MATERIE: DREPT CIVIL.
Revendicare. Teren afectat de lucrari de asigurare a functionarii capacitatilor energetice, potrivit L. 13/2007. Diferenta dintre expropriere si controlul folosirii bunului. Echilibru just intre interesul public si cel privat.
DECIZIA CIVILA NR.643/08 APRILIE 2010
(DOSAR NR. 3/271/2008)
Prin sentinta civila nr. 7664/14.11.2008 a Judecatoriei Oradea a fost respinsa cererea promovata de reclamantul P.V in -contradictoriu cu parata S.C.F de DAEEETN S.A.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut ca potrivit proiectului IRE Oradea nr. 3149/1969 s-a realizat investitia "statia de transformare de 220/110 kV Oradea Sud - Racorduri de 110 kV la statie" avand ca scop alimentai ci cu energie electrica a fabricii de ciment Alesd cu termenul de punere in functiune fi anul 1970, iar indirect sa contribuie la imbunatatirea alimentarii cu energie electrica), a consumatorilor din Oradea si zona invecinata, in momentul realizarii investit"‘: terenul afectat de lucrare se afla in afara perimetrului construibil al Municipiului Oradea.
In vederea constituirii acestei statii prin Decret al Consiliului de Stat al RSR au trecut in proprietatea statului prin expropriere terenuri in suprafata de 23979 mp fara ca intre acestea sa fie identificat si terenul rec/amantului.
In conformitate cu dispozitii/e art. 16 al. 1 din Legea nr. 13/2007, retine instanta de fond, parata realizeaza un serviciu de utilitate publica, iar pentru toate lucrarile de realizare, tehnologizare si asigurare a functionarii capacitatilor energetice legea instituie in favoarea acesteia un drept de uz si de servitute, in sarcina terenurilor si bunurilor aflate in proprietatea altor persoane fizice sau juridice.
Vazand considerentele Deciziei nr. 140/2004 a Curtii Constitutionale, prin care s-a statuat ca dispozitiile acestui text de lege nu echivaleaza cu o expropriere formala si nici cu una de fapt, ci se limiteaza la un control al folosirii bunurilor, ceea ce nu contravine art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, instanta de fond a concluzionat ca restrangerea exercitiului dreptului de proprietate indeplineste in cauza toate conditiile cerute de Curtea Europeana si anume: se pastreaza un just echilibru intre cele doua interese ( cel public, privind prestarea serviciului de distributie si furnizare a energiei electrice) si cel privat (privind exercitiul dreptului de proprietate) instituindu-se o limitare in exercitiul dreptului de proprietate; nu afecteaza dreptul de proprietate intr-o asa masura incat sa fie atins in substanta sa; este necesara pentru a asigura prestarea serviciului de distributie si furnizare a energiei electrice (serviciu de interes public), in conditiile cerute de legislatia in vigoare, legislatie care este in acord cu Directivele CE enumerate la sfarsitul legii 13/2007; este prevazuta de o lege accesibila si previzibila (art. 16 din legea 13/2007).
Totodata, instanta de fond a apreciat ca reclamantul in conditiile in care a suferit un prejudiciu in urma operatiunilor de realizare si retehnologizare a capacitatilor energetice, are posibilitatea de a solicita repararea pagubei potrivit dispozitiilor dreptului comun.
Fata de aceste considerente, instanta de fond a respins cererea promovata ca nefondata.
Impotriva acestei hotarari a declarat apel, in termen si legal timbrat, apelantul P V, solicitand admiterea apelului si schimbarea in intregime a hotararii apelate, in sensul admiterii actiunii astfel cum a fost aceasta formulata; cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata.
Prin decizia civila nr. 347/A din data de 04.12.2009, pronuntata in dosar nr. 3/271/2008, Tribunalul Bihor a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelantul P V, in contradictoriu cu intimata SC F DE DAEEET N SA, impotriva sentintei civile nr.7364 din 14.11.2008, pronuntata de Judecatoria Oradea, pe care a pastrat-o in totalitate.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecata
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de apel a avut in vedere urmatoarele considerente:
Apelantul reclamant, prevalandu-se de calitatea sa de proprietar al terenului peste care trec liniile electrice a caror ridicare se solicita, a investit instanta cu o actiune in revendicare intemeiata pe prevederile art. 480 Cod civil.
In mod corect, a apreciat instanta de apel, prima instanta a examinat temeinicia actiunii in revendicare promovata de reclamant prin prisma prevederilor Legii nr. 13/2007, acesta fiind actul normativ in vigoare care reglementeaza regimul juridic al terenurilor aflate in proprietatea altor persoane fizice sau juridice pe care se gasesc lucrari de realizare, tehnologizare si asigurare a functionarii capacitatilor energetice.
Pe de alta parte, Legea nr. 13/2007 a reglementat regimul juridic a tuturor capacitatilor energetice, indiferent de data realizarii acestora, astfel incat sustinerea apelantului cu privire la aplicarea retroactiva a Legii nr. 13/2007 este nefondata si urmeaza a fi inlaturata.
Fata de dreptul de uz si de servitute instituit prin prevederile art. 16 din Legea nr. 13/2007, in mod corect instanta de fond a apreciat ca nu se impune sa se dispuna ridicarea liniilor de distributie ce trec peste terenul reclamantului, acesta avand posibilitatea sa solicite, fie repararea prejudiciului cauzat de liniile electrice care ii traverseaza terenul, fie acordarea de despagubiri pentru exproprierea terenului sau, expropriere realizata in anul 1969.
Pentru ansamblul acestor considerente, in temeiul art. 296 Cod procedura civila, apelul de fata a fost respins ca nefondat, cu consecinta mentinerii in intregime a hotararii apelate.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecata, culpa procesuala apartinandu-i in exclusivitate apelantului.
Impotriva acestei decizii, in termen, legal timbrat, a declarat recurs apelantul PV, solicitand admiterea acestuia, modificarea deciziei in sensul admiterii actiunii astfel cum a fost formulata, cu cheltuieli de judecata in toate instantele.
Prin motivele de recurs s-a invocat ca, din probele administrate reiesea ca, potrivit unui proiect realizat in anul 1969, s-a realizat investitia ce consta in linia electrica care s-a dat in functiune in 1970, si nu prevedea afectarea terenului in litigiu, aspect ce nu reiesea nici din Decretul Consiliului de Stat, nefiind expropriat. Exproprierea se face pe baza de lege iar in privinta acestui teren, nu a fost emisa nici o lege de expropriere.
La data efectuarii investitiei, ilegal s-a extins pe o suprafata mai mare de teren decat cea conferita de cadrul legal existent, iar referitor la suprafata ce se sustine ca a fost expropriata, nu s-a facut nicio inscriere in CF, nu s-a acordat o despagubire.
Retinerea existentei dreptului de servitute si uz, presupune existenta dreptului de proprietate pe care sunt grevate, care exclud existenta exproprierii, astfel ca, sunt contradictorii considerentele deciziei. Legea nr. 13/2007, art. 16 a instituit doar din 2007 dreptul de uz si servitute si in acest sens era necesara incheierea unei conventii intre titularul licentei si proprietarul de teren, conventie care nu s-a incheiat.
In drept s-au invocat dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
Prin intampinarea depusa la dosar, intimata a invocat exceptia de nulitate a recursului intrucat s-a criticat doar modul de interpretare al inscrisurilor, fara a fi detaliat aspectele in sustinere, iar pe fond, respingerea acestuia.
Terenul a fost expropriat pentru construirea statiei de 220/110KV Oradea - Sud in vederea imbunatatirii alimentarii cu energie electrica a consumatorilor, fiind expropriat 12184 mp teren iar, cand recurentul a devenit proprietarul terenului, a preluat nu doar drepturile ci si obligatiile aferente, cunoscand la acea data existenta retelei ce traverseaza terenul, statia fiind construita in anul 1969.
Examinand decizia recurata prin prisma motivelor de recurs, cat si din oficiu, instanta de recurs, constata urmatoarele:
Din analiza cererii de recurs se retine ca aceasta cuprinde motivele de nelegalitate pe care se intemeiaza recursul, acestea fiind de altfel si dezvoltate, astfel ca, nu subzista motivele de nulitate in sensul art. 302 indice 1 Cod procedura civila, exceptia de nulitate invocata de intimata urmand a fi respinsa ca nefondata.
Cat priveste fondul cauzei, se retine urmatoarele:
Potrivit copiei xerox a colii de carte funciara nr. 17211 Oradea, imobilul avand nr. top. 8542/1, reprezentand in natura casa si 3000 mp teren - fila 6 dosar fond - reprezinta dreptul de proprietate al numitilor Popa Maria Doina - Lucia si P.V.I. drept dobandit cu titlu de cumparare in anul 1973 - foaia B nr. 1.
Din analiza inscrisurilor, aflate in dosar de fond filele 14 - 35, se retine faptul ca in baza proiectului IRE Oradea nr. 3149/1969 s-a realizat o investitie constand in construirea statiei de transformare de 220/110 KV Oradea - Sud, racorduri de 110 KV la statie, cu scopul alimentarii cu energie electrica a fabricii de ciment Alesd, termenul de punere in functiune fiind stabilit in acea perioada in anul 1970. Scopul indirect al acestei investitii a fost cel al imbunatatirii alimentarii cu energie electrica a consumatorilor din Oradea si zona limitrofa. Ca urmare, la data realizarii investitiei, recurentul nu era proprietar al terenului, iar cel afectat de aceasta investitiei se afla in afara perimetrului construibil al orasului Oradea - aspecte corect retinute de instanta de fond.
Prin decretul Consiliului de Stat al R.S.R. - filele 14 - 17 dosar fond, in scopul construirii statiei electrice s-a expropriat o suprafata de 12184 mp teren si scoaterea din productia agricola a 12226 mp teren iar pana la 31.12.1970 o suprafata de 23.979 mp din localitatea Oradea, alaturi de alte terenuri din Carei, etc. - fara a exista vreun act din care sa reiasa ca la acea data ar fi fost expropriat si terenul cu nr. top. 8542/1, proprietatea recurentului.
Nu au contestat instantele faptul ca investitia s-a realizat anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 13/2007 a energiei electrice, insa, conform art. 16 intimata realizeaza un serviciu de interes public, astfel ca, asupra terenurilor proprietate publica sau privata, beneficiaza pe toata durata de realizare, functionare a capacitatii energetice, de un drept de uz, servitute subterana, de suprafata sau aeriana. Actuala reglementare in materie nu aduce elemente de noutate referitor la regimul aplicabil unor astfel de investitii, ci doar reitereaza vechile dispozitii in materie la data edificarii lor.
Curtea Constitutionala, cu referire la Legea nr. 13/2007, prin deciziile nr. 72/26.02.2004, si nr. 203/14.04.2005 a concluzionat ca lipsirea proprietarilor de o parte din veniturile imobiliare, nu se traduce intr-o expropriere formala sau de fapt, ci conduce la un control al folosirii bunurilor care nu contravine art. 1 din Protocolul aditional nr. 1 al Curtii Europene a Drepturilor Omului, referitor la protectia proprietatii private. Mai mult, aceiasi Curte Constitutionala, prin decizia nr. 140/2004 a concluzionat ca dispozitiile Legii nr. 13/2007 nu echivaleaza cu o expropriere formala sau una de drept ci, se limiteaza la un control al folosirii bunurilor, dreptul de proprietate e pierdut de substanta dar nu a disparut.
Ca urmare, la data la care recurentul a dobandit proprietatea cunostea existenta liniei electrice ce afecta terenul in litigiu, astfel ca si-a asumat toate riscurile in acest sens, restrangerea dreptului fiind necesara in vederea prestarii unui serviciu public de alimentare cu energie electrica, prin aceasta pastrandu-se de altfel un echilibru just intre interesul public si cel privat, iar limitarea adusa dreptului de proprietate, nu este de natura a-i afecta substanta, si deci nu se pune problema obligarii intimatei la ridicarea liniilor de distributie.
Intr-adevar, instanta de apel in considerente a facut o referire atat la dreptul de uz, servitute asupra terenului, cat si la faptul ca ar fost expropriat, ori, conform celor expuse, dreptul recurentului exista si in prezent, nefiind expropriat, astfel ca, in speta este vorba doar de un drept de uz si servitute in favoarea intimatei, aspecte care insa nu sunt de natura a modifica cele retinute in sensul art. 304 Cod procedura civila, neexistand motive de nelegalitate ale deciziei pronuntate.
Cat priveste lipsa unei conventii referitoare la dreptul de uz si servitute, in art. 16 alin. 5 din Legea nr. 13/2007 s-a prevazut aceasta procedura doar pentru investitiile ce urmau a fi realizate dupa intrarea in vigoare a acesteia, deci nu si pentru cele deja existente, iar cea in speta a fost finalizata anterior, in anul 1969. Exercitarea drepturilor de uz si servitute asupra proprietatilor afectate de capacitatile energetice, cu titlu gratuit, conform art. 16 alin. 4 din Legea nr. 13/2007, pe toata durata existentei acestora, desi are ca efect lipsirea celor interesati de o parte din veniturile imobiliare, nu se traduce intr-o expropriere formala sau de fapt, sens in care s-a pronuntat si Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauza Spornony, Hannroth / Suediei in anul 1982 si in care s-a stabilit ca, intrucat autoritatile nu au expropriat imobilele petitionarilor, acestia puteau sa isi foloseasca bunurile, sa le vanda, sa le lase mostenire, sa le ipotecheze, sa le doneze.
Acest punct de vedere este conform si practicii Curtii de Apel Oradea - dosar nr. 4394/111/C/2006, dosar nr. 2859/1285/2007.
Pentru toate considerentele expuse, nefiind aplicabile dispozitiile art. 304 Cod procedura civila, instanta de recurs in baza art. 312 alin. 1 Cod procedura civila va respinge ca nefondat recursul, mentinand in intregime sentinta recurata ca fiind legala si temeinica.