Abuz in serviciu contra intereselor persoanelor. Sesizare nelegala. Aflarea adevarului. Rol activ. Decizie nr. 211 din data de 19.03.2009
pronunțată de Curtea de Apel Bacau

Prin sentinta penala nr.55 din 30.01.2008 pronuntata de Judecatoria Roman, in baza art.ll, pct.2, lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedura penala a fost achitat inculpatul G. V. pentru savarsirea infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, prev. si ped. de art. 246 alin. 1 Cod penal.(parte vatamata -G.N.)
S-au respins pretentiile formulate de partea civila.
Conform art. 191 pct. 1 lit. b Cod procedura penala a fost obligata partea civila catre stat la plata sumei de 200 lei , cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut faptul ca prin sentinta civila nr. 227/7.02.2005 a Judecatoriei Roman s-a reconstituit in favoarea mostenitorilor defunctului G. C. I. unul dintre ei fiind si partea vatamata dreptul de proprietate cu privire la suprafata de 10,59 ha., teren, situat in comuna B., judetul Neamt, hotarare ce a ramas definitiva si irevocabila. Ca urmare a infiintarii comunei B., terenul reconstituit partii vatamate se afla pe raza acestei comune. Pana la preluarea tuturor actelor, registrul de la comuna B., a trecut o perioada de timp si asa cum arata si martorii audiati in cauza - f1.41,42 au aflat foarte tarziu de sentinta civila amintita. Cu toate acestea in incercarea lui de a da curs solicitarii partii vatamate, inculpatul i-a pus la dispozitie pasune, teren pe care partea vatamata 1-a refuzat. Asa cum rezulta din inscrisurile depuse la dosar, la nivelul comunei noi infiintate exista un deficit de teren arabil in balanta de fond funciar. Astfel, la nivel de comuna a fost adoptat un proiect care are la baza remasurarea suprafetelor de teren arabil, compararea lor cu cele din titlurile de proprietate eliberate, incercand astfel sa se acopere acest deficit, in conditiile in care ar fi stapanite suprafete de teren mai mari decat cele din titlu de proprietate.
Pentru existenta infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor este necesar ca functionarul public, cu stiinta, sa nu indeplineasca un act ori sa-1 indeplineasca in mod defectuos.
Faptul ca partea vatamata nu a fost pusa in posesie nu se datoreaza relei credinte a inculpatului ci unui complex de imprejurari obiective, cum ar fi de exemplu, deficitul de teren arabil in balanta de fond funciar existent la nivelul comunei.
Astfel, in baza art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.d Cod procedura penala, instanta de fond a achitat inculpatul pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 246 al.l Cod penal.
Partea vatamata a depus la dosar la data de 07.01.2008 o declaratie de constituire parte civila insa, potrivit art. 15 al.2 teza a Il-a in fata instantei de judecata constituirea ca parte civila se face pana la citirea actului de sesizare. Ca urmare constituirea a fost facuta cu mult dupa citirea actului de sesizare, motiv pentru care a fost respinsa.
Prin decizia penala nr.355/AP/04.12.2008, pronuntata in dosarul nr.2812/291/2007 al Tribunalului Neamt s-a dispus respingerea ca nefondate a recursurilor declarate de procuror si de partea vatamata.
Pentru a dispune astfel, instanta de apel a aratat ca pentru existenta infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor este necesar ca functionarul public, cu stiinta, sa nu indeplineasca un act, ori sa-1 indeplineasca in mod defectuos.
Prima instanta a retinut in mod corect ca din probele administrate in cauza nu rezulta reaua credinta a inculpatului care in calitatea sa de presedinte al Comisiei comunale de aplicare a Legii nr. 18/1991 a avut disponibilitatea de a respecta dispozitiile sentintei civile nr.227/2005 a Judecatoriei Roman, insa din inscrisurile depuse la dosar rezulta ca la nivelul comunei noi infiintate, Bo., exista un deficit de teren arabil in balanta de fond funciar.
Inculpatul a incercat sa dea curs solicitarii partii vatamate, in sensul ca i-a pus la dispozitie teren pasune, dar aceasta a refuzat.
Avand in vedere aceste considerente, cat si toate demersurile care se fac la nivelul comunei pentru a se rezolva toate problemele de aceeasi natura ale cetatenilor, tribunalul a constatat ca ambele apeluri sunt nefondate.
In cauza a formulat recurs in termen legal Parchetul de pe langa Tribunalul Neamt, considerand ca ambele hotarari sunt nelegale si netemeinice, in ceea ce priveste achitarea inculpatului G. V. pentru savarsirea infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor - prev. de art.246 alin.l Cod penal, pe motiv ca inculpatului i-a lipsit reaua credinta.
Adoptand aceasta solutie, ambele instante au comis o eroare de apreciere a probelor administrate in cauza.
Astfel, potrivit propriilor declaratii date in cursul urmaririi penale, inculpatul a recunoscut faptul ca a luat la cunostinta despre continutul sentintei civile nr.227/07.02.2005 a Judecatoriei Roman, din luna noiembrie 2005, dar intrucat era aglomerat cu recenta numire, nu s-a putut ocupa imediat de cererea partii vatamate G.N.
Cererea acestuia din urma a ramas, insa, in nelucrare pe durata intregului an 2006. In numeroase randuri partea vatamata s-a adresat cu aceasta problema.
Prefecturii Neamt, aceasta comunicandu-i, prin adresa nr.1417/121/28.06.2006, ca s-a pus in vedere Primariei Bo. sa i se solutioneze cererea si sa i se comunice de indata rezultatul.
Cu toate acestea, abia in luna ianuarie 2007, inculpatul, avand calitatea de primar al comunei Bo., a facut demersuri pentru identificarea activelor funciare disponibile pe raza comunei si i-a adresat partii vatamate oferta de acordare a unei suprafete de 7,8 hectare teren pasune, in loc de 10,59 hectare teren agricol, asa cum prevedea sentinta civila nr.227/07.02.2005 a Judecatoriei Roman.
Partea vatamata nu a fost de acord cu aceasta propunere si a solicitat ca, in imprejurarea in care nu exista suficient teren agricol disponibil pe raza comunei Bo. pentru punerea sa in posesie cu suprafata de 10,59 hectare, sa i se intocmeasca documentatie pentru despagubirea sa in bani, reprezentand contravaloarea terenului acordat prin hotarare judecatoreasca.
Reaua-credinta a inculpatului rezulta din intreg probatoriul administrat in cauza, dar mai ales din tergiversarea, in mod cu totul nejustificat, a demersului partii vatamate, de a dobandi terenul atribuit prin hotarare judecatoreasca, ramasa definitiva si irevocabila.
Astfel, din luna noiembrie 2005, cand a luat cunostinta despre cererea partii vatamate si 24.04.2007 - cand a fost trimis in judecata prin rechizitoriu, inculpatul G. V. ar fi putut sa dea curs solicitarii partii vatamate si sa depuna o minima diligenta pentru punerea in executare a sentintei civile nr.227/07.02.2005 a Judecatoriei Roman.
Analizand actele si lucrarile dosarului, precum si decizia penala recurata, prin prisma motivelor invocate in termenul dispus de art.385/10 alin.2 Cod procedura penala, precum si a celor care pot fi luate in considerare din oficiu potrivit art.385/9 alin.3 Cod procedura penala, Curtea de Apel retine urmatoarele:
Instanta de apel a apreciat in mod eronat ca din probele administrate de catre prima instanta rezulta situatia de fapt redata in considerentele sentintei penale apelate si nevinovatia inculpatului. De asemenea, incadrarea juridica data faptelor descrise este discutabila in conditiile in care se retine ca nu exista rea-credinta din partea inculpatului, dar nu se analizeaza in nici un fel intrunirea elementelor constitutive a infractiunii de neglijenta in serviciu, prevazuta de art.249 Cod penal.
Inca de la sesizarea primei instante de judecata s-a produs o neregularitate perpetuata pana in fata Curtii de Apel Bacau, neregularitate care a afectat respectarea principiului aflarii adevarului, precum si justa solutionare a cauzei, in conformitate cu dispozitiile art. 197 alin.4 Cod procedura penala.
Astfel, desi in art.264 alin.3 Cod procedura penala se prevede obligativitatea verificarii actului de sesizare a instantei de catre prim-procurorul unitatii de parchet care a emis rechizitoriul, aceasta conditie ce decurge din principiul constitutional care sta la baza functionarii si organizarii Ministerului Public, respectiv cel al legalitatii si al controlului ierarhic superior, pe tot parcursul judecatii a fost omisa indeplinirea ei.
Legea procesual penala ofera remedii usor de urmat de catre organele judiciare, respectiv cele cuprinse in art.300 alin.2 si 332 alin.2 Cod procedura penala, insa acestora nu li s-a dat curs.
Prin urmare, lipsa verificarii obligatorii a rechizitoriului, ce a dus la o sesizare nelegala a instantei de judecata, coroborata cu neindeplinirea unei alte obligatii legale a Judecatoriei Roman si a Tribunalului Neamt de a avea rol activ pentru lamurirea tuturor aspectelor necesare solutionarii juste a cauzei, impun rejudecarea acesteia inca de la inceputul acestei faze a procesului penal.
Astfel, primele instante s-au multumit sa proclame lipsa de rea-credinta a inculpatului, fara a arata in concret din ce probe decurge, probe care sa aiba in vedere perioada de inactivitate a inculpatului iar nu ceea ce s-ar preconiza sa se faca. Nu se spune nimic de perioada noiembrie 2005 - aprilie 2007 si nici de pozitia inculpatului, care incearca sa repuna in discutie o hotarare judecatoreasca irevocabila, in loc de a o executa.
Pe de alta parte, chiar in lipsa relei-credinte si a intentiei, primele .instante nu analizeaza in nici un fel existenta vinovatiei in forma culpei, corespunzatoare infractiunii prevazute de art.249 Cod penal.
Evident ca se pierde din vedere si vatamarea grava suferita de G. N„ vatamare ce persista si care incalca, pe langa legislatia in materie de proprietate, si exigentele impuse de art.l din Protocolul nr.l aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Se retine cu usurinta de instantele inferioare ca nu existau suprafete libere pe teritoriul comunei, desi tot inculpatul si apoi, aceleasi instante, sustin ca nu s-a facut documentatia cadastrala. Nu se explica cum s-a tras aceasta concluzie, tocmai avand in vedere lipsa unei evidente funciare de specialitate. De asemenea, se ignora in totalitate posibilitatea efectuarii unei expertize in cauza, chiar din oficiu, pentru lamurirea acestui aspect.
In concluzie, constatandu-se incident cazul de casare prevazut de art.385/9 pct.2 Cod procedura penala privind neregularitatea actului de sesizare, deficienta neremediata in cursul judecatii si care a fost de natura, coroborata cu inactivitatea instantelor, sa influenteze justa solutionare a cauzei, in baza art.385/15 pct.2 lit.c Cod procedura penala, se va admite recursul procurorului, se vor casa cele doua hotarari si se va trimite cauza spre rejudecare primei instante, Judecatoria Roman.