SECTIA COMERCIALA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.
Materie : RECURS COMERCIAL. ANTRENARE RASPUNDERE ADMINISTRATOR.
- art.138 lit.a, d din Legea 85/2006;
- art.304 pct.9, 312 Cod procedura civila.
Pentru a se putea dispune antrenarea raspunderii patrimoniale personale a fostilor administratori ai debitoarei falite este necesar a se dovedi legatura de cauzalitate intre starea de insolventa a firmei cu una sau mai multe din faptele prevazute expres la art.138 din Legea 85/2006.
Prin sentinta nr.1345/F din 3 iunie 2009, Tribunalul Bihor - judecatorul sindic a admis cererea formulata de lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolventa B.M. in contradictoriu cu parata D.M.S. obligand parata sa plateasca catre debitoare suma de 36.501, 82 lei.
Pentru a pronunta aceasta hotarare judecatorul sindic a retinut ca, constituind o forma speciala de raspundere civila delictuala, raspunderea reglementata de art. 138 din Legea nr. 85/2006 putea fi antrenata in masura in care la ajungerea in stare de insolventa a debitorului au contribuit administratorii, directorii, cenzorii si oricare alta persoana prin una dintre faptele expres si limitativ prevazute. Fiind o exceptie de la dreptul de gaj general al creditorilor reglementat de art. 1781 C.civ., ea are un caracter exceptional putand fi antrenata numai in limitele si in masura in care sunt intrunite conditiile amintite.
Astfel, potrivit art. 138 lit. a ) din Legea nr.85/2006 antrenarea raspunderii civile delictuale a unei persoane presupune intrunirea a doua conditii: folosirea bunurilor sau creditului unei persoane juridice si crearea unui profit in folosul administratorului sau al unei alte persoane. Intrucat legiuitorul nu a introdus vreo conditie suplimentara, nu intereseaza daca posesia si folosinta se exercita cu titlu precar sau ca urmare a iesirii bunului din patrimoniul persoanei juridice si transferul acestuia in favoarea unei alte persoane.
Asa fiind, trebuie remarcat ca inca din cuprinsul raportului privind cauzele si imprejurarile care au determinat aparitia starii de insolventa s-a invederat de catre lichidatorul judiciar ca debitoarea a achitat catre S.C. N.S.R.L. suma de 83.190, 95 lei si ca are de incasat suma de 61.004, 41 lei de la diversi debitori pentru care nu a fost prezentata componenta analitica de catre administratori. Aceasta sustinere ( necontestata de altfel de catre parata ) a fost confirmata si de balanta de verificare pe luna aprilie 2008 si registrul de casa.
Fiind vorba de doua patrimonii distincte - cel al debitoarei si cel al S.C. N.S.R.L.- nu este posibila transferarea unor valori patrimoniale din primul in cel de-al doilea decat cu respectarea dispozitiilor legale. In plus, reflectand operatiuni juridice, mentiunile din documentele contabile trebuie sa aiba la baza un anumit act juridic, nefiind de conceput intocmirea unui atare document in absenta incheierii lui in prealabil.
Platile succesive efectuate au dus la diminuarea volumului lichiditatilor debitoarei cu consecinta directa asupra posibilitatii ei de a-si executa la termen obligatiile scadente. In aceste conditii, avand in vedere ca parata nu a prezentat vreun inscris din care sa rezulte natura raporturilor juridice dintre cele doua societati, instanta a considerat ca in mod nejustificat au fost retrase sumele amintite, parata urmarind prin aceasta crearea unui avantaj material propriu, astfel incat este incidenta ipoteza prevazuta de art. 138 lit. a ) din Legea nr. 85/2006.
Referitor la cel de-al doilea temei, a retinut ca potrivit art. 138 lit. d ) din Legea nr. 85/2006 antrenarea raspunderii se poate face daca administratorii au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea. Toate cele trei ipoteze presupune comiterea faptelor cu intentie ce trebuie sa fie dovedita prin probe convingatoare ce sa duca la concluzia incalcarii prevederilor legale in materia contabilitatii.
Ulterior pronuntarii incheierii nr. 400/F/2008 lichidatorul judiciar a procedat la notificarea paratei in vederea predarii tuturor documentelor contabile, acesta primind notificarea la data de 21.05.2008. O asemenea atitudine coroborata cu refuzul paratei de a se prezenta in vederea administrarii probei prin interogatoriu permitea ca pe calea unei prezumtii simple sa se traga concluzia ca documentele contabile nu au fost intocmite cu respectarea tuturor exigentelor legale. Aceasta in conditiile in care o atare obligatie este stabilita in mod expres in sarcina lor ( art. 73 alin. 1 lic. c ) din Legea nr. 31/1990 si art. 10 din Legea nr. 82/1991 ). Or, este de principiu ca desfasurarea normala a activitatii unei societati comerciale presupune o organizare clara in vederea evidentierii situatiei patrimoniale a acesteia. Tocmai de aceea, instanta a considerat ca si aceasta ipoteza este intrunita.
Pe de alta parte, examinarea de ansamblu a dispozitiilor art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 conduce la concluzia ca antrenarea raspunderii presupune intrunirea tuturor conditiilor generale ale raspunderii pentru fapta proprie prescrise de art. 998-999 C.civ : fapta ilicita, prejudiciul, legatura de cauzalitate dintre cele doua si vinovatia. Intrucat primul element a fost analizat anterior, iar prejudiciul reprezinta pasivul in cuantum de 36.501, 82 lei urmeaza a fi examinate celelalte doua
Conditia existentei legaturii de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu rezulta din chiar exprimarea folosita de legiuitor - " La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar_ de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului prin una din urmatoarele fapte". Ea nu trebuie inteleasa ca un raport direct dintre cele doua, fiind suficient ca fapta ilicita sa se inscrie in ansamblul cauzal care a determinat in final producerea prejudiciului. Admiterea solutiei contrare ar duce la retinerea exclusiva a faptei proxime sau a celei adecvate, ceea ce ar fi contrar situatiei complexe in care se desfasoara lantul cauzal.
Asa fiind, instanta a retinut ca prin faptele stabilite in sarcina sa parata a determinat ajungerea debitoarei in stare de insolventa, incalcand obligatii elementare pe care le instituie in sarcina oricarui administrator. In aceste conditii, instanta a considerat ca si ce-a de-a treia conditie este intrunita.
In ceea ce priveste vinovatia, ca element subiectiv al raspunderii civile delictuale, ea consta in atitudinea pe care autorul faptei a avut-o fata de ea si de urmaririle ei la momentul la care a comis-o. Procedand la neintocmirea documentelor contabile si la retragerea in mod succesiv a unor sume din patrimoniul debitoarei, parata a avut reprezentarea diminuarii acestuia, rezultat pe care l-au si urmarit. Tocmai de aceea, atitudinea sa imbraca forma intentiei directe, fiind de natura sa duca la stablirea raspunderii civile delictuale in sarcina acesteia.
Fata de toate acestea, instanta a admis cererea asa cum a fost formulata.
Impotriva hotararii pronuntate de judecatorul sindic a declarat recurs recurenta D.M.S., solicitand admiterea recursului si modificarea sentintei atacate, in sensul respingerii cererii de antrenare a raspunderii patrimoniale.
In dezvoltarea motivelor de recurs a invederat instantei ca este administratorul societatii debitoare, fata de care, la data de 24 aprilie 2008, s-a deschis procedura insolventei. La data de 5 martie 2009 lichidatorul judiciar al debitoarei a formulat cererea de antrenare a raspunderii sale patrimoniale, cerere care a fost gresit admisa de instanta. A apreciat ca in cauza nu sunt intrunite elementele raspunderii civile speciale ale administratorilor, asa cum sunt reglementate de art.138 din Legea nr.85/2006.
In privinta faptei ilicite a aratat ca instanta a retinut incidenta art.138 lit."a si d" din lege, prin aceea ca, in privinta lit."a" debitoarea ar fi achitat catre SC"NIMBUS"SRL suma de 83.190,95 lei fara a exista documente contabile care sa justifice efectuarea platii. Sub acest aspect arata ca platile au fost efectuate in baza contractului de consultanta comerciala si marketing nr.38 din 1 mai 2004, incheiat intre cele doua societati, platile fiind justificate prin documente contabile inregistrate in contabilitate. S-a mai imputat ca in contul 461 debitori diversi exista inscrisa suma de 61.004,41 lei, fara a se putea identifica debitorii, iar administratorii nu au dat explicatii in acest sens. Simpla inregistrare necorespunzatoare in contabilitate a unor operatiuni poate fi eventual temei de sanctionare contraventionala, dar ea nu poate constitui temei al atragerii raspunderii, mai ales ca lichidatorul poate proceda la refacerea documentatiei contabile. Documentele contabile depuse de lichidator nu releva decat ca recurenta a imprumutat societatea cu diverse sume de bani care ulterior au fost restituite, situatie in care nu se poate retine fapta prevazuta la lit."a" a art.138.
Fapta ilicita exista doar daca acea suma ce constituie soldul contului 461 a fost folosita in scop strain de interesul societatii, iar analiza destinatiei acestor sume ar fi trebuit a fi facuta de instanta. Ori, instanta nu a analizat in nici un fel modul in care aceste resurse au fost folosite de recurenta parata, ori de terte persoane.
In cauza nu exista prezumtia folosintei in interes propriu a bunurilor sau fondurilor societatii, instanta putand antrena raspunderea doar dupa probarea indeplinirii acestor conditii. Insa, instanta de fond a concluzionat o prezumtie simpla cum ca, documentele contabile nu au fost intocmite cu respectarea cerintelor legale, desi acestea au fost predate in intregime lichidatorului. A considerat ca, in nici un caz nu este incidenta in cauza retinerea faptei de la lit."a", iar cea de la lit."d" s-a retinut doar prin crearea unei prezumtii legale de nerespectare a dispozitiilor legale.
A solicitat a se avea in vedere jurisprudenta in materie in privinta faptei prevazute la art.138 lit."d" si a prezumtiilor simple ce se pot retine, sens in care invoca considerentele deciziei nr.406/2008 a Curtii de Apel Suceava.
Cu privirea prejudiciul necesar a fi retinut pentru antrenarea raspunderii a aratat ca el consta in intrarea in insolventa a debitorului ca o consecinta a faptei ilicite prevazute de art.138. Daca prin aceste fapte nu s-a creat, in mod direct, premisa intrarii in insolventa a debitorului, nu se poate retine prejudiciul. Simplul fapt al incheierii unui contract de management si efectuarea platilor catre un tert in temeiul acestora si simpla existenta a unui sold in contul 461 debitori diversi, nu au dus la crearea starii de insolventa si nu constituie prejudiciu.
A aratat de asemenea ca, nici raportul de cauzalitate nu s-a dovedit, neputandu-se stabili o prezumtie a existentei acestuia fara analizarea si probarea lui astfel cum s-a retinut in jurisprudenta si practica judiciara (decizia nr.532/2008 a Curtii de Apel Timisoara). Vinovatia, pentru a fi antrenata raspunderea civila speciala, este necesar sa se stabileasca si sa se probeze forma subiectiva a faptei ilicite si daca ea a existat in momentul savarsirii faptei. Instanta de fond si in privinta acestui element al raspunderii a retinut existenta unei prezumtii simple a existentei vinovatiei.
In privinta acestui element solicita a se avea in vedere decizia nr.256/2008 a Curtii de Apel Bucuresti.
Instanta de recurs analizand recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cat si din oficiu, a retinut ca este fondat si in baza prevederilor art.304 pct.9, 312 Cod procedura civila a dispus admiterea lui si modificarea in tot a sentintei atacate, in sensul respingerii cererii de antrenare a raspunderii patrimoniale.
Conform prevederilor art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006, judecatorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitoarei, persoana juridica, ajuns in insolventa, sa fie suportata de membrii organelor de conducere ori de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului prin una din faptele expres si limitativ prevazute la lit."a-g" ale articolului.
Aceasta raspundere patrimoniala personala decurge din natura raporturilor care se stabilesc intre organele de conducere si alte persoane ce au cauzat insolventa si societatea debitoare, iar pentru antrenarea ei este necesara indeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii: prejudiciul creditorilor, fapta sa se incadreze in cazurile expres prevazute de lege, raportul de cauzalitate dintre fapta si incetarea platilor si culpa persoanei a carei raspundere se antreneaza.
In speta, aceste conditii ale raspunderii civile patrimoniale speciale ale paratei recurente, nu au fost indeplinite, motivele de recurs fiind fondate.
Astfel, lichidatorul judiciar al debitoarei a invocat savarsirea de catre parata recurenta a faptelor prevazute la art.138 lit."a si d"din lege, constand in aceea ca din atele contabile ale debitoarei a rezultat ca au fost efectuate, incepand cu anul 2005, o serie de decontari in suma totala de 83.190,95 lei fara a se putea stabili motivul acestora, ca in contul 461 debitori diversi a fost identificata suma de 61.004,41 lei fara a se putea determina componenta ei, iar pentru aceste sume nu s-au identificat documentele contabile primare ce au stat la baza inregistrarii lor.
Cat priveste fapta imputata de lichidator privitoare la achitarea de catre debitoare a sumei de 83.190,95 lei catre societatea N.SRL, s-a retinut ca in recurs parata a depus la dosarul cauzei contractul de consultanta comerciala in marketing nr.38/01.05.2004 incheiat de debitoare cu aceasta societate si in temeiul caruia s-au efectuat platile catre aceasta.
Avand in vedere acest aspect s-a retinut ca nu se mai poate imputa fostei administratoare efectuarea unor plati fara justificare catre aceasta societate, cata vreme ele au fost justificate de raporturile contractuale incheiate intre cele doua societati.
Referitor la existenta in evidenta contabila a debitoarei, in contul 461 debitori diversi, a sumei de 61.004,41 lei pentru care nu s-a putut prezenta componenta analitica a acestui cont, respectiv identificarea debitorilor in vederea recuperarii sumei respective, s-a retinut ca aceasta neregularitate constata in evidenta contabila este apta a antrena raspunderea personala patrimoniala a fostei administratoare doar in conditiile in care se stabileste legatura de cauzalitate intre aceasta fapta si starea de insolventa a debitoarei.
Din raportul cu cauzele si imprejurarile ce au dus la insolventa societatii, a rezultat ca lichidatorul a stabilit drept cauze ale insolventei, lipsa profitului in perioada anilor 2006 - 2007 concomitent cu realizarea unor cheltuieli semnificative, datorate de recuperare a unor creante foarte mari, lichiditate scazuta pe toata perioada verificata si inexistenta unui plan de afaceri pe termen lung.
Intre aceste cauze ce au fost stabilite ca si generatoare ale insolventei debitoarei, nu s-a stabilit ca fiind o cauza si netinerea evidentei contabile a falitei, ori neregularitati in modul de tinere in evidentierea contabila, cu atat mai putin lipsa documentelor primare ce au stat la baza inregistrarilor in contul 461 debitori diversi. Ori, cata vreme intre aceasta fapta distincta si starea de insolventa a debitoarei nu s-a stabilit nici un fel de legatura de cauzalitate, nu se poate antrena raspunderea patrimoniala. Nici dupa intocmirea raportului cu cauzele si imprejurarile, nu s-a stabilit si dovedit vreo legatura de cauzalitate intre aceasta fapta si starea de insolventa, prezumtia retinuta de prima instanta fiind combatuta de constatarile cuprinse in raportul lichidatorului privitoare la motivele insolventei.
Drept urmare, s-a retinut ca in mod eronat s-a retinut indeplinirea conditiilor cumulative prevazute de lege pentru antrenarea raspunderii patrimoniale a recurentei parate, fost administrator al falitei, cata vreme pentru prima fapta imputata aceasta a facut dovada existentei documentelor ce au stat la baza platilor catre societatea terta, iar pentru cea de-a doua fapta nu s-a dovedit legatura de cauzalitate cu starea de insolventa.
In consecinta, instanta de recurs constatand fondate motivele de recurs invocate, a dispus admiterea recursului si modificarea in tot a sentintei atacate, in sensul respingerii cererii lichidatorului, de antrenare a raspunderii patrimoniale.
(Decizia nr.219/C/11.02.2010 a Curtii de Apel Oradea - Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal).