Nu se poate stabili ca hotararea judecatoreasca sau solutia in sine reprezinta o indeplinire "defectuoasa" a atributiilor de serviciu de catre magistratul judecator, intrucat, in caz contrar, s-ar ajunge la incalcarea dispozitiilor art. 124 alin. 3 si a dispozitiilor art. 129 din Constitutia Romaniei, coroborat cu art. 16 si art. 17 din Legea nr. 304/2004, republicata, efectuandu-se astfel un control judiciar al hotararilor judecatoresti in alt cadru decat cel al cailor de atac prevazute de lege.
Constitutie, art.124, art.129
Cod penal, art.246,
Lg. nr.304/2004, art.16-17
La data de 04.10.2007, petentii H.F., G.O., L.C. au formulat, in temeiul art. 2781 alin.1 Cod procedura penala, plangere impotriva rezolutiei nr. 49/P/2007 din 08.06.2007, a Parchetului de pe langa Curtea de Apel Constanta, prin care s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de faptuitorii D.C., C.C., A.C., magistrati judecatori cu rang profesional de tribunal.
Petentii au respectat termenele de decadere prevazute de art. 2781 alin. 1, 2 Cod procedura penala, indeplinind procedura prealabila reglementata de prevederile art. 277 si art. 278 Cod procedura penala.
Ca prima instanta de judecata, Curtea de Apel Constanta a fost legal sesizata, dobandind competenta de judecata fata de calitatea persoanelor reclamate (care potrivit legii, vor fi indicate sub sintagma "faptuitori"), potrivit dispozitiilor art. 2781 alin. 1 Cod procedura penala raportat la art. 281 pct. 1 lit. "b" Cod procedura penala.
Astfel, la data savarsirii faptelor reclamate, faptuitorii isi desfasurau activitatea de judecator in cadrul Tribunalului Constanta - Sectia Civila, iar in prezent judecatorii D.C., C.C. isi desfasoara activitatea in cadrul Tribunalului Constanta, iar judecatorul A.C. isi desfasoara activitatea in cadrul Tribunalului Galati.
Pentru a pronunta prezenta hotarare, curtea a analizat piesele dosarului de cercetare penala nr. 49/P/2007 al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Constanta, lucrarea nr. 195/II/2/2007 a aceleiasi institutii si inscrisurile depuse de petenti.
Argumentele aduse de petenti in sprijinul plangerii formulate se circumscriu unor critici juridice aduse hotararii judecatoresti pronuntate de cei 3 faptuitori, in conditiile in care se reclama ca, actele materiale imputate a fi savarsite cu rea credinta de catre acestia, considerate a reprezenta continutul constitutiv al infractiunii de “abuz in serviciu impotriva intereselor persoanelor" prevazute de art. 246 Cod penal, il constituie pronuntarea deciziei civile nr. 1070/04.10.2006 a Tribunalului Constanta - Sectia Civila, prin care s-a respins recursul declarat de petenti.
Faptele cu caracter penal alegate sunt, in totalitate, circumscrise activitatii de judecata, fara ca, din sustinerile petentilor sau din actele dosarului sa rezulte ca activitatea materiala imputata excede in vreun fel activitatii de judecata, in sens strict, respectiv in ce priveste luarea hotararii si motivarea acesteia.
In raport de aceasta situatie, curtea constata ca, pe aceasta cale, in lipsa unor elemente formale care sa exceada activitatii de rezolvare logico-juridica a raporturilor litigioase deduse judecatii, nu se poate analiza critic modul in care s-a pronuntat hotararea judecatoreasca, daca temeiurile de fapt sau de drept sunt reale si corect invocate, sau daca, in esenta, hotararea este legala sau nu.
Astfel, nu se poate stabili ca hotararea judecatoreasca, prin prisma considerentelor, a temeiurilor de fapt sau de drept, sau ca solutia in sine, reprezinta o indeplinire "defectuoasa" a atributiilor de serviciu a magistratului judecator, intrucat, in caz contrar s-ar ajunge la incalcarea dispozitiilor art. 124 alin. 3 si a dispozitiilor art. 129 din Constitutia Romaniei, coroborat cu art. 16 si art. 17 din Legea nr. 304/2004, republicata, efectuandu-se astfel un control judiciar al hotararilor judecatoresti in alt cadru decat cel al cailor de atac prevazute de lege.
Rezolutia atacata, in esenta, se intemeiaza pe aceleasi considerente de fapt si de drept ca cele ce preced si nu cuprinde neregularitati apte sa conduca la desfiintarea acesteia.
Invocarea unui gresit temei al neinceperii urmaririi penale - art. 10 lit. "a" Cod procedura penala, fapta nu exista, in raport de corectul temei - art. 10 lit. "d" Cod procedura penala - fapta nu intruneste elementele constitutive ale infractiunii de “abuz in serviciu", nici sub aspectul laturii subiective, lipsind reaua credinta - nici sub aspectul laturii obiective - lipsind caracterul defectuos al indeplinirii atributiilor, nu poate conduce la admiterea plangerii si trimiterea cauzei la procuror pentru inceperea urmaririi penale, cata vreme este evident ca in cauza urmarirea penala nu poate fi inceputa, in conditiile art.228 Cod procedura penala, intrucat rezulta unul din cazurile de impiedicare a punerii in miscare a actiunii penale, prevazuta de art. 10 Cod procedura penala, respectiv cel prevazut de art. 10 lit. "d" Cod procedura penala.
Ca atare, pentru considerentele ce preced, curtea a respins ca nefondata plangerea, mentinand rezolutia atacata, cu aplicarea corespunzatoare a art. 192 Cod procedura penala.