SECTIA A II - A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.
Revizuire litigii cu profesionisti. Procedura insolventei. Angajare raspundere administrator. Expertiza extrajudiciara. Neindeplinirea conditiilor de act nou prev. de art. 322 pct. 5 Cod de procedura civila.
- art. 322 pct. 5 Cod de procedura civila.
Decizia nr. 120/C/ 25.03.2014 a Sectiei a II -a civila, de contencios administrativ si fiscal a Curtii de Apel Oradea.
Prin DECIZIA nr.586/C/2013-R, Curtea de Apel O. a admis ca fondat recursul declarat de recurenta I. E. SPRL S.M., - in calitate de lichidator judiciar al SC"A."SRL S.M., in contradictoriu cu intimatul parat G.T., impotriva sentintei nr.1130/F din 3 iulie 2013, pronuntata de Tribunalul S.M., care a fost modificata in parte, in sensul ca:
A fost admisa in parte actiunea formulata de reclamanta I. E. SPRL S.M., lichidator judiciar al SC"A."SRL impotriva paratului G.T..
A fost obligat paratul G.T. la suportarea unei parti din pasivul debitoarei in cuantum de 1.007.561,77 lei, fiind mentinute restul dispozitiilor sentintei recurate.
Examinand hotararea recurata, atat prin prisma criticilor formulate, cat si sub toate aspectele potrivit art.3041 Cod procedura civila, Curtea de Apel O. a retinut urmatoarele:
Impotriva paratului G.T. a fost initiata de catre lichidatorul judiciar o actiune in antrenarea raspunderii pentru suportarea unei parti din pasivul debitoarei in cuantum de 1.570.089,49 lei, fundamentata pe dispozitiile art.138 lit. d si e din Legea nr.85/2006.
Judecatorul sindic a respins actiunea formulata de lichidatorul judiciar.
Potrivit art. 138 alin. 1 din Legea insolventei, la cererea administratorului sau a lichidatorului judiciar, judecatorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica ajunsa in stare de insolventa, sa fie suportata de membrii organelor de supraveghere din cadrul societatii sau de conducere, precum si de orice persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, prin una din faptele descrise la lit. a-g.
Natura juridica a raspunderii administratorului imprumuta cele mai multe din caracteristicile raspunderii delictuale, fiind o raspundere speciala.
Fiind vorba de o raspundere delictuala pentru a fi antrenata este necesar a se indeplini conditiile generale ale raspunderii civile delictuale (conform art. 998-999 Cod Civil), fapta ilicita, prejudiciul, legatura de cauzalitate intre fapta si prejudiciu.
In cauza de fata, actiunea in antrenarea raspunderii paratului a fost formulata pentru savarsirea de acesta a faptelor prevazute la art.138 lit. d) si e).
Conform acestor reglementari, angajarea raspunderii membrilor organelor de conducere poate interveni in situatia in care acestia au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea, dar si cand au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au marit in mod fictiv pasivul acesteia.
Curtea a apreciat in raport cu probele de la dosar ca paratul a savarsit doar fapta ilicita prevazuta la lit. d), nu si pe cea de la lit. e).
Referitor la fapta ilicita reglementata la lit. e), instanta a retinut ca deturnarea unei parti din activul persoanei juridice consta in schimbarea destinatiei unor bunuri ce apartin acesteia. Ascunderea unei parti din pasivul persoanei juridice presupune dosirea unor bunuri sau drepturi patrimoniale ale debitorului, in timp ce, marirea fictiva a pasivului presupune prezentarea unor obligatii patrimoniale fictive.
Potrivit expertizei contabile efectuata in cauza si in urma analizei de catre expert a operatiunilor contabile, acesta a conchis ca nu reiese savarsirea de catre administratorul statutar al debitoarei a faptei de mai sus, in modalitatile prevazute in cuprinsul ei.
In concluzie, pentru aceasta fapta nu se poate dispune antrenarea raspunderii sale pentru suportarea unei parti din pasivul debitoarei.
Cu toate acestea, intimatul parat a savarsit fapta ilicita prevazuta la art. 138 lit. d) din Legea 85/2006, cum corect a subliniat recurenta.
Astfel, curtea a retinut ca potrivit expertizei contabile efectuata in cauza, soldul contului 231 "Imobilizari corporale in curs" la data de 31.12.20109 este de 930.100 lei si reprezinta investitiile realizate la exploatatia agricola concesionata conform contractului de concesiune nr.49/16.10.2000, insa aceasta suma nu are la baza documente justificative legale pentru inregistrarea in contabilitate.
De asemenea, expertul concluzioneaza prin aceeasi expertiza ca, soldul debitor de 77.461,77 lei, inregistrat in contul 5311"casa in lei" la data de 31.12.2010 provine din inregistrarea eronata a salariilor neridicate asa cum rezulta din nota contabila nr.12/30.12.2009, dar si ca prin operatiunile analizate s-au constatat mariri nejustificate concomitent de activ si pasiv al societatii.
Prin urmare, aceste aspecte releva clar ca fostul administrator statutar al falitei nu a condus o contabilitate in conformitate cu legea.
Intr-adevar, expertul a precizat in lucrarea sa ca societatea a condus evidenta contabila utilizand registrele conform prevederilor legale, insa la baza inregistrarilor la care s-a facut referire nu au existat documente justificative, iar unele inregistrari au fost facute eronat.
In acest context, prin netinerea contabilitatii in conformitate cu legea, s-au creat conditii favorizante pentru incetarea platilor societatii. Numai tinerea unei contabilitati conforme cu legea poate asigura functionarea unei afaceri.
Pe de alta parte, netinerea contabilitatii in conformitate cu legea, face insesizabila starea de insolventa si dificultatile cu care se confrunta societatea.
Ca atare, pasivul care poate fi imputat fostului administrator este compus din cele doua sume de bani la care se face trimitere in lucrarea de expertiza si anume, suma de 930.100 lei si 77.461,77 lei, care nu au fost inregistrate in contabilitate conform legii, fie pentru ca nu au avut la baza documente justificative, fie pentru ca au fost inregistrate gresit.
Astfel, prin cele expuse se confirma, atat fapta ilicita de netinerea contabilitatii savarsita de parat, potrivit legii, cat si prejudiciul produs de acesta, dar si raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu.
De asemenea, in speta este dovedita si vinovatia intimatului, deoarece acestuia ii incumba obligatia legala de tinere a contabilitatii, fiind raspunzator si de corecta tinere a registrelor cerute de lege, potrivit art.73 din Legea nr.31/1990.
Prin urmare, criticile recurentei sunt intemeiate doar sub aspectul savarsirii de catre intimatul parat a faptei prevazute de art.138 lit."d", dar nu si a celei prevazute la lit."e".
In consecinta, instanta, constatand ca hotararea a fost data cu aplicarea gresita a legii, doar din perspectiva celor expuse, in baza art.312 raportat la art.304 pct.9 Cod procedura civila, a admis recursul ca fondat si a modificat sentinta in parte, in sensul admiterii in parte a actiunii reclamantei. Instanta a obligat astfel paratul la suportarea unei parti din pasivul debitoarei, in cuantum de 1.007.561,77 lei.
Prin cererea de revizuire inregistrata la data de 11.02.2014, intimatul revizuient G.T. a solicitat schimbarea in tot a Deciziei nr. 586/C/2013-R in sensul anularii acesteia si mentinerea Sentintei civile nr. 1130/F/03.07.2013 a Tribunalului S.M. ca temeinica si legala.
In motivarea in drept a cererii, revizuientul invoca prevederile art. 322 pct. 5 Cod de procedura civila, iar in motivarea in fapt arata ca, dupa deschiderea procedurii de insolventa impotriva societatii al carei administrator era, la data de 10.07.2009, a fost contactat de catre administratorul judiciar, solicitandu-i-se acordul pentru efectuarea unei expertize financiar contabile si a unui audit de catre un specialist expert contabil, lucru cu care a fost de acord. A fost numit astfel expertul P.R.. In urma efectuarii expertizei, a rezultat un volum total al investitiilor pe care societatea falita le-a efectuat la exploatatia agricola de care a beneficiat in temeiul contractului de concesiune incheiat cu Agentia Domeniilor Statului in valoare totala de 930100 lei. Desi acest teren agricol a fost concesionat pentru 49 de ani, in fapt a beneficiat de acest teren doar 7 ani, intrucat in temeiul Legii nr. 1/2000 aproape intreaga suprafata a fost preluata fara nici o notificare prealabila. Avand in vedere ca, in temeiul contractului de concesiune a efectuat investitii anual pentru intretinerea si dezvoltarea exploatatiei agricole, a considerat ca societatea este indreptatita legal la returnarea contravalorii investitiilor, astfel ca a inregistrat in contul 231 "Imobilizari in curs" suma rezultata din expertiza, fiind cuprinsa in volumul total al cheltuielilor. Nu exista facturi pentru aceste lucrari pentru ca ele au fost realizate in regie proprie, suma regasindu-se in cheltuielile societatii pe cei 8 ani, 2000-2008. In mod normal, administratorul judiciar era indreptatit, cum s-a procedat si in alte cazuri, sa intreprinda actiune impotriva Agentiei Domeniilor Statului si sa pretinda plata acestor sume.
Arata ca, la predarea documentelor catre administratorul judiciar, conform notificarii acestuia, de buna-credinta a solicitat drepturile salariale pe care nu le-a ridicat de la societate, in cuantum de 106.452 lei. Felul in care s-a inregistrat in contabilitate aceasta suma nu are cunostinta si nici o responsabilitate, intrucat inregistrarea s-a facut dupa ridicarea dreptului sau de administrare. La fel s-a intamplat si cu inregistrarea investitiilor in curs in contul 231, in suma de 930.100 lei, cu stiinta administratorului judiciar. Conform ultimelor balante contabile pe care le-a semnat, cele pe lunile iunie si iulie 2009, se poate constata faptul ca in contul 231 este inregistrata suma de 220.640,86 lei, si nu suma de 930.000 lei, iar in contul 5311 soldul este de 550,28 lei, si nu de 77.461,77 lei.
Aceste inscrisuri doveditoare pe care le depune in xerocopie certificata se gasesc la administratorul judiciar care nu le-a depus la dosarul cauzei.
Avand in vedere ca instanta de recurs nu a avut cunostinta de inscrisurile mentionate, acestea fiind retinute de catre administratorul judiciar care a prezentat o situatie deformata a realitatii, considera ca cererea sa de revizuire este temeinica si legala.
Mai arata ca inregistrarea investitiilor aferente exploatatiei agricole, precum si a drepturilor sale salariale s-a facut din dispozitia administratorului judiciar, in temeiul expertizei contabile efectuate de expertul P.R. in anul 2010, si nu din dispozitia sa, astfel ca nu are nici o responsabilitate si nu are obligatia de a restitui banii pe care de fapt nu i-a primit.
Solicita obligarea administratorului judiciar sa depuna la dosar expertiza elaborata in anul 2009 - 2010 de catre expertul P.R., intrucat, cu toate insistentele sale, aceasta nu i-a fost comunicata, fiind retinuta in mod abuziv. Este convins ca aceasta expertiza lamureste multe aspecte.
Mai solicita atasarea dosarului nr. 4156/83/C/2008/a1.
In probatiune, revizuientul anexeaza, in copii, Decizia nr. 586/C/2013-R din 14.11.2013 a Curtii de apel O., Sentinta civila nr. 1130/F/03.07.2013 a Tribunalului S.M., notificare, Sentinta comerciala nr. 463/F/22.04.2009 a Tribunalului S.M., balante analitice pe lunile iunie - iulie 2009, adresa, fisa de calcul, proces - verbal, Decizii AGA, adresa, contract de concesiune, liste si situatii privind investitii, cerere de chemare in judecata, Decizia nr. 15/C/13.04.2006 a Curtii de apel O., Incheiere, proces - verbal de control financiar, Sentinta civila nr. 177/LC/18.04.2005 a Tribunalului S.M., Decizia nr. 26/C/2006 din 21.02.2006 a Curtii de apel O., tabel definitiv consolidat modificat.
Intimatul nu a formulat intampinare.
Examinand cererea de revizuire formulata, instanta a retinut urmatoarele:
Revizuirea este o cale extraordinara de atac ce poate fi exercitata numai in cazurile strict si limitativ prevazute de lege, respectiv de art. 322 Cod de procedura civila vechi.
Revizuientul invoca prevederile art. 322 pct. 5 Cod de procedura civila, in sustinerea cererii sale, text de lege care prevede ca revizuirea unei hotarari data de o instanta de recurs atunci cand evoca fondul, se poate cere daca, dupa darea hotararii, s-au descoperit inscrisuri doveditoare, retinute de partea potrivnica sau care nu au putut fi infatisate dintr-o imprejurare mai presus de vointa partilor.
Sustine revizuientul ca administratorul judiciar a retinut raportul de expertiza financiar - contabila, intocmit la propunerea sa si cu acordul revizuientului, de catre expertul P.R., dupa deschiderea procedurii, in perioada 2009 - 2010, raport pe care nu i l-a predat, desi l-a solicitat.
Din analiza actelor dosarului, instanta a retinut ca paratul - revizuient a solicitat, la judecata in prima instanta a cererii de antrenare raspundere, obligarea administratorului judiciar reclamant sa depuna la dosar expertiza intocmita de catre expertul P.R., insa ulterior nu a mai sustinut aceasta solicitare, ci a solicitat efectuarea unei expertize contabile judiciare, cu obiective pe care de asemenea le-a formulat si care se refera si la suma inregistrata in contabilitate cu titlu de investitii si la celelalte inregistrari din contabilitate la care se refera prin cererea de revizuire. Aceasta expertiza a fost efectuata in cauza, iar paratul revizuient nu a mai solicitat, ulterior acestui moment, si nici in recurs, infatisarea expertizei intocmite de expertul P.R..
Din examinarea cuprinsului expertizei contabile judiciare si a anexelor acesteia, rezulta de asemenea, ca expertul desemnat de instanta la cererea paratului revizuient si cu acordul reclamantului administrator judiciar, a avut in vedere toate inscrisurile invocate de revizuient prin cererea de revizuire si pe care le anexeaza cererii.
De asemenea, s-a constatat ca paratul revizuient nu a avut obiectiuni la raportul de expertiza contabila judiciara intocmit in cauza.
In plus, asa cum insusi paratul revizuient a aratat in raspunsurile sale la interogatoriu si in cererea sa de efectuare a expertizei judiciare contabile, expertiza intocmita de domnul P.R. este o expertiza extrajudiciara, or o asemenea expertiza nu putea fi avuta in vedere de instanta ca si proba decat daca ambele parti ar fi fost de acord si ar fi solicitat aceasta.
Fata de situatia de fapt prezentata, instanta a retinut ca inscrisul invocat de revizuient, respectiv expertiza extrajudiciara intocmita in cauza de expertul P.R., nu indeplineste conditia prevazuta de art. 322 pct. 5 Cod de procedura civila, respectiv nu este un inscris retinut de partea potrivnica si care nu a putut fi infatisat dintr-o imprejurare mai presus de vointa partii revizuiente, aceasta avand posibilitatea de a solicita infatisarea lui atat la judecata in prima instanta, cat si in recurs, ceea ce nu a facut.
Inscrisul invocat nu indeplineste nici conditia de a fi un inscris nou, descoperit dupa darea hotararii din recurs care se ataca, conditie ceruta de asemenea de textul art. 322 pct. 5 Cod de procedura civila.
Nu este indeplinita nici conditia ca inscrisul invocat sa fie determinant, respectiv apt sa ateste o alta situatie de fapt decat aceea cuprinsa in acte anterioare care au fost analizate de instanta. In conditiile in care, asa cum s-a aratat mai sus, pe de o parte, expertiza este una extrajudiciara, iar pe de alta parte, in cauza a fost efectuata o expertiza judiciara cu aceleasi obiective, inscrisul invocat de revizuient nu poate sa ateste o alta situatie de fapt. Conditia ca inscrisul sa fie determinant este de asemenea o conditie prevazuta implicit de textul art. 322 pct. 5 Cod de procedura civila, astfel cum s-a aratat in mod constant si unanim si in literatura de specialitate si cum s-a retinut in practica instantelor de judecata.
Pentru toate aceste motive, cererea de revizuire formulata este nefondata, si a fost respinsa in consecinta.
S-a constatat ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata de catre intimat.