea 85/2006
In conformitate cu prevederile art. 138 din legea insolventei, instanta poate dispune ca o parte din pasivul societatii ajunsa in inCre de plati sa fie suportata de catre membrii organelor de conducere daca acestia prin activitatea lor culpabila au cauzat societatii debitoare starea de inCre de plati.
Fata de considerentele expuse , nu se poate retine savarsirea faptelor prevazute de articolul mentIat in sarcina paratului, asa cum a solicitat reclamanta creditoare , astfel ca instanta va respinge cererea avand ca obiect angajare raspundere si instituire masuri asiguratorii ,ca nefondata.