Contestatia in anulare. Inadmisibilitate. Decizie nr. 635 din data de 09.06.2011
pronunțată de Curtea de Apel Bacau

Impotriva deciziei penale nr. 464 din data de 09.05.2011 pronuntata de Curtea de Apel Bacau, in dosarul nr. 109/180/2010 a formulat contestatie in anulare condamnatul B. C. C.
In motivarea contestatiei s-a aratat ca la primul termen de judecata din 28 aprilie 2011, instanta de recurs a respins cererea contestatorului de angajare a unui aparator, chestiune care incalca flagrant atat dreptul sau la aparare cat si principiul dreptului la un recurs efectiv, drepturi prevazute de art. 6 paragraful 1 si 3 din CEDO.
Motivarea conform careia a avut suficient timp de la data primirii citatiei paleste in fata oricaror practici si doctrine interne (cand se acorda termen la prima cerere de angajare aparator si dupa 5, 6 termene de judecata), in fata normelor procedurale imperative cat si in fata drepturilor fundamentale consfintite de Conventiile si Tratatele la care statul roman este parte.
Se mai arata in contestatie ca aparatorul ales al contestatorului a fost nevoit in disperare de cauza, fata de decizia instantei de a respinge a cererii de angajare aparator, sa depuna delegatie de avocat ales si a fost pus in fata faptului implinit de a pune concluzii fara a consulta dosarul, fara a citi macar motivele de recurs.
Ori, o astfel de maniera de judeca un recurs total devolutiv (calea de atac a apelului lipsind) incalca toate drepturile analizate mai sus si prevazute atat in CEDO cat si in TUE.
Se mai sustine in motivarea contestatiei ca este gresita decizia instantei de recurs de a casa sentinta primei instante si a schimba incadrarea juridica fara acordarea unui termen pentru audierea contestatorului, pe care l-a condamnat direct la pedeapsa de doi ani inchisoare cu aplicarea art. 86 ind. l. Cod de procedura penala.
Mai invoca contestatorul ca si structurarea art. 385 ind. 15 care prevede un caz special la punctul 2 litera d demonstreaza fara nici un fel de dubiu ca, in cazurile acolo stipulate, se aplica procedura speciala instituita de art. 385 ind. 16, care prevad obligativitatea acordarii unui termen pentru rejudecare si ascultarea inculpatului
Sustine contestatorul ca sanctiunea unei astfel de incalcari nu poate fi decat nulitatea absoluta a actului astfel incheiati DECIZIA INSTANTEI), nulitate ce nu poate fi inlaturata decat prin refacerea ACESTIA in conditii legale. Mai mult, chiar si in solutiile enumerate limitativ la indicarea contestatiei in anularea art. 392) este prevazuta aceea a rejudecarii cauzei dupa casare, caz stipulat expres si evident pentru incalcarea dispozitiilor art. 385 ind. 16.
In final contestatorul arata ca la termenul la care s-a judecat recursul nu a fost pusa in discutie schimbarea incadrarii juridice a faptei.
Ori, asa cum prevad dispozitiile imperative ale RIL- ului pronuntat in materie, chiar si in cazul unei schimbari a incadrarii juridice ce este in favoarea inculpatului, aceasta trebuie pusa obligatoriu in discutie de catre instanta, iar, la cerere este, de asemenea, necesara acordarea unui termen in acest sens.
Analizand contestatia in anulare formulata, curtea constata ca este inadmisibila pentru urmatoarele considerente.
Astfel potrivit art. 391 Cod Procedura Penala instanta investita examineaza admisibilitatea in principiu a cererii de contestatie in anulare, prevazute in art. 386 lit. a) - c) si e), fara citarea partilor.
Daca instanta constata ca cererea de contestatie este facuta in termenul prevazut de lege, ca motivul pe care se sprijina contestatia este dintre cele prevazute in art. 386 si ca in sprijinul contestatiei se depun ori se invoca dovezi care sunt la dosar, admite in principiu contestatia si dispune citarea partilor interesate.
Curtea observa ca desi contestatia este facuta in termenul prevazut de lege, ca temeiul juridic invocat pe care se sprijina contestatia este dintre cele prevazute in art. 386, totusi in sprijinul contestatiei nu s-au depus si nu s-au invocat dovezi pertinente existente la dosar, care sa conduca la admiterea in principiu a contestatiei si citarea partilor interesate.
Referitor la primul temei invocat se observa ca nu subzista cazul prevazut in art. 386 lit. b) Cod proc. pen., deoarece, conform incheierii de dezbateri, din 28 aprilie 2011 nici recurentul-inculpat si nici aparatorul ales, nu au solicitat amanarea cauzei pentru imposibilitate de prezentare, astfel ca nu rezulta indeplinirea cumulativa a conditiilor prevazute de legiuitor.
Or, din examinarea textului legal rezulta ca cele 2 conditii trebuie indeplinite cumulativ: a) partea sa fi fost in imposibilitate de a se prezenta; b) partea sa fi fost in imposibilitate de a incunostinta instanta despre aceasta impiedicare.
Fara a echivala, obligatoriu, cu forta majora, „impiedicarea” trebuie sa fie de neinvins, sa fie nu numai obiectiva, dar si sa nu fi putut fi prevazuta in mod normal, fiind incluse in aceasta categorie de evenimente: o stare de razboi, o inundatie, o inzapezire, o epidemie - care a necesitat masuri de carantina - sau un alt fapt neprevazut ce a dus la intreruperea circulatiei intre sediul instantei si locul unde se afla contestatorul. De asemenea, in aceasta categorie de evenimente mai sunt incluse si alte situatii: o boala grava sau un accident, intervenite pe neasteptat si care l-au pus pe cel in cauza in situatia de a nu putea suporta transportul pana la sediul instantei.
In cazul in care recurentul inculpat B.C.C. s-ar fi gasit in imposibilitate de a se prezenta la termenul de judecata, contestatorul avea obligatia sa incunostinteze instanta de recurs despre aceasta impiedicare.
Cu toate acestea recurentul a solicitat doar amanarea cauzei pentru a-si angaja aparator si nicidecum nu a invocat imposibilitatea prezentei sale la termenul din 28 aprilie 2011.
Daca nu si-a indeplinit aceasta obligatie, lasand ca procesul sa fie solutionat in lipsa sa, condamnatul a fost in culpa si nu-i mai este ingaduit sa atace decizia prin calea extraordinara de atac a contestatiei in anulare atunci cand constata ca solutia din recurs nu i-a fost favorabila.
Sub acest ultim aspect, impiedicarea de incunostintare a instantei de recurs trebuie sa fie datorata unor situatii care au intrerupt nu numai posibilitatile de transport, dar si comunicarile prin posta, telegraf, fax, telefon etc, impiedicare care nu a fost insa invocata de contestator.
In cele mai multe cazuri, mai ales in actualele conditii de dezvoltare a multiplelor sisteme de comunicatii (telefonie fixa si mobila, fax, telegraf, curierat rapid, internet etc.), imprejurarea care face imposibila prezentarea partii la proces nu afecteaza posibilitatea de a incunostinta instanta despre situatia intervenita.
In raport cu cele mentionate, se observa ca sustinerile contestatorului, in sensul ca a fost intr-o situatie care l-a pus in imposibilitate de a prezenta la instanta de recurs, precum si in imposibilitatea de a incunostinta instanta despre aceasta situatie, sunt neintemeiate.
De altfel in conditiile in care, potrivit legii romane, prezenta inculpatului nu era obligatorie in cauza conform art. 314 Cod Procedura Penala, nefiind arestat , acesta a fost reprezentat de un aparator ales, care a fost prezent la judecarea recursului si a pus concluzii pe fond.
Cu privire la cazul prevazut in art. 386 lit. e) Cod procedura penala, contestatorul sustine ca instanta de recurs ar fi examinat cauza in fapt si s-ar fi pronuntat cu privire la vinovatia sa, fara ca in prealabil sa-l audieze personal.
Apreciind asupra motivului invocat, Curtea de Apel Bacau constata ca acesta nu subzista in cauza.
Potrivit dispozitiilor art. 386 lit. e) C. procedura penala, impotriva hotararilor penale definitive se poate face contestatie in anulare cand, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de catre instanta de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia era obligatorie conform art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (1) Cod procedura penala.
In cauza ascultarea condamnatului nu era obligatorie, avand in vedere dispozitiile art. 38514 alin. (11) teza a II - a Cod procedura penala si solutia de condamnare la pedeapsa amenzii penale pronuntata de Judecatoria Bacau, astfel ca instanta de recurs a dat eficienta acestor dispozitii legale,
Optiunea acuzatului de a fi sau nu ascultat constituie un drept strict personal, al carui exercitiu nu poate fi exercitat prin mandatar (aparator ales);
In concluzie este neintemeiata si invocarea cazului prevazut in art. 386 lit. e) Cod procedura penala, deoarece, in lipsa recurentului inculpat, Curtea de Apel Bacau nu avea posibilitatea efectiva a ascultarii acestuia.
Curtea nu isi insuseste criticile contestatorului ca din structurarea art. 385 ind. 15 care prevede cazul special la punctul 2 litera ,,d,, se demonstreaza fara nici un fel de dubiu ca se aplica procedura speciala instituita de art. 385 ind. 16, deoarece nu reiese din nici o dispozitie legala obligativitatea acordarii unui termen pentru rejudecare si ascultarea inculpatului in conditiile in care prin sentinta atacata nu s-a pronuntat o hotarare de achitare sau incetare a procesului penal, ci din contra o sentinta de condamnare.
De altfel de la primirea citatiei (17 martie 2011) si pana la primul termen de judecata (28 aprilie 2011) condamnatul B. C. C. a avut la dispozitie nu mai putin de 42 zile pentru a - si angaja aparator, mai ales ca in citatie se specifica expres posibilitatea si dreptul de a fi asistat sau reprezentat de un avocat.
De asemenea nu sunt pertinente raportat la obiectul acestei cauze sustinerile contestatorului ca pentru realizarea unui proces echitabil in cazul unei rejudecarii de catre instanta de recurs (cale de atac total devolutiva in cauza pendinte fata de modificarile Codului de procedura penala survenite prin Legea 202/2010 - lipsind calea de atac a apelului) este necesara acordarea unui termen pentru rejudecare.
In ceea ce priveste celelalte aspecte privind nulitatea absoluta a deciziei contestate ce nu poate fi inlaturata decat prin refacerea acesteia raportat la rejudecarea cauzei dupa casare si inechitatea procedurii in recurs, cu privire la omisiunea punerii in discutie a schimbarii incadrarii juridice, Curtea apreciaza ca acestea nu necesita o examinare separata, avand in vedere limitele investirii sale, si ca aspectele invocate nu pot primi dezlegare printr-o cererea de contestatie in anulare avand in vedere conditiile stricte care pot conduce la admiterea acesteia.
Fata de cele expuse urmeaza ca in baza art. 391 alin. 1 Cod Procedura penala sa fie respinsa ca inadmisibila in principiu contestatia in anulare formulata de contestatorul B. C. C. formulata impotriva deciziei penale nr. 464 din 9 mai 2011 pronuntata de Curtea de Apel Bacau in dosarul nr. 109/180/2010.