3. Contencios administrativ. Drepturi salariale solicitate de functionari publici. Norma de hrana.
Contencios administrativ.
Art. 1 O.U.G. 26/1996, O.U.G. 30/2002
Functionarii publici din cadrul unitatilor teritoriale ale administratiei nationale a rezervelor stat, autoritate ce functioneaza in cadrul M.I.R.A. nu pot beneficia de norma de hrana. Normele care reglementeaza acest drept sunt de stricta interpretare, instanta neputand aplica dispozitiile O.U.G. 26/1996 altor categorii decat cele enumerate in actul normativ fara a depasi limitele atributiilor judecatoresti.
Curtea de Apel Bacau – Sectia comerciala,
de contencios administrativ si fiscal
Decizia civila nr. 732 din 25 septembrie 2009
Prin cererea inregistrata sub nr. 7109/110/2008 reclamantii I au chemat in judecata pe parata A.N.R.S. – Unitatea Teritoriala 3... O. judetul Bacau pentru a se dispune obligarea paratei la plata drepturilor banesti reprezentand norma de hrana datorata incepand cu 1.01.2008 si pana la pronuntarea hotararii.
In motivarea actiunii reclamantii au aratat ca drepturile banesti reprezentand norma de hrana a fost instituita prin Legea 15/2008 pentru aprobarea OUG 25/2007.
Prin nerespectarea legii se creeaza o situatie discriminatorie in comparatie cu celelalte categorii de salariati din cadrul M.I.R.A.
Parata A.N.R.S. - Unitatea Teritoriala 3... O. judetul Bacau prin intampinare a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata.
Prin sentinta civila nr. 695 din 18.12.2008, pronuntata de Tribunalul Bacau in dosarul nr. 7109/110/2008 a fost respinsa actiunea formulata de reclamantii Instanta de fond a retinut urmatoarele:
Reclamantii au calitatea de functionari publici in cadrul Administratiei Nationale a Rezevelor Statului - Unitatea Teritoriala 3... O. judetul Bacau, calitate dobandita inainte de aparitia OUG 25/2007 si in conformitate cu prevederile art. 1 din O.U.G 26/1994 beneficiaza de aceleasi drepturi ca ale personalului din cadrul M.I.R.A.
In sedinta din 18 februarie 2008, Inalta Curte de Casatie si Justitie constituita in Sectii Unite, a solutionat un numar de 8 dosare in care au fost declarate recursuri in interesul legii de catre Procurorul General al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, pronuntandu-se urmatoarele solutii: „Prin Decizia nr. 14 admitandu-se recursul in interesul legii s-a stabilit: Dispozitiile art. 1 alin. 1 si 2 din Legea nr. 142/1998 se interpreteaza in sensul ca alocatia individuala de hrana sub forma tichetelor de masa nu se poate acorda judecatorilor, procurorilor, personalului auxiliar de specialitate si functionarilor publici, iar pentru personalul contractual din cadrul instantelor si parchetelor, aceste beneficii nu reprezinta un drept, ci o vocatie, ce se poate realiza doar in conditiile in care angajatorul are prevazute in buget sume cu aceasta destinatie si acordarea acestora a fost negociata prin contractele colective de munca”.
Impotriva sentintei 695/18 decembrie 2008 au formulat recurs reclamantii - recurenti criticand-o sub mai multe aspecte.
Astfel se arata ca hotararea nu cuprinde motivele pe care se sprijina, aratand ca au solicitat instantei norma de hrana instituita prin Legea 15/2008 si nu alocatia individuala de hrana sub forma tichetelor de masa, asa cum eronat a retinut instanta. Apreciaza recurentii ca sunt incidente dispozitiile art. 304 pct. 7 Cod procedura civila.
Un alt motiv de recurs vizeaza aplicarea gresita a legii, ceea ce determina incidenta art. 304 pct. 9 Cod procedura civila. Astfel, se arata ca solutionand speta in temeiul art. 1 din Legea 142/1998 instanta nu a aplicat dispozitiile O.U.G. 30/2007, O.G. 26/1994, H.G. nr. 5/1115/2005, H.G. 501/1994, O.U.G. nr. 25/2007.
Se mai arata ca existenta drepturilor reclamantilor la acordarea normei de hrana nu a fost contestata de Administratia Nationala a Rezervelor de Stat cu ocazia procedurii prealabile, raspunsul fiind motivat de inexistenta fondurilor alocate pentru plata acestor drepturi.
Totodata se invoca practica judiciara a unor instante care au admis actiuni similare.
Analizand recursul prin prisma criticilor formulate si din perspectiva art. 3041 Cod procedura civila, Curtea il gaseste ca fiind nefondat, urmand a-l respinge pentru urmatoarele considerente:
Sub un prim aspect se retine ca recurentii sunt functionari publici, numiti prin decizie sau ordin (in raport de functia de executie sau de conducere pe care o indeplinesc) normele generale care guverneaza drepturile salariale ale acestora fiind cuprinse in legea 188/1999. Ca norme speciale se retin dispozitiile Legii 82/1992 privind organizarea si functionarea Administratiei Nationale a Rezervelor de Stat, Ordonanta 25/2007 privind stabilirea unor norme pentru reorganizarea aparaturilor de lucru a Guvernului, cu modificarile si completarile ulterioare, O.U.G. 30/2007 aprobata prin Legea 15/2008.
Potrivit art. 18 din O.U.G. 30/2007 personalul fostei Administratii Nationale a Rezervelor de Stat a fost preluat la M.I.R.A. cu mentinerea functiilor detinute, al. 3 prevazand ca personalul preluat potrivit prevederilor O.U.G. 25/2007 beneficiaza de indemnizatii si sporuri specifice institutiilor din sistemul national de aparare, de ordine publica si siguranta nationala incepand cu data de 01 ianuarie 2008. Asadar art. 18 reglementeaza dreptul la "indemnizatie si sporuri specifice".
Dreptul la hrana gratuita este reglementat de art. 1 din O.G. 26/22 iulie 1994 in favoarea "personalului din Ministerului Apararii Nationale, Ministerului de Interne, Ministerului Justitiei Directia Generala a Penitenciarelor, Serviciul Roman de Informatie, Serviciul de Infirmatii Externe, Serviciul de Protectie si Paza, Serviciul de Telecomunicatii Speciale. Aceste categorii, limitativ prevazute de lege au dreptul la hrana gratuita in conditiile Ordonantei 26/1994, dreptul la hrana nefiind un spor salarial sau o indemnizatie in sensul art. 18 din O.U.G. 30/2007, ci un drept acordat in virtutea functiilor specifice desfasurarii activitatii strict enumerate de O.G. 26/1004. Ratiunea pentru care s-a acordat dreptul la hrana a categoriilor enumerate rezida in faptul ca personalul angajat ar fi in imposibilitate a parasi in timpul programului locul de munca, asa incat se impunea existenta de popote sau bucatarii de unitati si garnizoane.
Prin al. 3 al. Art. 18 din O.U.G. 30/2007 s-a facut distinctie intre personalul Ministerului Internelor si Reformei Administrative si personalul preluat potrivit O.U.G. 25/2007. Astfel, legiuitorul a prevazut ca personalul M.I.R.A. beneficiaza de drepturile dobandite anterior, conform legislatiei in vigoare iar personalul preluat potrivit O.U.G. 25/2007 beneficiaza de indemnizatie si sporuri specifice institutiei din sistemul national de aparare, ordine publica si siguranta nationala. Daca legiuitorul ar fi urmarit ca atat personalul care facea parte din M.I.R.A. cat si cel preluat prin O.U.G. 25/2007 sa beneficieze atat de drepturi (spre exemplu la uniforma, dreptul de a purta arma, dreptul la hrana gratuita) cat si de sporuri si indemnizatiei in mod nediferentiat nu se mai facea distinctia prevazuta la al. 3 al art. 18.
Faptul ca vointa legiuitorului nu a fost in sensul ca tot personalul preluat sa beneficieze de drepturile pe care le avea personalul incadrat in sistemul apararii, sigurantei nationale rezulta si din faptul ca O.U.G. 30/2007, in forma initiala prevede in mod expres ca personalul preluat este exceptat in privinta drepturilor cuvenite personalului care era deja angajat.
Mai mult, O.G. 26/1994 prevede conditiile in care se acorda contravaloarea "hranei", prevazand totodata ca Guvernul va stabili prin hotarare institutiile care vor acorda hrana gratuita. Ori, in privinta personalului angajat la Administratia Nationala a Rezervelor de Stat nu a fost emisa o astfel de hotarari, instanta neavand competenta de a crea norme juridice sau de a extinde unele prevederi aplicabile unor categorii de functionari cu statut special altor categorii. A proceda in sensul celor solicitate de recurenti ar insemna ca instanta sa se substituie autoritatii legislative, ceea ce ar echivala cu o nesocotire a deciziei Curtii Constitutionale nr. 820/2008 si o incalcare a principiului separatiei puterilor in stat.
Imprejurarea ca parata - intimata nu a formulat aparari ce ar viza fondul dreptului si a motivat refuzul de plata doar prin lipsa de fonduri, nu reprezinta un argument care sa conduca la concluzia ca recurentii au dreptul la contravaloarea normei de hrana.
Recurentii indeplinesc functiile de referenti, contabili, consilier juridic, avand functii publice de executie in sensul Legii 188/1999 respectiv functii publice de conducere (ex. I. V., M. M., etc. fiind numiti in temeiul Legii 188/1999.
Din aceasta perspectiva, a calitatii de functionari publici, instanta de fond a retinut incidenta deciziei I.C.C.J. nr. 14/2008 prin care s-a statuat ca functionarii publici nu pot beneficia de alocatie de hrana sub forma tichetelor de masa. Este adevarat ca reclamantii nu au solicitat tichete de masa, ci obligarea paratei Administratia Nationala a Rezervelor de Stat - Unitatea Teritoriala 3... O. la plata drepturilor banesti reprezentand norma de hrana, insa natura despagubirilor solicitate pentru norma de hrana este aceeasi cu natura tichetelor de masa.
Motivul de recurs ce vizeaza incidenta dispozitiilor art. 304 pct. 7 Cod procedura civila nu poate fi retinut.
Astfel, desi instanta de fond a expus concis considerentele care au determinat respingerea actiunii nu se poate retine ca a invocat motive ce sunt straine de natura cauzei, cata vreme a retinut ca "reclamantii au calitatea de functionari dovedita inainte de aparitia O.U.G. 25/2007".
Totodata instanta de fond a facut trimitere si la dispozitiile O.U.G. 26/1994, art. l care confera dreptul personalului din cadrul M.I.R.A.
Analizand considerentele instantei de fond nu se poate retine ca instanta s-a aflat in eroare asupra obiectului actiunii in sensul ca ar fi analizat actiunea doar din perspectiva incidentei Legii 142/1998, ci instanta a retinut ca data fiind calitatea reclamantilor de functionari publici acestia nu au dreptul la alocatie de hrana.
Solutia de respingere a actiunii este rezultatul aplicarii corecte a legii, nefiind incidente dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
Intr-adevar, hotararea atacata nu cuprinde o analiza a tuturor motivelor invocate de reclamanti, insa dat fiind faptul ca solutia este legala nu se impune reformarea hotararii.
In consecinta, in temeiul art. 312 Cod procedura civila, instanta a respins recursul ca nefondat.