Infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, in forma calificata, prevazuta de art. 246 C.pen., raportat la art. 248/1C.pen. si art. 258 C.pen. Infractiunile de neexecutare a hotararilor judecatoresti privind plata salariilor si reintegrarea in munca, prevazute de art. 83 si art. 84 din Legea nr. 168/1999 (in prezent infractiunile sunt prevazute de art. 277 si art. 278 din Codul muncii)
C.pen., art. 246, art. 2481, art. 258, art. 146
Legea nr. 168/1999, art. 83, art. 84
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, art. 6
Infractiunea de abuz in serviciu in forma calificata, prevazuta de art. 246 C.pen. raportat la art. 2481C.pen., reprezinta fapta functionarului public sau a functionarului, in conditiile aplicarii art. 258 C.pen., care, in exercitiul atributiilor de serviciu, cu stiinta, nu indeplineste un act sau il indeplineste in mod defectuos, si prin aceasta cauzeaza o vatamare a intereselor legale ale unei persoane.
Astfel, pentru intrunirea elementelor constitutive ale infractiunii este imperios sa se dovedeasca calitatea de functionar, atributiile avute de persoana acuzata in exercitiul functiei, vatamarea intereselor legale ale unei persoane, precum si o consecinta deosebit de grava, cum ar fi o tulburare a bunului mers al unitatii.
Curtea constata ca in mod corect a apreciat Tribunalul ca nu s-a facut dovada ca inculpatul a avut calitatea de functionar al societatii. Astfel, proba cu inscrisuri si expertiza atesta ca inculpatul nu a fost numit in vreo calitate care sa ii atraga calificarea de functionar, ramanand investitor al societatii comerciale, respectiv ca nu a exercitat atributii legate de plata salariilor cuvenite partilor vatamate sau de reintegrare in activitate a salariatilor.
In speta nu poate fi primita nici teza "functionarului de fapt", pe care si-a fundamentat solutia instanta de fond, intrucat infractiunea de serviciu sau in legatura cu serviciul are ca obiect juridic relatiile sociale referitoare la raporturile de serviciu, ceea ce presupune ca intre persoana juridica si functionar sa existe un raport de munca atat in fapt, cat si in drept, deci un raport juridic intemeiat pe un contract care trebuie sa indeplineasca toate conditiile de forma si de fond cerute de lege pentru valabilitatea sa.
Astfel, in mod corect a fost achitat inculpatul, pe motiv ca aceasta fapta nu exista.
In ceea ce priveste infractiunile prevazute de art. 83 si 84 din Legea nr. 168/1999, se impune achitarea inculpatului pe temeiul ca aceste fapte nu au fost savarsite de inculpat, cata vreme acesta, neavand calitatea de functionar, nu putea indeplini atributii referitoare la plata salariilor si reintegrarea in munca a partilor vatamate. In schimb, Curtea nu poate primi cererea procurorului de incetare a procesului penal pe temeiul ca in privinta acestor din urma infractiuni ar fi intervenit prescriptia raspunderii penale, intrucat, potrivit art. 13 C.pen., solutia achitarii inculpatului conform art. 11 pct. 2 lit. a) C.proc.pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C.proc.pen., are intaietate in raport cu solutia incetarii procesului penal.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia penala,
Decizia penala nr. 649/R din 18 mai 2009
Prin sentinta penala nr. 79/09.03.2007, pronuntata in dosar nr. 5376/290/2005, Judecatoria Resita, in baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C.proc.pen. a incetat procesul penal pornit impotriva inculpatului C.G. pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art. 83, 84 din Legea nr. 168/1999.
In baza art. 246 C.pen. raportat la art. 2481 C.pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. b) C.pen. a condamnat pe acelasi inculpat la pedeapsa de 1 an inchisoare.
In baza art. 81 C.pen. a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe durata unui termen de incercare de 3 ani, termen de incercare stabilit in conditiile art. 82 C.pen.
In baza art. 359 C.proc.pen. a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 C.pen. cu privire la revocarea suspendarii.
In baza art. 14, 346 C.proc.pen. raportat la art. 998 si urm. C.civ. a admis in parte actiunile civile formulate de catre partile civile si a obligat inculpatul, in solidar cu partea responsabila civilmente - societate comerciala -, sa plateasca fiecarei parti civile despagubiri constand in salariul cuvenit de la data de 15.05.2000 pana la reintegrarea in munca, la care se adauga compensarile si indexarile intervenite in aceasta perioada, cu deducerea din cuantumul despagubirii a sumelor de bani ce au fost deja incasate de catre partile civile cu acest titlu.
In baza art. 191 alin. (1), (3) C.proc.pen. a obligat inculpatul, in solidar cu partea responsabila civilmente, la plata sumei de 2000 RON cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut in fapt urmatoarele:
Prin contractul de vanzare-cumparare nr. 828 din 14 decembrie 1998 incheiat intre Fondul Proprietatii de Stat in calitate de vanzator si S.C. "B.S."- S.R.L. O. reprezentata de P.R.E. in calitate de cumparator, au fost vandute 77,71% din actiunile societatii comerciale.
Dupa privatizare, planurile de reorganizare nu au condus la redresarea societatii comerciale, datorita managementului slab si a lipsei permanente de bani.
Pe fondul deteriorarii continue a activitatii si performantelor societatii, coroborat cu mai multe miscari de protest din partea sindicatului, numita P.R.E. a luat hotararea de a conduce ea insasi activitatea firmei prin asumarea atributiilor functiei de director general la data de 1 martie 2000.
La fel ca si ceilalti directori generali care au condus societatea comerciala inaintea sa, nici P.R.E. nu a reusit sa redreseze societatea. In aceste imprejurari s-au acutizat tensiunile dintre conducerea societatii si sindicatul muncitorilor nemultumiti de neplata drepturilor salariale, tensiuni care au condus la evenimentele din data de 12 mai 2000, evenimente soldate cu lovirea directorului general P.R.E. de catre angajati.
Motivand ca in aceste conditii nu se poate desfasura activitatea in conditii normale, P.R.E. se stabileste in localitatea O. unde isi avea domiciliul si a dispus desfacerea contractelor de munca la un numar de 609 angajati. Ulterior, directorul general al firmei P.R.E. revine asupra unor decizii, astfel ca raman 533 de muncitori, carora le-a fost desfacut contractul de munca pe motive disciplinare.
Fiind nemultumiti de deciziile primite, angajatii au atacat deciziile in instanta, unde, prin sentinte civile definitive, au fost anulate deciziile de desfacere disciplinara a contractelor de munca, dispunandu-se reintegrarea contestatorilor pe postul avut anterior si obligarea intimatei societatii comerciale in discutie sa plateasca contestatorilor salariile cuvenite de la data desfacerii contractelor de munca si pana la reintegrare, cu compensarile si indexarile intervenite in aceasta perioada.
In perioada solutionarii contestatiilor impotriva deciziilor de desfacere a contractelor de munca, functia de director general era detinuta de P.R.E. care a exercitat atributiile acestei functii pana la data de 12 septembrie 2000, data la care acesta si-a dat demisia. Cu aceeasi data a fost numit in functia de director general inculpatul C.G., reprezentantul holdingului din Olanda si care avea relatii de afaceri cu societatea comerciala in discutie.
Dupa obtinerea hotararilor judecatoresti definitive prin care s-a dispus reintegrarea pe posturile avute anterior si plata drepturilor salariale restante, 50 de muncitori au depus cereri scrise la societatea comerciala, prin care solicitau executarea dispozitiilor hotarasti pronuntate de instanta de judecata , aspect confirmat si de tabelul intocmit de secretara P.C., angajata societatii comerciale.
Ulterior, muncitorii au sesizat organele de urmarire penala deoarece nu au fost respectate dispozitiile hotararilor pronuntate ca urmare a contestatiilor depuse impotriva deciziilor de desfacere a contractelor de munca, fiind audiate in faza de urmarire penala 533 parti vatamate, care au solicitat reintegrarea in munca si plata drepturilor salariale restante.
In drept, s-a apreciat ca faptele comise de catre inculpat in conditiile mai sus mentionate intrunesc elementele constitutive ale infractiunilor de neexecutare a unei hotarari judecatoresti definitive privind plata salariilor, de neexecutare a unei hotarari judecatoresti definitive privind reintegrarea in munca a unui salariat si infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor in forma calificata, fapte prevazute de art. 83, art. 84 din Legea nr. 168/1999 , art. 246 C.pen. combinat cu art. 2481 C.pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. b) C.pen.
Subiect activ al infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor este functionarul public mentionat ca atare in textul de lege , dar, in conformitate cu dispozitiile art. 258 C.pen., fapta poate fi comisa de orice functionar, in intelesul dat de art. 147 alin. (2) C.pen. , aceasta din urma situatie fiind aplicabila in speta.
Pe latura subiectiva, instanta de fond a retinut intentia ca forma a vinovatiei in cazul tuturor faptelor.
Cu privire la infractiunile prevazute de art. 83, art. 84 din Legea nr. 168/1999, instanta de fond a constatat ca de la data savarsii faptelor si pana in prezent au trecut mai mult de 4 ani si 6 luni , astfel incat inculpatul nu mai poate fi tras la raspundere penala pentru comiterea acestor infractiuni , in cauza operand , conform art. 122 lit. e , art. 124 C.pen., prescriptia speciala a raspunderii penale.
Impotriva acestei sentinte,in termen legal,a declarat apel inculpatul C.G.
In motivarea apelului sau inculpatul a aratat ca sentinta primei instante este netemeinica si nelegala intrucat instanta a dispus condamnarea inculpatului pentru infractiunea de abuz in serviciu in forma calificata, desi in considerentele hotararii se arata ca sunt aplicabile dispozitiile art. 258 C.pen., considerandu-se ca inculpatul are calitatea de functionar, in dispozitivul aceleasi hotarari se dispune condamnarea retinandu-se calitatea de functionar public;inculpatul mai arata ca nu are nici calitatea de functionar public si nici calitatea de functionar, in intelesul art. 147 din Codul penal,intrucat nu a existat intre societatea comerciala si inculpat un contract de munca si inculpatul nu a fost salarizat de aceasta societate; se mai arata de catre inculpat in apelul sau ca, desi instanta de fond retine aplicabilitatea dispozitiilor art. 258 C.pen., in rechizitoriul parchetului nu se mentioneaza acest text de lege, astfel incat prima instanta a dispus schimbarea incadrarii juridice a faptei fara a o pune in discutie; se mai sustine in apelul inculpatului ca,instanta de fond, in mod gresit a considerat ca acesta a avut calitatea de director general, avand in vedere faptul ca numirea sa nu s-a facut in conditiile legii,inculpatul nu a acceptat aceasta numire; cu privire la infractiunea de abuz in serviciu se mai arata ca nu sunt intrunite nici elementele laturii obiective si nici cele ale laturii subiective ale acesteia; referitor la cealalta infractiune retinuta in sarcina sa, in apelul formulat, inculpatul arata ca nu a avut atributii privind reincadrarea in munca a salariatilor si ca instanta de fond,desi a retinut ca inculpatul a fost numit director general incepand cu data de 16.10.2000, l-a obligat la repararea unor prejudicii care s-au nascut anterior,respectiv la 15.05.2000, in concluzie, inculpatul a solicitat achitarea sa si respingerea actiunilor civile formulate.
In apel a fost audiat inculpatul si au fost administrate probe noi, cu inscrisuri, testimoniale si cu expertiza contabila.
Prin decizia penala nr. 105 din 01.07.2008 pronuntata de Tribunalul Caras-Severin in dosarul nr. 5376/290/2005, in baza art. 379 pct. 2 lit. a) C.proc.pen., a fost admis apelul declarat de inculpat impotriva sentintei penale nr. 79/09.03.2007, pronuntata de Judecatoria Resita, in dosar nr. 5376/290/2005, pe care a desfiintat-o si rejudecand:
In baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C.proc.pen. a fost achitat inculpatul pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art. 83, art. 84 din Legea nr. 168/1999.
In baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C.proc.pen. a fost achitat inculpatul pentru savarsirea infractiunii prevazuta si pedepsita de art. 246 raportat la art. 2481 si art. 258 C.pen.
In primul rand, s-a retinut de instanta de apel ca exista contradictie intre considerentele si dispozitivul hotararii atacate, in sensul ca, desi in considerentele hotararii se arata ca inculpatul are calitatea de functionar, in intelesul art. 147 alin. (2) C.pen. si ca in speta sunt aplicabile dispozitiile art. 258 din Codul penal, in dispozitivul aceleasi hotarari nu mai apare aceeasi mentiune, instanta de fond condamnandu-l pe inculpat pentru savarsirea infractiunii de abuz in serviciu in forma calificata, cu retinerea calitatii de functionar public a acestuia.
Pe de alta parte, s-a retinut ca prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Caransebes inculpatul a fost trimis in judecata pentru savarsirea infractiunii de abuz in serviciu in forma calificata, prevazuta si pedepsita de art. 246 raportat la art. 2481 C.pen., luandu-se in considerare calitatea acestuia de functionar public, iar instanta de fond, considerand ca inculpatul are calitatea de functionar si facand aplicarea dispozitiilor art. 258 C.pen. a procedat, in fapt, la schimbarea incadrarii juridice, pe care insa nu a pus-o in discutia partilor,contrar dispozitiilor art. 334 C.proc.pen.
S-a mai retinut si ca, pentru a dispune condamnarea inculpatului, prima instanta s-a bazat in mod exclusiv pe mijloacele de proba existente la dosarul de urmarire penala , nu a audiat inculpatul si nu a administrat nici un fel de probe (probe testimoniale si probe cu expertiza) care sa duca la aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei.
S-a considerat ca, procedand in modurile aratate, prima instanta a pronuntat o hotarare fara ca, in fapt, sa aiba loc o judecata si a incalcat dreptul la aparare al inculpatului, precum si dreptul la un proces echitabil de care se bucura acesta,drepturi garantate de art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
S-a apreciat ca motivele de apel mai sus analizate sunt motive de nulitate relativa, ce au fost invocate la primul termen cu procedura completa, conform dispozitiilor art. 197 alin. (4) C.proc.pen., insa, intrucat nu se constituie in motive de desfiintare cu trimitere a hotararii atacate, se impune desfiintarea hotararii primei instante cu retinerea cauzei spre rejudecare in apel, conform probelor administrate de instanta de apel si pe baza probelor administrate in faza de urmarire penala.
Pe fondul cauzei,cu privire la infractiunea de abuz in serviciu in forma calificata prevazuta si pedepsita de art. 246 C.pen. raportat la art. 2481 C.pen., pentru care a fost condamnat inculpatul, s-a retinut de catre instanta de apel, in fapt, urmatoarele:
Prin incheierea sedintei publice din data de 20 noiembrie 2007, avandu-se in vedere faptul ca societatea comerciala este o societate pe actiuni, cu capital privat, si ca nu se incadreaza in categoria societatilor la care se refera dispozitiile art. 145 C.pen., s-a dispus de catre tribunal schimbarea incadrarii juridice a faptei inculpatului din infractiunea prevazuta si pedepsita de art. 246 C.pen. raportat la art. 2481 C.pen., in infractiunea prevazuta si pedepsita de art. 246 C.pen. raportat la art. 2481 C.pen. si art. 258 C.pen.
Fata de precizarile parchetului si noua incadrare stabilita, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice.
S-a apreciat ca starea de fapt retinuta de instanta de fond cu referire atat la infractiunea de abuz in serviciu, cat si cu privire la celelalte doua infractiuni retinute in sarcina inculpatului, este insa contrazisa de probele administrate.
Infractiunea de abuz in serviciu prevazuta si pedepsita de art. 246 C.pen. consta in fapta functionarului public (sau a functionarului,in conditiile aplicarii dispozitiilor art. 258 C.pen.), care, in exercitiul atributiilor de serviciu, cu stiinta, nu indeplineste un act sau il indeplineste in mod defectuos, si prin aceasta cauzeaza o vatamare a intereselor legale ale unei persoane.
S-a retinut de catre tribunal ca in considerentele sentintei apelate, prima instanta a retinut calitatea de functionar a inculpatului. Pentru a retine calitatea de functionar a inculpatului, prima instanta a aratat ca inculpatul, in perioada 16.10.200 - 22.12.2000, a dispus incadrarea de personal, semnand contracte individuale de munca in calitate de director general, a dispus reintegrarea in munca a numitului M.P. prin executare silita, a semnat procesul-verbal din dosarul executional, a initiat demersuri la inspectoratul teritorial de munca pentru identificarea modalitatii de punere in executare a sentintelor definitive, a dispus efectuarea de plati pentru munca prestata, a dispus vanzarea marfii produse si incasarea pretului acesteia, exercitand efectiv prerogativele functiei de director general al societatii comerciale in discutie.
S-a considerat ca aceste retineri ale instantei de fond se bazeaza insa pe o interpretare eronata a probelor administrate in faza de urmarire penala si nu poate fi primita, avand in vedere probele administrate in fata instantei de apel si inscrisurile existente, atat la dosarul de urmarire penala, cat si la dosarul fondului.
Astfel, s-a retinut ca, potrivit prevederilor statutului societatii comerciale, societatea respectiva este o societate pe actiuni.
In acelasi statut, la capitolul IV, art.13, se prevede ca desemnarea membrilor consiliului de administratie si a managerilor este atributia Adunarii Generale a Actionarilor, iar la art. 13 cap.V se prevede ca societatea este administrata de un Consiliu managerial desemnat de Adunarea Generala.
S-a retinut ca pentru dovedirea calitatii de director general a inculpatului, parchetul s-a prevalat de extrasul procesului-verbal al sedintei Consiliului de Administratie, in care se arata ca inculpatul ar fi fost numit director general.
S-a mai retinut insa de catre tribunal ca, in primul rand respectivul extras nu specifica data la care a avut loc aceasta sedinta a Consiliului de Administratie, nici data numirii inculpatului ca director general si, pe fila 2 a acestuia,la consemnarea "accept numirile in functii" nu exista semnatura inculpatului.
Pe de alta parte, s-a retinut ca la dosarul cauzei nu s-a putut depune de catre societatea comerciala, aflata in prezent in procedura de lichidare judiciara, originalul respectivului proces-verbal si nici dovada faptului ca, sedinta consiliului de administratie a avut loc in conditiile expres specificate de art. 146 din Legea nr. 31/1990 republicata la 29 ianuarie 1998, aplicabila la acea data, respectiv ca a existat un convocator care sa prevada pe ordinea de zi numirea in calitate de director general a inculpatului.
Totodata, s-a retinut si ca din continutul aceluiasi extras rezulta ca,in aceeasi sedinta, s-a aprobat si demisia din functia de administrator a numitului S.H., situatie in care consiliul de administratie nu mai era legal constituit si nu mai putea hotari asupra problemelor puse in discutie, cu atat mai mult asupra numirii unui director general.
Mai mult, s-a constatat ca din continutul aceluiasi extras nu rezulta ca la respectiva sedinta ar fi fost convocati si cenzorii societatii, asa cum prevad imperativ dispozitiile art. 146 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, in extras specificandu-se ca la sedinta au participat doar membrii consiliului de administratie, respectiv: S.I., P.R.E. si P.O.Z.
De asemenea, tribunalul a retinut ca, desi in extrasul procesului-verbal se consemneaza participarea celor trei membrii ai Consiliului de Administratie, acesta este semnat numai de catre P.R.E.
Avand in vedere toate aspectele mai sus relevate, tribunalul a considerat ca inscrisul de la dosarul de urmarire penala nu se poate constitui intr-o dovada a numirii in functia de director general a inculpatului, cu atat mai mult cu cat, conform prevederilor din statutul societatii mai sus citate,numirea managerilor (deci si a directorului general) era de competenta exclusiva a Adunarii Generale a Actionarilor si nu de competenta Consiliului de Administratie, iar la dosarul cauzei nu exista o hotarare a Adunarii Generale a Actionarilor prin care inculpatul sa fi fost desemnat director general si nici nu s-a putut depune o astfel de hotarare de catre societatea comerciala.
Totodata, s-a retinut si ca la art. 13 cap. V din statutul societatii se prevede ca societatea este administrata de un consiliu managerial, in conditiile art. 3 alin. ultim din Legea nr. 66/1993 si ale art. 26 din Normele metodologice privind contractul de management nr. 1/1994, ceea ce inseamna ca managerii (directorii) din consiliul managerial trebuiau selectati conform procedurilor expres prevazute de aceste acte normative, ceea ce in speta s-a considerat ca nu s-a dovedit cu privire la desemnarea inculpatului ca director general.
Cu privire la acest aspect s-a retinut si ca, art. 3 din Legea nr. 66/1993 defineste contractul de management ca fiind acel contract prin care persoana juridica incredinteaza unui manager organizarea, conducerea si gestionarea activitatii sale, pe baza unor obiective si criterii de performanta, cuantificabile, in schimbul unei plati, iar in art. 9 din aceeasi lege, precum si in art. 24 din Normele nr. 1/1994 emise de Fondul Proprietatii de Stat se prevede obligativitatea incheierii acestui contract in forma scrisa si obligativitatea inregistrarii lui la Oficiul Registrului Comertului din raza teritoriala a sediului societatii.
Ori, in speta, din inscrisurile comunicate de Oficiul Registrului Comertului si cele comunicate in apel, s-a retinut ca nu s-au inregistrat nici un fel de mentiuni cu privire la desemnarea ca director general a inculpatului, iar din adresa nr. 65/27.01.2006 a inspectoratului teritorial de munca s-a constatat ca la aceasta institutie nu exista inregistrat in evidente un contract individual de munca incheiat intre C.G. si societatea comerciala in discutie si nici state de plata care sa ateste ca acesta ar fi fost remunerat in aceasta calitate, prin aceste inscrisuri facandu-se dovada, o data in plus, in opinia tribunalului, ca inculpatul nu a avut calitatea de director general,intrucat nu a fost numit, asa cum se prevede in statutul societatii de catre Adunarea Generala a Actionarilor, nu a participat la o procedura de selectie prevazuta expres de dispozitiile legii si a normelor metodologice privind contractul de management, conform prevederilor aceluiasi statut, nu i s-au determinat prin contract scris drepturile si obligatiile si nu a fost remunerat.
S-a retinut ca, pentru a putea determina existenta elementului material al infractiunii de abuz in serviciu prevazuta si pedepsita de art. 246 C.pen., este esential a determina ce atributii a avut persoana acuzata de savarsirea acestei infractiuni, in vederea determinarii cu exactitate a faptului neindeplinirii ori indeplinirii defectuoase a acestora.
In speta, tribunalul a constatat ca instanta de fond a retinut ca inculpatul a avut ca atributie reintegrarea in munca si dispunerea platii drepturilor salariatilor societatii comerciale, bazandu-se, in principal, pe declaratia numitei P.R.E., care la data luarii declaratiei avea calitatea de invinuita in acest dosar si avea si calitatea de administrator cu puteri depline, purtand in fapt, in solidar cu ceilalti administratori, raspunderea pentru actele societatii, conform art. 144 din Legea nr. 31/1998 republicata.
Aceasta declaratie a fost inlaturata de tribunal, avand in vedere ca este subiectiva, fiind data in conditiile specificate mai sus si ca nu se coroboreaza cu celelalte probe din dosar.
Astfel, din declaratiile martorilor: M.G., fost director economic al societatii, B.C., fost sef serviciu administrativ si S.C.T. s-a retinut ca inculpatul a venit la societatea comerciala in calitate de investitor, ca s-a ocupat efectiv de realizarea obiectivelor contractelor semnate intre societatea acestuia si societatea comerciala in discutie si ca, in perioada specificata in actul de inculpare, functia de director general era detinuta de numitul L.I.
Tribunalul a constatat ca aceste declaratii se coroboreaza cu cele ale inculpatului, dar si cu probele cu inscrisuri mai sus specificate, care arata ca intre inculpat si societatea comerciala nu s-a incheiat niciodata un contract de munca prin care sa se prevada, in sarcina acestuia, atributii de director general.
De asemenea, probele mai sus enuntate, s-a apreciat de catre instanta de apel ca se coroboreaza si cu concluziile expertizei efectuate in cauza, care in raspunsul la obiectivele 1 si 2 precizeaza ca nu au fost identificate nici un fel de documente care sa ateste ca intre inculpat si societatea comerciala s-a incheiat un contract de munca sau de management sau documente care sa ateste ca inculpatul a fost salariat al acestei societati ori mandatat sa indeplineasca functii de conducere sau executie pentru aceasta societate.
S-a apreciat ca nu poate fi primita nici teza "functionarului de fapt" pe care si-a fundamentat solutia instanta de fond, intrucat in speta este vorba despre o infractiune de serviciu sau in legatura cu serviciul,care are ca obiect juridic tocmai relatiile sociale referitoare la raporturile de serviciu, ceea ce presupune ca, intre persoana juridica si salariat sa existe un raport de munca atat in fapt, cat si in drept, adica un raport de munca ce se fundamenteaza pe un contract care trebuie sa indeplineasca toate conditiile de forma si de fond cerute de lege pentru valabilitatea sa.
In concluzie, avand in vedere analiza probelor mai sus efectuata, sub aspectul laturii obiective a infractiunii analizate, instanta de apel a apreciat ca in conditiile date, neexistand probe care sa faca dovada numirii in conditii de legalitate a inculpatului in functia de director general si neincheindu-se,in conditiile de forma si de fond expres prevazute de textele de lege mai sus enuntate, un contract scris care sa prevada care erau atributiile pe care trebuia sa le indeplineasca inculpatul C.G., nu se poate retine in sarcina acestuia ca nu le-a indeplinit sau ca le-a indeplinit in mod defectuos si nici ca a avut calitatea de functionar,in conditiile cerute de art.147 alin.2 din Codul penal.
S-a considerat ca, sub aspectul calitatii pe care a avut-o inculpatul C.G. in cadrul societatii, acesta a avut calitatea de investitor si ca, in perioada 16.10.2000-22.12.2000 a analizat daca este profitabil sa investeasca in societatea comerciala in discutie si a urmarit livrarea catre societatea proprie a marfii pe care o comandase. Aceasta concluzie a tribunalului a fost intarita si de raspunsul la obiectivul 7 din expertiza efectuata in cauza, care arata ca inculpatul a investit in societate suma de 4.822.561.740 lei.
Tot sub aspectul laturii obiective, s-a retinut si ca din expertiza efectuata in cauza (raspunsul la obiectivele 5,6,7) rezulta ca inculpatul nu a produs nici un prejudiciu in dauna societatii, din raport rezultand ca inculpatul a investit in aceasta societate si ca societatea respectiva ii datoreaza, pentru marfa platita si nelivrata suma de 1.060.430.156 lei.
Avand in vedere concluziile expertizei mai sus mentionate, Tribunalul Caras-Severin nu a putut retine in sarcina inculpatului nici ca ar fi produs o tulburare a bunului mers al societatii.
In ce priveste pretinsul prejudiciu produs partilor vatamate care s-au constituit parti civile in aceasta cauza, constand in neplata salariilor restante si neexecutarea dispozitiilor unor sentinte irevocabile de reintegrare in munca ,s-a apreciat de catre tribunal ca acesta nu poate fi imputat inculpatului; astfel, prejudiciul constand in drepturile salariale restante s-au nascut anterior venirii inculpatului ca investitor la societatea comerciala in discutie si datorita actiunii numitei P.R.E.,care a dispus desfacerea contractelor de munca ale partilor civile ,in conditii care ulterior, prin hotarari judecatoresti irevocabile, s-au constatat a fi nelegale; in ce priveste prejudiciul constand in neexecutarea sentintelor judecatoresti irevocabile de reincadrare in munca, acestea, de asemenea, s-a considerat ca nu pot fi imputate inculpatului, intrucat ,asa cum s-a retinut mai sus,inculpatul nu avea calitatea de functionar al societatii comerciale si nu avea atributii in ce priveste reincadrarea in munca a persoanelor respective,acest atribut revenind,conform statutului societatii si dispozitiilor Legii nr. 31/1990 administratorilor societatii (art. 20 ,Capitolul VII din statut).
Instanta de apel a apreciat ca, potrivit considerentelor anterioare infractiunea de abuz in serviciu in forma calificata, prevazuta si pedepsita de art. 246 raportat la art. 2481 si art. 258 C.pen., nu exista in materialitatea sa si s-a dispus, in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C.proc.pen., achitarea inculpatului pentru savarsirea acestei infractiuni.
In ce priveste infractiunile prevazuta si pedepsita de art. 83 si art. 84 din Legea nr. 168/1999, s-a apreciat ca acestea nu au fost savarsite de inculpat, iar in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C.proc.pen., s-a dispus achitarea inculpatului pentru savarsirea acestor infractiuni.
In ce priveste latura civila a cauzei, avand in vedere temeiurile pentru care s-a dispus achitarea inculpatului si dispozitiile art. 346 alin. (3) C.proc.pen., tribunalul a dispus respingerea actiunilor civile formulate de partile vatamate in cauza.
Impotriva deciziei penale nr. 105 din 01.06.2008 a Tribunalului Caras-Severin pronuntata in dosarul nr. 5376/290/2005 a declarat recurs, Parchetul de pe langa Tribunalul Caras-Severin, in termenul prevazut de lege, inregistrat pe rolul Curtii de Apel Timisoara la data de 27.01.2009 sub nr. 5376/290/2005.
In motivele de recurs s-a aratat ca decizia recurata este netemeinica si nelegala sub aspectul achitarii inculpatului, deoarece probatoriul administrat in cauza demonstreaza faptul ca inculpatul ,desi avea competente in a angaja si concedia personalul ,nu a reintegrat in munca salariatii care au depus cereri de reintegrare si nu a dispus plata drepturilor salariale restante in termen de 15 zile calculate de la data cererii de executare adresate unitatii ,conform sentintelor civile definitive, cauzand prin aceasta o vatamare intereselor legale ale salariatilor, faptele intrunind elementele constitutive ale infractiunilor prevazuta de art. 83, 84 din Legea nr. 168/1999 cu aplicarea art. 33,34 C.pen.
De asemenea parchetul a solicitat sa se constate incetarea procesului penal pentru aceste fapte, deoarece a intervenit prescriptia speciala a raspunderii penale.
In ceea ce priveste infractiunea prevazuta de art. 246 raportat la art. 2481 C.pen. aceasta nu poate fi retinuta, intrucat s-ar ajunge la incriminarea aceleiasi fapte atat prin legea speciala cat si prin legea generala.
Din analiza deciziei recurate, prin prisma motivelor de recurs invocate si analizate din oficiu, Curtea constata ca recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce urmeaza.
Starea de fapt retinuta este corecta, fiind rezultatul coroborarii intregului materialul probator administrat in cauza din care rezulta ca inculpatul a comis faptele imputate prin rechizitoriu, stare de fapt care nu a fost contestata de catre inculpat.
Infractiunea de abuz in serviciu in forma calificata, prevazuta de art. 246 C.pen., raportat la art. 2481 C.pen., reprezinta fapta functionarului public care, in exercitiul atributiilor de serviciu, cu stiinta, nu indeplineste un act sau il indeplineste in mod defectuos, si prin aceasta cauzeaza o vatamare a intereselor legale ale unei persoane.
In cauza, in mod corect tribunalul a retinut ca inculpatul nu are calitatea de functionar interpretand intregul material probator administrat, inclusiv in fata instantei de apel, astfel incat, in baza inscrisului de la fila 140 vol. I dosar urmarire penala nu se face dovada faptului ca inculpatul ar fi fost numit in functia de director general al societatii comerciale, numirea managerilor, deci si a directorului general era de competenta exclusiva a Adunarii Generale a Actionarilor si nu de competenta Consiliului de administratie, iar la dosarul cauzei nu exista o hotarare a Adunarii Generale a Actionarilor prin care inculpatul sa fi fost numit director general.
Mai mult decat atat, conform adreselor trimise de la Oficiul Registrului Comertului si Inspectoratului de Munca Caras-Severin, rezulta faptul ca nu s-au inregistrat nici un fel de mentiuni cu privire la desemnarea ca director general a inculpatului si respectiv nici un contract individual de munca incheiat intre inculpat societatea comerciala in discutie si nici state de plata care sa ateste ca acesta ar fi fost remunerat in aceasta calitate.
Astfel, este important pentru intrunirea elementelor constitutive ale infractiunii sa se dovedeasca nu numai calitatea de functionar ci si atributiile avute de persoana acuzata, or, in speta, nu s-a facut dovada ca inculpatul ar fi indeplinit chiar si in fapt functia de director, aspect care rezulta atat din declaratiile martorilor, ale inculpatului, cat si din concluziile expertizei efectuate in cauza.
Mai mult decat atat, s-a facut dovada ca inculpatul a avut calitatea de investitor la societatea comerciala, si nu se poate retine in sarcina acestuia ca ar fi produs o tulburare a bunului mers al societatii, conform expertizei efectuate, iar prejudiciul produs partilor vatamate s-a nascut anterior venirii inculpatului. In ceea ce priveste neexecutarea sentintelor judecatoresti irevocabile de incadrare in munca a salariatilor, neavand calitatea de functionar, inculpatul nu putea indeplini aceste atributii.
Astfel, in mod corect a fost achitat inculpatul pentru aceasta infractiune, pe motiv ca fapta nu exista, iar in cea ce priveste infractiunile prevazute de art. 83 si 84 din Legea nr. 168/1999 s-a retinut ca acestea nu au fost savarsite de catre inculpat.
Motivele invocate de catre parchet sunt astfel nefondate, pentru considerentele retinute in mod corect de catre tribunal, prin analizarea materialului probator.
In ceea ce priveste constatarea prescriptiei solicitata de catre parchet pentru infractiunile prevazute de art. 83, art. 84 din Legea nr. 168/1999, cu aplicarea art. 33 si 34 lit. c) C.pen., instanta nu le poate da intaietate, avand in vedere faptul ca in cauza este justificat temeiul de achitare prevazut de art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C.proc.pen., potrivit dispozitiilor art. 13 C.proc.pen.
Avand in vedere cele expuse in baza art. 38515 pct.1 lit. b) C.proc.pen a fost respins ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe langa Tribunalul Caras-Severin impotriva deciziei penale nr. 105 din 01.07.2008 a Tribunalului Caras-Severin pronuntata in dosarul nr. 5376/290/2005.