Urmărește inteligent dosarul din instanță.

Primești notificări la fiecare modificare.

Din anul 2015, zi de zi!

DOBANDIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE CU TITLU DE UZUCAPIUNE, IN CONDITIILE DISPOZITIILOR ART. 1890 SI 1847 DIN CODUL CIVIL, ASUPRA UNUI IMOBIL NESOLICITAT DE FOSTUL PROPRIETAR IN BAZA LEGILOR REPARATORII. APLICAREA CU PRIORITATE A NORMELOR IN... Decizie nr. 1113 din data de 24.06.2010
pronunțată de Curtea de Apel Oradea

DREPT CIVIL.

DOBANDIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE CU TITLU DE UZUCAPIUNE, IN CONDITIILE DISPOZITIILOR ART. 1890 SI 1847 DIN CODUL CIVIL,
ASUPRA UNUI IMOBIL NESOLICITAT DE FOSTUL PROPRIETAR IN BAZA LEGILOR REPARATORII.
APLICAREA CU PRIORITATE A NORMELOR INTERNATIONALE IN RAPORT DE CELE INTERNE, DIN PERSPECTIVA DISPOZITIILOR ART. 20 DIN CONSTITUTIA ROMANIEI. Cerintele prevazute de art. 28 din Decretul Lege nr. 115/1938 " 20 de ani de la moartea proprietarului tabular" nu pot fi intrunite niciodata in cazul in care cel impotriva caruia se pune problema de a uzucapa este Statul Roman, spre deosebire de restul regiunilor din Romania in care se poate uzucapa si impotriva Statului prin simplul fapt al posesiei vreme de 30 de ani, ceea ce determina un tratament discriminatoriu, inacceptabil intr-un stat democratic, de drept.
Avand in vedere faptul ca ori de cate ori exista o contradictie intre normele interne ( Decizia nr. 86/2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie pronuntata asupra recursului in interesul legii are forta obligatorie pentru instante) si normele internationale, conflictul se transeaza in favoarea celor internationale, conform dispozitiilor art. 20 din Constitutia Romaniei, instanta de recurs a inlaturat aplicarea deciziei data asupra recursului in interesul legii, facand aplicarea dispozitiilor Codului civil, si pentru reclamantii din cauza in materia uzucapiunii.

DECIZIA CIVILA nr. 1113/24.06.2010-R
(dosar nr. 9464/296/2008)
Asupra recursului civil de fata, constata urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 3757 din 16 iunie 2009 pronuntata de Judecatoria SM in dosar nr. 9464/296/2008, a fost respinsa actiunea formulata de reclamantii N.I., N.F.S. in contradictoriu cu paratii STATUL ROMAN prin Ministerul Economiei si Finantelor Publice si S.Z.. Fara cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Actiunea reclamantilor este nefondata datorita mai intai primului capat de cerere care vizeaza constatarea nelegalei treceri a terenului din litigiu la paratul STATUL ROMAN de la paratul S.Z., apararile reclamantilor si probatoriul administrat in cauza neputand in raport de temeiurile de drept incidente a permite admisibilitatea acestuia, rezultand implicit o rasfrangere a acestei inadmisibilitatii si fata de capatul secundar al actiunii bazat pe recunoasterea dreptului de proprietate al reclamantilor dobandit prin uzucapiune de la paratul S.Z..
Sunt nefondate apararile reclamantilor cum ca paratul STATUL ROMAN a dobandit terenul din litigiu cu nerespectarea prevederilor Decretului nr. 111/1951, deoarece din inscrisurile ce le-au depus la dosar rezulta ca termenul de 1 an de la data cand s-a constatat ca bunul constand in teren si casa inscrise in CF nr. 3487 SM sub nr. topografic 199 ce a apartinut paratului S.Z. - este abandonat de acesta fiind mutat cu domiciliul in Ungaria, potrivit procesului verbal din data de 30.11.1953 - atasat la fila 6 de la dosar, iar termenul de 1 an mentionat a fi nerespectat nu este real deoarece trecerea in patrimoniul statului s-a facut prin hotarare judecatoreasca - Incheierea nr. 724 din 28.02.1955 - depusa la fila 5 de la dosar, hotarare ce are caracter irevocabil deoarece in speta nu s-a demonstrat ca aceasta ar fi fost atacata cu vreo cale de atac prevazuta de lege, adica apel sau recurs. Prin urmare nu exista nici un motiv in a retine ca sunt necesare a dispune rectificarea evidentelor de carte funciara potrivit ipotezelor mentionate in cuprinsul dispozitiilor art. 34 pct. 1, 2 si 3 din Decretul Lege nr. 115/1938.
Constarea nulitatii actului de trecere a imobilului in proprietatea paratului Statul Roman este netemeinica, deoarece nulitatea invocata nu poate avea efect partial doar raportat la cota ce a mai ramas acestui parat de 523/723 mp, restul fiind atribuit ca efect al legii fondului funciar reclamantilor. Titularul terenului pentru cota de 523/723 mp nu este fostul proprietar paratul S.Z., asadar al doilea capat al actiunii nu are nici o justificare raportat la faptul ca reclamantii au pretins constatarea uzucapiunii fata de acest parat. Raportat la data la care reclamantii au intrat in posesia terenului respectiv anul 1973 asa cum a rezultat din probele testimoniale administrate la dosar, invocarea dispozitiilor art. 1846 si urm. Cod civil nu au incidenta in cauza deoarece potrivit recursului in interesul legii adoptat de Inalta Curte de Casatie si Justitie prin Decizia nr. 86 din 10.12.2007 s-a stabilit ca in aceasta perioada uzucapiunea este reglementata doar de dispozitiile art. 27 si art. 28 din Decretul Lege nr. 115/1938 - a caror conditii nu au fost justificate de catre reclamanti la dosar.
In consecinta instanta in baza dispozitiilor din Decretul nr. 111/1951 act in vigoare la data la care s-a pretins constatarea nevalabilitatii titlului sub care a dobandit si si-a inscris paratul STATUL ROMAN - terenul inscris in CF nr. 3487 SM sub nr. topografic 199, a textelor de lege si a considerentelor de lege expuse anterior prima instanta a respins ca nefondata actiunea formulata de reclamantii N.I., N.F.S. in contradictoriu cu paratii STATUL ROMAN prin Ministerul Economiei si Finantelor Publice si S.Z. cu domiciliul necunoscut.
Impotriva acestei hotarari au declarat apel reclamantii N.I., N.F.S., aratand ca motivele le vor depune in timp util.
Prin decizia civila nr. 250/Ap din 12 noiembrie 2009 pronuntata de Tribunalul SM in dosar nr. 9464/296/2008, a fost respins ca nefondat apelul civil introdus in cauza de apelantii N.I., N.F.S., fiind mentinuta sentinta civila nr. 3757 din 16 iunie 2009 pronuntata de Judecatoria SM.
Pentru a pronunta aceasta decizie, instanta de apel a retinut urmatoarele:
In sustinerea apelului reclamantii au reiterat motivele pe care si-au intemeiat actiunea, fara a critica considerentele sentintei apelate. Asa cum a aratat si instanta de fond, starea de fapt invederata instantei nu se incadreaza in nici unul din motivele prevazute de punctele 1, 2 si 3 ale articolului 34 din Decretul Lege nr. 115/1938 pentru a se putea opera modificarea intabularii. Pe de alta parte, imobilele ce intra sub incidenta Decretului nr. 111/1951 au trecut in proprietatea statului prin efectul legii (art. 8 din Decretul nr. 111/1951), nefiind nevoie de hotarare judecatoreasca cum sustin reclamantii.
In ce priveste cel de-al doilea capat de cerere din actiune privind constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune, incidente in cauza sunt dispozitiile art. 27 si 28 din Decretul Lege nr. 115/1938 raportat la data inceperii posesiei - anul 1973 - si nicidecum cele ale Codului civil. Nefiind admisibil primul capat de cerere, invocarea uzucapiunii fata de fostul proprietar tabular S.Z. nu poate fi primita.
Impotriva acestei decizii, in termen legal, timbrat cu suma de 120,3 lei prin chitanta fiscala si timbru judiciar, au declarat recurs apelantii N.I., N.F.S., solicitand admiterea acestuia, modificarea deciziei si a sentintei, admiterea cererii, constatarea ca imobilul inscris in CF nr. 3847-SM in cota 523/723 mp a fost trecut in mod ilegal in proprietatea paratului, sa se dispuna rectificarea de CF, a se constata ca au dobandit dreptul de proprietate asupra a 523 mp teren prin folosinta de indelungata durata, continua, netulburata, sub nume de proprietar, a se dispune intabularea dreptului in CF, cu cheltuieli de judecata daca paratul se opune.
Prin motivele de recurs s-a invocat ca nu s-a analizat adevarata stare de fapt si incadrarea in drept, s-a adus o motivare straina situatiei dedusa judecatii. Conform Decretului nr. 111/1951, imobilele intrate sub incidenta acestuia au trecut in proprietatea statului prin efectul legii, deci printr-o procedura, nu pur si simplu in baza unei adrese, proces verbal, procedura de care nu s-a amintit.
Ei sunt proprietarii casei inscrisa in CF, dobandita prin cumparare, apoi prin constructie proprie, timp de peste 35 de ani, iar asupra terenului de peste 40 de ani. Au incercat sa dobandeasca diferenta de teren prin atribuie, dar li s-au acordat doar 200 mp, restul fiind in proprietatea Statului Roman, care a intrat ilegal in proprietate in 1955, ca bun abandonat. Intrarea in proprietatea statului conform Decretului nr. 111/1951 trebuia pronuntata de instanta, iar titlul in baza caruia opera trecerea era hotararea judecatoreasca definitiva si irevocabila, data cu citarea proprietarului.
S-a intocmit ilegal un proces verbal de sectia financiara a Orasului SM la 30.11.1953, dar, acesta era doar actul administrativ de natura a declansa trecerea termenului de 1 an necesar sesizarii instantei si nu titlul de proprietate propriu zis.
Ei beneficiaza de prescriptia achizitiva. Au dobandit dreptul prin folosinta de lunga durata, continua, netulburata si sub nume de proprietar, indemnurile de-a se prevala de HCL nr. 23 si 118/2006 si a recurge la negocieri directe pentru a cumpara terenul, depasesc putintele lor de pensionari, ori, mai mult, vanzatorul nu este proprietar legal, nefiind indreptatit la a incasa un pret, Curtea de Apel Oradea pronuntand decizii in acest sens.
In drept s-au invocat articolul 312 Cod de procedura civila, articolul 34 din Decretul Lege nr. 115/1938, practica Inaltei Curti de Casatie si Justitie - decizia nr. 5006/26.11.2003.
Intimatul Statul Roman, prin MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, a solicitat respingerea recursului si mentinerea dispozitiilor instantei in ceea ce priveste admiterea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a Statului Roman. In motivarea intampinarii se arata ca titlul in baza caruia imobilul a fost trecut in proprietatea statului este unul valabil - Decretul nr. 111/1951, chiar daca acest decret a fost abuziv, fiindca a fost respectat ad literam.
Mai mult, tinand seama de data trecerii bunului in proprietatea Statului Roman, acesta l-a uzucapat, aspecte fata de care se solicita mentinerea dispozitiilor instantei in ceea ce priveste admiterea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a Statului Roman reprezentat de MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE prin DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE SM.
Examinand decizia recurata prin prisma motivelor de recurs invocate, instanta de recurs constata urmatoarele:
Potrivit extrasului de CF nr. 3487-SM, asupra imobilului cu nr. top. 199, reprezentand in natura casa si 723 mp teren, fost proprietatea lui S.Z. sub B- 6, apare intabulat Statul Roman cu titlu de imobil abandonat, intabulare evident abuziva in baza unui act normativ abuziv. In anul 1975 s-au intabulat asupra cotei de 1/2 parti, cu titlu de cumparare de la stat, reclamantii recurenti N.I., N.F.S.. De la aceasta data, reclamantii au folosit in intregime imobilul, edificand in anul 1976, conform autorizatiei de constructie (fila 7 dosar fond), o casa noua in regim P+1 si intabulandu-si in 1996 dreptul de proprietate si asupra 200 mp teren.
Posesia exercitata de reclamanti a fost continua, neintrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar, asupra intregului imobil casa si 723 mp teren. In ciuda faptului ca aveau drept de proprietate asupra cotei de 1/2 parti, doar 200 mp teren le-a fost recunoscut in proprietate si casa in intregime.
Exercitand o posesie utila asupra intregului imobil, vreme de mai bine de 30 de ani, reclamantii au intrunit cerintele prescriptiei achizitive prevazute de articolul 1890 Cod civil, cu alte cuvinte au uzucapat intregul imobil, mai ales ca nu a fost revendicat de catre fostul proprietar S.Z. nici la Legea nr. 112/1995, nici la Legea nr. 10/2001 (filele 44 si 45 dosar fond).
Se impune precizarea ca uzucapiunea s-a raportat la prevederile Codului civil, inlaturandu-se dispozitiile deciziei in interesul legii a Inaltei Curti de Casatie si Justitie Bucuresti cu nr. 86/2007, deoarece Romania, ca stat unitar si independent, trebuie sa asigure drepturi egale fara nici o discriminare tuturor cetatenilor sai. Ori, interpretarea conferita prin decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie Bucuresti contravine principiului egalitatii in drepturi consacrat atat de Constitutia Romaniei (articolul 16), cat si de Protocolul 12 si articolul 14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, care interzic orice discriminare; si aceasta pentru ca prin interpretarea aplicarii pe mai departe, in Transilvania si in celelalte regiuni in care pana la aparitia Legii nr. 7/1996 a existat regim de carte funciara, a vechilor prevederi ale Decretului Lege nr. 115/1938 - potrivit carora existau doar doua situatii in care se putea uzucapa (articolul 27, respectiv 28), situatii extrem de restrictive, in timp ce in restul Romaniei se aplicau si se aplica prevederile Codului civil in materie de uzucapiune, indiscutabil mai permisive, conduce pe mai departe la o discriminare nejustificata. Cand cel impotriva caruia se pune problema de a uzucapa este Statul Roman, cum e in cazul din speta, evident ca niciodata nu se pot intruni cerintele prevazute de articolul 28 din Decretul Lege nr. 115/1938 - "20 de ani de la moartea proprietarului tabular", spre deosebire de restul regiunilor din Romania in care se poate uzucapa si impotriva statului, prin simplul fapt al posesiei vreme de 30 de ani, ceea ce in mod cert determina un tratament discriminatoriu, inacceptabil intr-un stat democratic, intr-un stat de drept.
Inechitatile pe care le-ar genera aplicarea Deciziei nr. 86/2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie Bucuresti ar fi foarte mari si foarte multe, avand in vedere ca in perioada anilor 1945-1989, pe timpul regimului comunist, statul prelua abuziv imobile de la cetatenii sai, ajungandu-se la epoca actuala ca foarte multi sa aiba o situatie juridica in care starea de fapt sa nu concorde cu cea de drept, iar unii cetateni sa si-o poata reglementa pe dispozitiile Codului civil, iar altii nu, nefiindu-le aplicabile aceleasi dispozitii ale Codului civil in materie de uzucapiune.
Ca atare, instanta de recurs constatand ca dispozitiile deciziei nr. 86/2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie Bucuresti sunt discriminatorii pentru cetatenii romani care domiciliaza in zone in care a functionat regimul de carte funciara pana la aparitia Legii nr. 7/1996, fapt ce contravine Protocolului 12 si articolului 14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si avand in vedere faptul ca ori de cate ori exista o contradictie intre normele interne (decizia nr. 86/2007 avand caracter obligatoriu pentru instante) si cele internationale, conflictul se transeaza in favoarea celor internationale (articolul 20 din Constitutia Romaniei), a inlaturat aplicarea deciziei data asupra recursului in interesul legii de Inalta Curte de Casatie si Justitie Bucuresti si va face aplicarea dispozitiilor Codului civil si pentru reclamantii din speta de fata, in materia uzucapiunii.
In consecinta, gasind indeplinite prevederile articolului 1847 Cod civil, instanta a constatat ca reclamantii au dobandit prin posesia de lunga durata dreptul de proprietate asupra portiunii de imobil inscris in CF nr. 3847-SM reprezentand in natura 523 mp teren, sens in care a dispus intabularea in CF a dreptului astfel dobandit conform prevederilor articolului 20 aliniatul 1 din Legea nr. 7/1996, ajungand astfel proprietari tabulari asupra intregului imobil casa si 723 mp teren.
Fata de cele retinute mai sus si vazand ca, raportat la considerentele enuntate, capatul de cerere prin care s-a solicitat restabilirea situatiei anterioare de CF prin radierea titlului statului de sub B- 6 din CF a ramas lipsit de interes, a fost admis recursul in baza prevederilor articolului 304 punctul 9 Cod de procedura civila, a fost modificata in parte decizia recurata in sensul ca a fost admis apelul si schimbata in parte sentinta instantei de fond in sensul admiterii in parte a actiunii conform dispozitivului.
Lipsa calitatii procesuale pasive a Statului Roman invocata prin intampinare a fost respinsa ca nefondata, cata vreme Statul Roman a ramas mentionat proprietar in CF si la ora actuala si nu unitatea administrativ teritoriala care si-ar fi putut inscrie dreptul, fiind vorba de un bun de interes local, dar n-a facut-o.
Fiind in culpa procesuala, intimatul Statul Roman prin MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE a fost obligat la 8260 lei (ron) cheltuieli de judecata in toate instantele in favoarea reclamantilor recurenti, reprezentand onorariu avocatial si taxa de timbru.

Sursa: Portal.just.ro